Rampa, decembrie 1931 (Anul 16, nr. 4162-4184)

1931-12-02 / nr. 4162

ANUL XIV No. «62 If---. ... ■„...,­­. ..g^. Redacţia, Administraţia şi A­tel­i­e­r­e­l­e Grafice INTRAREA ZALOMIT No. 1 (Hote! Astoria)—Telei 301/59 BUCUREŞTI PkMcftatM conceatonatl meritar Soc?«*8jK An* atma ..Rudolf Moaaa", Calaa Victoriei Na Si, 4 Pagini 1 Lei r MIERCURI 2 DECEMBRIE 1931 CEL MAI BUN TOC REZERVOR Prevestirea „ Mare senzaţie a produs, pana şi în mica noastră lume teatrală interview-ul prin care Max Rein­hardt anunţă viitorului un stră­lucit succes pentru comedia u­­şoară. Autorii şi actorii de comedie zburdă de bucurie cu numele no­ului Pithia pe­ buze , dramatur­gii şi actorii cu feţe sumbre s'au întunecat şi mai mult, auzind sentinţa care ostracizează iarăş drama. —­ Cum ? Chiar Reinhardt, ge­niul căruia teatrul ii datorează cele mai înalte realizări de artă dramatică din ultimul deceniu, el însuş, arbitru şi autoritate su­premă se închină comediei uşoare şi blasfema drama ?... Evident, răstălmăcită astfel, prevestirea lui Reinhardt ar pă­rea lipsită de sens, şi în contra­dicţie cu întreg crezul artistic al unui­ mare artist. Reinhardt a făcut, cu multă a­­mărăciune, dar şi destul de tar­div, o simplă constatare. Marele­­regisor e poate cel din urmă care vrea să recunoască o stare de fapt relevata de atâţi alţii mai mo­deşti decât el, încă de mult. Noi înşine n’am subliniat re­întoarcerea la comedia uşoară ori substanţială a preferinţei­ publi­cului, în dauna dramei clasice şi moderne ?­­ Am precizat­ chiar că fenome­nul e o reacţiune firească împo­­­triva formulelor arbitrare şi chi­nuite ale dramei post-expresio­­niste.­­ Reinhardt nu face astăzi decât să constate falimentul unor cu­rente de regenerare a dramei, în faţa­ opiniei publice, căci el în­suş e nevoit sa recunoască gustu­lui public o forţă determinantă­ ,tot atât de hotăritoare ca cele mai autorizate teorii estetice. Cu toată recomandarea unei critici­­pedante spectatorul n’a voit să se plece edictului care încerca să-i impună o teorie hibridă şi fără alt ideal decât o goană disperată după originalitate, într’o­ epocă de prefaceri sociale, în care trena •gustul dubios al parvenitismului ■îmbogăţiţilor uşor de înşelat. Odată cu reacţiunea împotriva dramei de artificii a trebuit să sufere şi vechia dramă clasică în evoluţia ei greşită. Noua dramă e prin predilecţie analitică. Critica însăş s’a înşelat proslăvind acest analism foarte reinhardtiană de V. TIMUS conform spiritului modern, de­­când cu teoriile freudiste. , Analismul însă e de esenţa ge­nului epic, nu dramatic. El a fă­cut totdeauna gloria romanului literar, dar n’a convenit nicioda­tă teatrului, şi cu atât mai mult nu se putea acomoda teatrului de azi, unde „ritmul nou“ e o reali­tate ceva mai palpabilă decât în politică. Reinhardt a fost poate primul regizor care a aplicat acest nou ritm tehnicei dramatice. In teatrul clasic, a dat greş fi­reşte, căci însăş structura dramei clasice reclamă un ritm al ei, care nu poate fi modernizat fără a altera puritatea întregului cla­sic. In drama modernă (vorbesc de cea clasică evoluată, nu de aberaţiile postexpresioniste), ana­lismul a paralizat ritmul nou. A rămas comedia. Prin natura ei frivolă, dreaptă, sinceră, cu priză directă asupra publicului, de la Courteline şi până azi ea, a evoluat prea puţin. — Savoir a­­bia dacă mai încearcă cu vodevi­lul său de idei o formulă nouă. Aci deci ritmul cel nou putea face minuni. Cât mai­ ritmată, mai marcată, mai vie şi mai aler­tă, cu atât comedia chiar veche e mai în gustul publicului. Nu trebue să fie numaidecât „uşoară“, publicul o gustă oricât ar fi de substanţială. Ba, vă asi­gur, că o preferă chiar cu un sub­strat de adâncime. Dar dacă, între timp un autor ■ care are ceva,­­ de spus ce nu se poate tălmăci decât în dramă, ştie să spună precis, direct, să convingă fără obositoare analize, în momente dramatice bine prin­se,­­chiar­ Reinhardt va fi încân­tat să monteze drama iar publicul o va aclama, desigur. Aşa nu mai poate fi înţeleasă prevestirea reinhardtiană şi pre­ferinţa lui neaşteptată pentru co­media uşoară. Un balet de Ferrand Compozitorul Pierre Octave Ferrand a scris un balet intitulat „Variation“ pe un­ scenariu de Andre Coeroy. Baletul va fi reprezentat la Operă in înscenarea lui Serje Lifar. -»-—■ ■ ----------­ Din raşca snticerului O SER­VITO­ARE DOR­ABIL­A Nu e mult de câna^totoriscam ne,­cazurile d.nei G., care nu poale ant­ifaja o servitoare ca lumea. In sfârşit, săptămâna trecută, din­­tr’un slac de 40 care au venit in u­r­­ma u­nui anunţ, publicat la „Mica pu­­blicitate“ a unui mare cotidian de di­­mineață, a ales pe una Maria, o fată dela tatăl care părea sa fie destul de dezghețată. ■ Cum mai târziu cu câteva zile­­ d.na­­G­. avea să primească musafiri la masă,­a crezut că e bine să dascăl­­ească pe Maria. — Vezi, Mario, înainte să iei far­­furiile de supă dala masă, să întrebi pfi musafir dacă nu mai pofteşte o nouă farfurie cu supă.. j- Bine, conifă ! Şi­­ când a fost masa^ Maria şi.a făcut datoria : î— Mai doriţi o farfurie cu supă ? — Da vreau l » — Dar nu mai este î SUPĂRARE LOGICA in cercurile noastre ale gazetari­­lor, face mare haz păţania al cărei erou este unul din cei mai vârstnici colegi ai­ breslei noastre. Regretând că nu-i putem da măcar una din cele două iniţiale ale nume­­lui său, — fiindcă Vail identifica imediat. — vel, voiu da, însă, un comp te­rendu al întâmplării. Acum câteva, luni, eroul nostru, fe­­ricitul tată al unei fete de o frumu­­seţe încântătoare şi­ a măritat o­­drasla cu fiul unui avocat , din Cra­­iova, despre care avea rel­atantul ex„ celente : că e de familie bună ■ că nu e vicios, că e bogat, etc. Mă rog­­o, grădină ■ de băiat De căsătoria aceasta, atunci s’a vorbit prea puţin. Acum, Insă, se vorbeşte chiar prea mnUj, . Ascultaui şi Dv. Confratele nostru îşi­ face, cri apa­­riţia la ,tAutomat", cu o mină din cele mai posomorâte. ” • — Ce­­este nene? . — Ce să fie! Criminalul ăe Gtcă! ~ Dar ce ai­ cu giner-ple djale ? ■ — Am, cum sa n'am ! După ce s’a însurat cu fala mea, şi.a însuşit şi o sumă de SOO.OOO lei ! — Extraordinar ! Și nu i-ai primit înapoi ? — Deocamdată numai fata ! — -------------------------------------­ Noua piesă a lui Lenormand Teatrul Antoine din Paris a­­nuunţă reprezentarea nouei piese a lui N­. R. Lenormand, intitu­lată: „Asia“. Piesa a avut prima oară titlul ,,Medea“. „Asia“ a fost jucată acum două săptămâni în Italia cu artista Maria Melato la teatrul Goldwin din Veneţia cu mare succes. La Paris, rolul eroinei tragice Medea modernizată de Lenor­mand va fi jucat de Vera Ser­­gine. DIRECTOR SCARLAT­ERODA Londra pregăteşte tradiţionalele spectacole de Crăciun .Caterina cea n fed“­ll tannings la londra Teatrele londoneze se pregătesc actualmente pentru Crăciun. Dat fiind că la Londra criza teatrala nu­ a atins nici pe departe gravita­­tea pe care o are în alte centre europene, directorii de teatre din capitala Angliei îşi pot permite lu­xul de a monta piese anume pen­tru sărbătorile Crăciunului, aşa cum cere o vechie tradiţie a vie­ţii teatrale londoneze.. In ceea ce priveşte „tradiţia'’ este interesant de menţionat fap­tul că un vechiu obiceiu este a­­cela de a se prezenta în anumite teatre de cartier „pantomime” a­­dică basme dramatizate. La aces­te spectacole nu participă numai tineretul dar şi oamenii în vârstă obicinuiţi din copilărie sa asiste in una din serile de Crăciun la „pantomama” din cartierul in care locuesc. Asemenea spectacole de Cră­ciun sunt ,,Aladdin” la „Lyrie­ Hammersmith”, ..Cinderella"' la „Lyceum ’ și „Dick Whittington” la .,Garrick”. Spectacolul cel mai popular de Crăciun este însă celebra piesă en­gleză „Peter­ Pan” care se repre­zintă, cu începere de la 21 Decem­brie la Palladium cu Jean Forbes Robertson, Mary Casson şi Geor­ge Cu­rzon în rolul titular. Anul acesta se împlinesc 27 de ani de când „Peter Pan” s-a reprezentat pentru prima dată la Londra ca spectacol de Crăciun. Englezii sunt atât de tradiţiona­lişti încât şi distribuţia rolurilor rămâne, pe cât se poate, neschim­bată. Astfel, anul acesta unul din ro­lurile principale va fi jucat de o artistă care de 25 de ani apare în fiecare an în reprezentaţiile de Crăciun ale piesei „Peter Pan” la Londra. Totuşi, în domeniul spectacole­lor de Crăciun se anunţă pentru anul acesta o inovaţie senzaţio­nală. La teatrul „Royalty” s-a pus în repetiţie o piesă intitulată „Ursu­leţul lui Buckie” scrisă după dic­tarea unui băiat în vârstă numai de 6 ani. Este însă drept că piesa a fost scrisă in colaborare cu ma­ma copilului, Erica Fay Eroul piesei este ursuleţul „Sam” care fuge­ din grădina zoo­logică, se opreşte câtăva vreme în ţara zânelor de unde pleacă însă, dezamăgit, la Polul Nord. Dintre spectacolele­­, noui ale Londrei succesul zilei îl constitue ,,Caterina cea Mică” de Alfred Sa­voir, intr’o excelenta traducere engleză de Virginia şi Frank Ver­non. Rolul titular este interpretat de una dintre cele mai populare artiste ale Angliei, Madeleine Car­roll iar rolul împărătesei Elisabe­ta este interpretat de marea trage­diană Marie Tempest. Critica londoneză atribuie suc­cesul imens al acestui spectacol, montării extraordinare pe care a realizat-o regisoru­l Frank Ver­non în colaborare cu artista rusă Gonciarova, după ale cărei schi­ţe au fost executate costumele de un lux o­rbitor. La începutul lui ianuarie va sosi la Londra, pentru un lung ci­clu de reprezentaţii. Emil Tan­nings, marele actor de cinema. Deşi născut la New-York, Emil Tannings nu vorbeşte nici până azi în mod curent, limba engleză, de­oarece s’a înapoiat, de mic co­pil, in Germania. In urma succeselor obţinute în Germania ca actor dramatic, Tan­­nings a fost silit să se înapoieze in Germania din cauza insuficien­ţei accentului său englez. Se pare ca în ultima vreme, Ian­nings a învăţat la perfecţie limba engleză astfel încât va putea apa­re într’un spectacol englez. Impresarul englez al ipi Jan­­nings este în tratative cu Marlene Dietrich pentru a o aduce la Lon­dra ca parteneră . Ini Iannings­ I 1 In­ nou­team­ de filantgarda la Paris Se anunţa de la Paris apropi­ata înfiinţare a unui grup de artă independent „Le Tremplin“ (Trambulina), pentru revelarea oricărei iniţiative , de spectacol. In comitetul de acţiune figurea­ză d-n­ii Gemier, Tristan Bernard, Frantz de la Operă, Suzanne De­rby­od, Artur Ilonneger și picto­rul Paul Colin. ------ «O » «w----­ Să spunem lucrurilor de nume! Ah, poeţii­ ăştia romantici ! Să nu ne mirăm că nimic n’o să ra­mân din operile lor ! Barzii aceş­tia cari şi-au îmb­ugit lirele, şi-au hemorat glasurile şi au găsit ac­cente pentru pregslăvirea tuturor anotimpurilor ! Venea pr­imăvara şi spuneau că natura reînvie la o viaţă nouă, vara cântau holdele mănoase, toamna îi ded­eau zor că a ruginit frunza în vii, iar des­pre iarnă spuneau că acoperă fi­rea cu un linţoliu alb, sau cam aşa ceva. Şi astfel această litera­tură factice a falsificat buna ju­decată a adolescentului care intra în mecanismul vieţii cu picioarele în aer. Sănii cu zurgălăi, fulgi de zăpadă ca steluţele, copii îmbujo­raţi cari fac oameni de zăpadă, au rămas — şi poate că e mai bine aşa — înmormântate în ta­blourile după care am învăţat la şcoală, — ce paradox ! -- „intui­ţia“. ISe pare că suferinţele prin care ne este dat să trecem acum, vor avea cel puţin avantajul de a ne face să spunem lucrurilor pe adevăratul lor nume. Iarna ?. Anotimpul în care mi­zeria se vede mai bine ca oricând. Suferinţe în plus la cele pe care le indurai. Ca să-ţi placă, iarna — mai ales cea din ţara noastră, — trebue să fii sau ne­simţitor sau viţios. Cam­ sunt avantagiile ei ! Că nu poţi umbla pe stradă şi că eşti ameninţat să-ţi frângi gâtul la fiecare pas ? Că trebue să porţi greutatea de palton şi şoşoni, cea mai infernală invenţie ? De ce e bună iarna ? Pentru ca să-ţi amin­tească cum că ai azvârlit banii de pomană, pentru cura care ai fă­cut-o astă-vara ? E bine pentruca de abia găseşti un vehicul, care se aprinde coşul gospodinelor cari stradă ! E bine iarna pentruca atunci când, intri într un cinema­tograf te izbeşte un miros de sto­fă umedă încinsă ? Şi tot iarna, luând trenul ca să mergi până la­ Ploeşti, rişti să nu mai, înaintezi după Crivina. E atât de bine iarna pentru că­ le aprinde coşul gospodinelor cari aleargă pe acoperiş să-l stingă cu sticle întregi de oţet ? Sunt lu­cruri pe care numai un anormal poate să le agreeze. Sau e bine iarna pentru că-ţi îngheaţă gaz­­aerianul şi cişmeaua ? Iarna îţi ia pofta de trăit şi îţi provoacă aceiaş stare sufleteas­că prin care trece actualmente d. Manoilescu. Să nu uităm că po­poarele nordice, cari trăesc mai mult în zăpadă, sunt sumbre, spo­resc numărul sinucigaşilor şi sunt ameninţate de exciicaţie mintală. Dacă toamna mor tuberculoşii, apoi nu e mai puţin adevărat că iarna se omoară bolnavii de can­cer şi negustorii în jenă finan­ciară. Să observaţi apoi că iarna se introduc­ cele mai multe cereri de divorţ. Vara se ceartă soţii şi când unul din ei e mai enervat, îşi ia pălăria şi se, duce să ia aer pe străzi. Iarna însă nu-i dă mâna să facă acest lucru şi continuă să se certe mai departe. Şi este prile­juri de, certuri iarna ! Vara scapi cu trei metri de marc­hizotte, iar­na trebue mantou, cismei căci nu se mai poartă şoşoni simpli ca anul trecut. Dar balurile, prilej de gelozii cumplite, prilej de căsătorii in­tre fete stătute şi băeţi „bine“, dar fără ocupaţie, însă cam­ la prima adiere a vântului de pri­măvară o şterg pe alte melea­guri, lăsând, nevasta cu un plod, în braţe şi cu unul pe drum, de seară ? „In satul din voie căsuţele înălbite"... Să-i fie ţărâna uşoară lui­ Vasile Alecsandri. Zăpada imaculată ! Uitaţi-vă mai­ mult la ea şi veţi vedea că orbiţi. A se slăbi cu binefacerile ier­nii ! Fericiţi urşii cari hibernează, şi se trezesc la primăvară, când ghioceii îşi sad căpşorul. IOAN MASSOFF Scrisori din Halfa SUCCESUL LUI NICULESCU BASU LA PARMA in scurta stagiune din Parna, Niculescu Basu, a fost chemat te­legrafic, pentru a cânta rolul lui Mefistofel, din Faust. Numele lui Niculescu-Basu e cunoscut de mult în Italia și este încă în me­moria tuturor Milanezilor, cele 21 de spectacole din Mefistofele, in care Niculescu a făcut o nemu­ritoare creaţie. Azi se reîntoarce pentru un sin­gur spectacol, în care culege la­uri, iar presa recunoaşte unanimă că acest bun artist român şi-a câşti­gat aplauzele SINCERE, ale ce­lui mai dificil, dacă nu şi celui mai priceput public al Italiei. Zice presa aplauze sincere, fi­­indcă d­aca nu a contribuit de loc. Această instituţie constituită în Italia şi de care se servesc.. cei mai­ renumiţi artişti... şi despre care d­na Florica Cristoforeanu a dat interesante amănunte, nu-i place de loc har­masu nostru. Nu din sgârcenie, îmi spune el, dar voesc să ştiu că publicul mă aplaudă pentru calităţile mele, nu fiindcă, am 20—30 de inşi plă­tiţi care bat din palme şi strigă „bravo şi bişi". Niculescu Basu îşi poate per­mite acest lux, el e fără îndoială printre cele mai valoroase­­ ele­mente ale artei lirice mondiale, şi ne face cinste pe orice scenă s’ar prezenta. Succesele sale­ sunt su­ccese ro­mâneşti, samt succese cinstite şi de aceia ne bucură cu adevărat. : ELENA CAPELARU PERIŞ LA PALERMO D-na Elena Gapelaru Periş primadonă dela Opera din Cluj a fost angajată şi a sosit la Opera din Palermo unde v­a cânta : „Samson“, „Gioconda“ și „Balul Mascat“. DE VORBA CU... CEA MAI TA­NARA AVIATOARE: GABY ANGELINI DE LIBERA ...Ziarele anunţă că al doilea brevet femenin a fost dat în Ita­lia tinerei aviatoare Gaby An­ge­­lini de Libera,­­fiica distinsei și frumoasei contese, Donna Milla Angelini de Libera, veche cunoş­tință, a mea, mă pun imediat în­ contact... telefonic. — Donna Milla, am­ auzit ma­rea veste... felicitări... —­Da, Gaby, şi-a luat breve­tul... zbura cu imaginaţia, acuma sboară cu adevărat. — Până ce nu-şi­ ia sîxunî... din că­sa părintească, când pot avea o convorbire pentru Rampa ? — Când voeşti, vii la noi... sau mai bine suntem noi, eu şi Gaby, mâine la o ceaşcă­ de ceai în ate­lier, cu această­ ocazie, mai admi­răm peisajele româneşti, şi florile pe care le avem întotdeauna îna­intea ochilor... şi a doua zi Con­tesa Milla Angelini de Libera cu tânăra pilotă Gaby erau în ate­lierul meu. Adunaţi in jurul mesuţei de ceai, tânăra pilotă îşi începe spo­vedania :­­ — Vârsta ? — ...deocamdată... pot mărtu­risi : am 19 ani, dar eu sunt con­stantă şi nici în privinţa vârstei, nu îmi voiu schimba uşor pă­rerea. — ...şi eşti frumoasă ; dar e a­­devarat ce se spune că mai toate aviatoarele sunt urâte*... . —■ Daca te iei după gurii g­rele... şi apoi frumosul e relativ şi el, gusturile schimbă... evoluea­zâ... desigur însă, eu care sunt femee nu iubesc..., femeile băr­baţi... care­ şi-au pierdut­ ultimul pic de feminitate... nu ştiu ce gândiţi voi bărbaţii despre ele. — Şi cum ţi-a venit ideea pen­tru aviaţie ? — ...de pe când eram­­ copilă, mă frământa acest gând şi o spu­neam mereu : dacă papa îmi dă voe imediat după ce termin li­ceul intru în aviaţie; dacă nu îmi dă voe, voiu face acest pas ime­diat ce ajung la majorat. Papa mi-a dat voe şi azi... sbor. După cum­ ştii brevetul mi - am luat la 13 octombrie... 18 a fost întotdeauna numărul care mi-a adus­ noroc. Brevetul de­ pilot, mi l-am câştigat în 10 ore, iar acum irtă prepar pentru brevetul de iu­ţeală şi pentru cel de acrobaţie. Nu-ţi ajung acrobaţiile de pe pământ, de ce nu te mulţu­meşti să pluteşti liniştit în văz­duhuri ?... —* Ah !... nu, fără acrobaţii a­­viaţia, nu prezintă pentru mine nici un interes, e ceva mai banal, chiar decât conducerea unui au­tomobil. — fa i mă rog ce impresii ai — îmi pare că sbor... Şi contesa Angelini îmi spune: „când pentru prima oară am sbu­­­rat cu De Bernardi, care a făcuti .1 ...... cu ea o sumă de acrobaţii peri­­cu­lose«* şi acesta a întrebat-o, când au aterizat : „ce ai simţit V‘ Gaby cu sânge rece i-a răspuns *­ — „nimic !...“ * “ „Fugi de aci nu eşti femee, n’ai inimă...“. — ...Iniuia de oţel fără slăbi­ciuni în viaţă... nici de inimă. — ...o! m­ai ales­, de inimă. ...Libertatea preţueşte mai mult chiar decât un bărbat !...­­— Să nu anticipăm sentinţe şî să nu ipotecam viitorul. — In orice caz voiu lua un a­­viator ; aşa și eu și el ne putem nutri cu speranța de-a rămâne cât mai curând văduvi... deocam­dată sunt înamorată muirt... de la palatul meu. — Procete pentru viitor ? Do­rința mea e sa devin propagan­dista aviației. Voiu studia mijlo­cul prin care să demonstrez că a­­eroplanul e o­ invenţie cu adevă­rat­ utila pentru­­ toţi. Un raid Urmare în pagina II-a. col. II-as jos Expoziţii deschise AVANT sculptură de Céline Emílián Din viaţa artiştilor Admiraţie pentru maestru! Enescu Maestrul George Enescu a­ pri­mit zilei© trecute din provincie o scrisoare cu următorul cuprins: Iubite Maestre. Şi acuma trăim sub impresia minunatelor clipe prin care am trecut cu ocazia concertului pe care l-aţi dat in oraşul nostru. Eu nu ştiu să cânt la nici un instrument, deşi sunt un mare a­­mator da muzică. A­evastărunea şi lu­mea sunt adevărate, melomane: ■Acriti cântă la pian şi :.nc- îa «.*. oară. Cât ne-am muncit noi, fel şi chip, să aflăm cum se numeşte una din bucăţile pe care le-ai dat d-ta şi care începe aşa : ţi-ţi­­ţi-ta-ta-la-la­-ta-ţi-ţi. V’am fi recu­noscători, eu, nevastă-mea şi,, fu­­­mea, dacă ne-aţi indica numele bucăţii,, ca sa ne-o putem procura şi, noi. . Vă mulţumim­­din suflet şi vă alăturăm timbru pentru răspuns. Acum cam vedeţi d-voastra ce idee Bună trebue să-şi facă cetă­ţeanul cu scrisoarea de mai sus, despre maestrul Enescu, dacă e convins că acesta i-ar putea indi­ca bucata care începe cu ţi-ţi-ţi.„ CONFUZIE V­ o vând aşa cum am cumpă­rat-o de la Soare Z. Soare, care o povestea ori dimineaţă la Teatrul Naţional. Cică una din cunoscutele coas­tre artiste, care nu mai e chiar în floarea vârstei — nu-i spun nu­mele pentru nimic în lume — iris­când pe lângă un cerşetor orb, i-ar fi aruncat o monedă de emner­­ei. Dar cum orbul nu putea obser­va gestul filantropic al artistei la chestiune, aceasta s-a simţit obli­gată să-i atragă atenţia: „Uite o­­mul” ţi-am aruncat cinci lei, lân­gă pălărie. — Mulţumesc d-te general!­i­st Îi răspuns orbul. beau : Mirii $­­plicii Beatrice Dussanne, celebra sa-i lată dialogul pe care lam auzit d­e ţară a Comediei franceze, a ţi- i tară sa văd persoanele cari vor­au­ o interesantă conferinţa la Pa­ris, întitulata ,,Comedianul fără paradox, dar nu fără un mic mis­ter”, «lin («re extragem trasagiul ce urmează, referitor la relaţiile dintre actori şi public. „Era în 1918. Comedia france­ză, în turneu oficial, se găsea în expresul Lyon­-Marsilin, care a­­vea vre­o 24 ore de întârziere. E­­ram­ cu toţii în compartimentul nostru rezervat şi în culoar se în­grămădeau căătorii cari nu mai aveau locuri- Camferada mea Co­­lonna Romano profita fie această­ călătorie pentru a transporta un superb câine lup pe care voia să-l lase la nişte prieteni pe Coasta de Azur. Câinele foarte blând şi sociabil se vântura pe culoar, unde îşi fă­cuse prieteni. Urmare in pagina 11-a, col. Ii-a mijloc — Frumos e câinele ăsta! —­ Da, e blând și bine îngrijit. E al actorilor de alături. — Sunt actori în tren? Da, actori de la Comedia Franceză și câinele e ai lor. — Ii e sete, ar trebui să-i dăm să bea. — Da, dar n’am apă la mine. — Da, dar la favoir se găsește totdeauna apă. — Crezi tu. Câinii ăștia nu beau decât șampanie. Am povestit această istorioară ca să se vadă ce ideie himerică își face publicul de noi. Intradevăr când publicul se gândește la actori­­­e victima .-

Next