Rampa, aprilie 1932 (Anul 15, nr. 4261-4285)

1932-04-01 / nr. 4261

ANDI XI, N» 4261 a­bonamente M JAMA TrtP Unt . . V. k«l 90* $î«s« luwi •••«•••••••» • • ÖO® U» ««....................................... • ***•­­M STRASNATAT* OUBC4» Afrarua mattiala •• »!fc*ea« ******* Ib 1 «au la t£ ala *Ba«*ras 5%itsi DIRECTOR SCARLAT FRODA Criza teatrala) Ie ION MARIN SADOVEANU In toate părţile lumii, teatrul I Pentru a da o idee pe ce vraf trece prin cea mai cumplita criza de ţăndări trăim, recomand edifi­­ciu câte s’au văzut vreodată. Şi catoarea şi simplă răsfoire a ace­­stonul acesta cuprinde în el toate lor istorii * îngrijorările: temeri omeneşti de meşteşugari rămaşi pe drumuri, lipsiţi de meşteşugul lor, dar şi temeri din năruirea râvnelor şi rândurilor mai înalte ale omeni­rii, card sau legat vreodată de lu­crul acesta atât de însemnat care se numeşte: teatru. Problema ne e prezentă tuturor prin tot ceea ce zilnic ne face să simţim; •­ întunecată, prin rami­ficarea ei abundentă, înşelătoare, prin falsele ochiuri de lumină şi mai ales prin contemporaneitatea ei. Pentru a-i vedea cât de cât cauzele, e absolută nevoie de o metodă, de o simplificare. In a­­cest scop, cred c­ă este util ca de la început să se distingă între dra­mă şi între teatru. Criză de dramă a mai fost, de multe ori, în trecut. Să reamintim numai, criza, în Franţa, dintre tra­gediia, clasica, neoclasica şi roman­tism, în Germania,, criza dintre clasicism şi naturalism. Ceea ce avem noi astăzi e mai mult deci atât: e.criza instituţiei însuş, a tea­trului. Numai astfel, încă de' . la început ,trebuie privită problema, căreia nu-i­ poate remedia cu ni­mic, nici jocul, schimbării de re­pertoriu —­­ schimbând genurile drp.mpi—; nici proţlucţia nouă, dacă e să se realizeze în vechile tipare cunoscute. Toate aceste lu­cruri n ar putea remedia decât o criză de dramă, iar nu de teatru.­­In faţa acestei situaţii, toate observaţiile pe care le­ vom nota mai jos, vor fi numai înregistrări de fapte ger­erale cari vin astăzi de la public şi din evenimente, înspre teatru. Frumoasa construc­ţie a valorilor eterne, în care cre­dem, dar care sunt lăsate de vre­muri în afară de viaţă şi actu­ali­­tate, nu va fi nici întrebuinţată, nici ştirbită­. Lri.b­». aceasta cumplita criză de­ teatru astăzi, pentrucâ teatrul ia întreaga lume civilizată (in a­­fara de. 'Rusia Sovietică) nu­ mai are o tendinţă puternică ,şi sigură căreia să-i­ corespundă ..şi pe care sa se sprijine. Teatrul, artă în primul rând so­cială, cu succesele şi viaţa sa, se hrăneşte din preocupări de ordin general. In jurul acestui foişor clădit pe o singură culoare a su­fletului omenesc la un moment dat, se strâng entuziasmele, se po­larizează­ forţele Acest fenomen astăzi e cu neputinţă de realizat. Ceea ce poate fi valabil nici mă­car unei ţari, dar unui cerc, nu mai e valabil unui alt cerc, ime­diat învecinat. Fierogerseitatea dezolantă a publicului de astăzi, face imposibilă consolidarea sce­nei. (Continuare in pag. II-a, col. V-a, jos) universale , imagini, albume drăceşti editate şi de ger­mani şi de francezi. Treceţi in­trăm sfert de oră cu privirea de la 1914 (data «casă deasupra foto­grafiei tunipei albe de arhiduce a lui Ferdinand de Habsburg (Sa­rajevo) şi până la 1933 de pe ima­gina carului funebru al lui Briand! In aceşti optsprezece ani de viaţă europeană, în fotografii, atâtea lucruri, încât’ abia ,le poţi lega, în timp, cu gândul intre ele. Şi totuşi toate au trecut peste mi, ■cu toate am fost contemporani,, fiecare duce o legătură şi din min­tea şi din inima noastră. Doctri­ne, fapte, oameni, invenţii, senti­mente... Mussolini alături­­de Krish namţirii­; Einstein,şi Freud, Le­nin şi Gaudi; preciziune ştiinţifi­că şi misticism, mizerie şi risipă, ură şi valuri de umanitarism! In această imensă oglindă sfărâ­mată, cine, şi in ce­ colţ mai poate găsi restrângerea întregei sale fiinţe? Atât de multe au trecut, şi, a­­tât­ de nelegate, încă şi­ contradic­torii, încât, de multe ori nu ai im­preuna că Franz Iosef din ziua de­clarării războiului mondial e o fi­gură mai veche decât Bismark-u­l de la Versailles? Tu,aceste grinzi încrucişate pro­vizor­iu,­ fiecare cu construcţia şi adăposturile ei, unde sa-şi găseas­că un singur teatru, valabil pen­tru toţi, temelia lui? Pe aceste dărâmături, de nele­gat intre ele organic — şi teatrul ca artă totală nu se poate­ clădi decât pe încleştări şi ecouri din adânc — a răsărit, pentru func­ţiuni de suprafaţă ale spectacolu­lui: cinematograful. Din necesita­tea acestor vremuri aţa născut, căci era singurul posibil în deza­gregarea aceasta totală şi contra­dictorie in părţile ei risipite. Tnir adevăr, cinematograful nu cfiiamă în faţa sa decât ochi, cari înşiraţi unii lângă, ceilalţi,­ sun­t a­­duşi ,să vază. Spectatorii unei sau cu un spectacol de ecran, sunt nu mai simple, măşti, a căror fiinţa, în,­tot, restul lor, nu mai interesen­tă. Toţi se pierd, intr’un haos de întuneric, indistinct. Sunt impreu­nări de pupile de­asupra unor trupuri divergente. Cinematograful chiamă ce mai rămâne liber din curiozitatea tu­turor, fără să intereseze adânc credinţa nimănui. In procedeele d­e exhibiţie e comod şi expeditiv. Şi după o îndelungă epocă de ei nematograf, plantat în lumea în­treagă, următoarele fapte se pot preciza: întâi, decăderea eveni­mentului pur estetic din spectacol Din raşca sollcurilor BROBA S’au­ văzut,­ s’au placut, dau luat. Sunt doi ani de atunci. El se ocupă cu ingineria, ca cu sporturile si flirturile. $i menajul ■ lor e un infern, in fie­­care si certuri.. In fiecare zi ciocniri. A’« ' se. jersează de. nimeni. Ce. să * vă mai spun, ieri am fost și, ■eu invitat la ei la masă. Prezenta mea nu le-a Importunat cearta :.. . ... . —■ Am nevoie de o pălărie. — Jf-am bani! — Nu mă interesează ! | ' Cu atât mai. bine! ; ■— Lasă spiritele. Cu pălăria pe care ti am nu mai pot esi pe stradă. Toată lumea o să . spună că sunt o bucătă­reasă ! — Invită lumin ta­ masă, ca sa le probezi contrariul!. PREFERINTA LEGITIMA La cafenea. ~ Știi că minisor ? M’a-rn. logodit cu o fată nostimă, bogată, buna, cân­­tă’din vioară.- '■' — Mare minune!: ' — De ce ? — Fiindcă-mi . aduc aminte că ai m­iai fost odată logodii și ai rupt Io. g di dna, fiindcă logodnica ta cânta la piano... . •— Asta e adevărat, dar vioara al­ ceva!.­— De ce? Iţi place? — Nu! Dar se poate arunca mai uşor pe fereastră... PUDOARE ŞI NEVINOVĂŢIE Y. a salutat.o foarte ceremonios pe duduia X, care i.a­­ răspuns cu un in acel moment, prin faţa lor, trecu un foarte tânăr ador al unui ansam­blu de reviste, care o salută profund pe duduia in chestiune. Care, 'Insă, nu răspunse. Şi V. fu foarte intrigat.. Eşti. supărată pe Z. A.? .— Da! — Mă miră! E doar ■ un băiat foarte simpatic! ■ — E simpatic, nu zic nu, aur ştie prea multe cântece pornografice. Şi le cântă în, faţa. d.tale? !— Nu­, numai le flucră!. Ce ar fi vrut să fie când erau copii O anchetă la care răspund: Thomas Mann, Franz Lehar, Max Schmelling, Brigitte Helm, etc. Ce-aţi fi vrut să fiţi când eraţi copil? Ge-aţî fi vrut să fiţi, atunci când puteaţi fi orice, căci lumea întreagă vă aparţinea? Ge aţi­ visat să ajungeţi?­­ .. La această anchetă răspund, câteva personalităţi celebre ale vieţii, literare,­ artistice şi spor­tive. THOMAS MANN „Când eram mic vroiam se mă fac taxator de tramvai sau cofe­tar’. EMIL JANNINGS „Ce-aş fi vrut să fiu­ când eram copil? Actor! Şi anume de la vârs­ta de zece ani, când am văzut „Freischütz”. Figura­­lui Kaspar mi-a făcut o impresie de neuitat". WALTER VON MOLO . ..In copilărie vroiam să fiu: 1. Cofetar, fiindcă copiilor te plac dulciurile. 2. Ofiţer, din vanitate. 3. Pădurar, fiindcă iubesc foar­te mult păturii”. FRANZ LEHAR „Chiar şi primul meu strigăt când ara venit in lume, era„. nt"' zică, Binejuțeles, mimai .pentru urechile mamei mele. , Nu-mi a­­imiitiv,c' să nu fi' gândit anoT la altceva, .in afară de muzică. ...Vo­iam să mă fac -mu­zi­cahi, In liceu, matei ia *principală,' pent­ru­ mine, nu ers greaca sau latina, ci mu­zica. , Taţă­ deci, iurom dintre acei puţini cărora viaţa l Ie-a îndeplinit toate visurile din­­copilărie” Al­EX SCHMELING „In copilărie voiam sa mă fac pădurar sau marinar. Pădurarii ! La douăzeci de ani şi jumăta­­tu prea erau insă căutaţi, iar im-­te, ex-soldat potriva profesiunii de marinar se La douăzeci şi cinci de ani: mi ridicau părinţii ulei. Astfel încât iionar, am trebuit să renunţ la amaji-La treizeci de ani: sem­-misio­­nar”. OK. LUDWIG FULDA ..Şi când eram c­opil, tot poet vroiam să ajung. Niciodată nu m’am gândit la­­altceva. Făceam versuri înainte de la zece ani am scris prn dramă. Am ajuns insă ceea ce vroiam să ajung c­ând eram co­pil,?- Unii., spun că ,da, alții spun că nu!. • , • WILLY ROSEN , La cinci ani: vizitiu. La zece ani: taxator de tram­vai. La patruzeci ani: milionar. La douăzeci de ani: soldat în războiul mondial. BRIGITTE HELM „Imi plăceau, când eram mică, stelele. Pentru a le pătrunde tai­na, vroiam să mă fac astro­nomă. La patrusprezece anci mă atras insă mai mult cariera de doctori­ța de copii. Faptul că, în cele din urmă, am ajuns în, cinemato­graf, se datoreste mai mult­­ener­giei mamei mele, decât propriei mele iniţiative”. • CANTAREAŢA SIGRID ONEGIN ..Aveam cinci ani când­ ili­nta într’o societate, mama mea m’a întrebat ce aşi vrea să fiu. In Iov de-a r­ăspunde, cum era de aştep­tat, , Cântăreaţă”, căci aveam de pe atunci o voce frumoasă, am răspuns: „Aşi vrea să fiu o mamă­­ cu doisprezece copii, dar fără f­raţi, căci aceştia dau prea mult­e de lucru” Franz Lehar două aceste c­ariere şi să­ ma fac, co­m­erciant Până când...” Peste vre­o câteva zile, va rida ■pe ecranul unui cinem­alog­ ul tn­­cu­r­eştean „Visul lui­ I­anase" , tu marele nostru, comic. Se vorbeşte mult bine despre­ acest f­ilm şi­ se spune că Tanase, care-şi pv.no­ia, contribuţie variatul său talent, este minuned. Filmul, f­iind lucrat aproape integral îa Berlin, nu sar putea spune că este­ o produc­ţie românească.. Aflu deasemenea că se pune Ut. calc. R­ealizarea unui nou ,aşti- zis film românesc, de către aceleaşi persoane cari au condus lucrările •ultimei producţii cinematografie a aui,ohfone. ■. Deseori, un adevărat proces de conştiinţă se iscă în­ sufletul gan­­şelarului înainte de a purcede să-şi aşterne pe hârtie gândurile. În această­ privinţă, neted îmi re­cunosc vulnerabilitatea. Am ezi­tat să-mi spun părere­a. asupra ul­timului film românesc. Am respectul muncii altora şi de, aceea caut ,să, nu­­mă pripesc. Mă îngrozeşte faptul că, munca mai­ multor persoane, poate, bine, intenţionate, întru realizarea unui, lucru,,­se iroseşte în zadar. Pornit pe calea­­mărturisirilor, declar — om sunt şi eu ! — că deseor­i, nu conştiinţa limpede aduc elogii e­­xagerate şi, trec sub tăcere eşecuri lamentabile. .. sosit însă, . vremea unor schim­bări de atitudini. . Când vezi pe stradă, un june cu •umerii vestonului­ drepţi, cu liM­­nuri scurtărde i se vede ,,(levierul şi ev: cămaşa, răsfrântă „a la-fon­fi“, te 'mir, foarte, îţi■ spui că mare ac.gr.adina lui Dumnezeu şi-ţi vezi de treabă. Când­ îl vezi însutit ■ cinematograf făcănei pe amorezul­­ridicol, fiu ştii pe cine să consideri mai tâmpit: pe in­terpret sau pe regisor ? Aprehensiunea că se impune să f­i­i excesiv de indulgenţi în a­pre­­cierea filmelor româneşti, pe con­siderentul că industria română, de, cinematograf■ este de abia la înce­puturile ei, un a valabilă de, fel Ar fi să ne reîntoarce­m­ la Ca­ţav­encu, Care, lătrător, susţinea şi el că ..industria română e admi­rabilă domnilor, dar lipseşte cu­ desăvârşire a­ fi tot pe ace­laş con­siderent, cir fi trebuit să nu fi îm­brăcat în dimie, când fabricile româneşti nu fabricau stofe. ■Şi să ne înţelegem bine­ : noi mă sțintem pioneri, in ce priveşte producţia cinematografică.. Aceas­tă producţie a ajuns în unele, ţări la­ o mare­­înflorire şi noi nu De­bite decât să adoptăm mijloacele, ceea ce evident nu este, chiar aşa uşor şi nici, un caz nu poate fi îndeplinit decât de oameni compe­tenţi. Este acel­aş proces al însăşi civilizaţiei noastre ; acum şaizeci de ani eram sub turci şi în acest răstimp am ştiut admirabil să nu apropiem civilizaţia apuseană. Şi apoi să se termine cu specifi­cul naţional în cinematograf, cu care am fost destul afarisiţi. Să ne mai slăbească cu peisagiul sa­­tului, turma, inevitabila fântână cu cumpănă, flăcăii la horă şi toate amănuntele satului idilic. Care ţară din lume şi-a înfiri­pat industria­ cinematografică, prin asemenea, mi­jloace ? Să se încerce să se facă, filme cu acţiune, cu un scenariu intere­­sant, fără specific naţional şi nu de, către oameni cari nu sunt, buni să­­fie nici, măcar fotografi­a la minut, pe, ‘cherii Dâmboviţei. Aşa că , realizatorii viitorului f­ilm românesc, să ia bine aminte ! Indulgența ,im-»î mai. arc■ locul. LOAN MASSOFF C. Tănase nr »TiaBiiiiiwiMmBtie^wiím im '«iaiii— Din tainele creaţiei literare Cum scriu Contesa de Noailles şi J. H. Rowl­aine „Mă ocup,­­ în general, de mai multe romane în acelaş timp- dar totdeauna este unul la care lucrez mai mult. Se în­tâmplă totuşi ca, la un moment dat, să­­simt necesitatea de a abandona acest roman princi­pal, de a-l lăsa să se repauze­­ze, şi atunci un altul îl înlo­­cueşte, iar el dispare complect in cursul întregii perioade de incubaţie ce-i este necesară. La romane lucrez diminea­ţa, apoi când am scris ceea ce am vrut, mă ocup de­­ştiinţă şi f­ilozofie. După amiaza e­­rezer­­vată treburilor secundare : nu­vele, cronici, vizite, ceremonii, documentări. Dmnînica e con­­­sacrată unui roman de-un or­din particular precum e T­es Compagnol­s de l'Univers, la care lucrez numai Duminica, zâmbet foarte seducător și... promită, conjoară n’au încetat de a mă ceeace­ universul, prin mine. pă aceea, este sa restabilesc tex de patru sau cinci ani. si cai o for. x . iîntreba:.„Gând lucrezi?’ «omunică inimii mele. *­iul spontan”, .­­ .. iyarii mn sfârşit, terminat. Du­„Ar părea pretenfiuni dacă aş spune: „Eu nu lucrez, cărţi­le mele se fac singure” , aşa cum era reprehensibil, odinioa­ră, de a repeta, după Lotri: ,,Nu citesc nici­odată” (acesta nu e cazul meu). Dar daca îmi per­mit să răspund în mod troate prea rapid- „eu nu lucrez”, o In cadrul anchetei „Cum serifi?” răspund ,astăzi, celebra poetă Con­tesa de Noailles și romancierul J.­H. Rosny, ainé. . Şi, in adevăr, nimic nu rad jenează pentru a lucra. Pot aşterne oricând pe hârtie, în grabă, versurile, care mă obse­­dează de mult timp. Conv­ersa­­țiile care continuă în jurul meu, întrebările ce mi se pun, şi cărora le răspund, mi. sunt pentru mine un obstacol, „atât de puternic cântă­ în.-spiritul meu fraza, epre' îl preocupă. De unde vine inspiraţia?­ Fiece clipă a vieţii mele,­ pri­mirea perpetuă pe care o fac tuturor lucrurilor, lucrează evident pentru, mine, fac fiindcă toţi cei care mă in-*.' Eu nu' faci decât' sa povestesc CUM LUCREAZĂ CONTESA DE NO­AILLES I Pagini J Lei ­e a ști să­­scriu și ^nny Oîldra VR­ÎUCa «cris prima titem ' 1 teatru In Septembrie, va avea loc la Metropol-Theater din Berlin premier-' »ouei operete a Iui Jean Gebert: .Femeea tui cin­cubeuT'. Pentru rolul principa! feme­­nip. fraţii Bolter, directorii tea­trului au izbutit s’o angajeze pe. Atițiu Ondța- Alături de ea' anitre Max Ilai'-ea. Obişnuinţa poeziei m’a fami­liarizat cu ritmul şi cuvintele, şi acuitatea observaţiei îmi permite să întrebuinţez un vo­cabular particular, de care n’aşi putea să mă îndepărtez, fără ca pasiunea mea pentru preciziune să nu sufere. Aşi putea face perfect de bine cri­tica stilului meu, dacă mi s’ar cere aceasta, şi, de-o pildă, cri­tica insistenţii cu care accen­tuez, prin multiple epitete,­­im­presia pe care vreau s’o dau cetitorului. Dar aşi f­i imediat consolată fie Micheleti, care a dat exemplul acestor repetări ascendente, prin cari se pot descrie in acelaş timp exactita­tea, şi­ paroxismul.­­ Adesea, scriu eu însumi, pe foi­ de hârtie, sau în caiete, dar, de îndată ce o pot­ face, prefer să dictez. Corectez apoi puţin şi, când corectez, una din pri­mele mele griji, câtva timp du- CUM LUCREAZĂ I. H. ROSNY­AINÉ C VTNERI 1 APRILIE 1932 CUPON No. 4 „RAMPA P8BÎFD RUBRICA GRAFOLOGICA SERIA IV-«­6 cupoane în jir dau dreptul la un răspuns gratuit *] Voce călită,.. . Gripa, face ravagii, printre slujitorii primei noastre scene, pastilele contra răguşelii circulă, ceva de speriat. ‘ Toate ca toate, actorul joacă, şi cu 30 de grade temperatură, actor afon însă e un lucru ceva, mai greu. lată de ce în ultimul timp în culisele Naţionalului, reţelele contra răguşelii se multiplică la infinit.­­ Anecdote mai vechi, unele sa­vuroase, sunt desgropate şi actorii în aşteptarea înzdrevenirii coar­delor vocale, fac haz de necaz. Gri­gore M­ărculescu, ne mir­ă cui în povestiri, de întâmplări mai vechi, are cuvântul: — Fraţilor, să vă spun una cu Malcoci și cu Qh. Achille. Era pe vremea când­ ăla era ador mai mare, care știa mai grozav să țipe. Malcoci făcea mare caz de orga­nul său, care tuna nu alta, încât se hal­ansa pollicand­rul ăla, mare din sală, când id (lexica el drumul vocii. (37?. • Achille avea insă­­ o voce 'mult med puternică și măi clară decât. el. Intr’o­.zi,— mV.se para că era chiar 1 Aprilie — Malcoci îl. în­treabă pe Gh. chilie : — Ce faci nene .ulu­i, de al imn g'âi atât de grozav 9. ' — Ge să fac. m­ă Malcoci Mi-am călit vocea •/, i .— Vum t.i-ai­ călit vocea ?■ I -— Foarte bine. Tu nu ştii cum se căleşte fierul ? 11 .înroşeşti şi . pe urmă.{i pui­ brusc in .apă, rece ,şi aşa se­ obţine cel mai­ grozav oţel. Ei bine, dacă vrei să ai organ grozav să te învăţ eu ce să faci. ; b.ei două pahare de ceai fierbinte., şi ps­ urmnă două pahare de apă rece, deleaţă. După asta.. "îi, arzi : două păhăruţe ţic con­iac şi aşa îţi căleşti'vocea'­ : — Ge vorbeşti, ?­­ —'Păi'siguri aşa 'am­ făcut­­ şi eu! ' ' '— Păi fac şi eu aşa ! —­ Desigur. Fi a luat Malcoci două pahare CV: apă rece de le-a' băut pe înclin­­ele şi pe urmă tot aşa, două ■pa­hare di,e ceai fierbinte ; însfârşit ■na neglijat și cele două păhăruţe de"coniac. . f ■ ■■"■ Ce "să. vă. mai spun, bietul. Mal cool, a ’devenitr a fon. In 'sBmnbt,.ysi. • călise voceg.] Charles Mere despre situaţia actuala a teatrelor franceze Situaţia generală a spectaco­lelor din Franţa n’a încetat de a fi critică. Iată cum o expune d. Charles Mere, preşedintele Societăţii autorilor francezi: Teatrul francez trece prin­tre mari criză. Publicul trebue să ştia dacă teatrele se, vor include, e că nu pot face al­tf­el - cea mai mare parte dintre în­treprinderi sunt deficitare. Di­rectorii şi-au epuizat ultimele resurse şi au decretat lock­­d­ut­ ist pe care lau considerat ca cel mai puţin rău dintre rele. Sarci­nel­e f­i­scale excepţionale nedrepte, au putut fi suportate, în vremuri normale când afa­­cerile mergeau bine. Ele­­astăzi par insuportabile­­in adevăra­tul sens al cuvântului, în epo­ca de criză economică prin care trecem. Directorii de tea­tre ştiu să-şi facă socotelile, ţi­nut care a pierdut trei sute de mii de­ franci pe an,’ îşi amin­teşte că a plătit cinci sute de mii impozite. Ei nu vor să plătească impozite, mai , multe decât alte categorii de indus­triaşi, şi ele comercianţi. O de­­taxare rezonabilă care..i-ar.,pu­ne in egalitate cu celelalte în­treprinderi, le-ar permite să continue şi să­­suporte criza., Nu e cu pu­ti­nţă­­ ca gu­vernu­l să n­u ţie seamă de dorinţele ior. Nu e vorba de un şantaj,« căci, de ani de zile, organizaţiile sindi­cale. Cer să se ia in seamă re­­vendicâi­ile lor legitime. S’au constituit comisiuni dar rezul­tatul lucrărilor pregătitoare a fost nul. Închiderea anunţată nimeni n’o doreşte. Ne gân­dim cu toţii la toate consecin­ţele acestei greve. Ne gândim la cei o sută de mii şomeri, pe cari înch­ider­ea teatrelor îi la­să pe drumuri. Directorii teatre n’au vrut să se desolida­rizeze de directorii de cinema­tograf. Căci în realitate, pros­peritatea­ industriei filmului nu e decât aparenta. Publicul ştie oare că pentru marile săii de spectacol, ceea ce ia fiscul, sub forimă de taxă de stat şi asistentă, publică,SP urcă până la 50% din reţetă?,, Există oare vre-o industrie care să fie mai greu impusă? S’ar putea cita exemplul unor săli luxoase ca­ri fac în fiecare, seară săli pli­ne şi a căror exploatare e to­tuşi deficitară. Stătul, care a a­jutat bănci, companii de navigaţie, nu va face oare ace­laş gest şi fata­­de industria spectacolului, care fa­ce să trăiască un număr mare de autori, artiști și muncitori ? Nu e vorba numai de a veni în ajutorul unei industrii care suferă, e vorba de a salva ,pres­tigiul national, direct interesat la prosperitatea unei arte de ca­re avem, dreptul, să fim, mân­dri în ochii hunii”. »■ ..TurSIi I nvn—i num ■ — N­—■, —H ----------------imn Premiere parisiene „Neguţătorul de idei“ de Solange Duvernon ,, Vânzătorul de idei“ se in­ti­tu­le­ază ultima , piesa , reprez­entata, pe­ scena Teatrului , „Comédie- Caumartin“. . „ Autoarea, Solange Duvernon,­ a reuşit, proxtrim­ , stil frumos şi printr’o coordonare frumoasă­ a ideilor, s­ă scrie o piesă bună, care a fost pe placul publicului cucerind şi laudele unanime ale presei. Intrăm orăşel vechi îşi face a­­pari­ia un om, relativ tânăr, dar care totuşi reuşeşte în cel mai scurt timp, să atragă asupra­­sa atenţia paşnicilor cetăţeni ai oră­şelului.­­ ..Omul“ nostru în afară de :« inteligenţă sclipitoare, nu posedă ni.•lie­ altceva. ’E sărac lipit pa­­m­in­trului, debil,, foarte. . lxi]nă.v*v rips. Totuşi, e mult respectat de detăţenii , oraşului şi, îşi atrage, cum am spus, ,stima şi simpatia tuturora. . .. . De unde vine acest om necu­noscut “ . Tânărul strain, devine un pri­eten bun, şi intim, al tuturora, şi un sfătuitor de­ mare importanţă. Şi dacă-.nu cucereşte -prin fizicul sau, cucereşte, în schimb prin vor­ba sa cumpătată, prin gândirea sa profundă­ şi întotdeauna capa­bilă să găsească soluţia, oricărei, probleme. In ei, tinerii, şi bătrâ­nii, găsesc „omul“ care îi ajută şi le îndreaptă paşii. El, dă d rsfa­ ■ turi tuturor şi, mai ales îndrăgos­tiţilor.­­ Şi ideile pe cari „tânărul“, le dă, devin din ce în ce mai pre­ţioase, până când încep sa fie plătite. Norocul începe să surîda tânărului nenorocit. Şi astfel în­cep pentru el un trăi­u mai bun şi o viaţă mai liniştită. Al­iei „Neguţătorul de idei“ devine „ci­neva“... Dar acum când ar fi 'pu­tut­' duce un'traiu liniştit şi­ îrte belşugat în mijlocul celor de care este simpatizat­­şi ■ stimat, el se şt drăgosteşte nebuneşte de Delphi­­na, fiica unui ..notar. Dar e­ neno­rocit îri a­ceastă dragoste. Delphi­­nia nu-l.iuibeşte deloc. Inima eî a­­paifţine' unui alt tânăr’Doneilo. El,. care altă dată dădea sfaturi şi îndruma, in această direcţiune, e incapabil, a-şi găsi un remediu. Situaţie extrem de dificilă. To­­tuşi obişnuită cu suferința, tână­rul cedează. ’ Piesa­ are un­ final- con­’iu. înim­ea lucrez la acest roman astfel cum alţii se duc la plini,­bare, tot Duminica au­ fost scrise La Force mystérieuse, La Morte de la Terre, etc., care surnt concepute întrun spirit cu totul diferit de restul opere­lor mele”. Operele lirice cele mai jucate în Germania In­­cercul stagiunii 1950—1931, in Germania s’a observat că ope­rele plac mai mult şi că se bucură de mai multa afluenţă din partea publicului. Astfel, operele ari fost acelea'cari 'au atins maximum de­­ reprezentaţii, intr'o statistică e­­dificatoare: Cârm­esi (patru sute sea­pte re­prezentaţii), Tannhauser (trei su­te nou reprezentaţii), Lohengrin,­ (douăsute şeaptezeci şi nouă), Flautul fermecat, (douăsu­te şeap­tezeci şi şeapte), Cavaleria Rusti­cană, (douăsute şeaizeci şi patru),­­ Paiaţe, (douăsute, cincizeci şi cinci.

Next