Rampa, decembrie 1931 (Anul 16, nr. 4162-4184)
1931-12-02 / nr. 4162
ANUL XIV No. «62 If---. ... ■„...,. ..g^. Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA ZALOMIT No. 1 (Hote! Astoria)—Telei 301/59 BUCUREŞTI PkMcftatM conceatonatl meritar Soc?«*8jK An* atma ..Rudolf Moaaa", Calaa Victoriei Na Si, 4 Pagini 1 Lei r MIERCURI 2 DECEMBRIE 1931 CEL MAI BUN TOC REZERVOR Prevestirea „ Mare senzaţie a produs, pana şi în mica noastră lume teatrală interview-ul prin care Max Reinhardt anunţă viitorului un strălucit succes pentru comedia uşoară. Autorii şi actorii de comedie zburdă de bucurie cu numele noului Pithia pe buze , dramaturgii şi actorii cu feţe sumbre s'au întunecat şi mai mult, auzind sentinţa care ostracizează iarăş drama. — Cum ? Chiar Reinhardt, geniul căruia teatrul ii datorează cele mai înalte realizări de artă dramatică din ultimul deceniu, el însuş, arbitru şi autoritate supremă se închină comediei uşoare şi blasfema drama ?... Evident, răstălmăcită astfel, prevestirea lui Reinhardt ar părea lipsită de sens, şi în contradicţie cu întreg crezul artistic al unui mare artist. Reinhardt a făcut, cu multă amărăciune, dar şi destul de tardiv, o simplă constatare. Mareleregisor e poate cel din urmă care vrea să recunoască o stare de fapt relevata de atâţi alţii mai modeşti decât el, încă de mult. Noi înşine n’am subliniat reîntoarcerea la comedia uşoară ori substanţială a preferinţei publicului, în dauna dramei clasice şi moderne ? Am precizat chiar că fenomenul e o reacţiune firească împotriva formulelor arbitrare şi chinuite ale dramei post-expresioniste. Reinhardt nu face astăzi decât să constate falimentul unor curente de regenerare a dramei, în faţa opiniei publice, căci el însuş e nevoit sa recunoască gustului public o forţă determinantă ,tot atât de hotăritoare ca cele mai autorizate teorii estetice. Cu toată recomandarea unei criticipedante spectatorul n’a voit să se plece edictului care încerca să-i impună o teorie hibridă şi fără alt ideal decât o goană disperată după originalitate, într’o epocă de prefaceri sociale, în care trena •gustul dubios al parvenitismului ■îmbogăţiţilor uşor de înşelat. Odată cu reacţiunea împotriva dramei de artificii a trebuit să sufere şi vechia dramă clasică în evoluţia ei greşită. Noua dramă e prin predilecţie analitică. Critica însăş s’a înşelat proslăvind acest analism foarte reinhardtiană de V. TIMUS conform spiritului modern, decând cu teoriile freudiste. , Analismul însă e de esenţa genului epic, nu dramatic. El a făcut totdeauna gloria romanului literar, dar n’a convenit niciodată teatrului, şi cu atât mai mult nu se putea acomoda teatrului de azi, unde „ritmul nou“ e o realitate ceva mai palpabilă decât în politică. Reinhardt a fost poate primul regizor care a aplicat acest nou ritm tehnicei dramatice. In teatrul clasic, a dat greş fireşte, căci însăş structura dramei clasice reclamă un ritm al ei, care nu poate fi modernizat fără a altera puritatea întregului clasic. In drama modernă (vorbesc de cea clasică evoluată, nu de aberaţiile postexpresioniste), analismul a paralizat ritmul nou. A rămas comedia. Prin natura ei frivolă, dreaptă, sinceră, cu priză directă asupra publicului, de la Courteline şi până azi ea, a evoluat prea puţin. — Savoir abia dacă mai încearcă cu vodevilul său de idei o formulă nouă. Aci deci ritmul cel nou putea face minuni. Cât mai ritmată, mai marcată, mai vie şi mai alertă, cu atât comedia chiar veche e mai în gustul publicului. Nu trebue să fie numaidecât „uşoară“, publicul o gustă oricât ar fi de substanţială. Ba, vă asigur, că o preferă chiar cu un substrat de adâncime. Dar dacă, între timp un autor ■ care are ceva, de spus ce nu se poate tălmăci decât în dramă, ştie să spună precis, direct, să convingă fără obositoare analize, în momente dramatice bine prinse,chiar Reinhardt va fi încântat să monteze drama iar publicul o va aclama, desigur. Aşa nu mai poate fi înţeleasă prevestirea reinhardtiană şi preferinţa lui neaşteptată pentru comedia uşoară. Un balet de Ferrand Compozitorul Pierre Octave Ferrand a scris un balet intitulat „Variation“ pe un scenariu de Andre Coeroy. Baletul va fi reprezentat la Operă in înscenarea lui Serje Lifar. -»-—■ ■ ---------- Din raşca snticerului O SERVITOARE DORABILA Nu e mult de câna^totoriscam ne,cazurile d.nei G., care nu poale antifaja o servitoare ca lumea. In sfârşit, săptămâna trecută, dintr’un slac de 40 care au venit in urma unui anunţ, publicat la „Mica publicitate“ a unui mare cotidian de dimineață, a ales pe una Maria, o fată dela tatăl care părea sa fie destul de dezghețată. ■ Cum mai târziu cu câteva zile d.naG. avea să primească musafiri la masă,a crezut că e bine să dascălească pe Maria. — Vezi, Mario, înainte să iei farfuriile de supă dala masă, să întrebi pfi musafir dacă nu mai pofteşte o nouă farfurie cu supă.. j- Bine, conifă ! Şi când a fost masa^ Maria şi.a făcut datoria : î— Mai doriţi o farfurie cu supă ? — Da vreau l » — Dar nu mai este î SUPĂRARE LOGICA in cercurile noastre ale gazetarilor, face mare haz păţania al cărei erou este unul din cei mai vârstnici colegi ai breslei noastre. Regretând că nu-i putem da măcar una din cele două iniţiale ale numelui său, — fiindcă Vail identifica imediat. — vel, voiu da, însă, un comp terendu al întâmplării. Acum câteva, luni, eroul nostru, fericitul tată al unei fete de o frumuseţe încântătoare şi a măritat odrasla cu fiul unui avocat , din Craiova, despre care avea relatantul ex„ celente : că e de familie bună ■ că nu e vicios, că e bogat, etc. Mă rogo, grădină ■ de băiat De căsătoria aceasta, atunci s’a vorbit prea puţin. Acum, Insă, se vorbeşte chiar prea mnUj, . Ascultaui şi Dv. Confratele nostru îşi face, cri apariţia la ,tAutomat", cu o mină din cele mai posomorâte. ” • — Ceeste nene? . — Ce să fie! Criminalul ăe Gtcă! ~ Dar ce ai cu giner-ple djale ? ■ — Am, cum sa n'am ! După ce s’a însurat cu fala mea, şi.a însuşit şi o sumă de SOO.OOO lei ! — Extraordinar ! Și nu i-ai primit înapoi ? — Deocamdată numai fata ! — ------------------------------------- Noua piesă a lui Lenormand Teatrul Antoine din Paris anuunţă reprezentarea nouei piese a lui N. R. Lenormand, intitulată: „Asia“. Piesa a avut prima oară titlul ,,Medea“. „Asia“ a fost jucată acum două săptămâni în Italia cu artista Maria Melato la teatrul Goldwin din Veneţia cu mare succes. La Paris, rolul eroinei tragice Medea modernizată de Lenormand va fi jucat de Vera Sergine. DIRECTOR SCARLATERODA Londra pregăteşte tradiţionalele spectacole de Crăciun .Caterina cea n fed“ll tannings la londra Teatrele londoneze se pregătesc actualmente pentru Crăciun. Dat fiind că la Londra criza teatrala nu a atins nici pe departe gravitatea pe care o are în alte centre europene, directorii de teatre din capitala Angliei îşi pot permite luxul de a monta piese anume pentru sărbătorile Crăciunului, aşa cum cere o vechie tradiţie a vieţii teatrale londoneze.. In ceea ce priveşte „tradiţia'’ este interesant de menţionat faptul că un vechiu obiceiu este acela de a se prezenta în anumite teatre de cartier „pantomime” adică basme dramatizate. La aceste spectacole nu participă numai tineretul dar şi oamenii în vârstă obicinuiţi din copilărie sa asiste in una din serile de Crăciun la „pantomama” din cartierul in care locuesc. Asemenea spectacole de Crăciun sunt ,,Aladdin” la „Lyrie Hammersmith”, ..Cinderella"' la „Lyceum ’ și „Dick Whittington” la .,Garrick”. Spectacolul cel mai popular de Crăciun este însă celebra piesă engleză „Peter Pan” care se reprezintă, cu începere de la 21 Decembrie la Palladium cu Jean Forbes Robertson, Mary Casson şi George Curzon în rolul titular. Anul acesta se împlinesc 27 de ani de când „Peter Pan” s-a reprezentat pentru prima dată la Londra ca spectacol de Crăciun. Englezii sunt atât de tradiţionalişti încât şi distribuţia rolurilor rămâne, pe cât se poate, neschimbată. Astfel, anul acesta unul din rolurile principale va fi jucat de o artistă care de 25 de ani apare în fiecare an în reprezentaţiile de Crăciun ale piesei „Peter Pan” la Londra. Totuşi, în domeniul spectacolelor de Crăciun se anunţă pentru anul acesta o inovaţie senzaţională. La teatrul „Royalty” s-a pus în repetiţie o piesă intitulată „Ursuleţul lui Buckie” scrisă după dictarea unui băiat în vârstă numai de 6 ani. Este însă drept că piesa a fost scrisă in colaborare cu mama copilului, Erica Fay Eroul piesei este ursuleţul „Sam” care fuge din grădina zoologică, se opreşte câtăva vreme în ţara zânelor de unde pleacă însă, dezamăgit, la Polul Nord. Dintre spectacolele, noui ale Londrei succesul zilei îl constitue ,,Caterina cea Mică” de Alfred Savoir, intr’o excelenta traducere engleză de Virginia şi Frank Vernon. Rolul titular este interpretat de una dintre cele mai populare artiste ale Angliei, Madeleine Carroll iar rolul împărătesei Elisabeta este interpretat de marea tragediană Marie Tempest. Critica londoneză atribuie succesul imens al acestui spectacol, montării extraordinare pe care a realizat-o regisorul Frank Vernon în colaborare cu artista rusă Gonciarova, după ale cărei schiţe au fost executate costumele de un lux orbitor. La începutul lui ianuarie va sosi la Londra, pentru un lung ciclu de reprezentaţii. Emil Tannings, marele actor de cinema. Deşi născut la New-York, Emil Tannings nu vorbeşte nici până azi în mod curent, limba engleză, deoarece s’a înapoiat, de mic copil, in Germania. In urma succeselor obţinute în Germania ca actor dramatic, Tannings a fost silit să se înapoieze in Germania din cauza insuficienţei accentului său englez. Se pare ca în ultima vreme, Iannings a învăţat la perfecţie limba engleză astfel încât va putea apare într’un spectacol englez. Impresarul englez al ipi Jannings este în tratative cu Marlene Dietrich pentru a o aduce la Londra ca parteneră . Ini Iannings I 1 In nouteam de filantgarda la Paris Se anunţa de la Paris apropiata înfiinţare a unui grup de artă independent „Le Tremplin“ (Trambulina), pentru revelarea oricărei iniţiative , de spectacol. In comitetul de acţiune figurează d-nii Gemier, Tristan Bernard, Frantz de la Operă, Suzanne Derbyod, Artur Ilonneger și pictorul Paul Colin. ------ «O » «w---- Să spunem lucrurilor de nume! Ah, poeţii ăştia romantici ! Să nu ne mirăm că nimic n’o să ramân din operile lor ! Barzii aceştia cari şi-au îmbugit lirele, şi-au hemorat glasurile şi au găsit accente pentru pregslăvirea tuturor anotimpurilor ! Venea primăvara şi spuneau că natura reînvie la o viaţă nouă, vara cântau holdele mănoase, toamna îi dedeau zor că a ruginit frunza în vii, iar despre iarnă spuneau că acoperă firea cu un linţoliu alb, sau cam aşa ceva. Şi astfel această literatură factice a falsificat buna judecată a adolescentului care intra în mecanismul vieţii cu picioarele în aer. Sănii cu zurgălăi, fulgi de zăpadă ca steluţele, copii îmbujoraţi cari fac oameni de zăpadă, au rămas — şi poate că e mai bine aşa — înmormântate în tablourile după care am învăţat la şcoală, — ce paradox ! -- „intuiţia“. ISe pare că suferinţele prin care ne este dat să trecem acum, vor avea cel puţin avantajul de a ne face să spunem lucrurilor pe adevăratul lor nume. Iarna ?. Anotimpul în care mizeria se vede mai bine ca oricând. Suferinţe în plus la cele pe care le indurai. Ca să-ţi placă, iarna — mai ales cea din ţara noastră, — trebue să fii sau nesimţitor sau viţios. Cam sunt avantagiile ei ! Că nu poţi umbla pe stradă şi că eşti ameninţat să-ţi frângi gâtul la fiecare pas ? Că trebue să porţi greutatea de palton şi şoşoni, cea mai infernală invenţie ? De ce e bună iarna ? Pentru ca să-ţi amintească cum că ai azvârlit banii de pomană, pentru cura care ai făcut-o astă-vara ? E bine pentruca de abia găseşti un vehicul, care se aprinde coşul gospodinelor cari stradă ! E bine iarna pentruca atunci când, intri într un cinematograf te izbeşte un miros de stofă umedă încinsă ? Şi tot iarna, luând trenul ca să mergi până la Ploeşti, rişti să nu mai, înaintezi după Crivina. E atât de bine iarna pentru că le aprinde coşul gospodinelor cari aleargă pe acoperiş să-l stingă cu sticle întregi de oţet ? Sunt lucruri pe care numai un anormal poate să le agreeze. Sau e bine iarna pentru că-ţi îngheaţă gazaerianul şi cişmeaua ? Iarna îţi ia pofta de trăit şi îţi provoacă aceiaş stare sufletească prin care trece actualmente d. Manoilescu. Să nu uităm că popoarele nordice, cari trăesc mai mult în zăpadă, sunt sumbre, sporesc numărul sinucigaşilor şi sunt ameninţate de exciicaţie mintală. Dacă toamna mor tuberculoşii, apoi nu e mai puţin adevărat că iarna se omoară bolnavii de cancer şi negustorii în jenă financiară. Să observaţi apoi că iarna se introduc cele mai multe cereri de divorţ. Vara se ceartă soţii şi când unul din ei e mai enervat, îşi ia pălăria şi se, duce să ia aer pe străzi. Iarna însă nu-i dă mâna să facă acest lucru şi continuă să se certe mai departe. Şi este prilejuri de, certuri iarna ! Vara scapi cu trei metri de marchizotte, iarna trebue mantou, cismei căci nu se mai poartă şoşoni simpli ca anul trecut. Dar balurile, prilej de gelozii cumplite, prilej de căsătorii intre fete stătute şi băeţi „bine“, dar fără ocupaţie, însă cam la prima adiere a vântului de primăvară o şterg pe alte meleaguri, lăsând, nevasta cu un plod, în braţe şi cu unul pe drum, de seară ? „In satul din voie căsuţele înălbite"... Să-i fie ţărâna uşoară lui Vasile Alecsandri. Zăpada imaculată ! Uitaţi-vă mai mult la ea şi veţi vedea că orbiţi. A se slăbi cu binefacerile iernii ! Fericiţi urşii cari hibernează, şi se trezesc la primăvară, când ghioceii îşi sad căpşorul. IOAN MASSOFF Scrisori din Halfa SUCCESUL LUI NICULESCU BASU LA PARMA in scurta stagiune din Parna, Niculescu Basu, a fost chemat telegrafic, pentru a cânta rolul lui Mefistofel, din Faust. Numele lui Niculescu-Basu e cunoscut de mult în Italia și este încă în memoria tuturor Milanezilor, cele 21 de spectacole din Mefistofele, in care Niculescu a făcut o nemuritoare creaţie. Azi se reîntoarce pentru un singur spectacol, în care culege lauri, iar presa recunoaşte unanimă că acest bun artist român şi-a câştigat aplauzele SINCERE, ale celui mai dificil, dacă nu şi celui mai priceput public al Italiei. Zice presa aplauze sincere, fiindcă daca nu a contribuit de loc. Această instituţie constituită în Italia şi de care se servesc.. cei mai renumiţi artişti... şi despre care dna Florica Cristoforeanu a dat interesante amănunte, nu-i place de loc harmasu nostru. Nu din sgârcenie, îmi spune el, dar voesc să ştiu că publicul mă aplaudă pentru calităţile mele, nu fiindcă, am 20—30 de inşi plătiţi care bat din palme şi strigă „bravo şi bişi". Niculescu Basu îşi poate permite acest lux, el e fără îndoială printre cele mai valoroase elemente ale artei lirice mondiale, şi ne face cinste pe orice scenă s’ar prezenta. Succesele sale sunt succese româneşti, samt succese cinstite şi de aceia ne bucură cu adevărat. : ELENA CAPELARU PERIŞ LA PALERMO D-na Elena Gapelaru Periş primadonă dela Opera din Cluj a fost angajată şi a sosit la Opera din Palermo unde va cânta : „Samson“, „Gioconda“ și „Balul Mascat“. DE VORBA CU... CEA MAI TANARA AVIATOARE: GABY ANGELINI DE LIBERA ...Ziarele anunţă că al doilea brevet femenin a fost dat în Italia tinerei aviatoare Gaby Angelini de Libera,fiica distinsei și frumoasei contese, Donna Milla Angelini de Libera, veche cunoştință, a mea, mă pun imediat în contact... telefonic. — Donna Milla, am auzit marea veste... felicitări... —Da, Gaby, şi-a luat brevetul... zbura cu imaginaţia, acuma sboară cu adevărat. — Până ce nu-şi ia sîxunî... din căsa părintească, când pot avea o convorbire pentru Rampa ? — Când voeşti, vii la noi... sau mai bine suntem noi, eu şi Gaby, mâine la o ceaşcă de ceai în atelier, cu această ocazie, mai admirăm peisajele româneşti, şi florile pe care le avem întotdeauna înaintea ochilor... şi a doua zi Contesa Milla Angelini de Libera cu tânăra pilotă Gaby erau în atelierul meu. Adunaţi in jurul mesuţei de ceai, tânăra pilotă îşi începe spovedania : — Vârsta ? — ...deocamdată... pot mărturisi : am 19 ani, dar eu sunt constantă şi nici în privinţa vârstei, nu îmi voiu schimba uşor părerea. — ...şi eşti frumoasă ; dar e adevarat ce se spune că mai toate aviatoarele sunt urâte*... . —■ Daca te iei după gurii grele... şi apoi frumosul e relativ şi el, gusturile schimbă... evolueazâ... desigur însă, eu care sunt femee nu iubesc..., femeile bărbaţi... care şi-au pierdut ultimul pic de feminitate... nu ştiu ce gândiţi voi bărbaţii despre ele. — Şi cum ţi-a venit ideea pentru aviaţie ? — ...de pe când eram copilă, mă frământa acest gând şi o spuneam mereu : dacă papa îmi dă voe imediat după ce termin liceul intru în aviaţie; dacă nu îmi dă voe, voiu face acest pas imediat ce ajung la majorat. Papa mi-a dat voe şi azi... sbor. După cum ştii brevetul mi - am luat la 13 octombrie... 18 a fost întotdeauna numărul care mi-a adus noroc. Brevetul de pilot, mi l-am câştigat în 10 ore, iar acum irtă prepar pentru brevetul de iuţeală şi pentru cel de acrobaţie. Nu-ţi ajung acrobaţiile de pe pământ, de ce nu te mulţumeşti să pluteşti liniştit în văzduhuri ?... —* Ah !... nu, fără acrobaţii aviaţia, nu prezintă pentru mine nici un interes, e ceva mai banal, chiar decât conducerea unui automobil. — fa i mă rog ce impresii ai — îmi pare că sbor... Şi contesa Angelini îmi spune: „când pentru prima oară am sburat cu De Bernardi, care a făcuti .1 ...... cu ea o sumă de acrobaţii periculose«* şi acesta a întrebat-o, când au aterizat : „ce ai simţit V‘ Gaby cu sânge rece i-a răspuns * — „nimic !...“ * “ „Fugi de aci nu eşti femee, n’ai inimă...“. — ...Iniuia de oţel fără slăbiciuni în viaţă... nici de inimă. — ...o! mai ales, de inimă. ...Libertatea preţueşte mai mult chiar decât un bărbat !...— Să nu anticipăm sentinţe şî să nu ipotecam viitorul. — In orice caz voiu lua un aviator ; aşa și eu și el ne putem nutri cu speranța de-a rămâne cât mai curând văduvi... deocamdată sunt înamorată muirt... de la palatul meu. — Procete pentru viitor ? Dorința mea e sa devin propagandista aviației. Voiu studia mijlocul prin care să demonstrez că aeroplanul e o invenţie cu adevărat utila pentru toţi. Un raid Urmare în pagina II-a. col. II-as jos Expoziţii deschise AVANT sculptură de Céline Emílián Din viaţa artiştilor Admiraţie pentru maestru! Enescu Maestrul George Enescu a primit zilei© trecute din provincie o scrisoare cu următorul cuprins: Iubite Maestre. Şi acuma trăim sub impresia minunatelor clipe prin care am trecut cu ocazia concertului pe care l-aţi dat in oraşul nostru. Eu nu ştiu să cânt la nici un instrument, deşi sunt un mare amator da muzică. Aevastărunea şi lumea sunt adevărate, melomane: ■Acriti cântă la pian şi :.nc- îa «.*. oară. Cât ne-am muncit noi, fel şi chip, să aflăm cum se numeşte una din bucăţile pe care le-ai dat d-ta şi care începe aşa : ţi-ţiţi-ta-ta-la-la-ta-ţi-ţi. V’am fi recunoscători, eu, nevastă-mea şi,, fumea, dacă ne-aţi indica numele bucăţii,, ca sa ne-o putem procura şi, noi. . Vă mulţumimdin suflet şi vă alăturăm timbru pentru răspuns. Acum cam vedeţi d-voastra ce idee Bună trebue să-şi facă cetăţeanul cu scrisoarea de mai sus, despre maestrul Enescu, dacă e convins că acesta i-ar putea indica bucata care începe cu ţi-ţi-ţi.„ CONFUZIE V o vând aşa cum am cumpărat-o de la Soare Z. Soare, care o povestea ori dimineaţă la Teatrul Naţional. Cică una din cunoscutele coastre artiste, care nu mai e chiar în floarea vârstei — nu-i spun numele pentru nimic în lume — iriscând pe lângă un cerşetor orb, i-ar fi aruncat o monedă de emnerei. Dar cum orbul nu putea observa gestul filantropic al artistei la chestiune, aceasta s-a simţit obligată să-i atragă atenţia: „Uite omul” ţi-am aruncat cinci lei, lângă pălărie. — Mulţumesc d-te general!ist Îi răspuns orbul. beau : Mirii $plicii Beatrice Dussanne, celebra sa-i lată dialogul pe care lam auzit de ţară a Comediei franceze, a ţi- i tară sa văd persoanele cari vorau o interesantă conferinţa la Paris, întitulata ,,Comedianul fără paradox, dar nu fără un mic mister”, «lin («re extragem trasagiul ce urmează, referitor la relaţiile dintre actori şi public. „Era în 1918. Comedia franceză, în turneu oficial, se găsea în expresul Lyon-Marsilin, care avea vreo 24 ore de întârziere. Eram cu toţii în compartimentul nostru rezervat şi în culoar se îngrămădeau căătorii cari nu mai aveau locuri- Camferada mea Colonna Romano profita fie această călătorie pentru a transporta un superb câine lup pe care voia să-l lase la nişte prieteni pe Coasta de Azur. Câinele foarte blând şi sociabil se vântura pe culoar, unde îşi făcuse prieteni. Urmare in pagina 11-a, col. Ii-a mijloc — Frumos e câinele ăsta! — Da, e blând și bine îngrijit. E al actorilor de alături. — Sunt actori în tren? Da, actori de la Comedia Franceză și câinele e ai lor. — Ii e sete, ar trebui să-i dăm să bea. — Da, dar n’am apă la mine. — Da, dar la favoir se găsește totdeauna apă. — Crezi tu. Câinii ăștia nu beau decât șampanie. Am povestit această istorioară ca să se vadă ce ideie himerică își face publicul de noi. Intradevăr când publicul se gândește la actorie victima .-