Rampa, aprilie 1932 (Anul 15, nr. 4261-4285)
1932-04-01 / nr. 4261
ANDI XI, N» 4261 abonamente M JAMA TrtP Unt . . V. k«l 90* $î«s« luwi •••«•••••••» • • ÖO® U» ««....................................... • ***•M STRASNATAT* OUBC4» Afrarua mattiala •• »!fc*ea« ******* Ib 1 «au la t£ ala *Ba«*ras 5%itsi DIRECTOR SCARLAT FRODA Criza teatrala) Ie ION MARIN SADOVEANU In toate părţile lumii, teatrul I Pentru a da o idee pe ce vraf trece prin cea mai cumplita criza de ţăndări trăim, recomand edificiu câte s’au văzut vreodată. Şi catoarea şi simplă răsfoire a acestonul acesta cuprinde în el toate lor istorii * îngrijorările: temeri omeneşti de meşteşugari rămaşi pe drumuri, lipsiţi de meşteşugul lor, dar şi temeri din năruirea râvnelor şi rândurilor mai înalte ale omenirii, card sau legat vreodată de lucrul acesta atât de însemnat care se numeşte: teatru. Problema ne e prezentă tuturor prin tot ceea ce zilnic ne face să simţim; • întunecată, prin ramificarea ei abundentă, înşelătoare, prin falsele ochiuri de lumină şi mai ales prin contemporaneitatea ei. Pentru a-i vedea cât de cât cauzele, e absolută nevoie de o metodă, de o simplificare. In acest scop, cred că este util ca de la început să se distingă între dramă şi între teatru. Criză de dramă a mai fost, de multe ori, în trecut. Să reamintim numai, criza, în Franţa, dintre tragediia, clasica, neoclasica şi romantism, în Germania,, criza dintre clasicism şi naturalism. Ceea ce avem noi astăzi e mai mult deci atât: e.criza instituţiei însuş, a teatrului. Numai astfel, încă de' . la început ,trebuie privită problema, căreia nu-i poate remedia cu nimic, nici jocul, schimbării de repertoriu — schimbând genurile drp.mpi—; nici proţlucţia nouă, dacă e să se realizeze în vechile tipare cunoscute. Toate aceste lucruri n ar putea remedia decât o criză de dramă, iar nu de teatru.In faţa acestei situaţii, toate observaţiile pe care le vom nota mai jos, vor fi numai înregistrări de fapte gererale cari vin astăzi de la public şi din evenimente, înspre teatru. Frumoasa construcţie a valorilor eterne, în care credem, dar care sunt lăsate de vremuri în afară de viaţă şi actualitate, nu va fi nici întrebuinţată, nici ştirbită. Lri.b». aceasta cumplita criză de teatru astăzi, pentrucâ teatrul ia întreaga lume civilizată (in afara de. 'Rusia Sovietică) nu mai are o tendinţă puternică ,şi sigură căreia să-i corespundă ..şi pe care sa se sprijine. Teatrul, artă în primul rând socială, cu succesele şi viaţa sa, se hrăneşte din preocupări de ordin general. In jurul acestui foişor clădit pe o singură culoare a sufletului omenesc la un moment dat, se strâng entuziasmele, se polarizează forţele Acest fenomen astăzi e cu neputinţă de realizat. Ceea ce poate fi valabil nici măcar unei ţari, dar unui cerc, nu mai e valabil unui alt cerc, imediat învecinat. Fierogerseitatea dezolantă a publicului de astăzi, face imposibilă consolidarea scenei. (Continuare in pag. II-a, col. V-a, jos) universale , imagini, albume drăceşti editate şi de germani şi de francezi. Treceţi intrăm sfert de oră cu privirea de la 1914 (data «casă deasupra fotografiei tunipei albe de arhiduce a lui Ferdinand de Habsburg (Sarajevo) şi până la 1933 de pe imagina carului funebru al lui Briand! In aceşti optsprezece ani de viaţă europeană, în fotografii, atâtea lucruri, încât’ abia ,le poţi lega, în timp, cu gândul intre ele. Şi totuşi toate au trecut peste mi, ■cu toate am fost contemporani,, fiecare duce o legătură şi din mintea şi din inima noastră. Doctrine, fapte, oameni, invenţii, sentimente... Mussolini alăturide Krish namţirii; Einstein,şi Freud, Lenin şi Gaudi; preciziune ştiinţifică şi misticism, mizerie şi risipă, ură şi valuri de umanitarism! In această imensă oglindă sfărâmată, cine, şi in ce colţ mai poate găsi restrângerea întregei sale fiinţe? Atât de multe au trecut, şi, atât de nelegate, încă şi contradictorii, încât, de multe ori nu ai impreuna că Franz Iosef din ziua declarării războiului mondial e o figură mai veche decât Bismark-ul de la Versailles? Tu,aceste grinzi încrucişate provizoriu, fiecare cu construcţia şi adăposturile ei, unde sa-şi găsească un singur teatru, valabil pentru toţi, temelia lui? Pe aceste dărâmături, de nelegat intre ele organic — şi teatrul ca artă totală nu se poate clădi decât pe încleştări şi ecouri din adânc — a răsărit, pentru funcţiuni de suprafaţă ale spectacolului: cinematograful. Din necesitatea acestor vremuri aţa născut, căci era singurul posibil în dezagregarea aceasta totală şi contradictorie in părţile ei risipite. Tnir adevăr, cinematograful nu cfiiamă în faţa sa decât ochi, cari înşiraţi unii lângă, ceilalţi, sunt aduşi ,să vază. Spectatorii unei sau cu un spectacol de ecran, sunt nu mai simple, măşti, a căror fiinţa, în,tot, restul lor, nu mai interesentă. Toţi se pierd, intr’un haos de întuneric, indistinct. Sunt impreunări de pupile deasupra unor trupuri divergente. Cinematograful chiamă ce mai rămâne liber din curiozitatea tuturor, fără să intereseze adânc credinţa nimănui. In procedeele de exhibiţie e comod şi expeditiv. Şi după o îndelungă epocă de ei nematograf, plantat în lumea întreagă, următoarele fapte se pot preciza: întâi, decăderea evenimentului pur estetic din spectacol Din raşca sollcurilor BROBA S’au văzut, s’au placut, dau luat. Sunt doi ani de atunci. El se ocupă cu ingineria, ca cu sporturile si flirturile. $i menajul ■ lor e un infern, in fiecare si certuri.. In fiecare zi ciocniri. A’« ' se. jersează de. nimeni. Ce. să * vă mai spun, ieri am fost și, ■eu invitat la ei la masă. Prezenta mea nu le-a Importunat cearta :.. . ... . —■ Am nevoie de o pălărie. — Jf-am bani! — Nu mă interesează ! | ' Cu atât mai. bine! ; ■— Lasă spiritele. Cu pălăria pe care ti am nu mai pot esi pe stradă. Toată lumea o să . spună că sunt o bucătăreasă ! — Invită lumin ta masă, ca sa le probezi contrariul!. PREFERINTA LEGITIMA La cafenea. ~ Știi că minisor ? M’a-rn. logodit cu o fată nostimă, bogată, buna, cântă’din vioară.- '■' — Mare minune!: ' — De ce ? — Fiindcă-mi . aduc aminte că ai miai fost odată logodii și ai rupt Io. g di dna, fiindcă logodnica ta cânta la piano... . •— Asta e adevărat, dar vioara al ceva!.— De ce? Iţi place? — Nu! Dar se poate arunca mai uşor pe fereastră... PUDOARE ŞI NEVINOVĂŢIE Y. a salutat.o foarte ceremonios pe duduia X, care i.a răspuns cu un in acel moment, prin faţa lor, trecu un foarte tânăr ador al unui ansamblu de reviste, care o salută profund pe duduia in chestiune. Care, 'Insă, nu răspunse. Şi V. fu foarte intrigat.. Eşti. supărată pe Z. A.? .— Da! — Mă miră! E doar ■ un băiat foarte simpatic! ■ — E simpatic, nu zic nu, aur ştie prea multe cântece pornografice. Şi le cântă în, faţa. d.tale? !— Nu, numai le flucră!. Ce ar fi vrut să fie când erau copii O anchetă la care răspund: Thomas Mann, Franz Lehar, Max Schmelling, Brigitte Helm, etc. Ce-aţi fi vrut să fiţi când eraţi copil? Ge-aţî fi vrut să fiţi, atunci când puteaţi fi orice, căci lumea întreagă vă aparţinea? Ge aţi visat să ajungeţi? .. La această anchetă răspund, câteva personalităţi celebre ale vieţii, literare, artistice şi sportive. THOMAS MANN „Când eram mic vroiam se mă fac taxator de tramvai sau cofetar’. EMIL JANNINGS „Ce-aş fi vrut să fiu când eram copil? Actor! Şi anume de la vârsta de zece ani, când am văzut „Freischütz”. Figuralui Kaspar mi-a făcut o impresie de neuitat". WALTER VON MOLO . ..In copilărie vroiam să fiu: 1. Cofetar, fiindcă copiilor te plac dulciurile. 2. Ofiţer, din vanitate. 3. Pădurar, fiindcă iubesc foarte mult păturii”. FRANZ LEHAR „Chiar şi primul meu strigăt când ara venit in lume, era„. nt"' zică, Binejuțeles, mimai .pentru urechile mamei mele. , Nu-mi aimiitiv,c' să nu fi' gândit anoT la altceva, .in afară de muzică. ...Voiam să mă fac -muzicahi, In liceu, matei ia *principală,' pentru mine, nu ers greaca sau latina, ci muzica. , Taţă deci, iurom dintre acei puţini cărora viaţa l Ie-a îndeplinit toate visurile dincopilărie” AlEX SCHMELING „In copilărie voiam sa mă fac pădurar sau marinar. Pădurarii ! La douăzeci de ani şi jumătatu prea erau insă căutaţi, iar im-te, ex-soldat potriva profesiunii de marinar se La douăzeci şi cinci de ani: mi ridicau părinţii ulei. Astfel încât iionar, am trebuit să renunţ la amaji-La treizeci de ani: sem-misionar”. OK. LUDWIG FULDA ..Şi când eram copil, tot poet vroiam să ajung. Niciodată nu m’am gândit laaltceva. Făceam versuri înainte de la zece ani am scris prn dramă. Am ajuns insă ceea ce vroiam să ajung când eram copil,?- Unii., spun că ,da, alții spun că nu!. • , • WILLY ROSEN , La cinci ani: vizitiu. La zece ani: taxator de tramvai. La patruzeci ani: milionar. La douăzeci de ani: soldat în războiul mondial. BRIGITTE HELM „Imi plăceau, când eram mică, stelele. Pentru a le pătrunde taina, vroiam să mă fac astronomă. La patrusprezece anci mă atras insă mai mult cariera de doctorița de copii. Faptul că, în cele din urmă, am ajuns în, cinematograf, se datoreste mai multenergiei mamei mele, decât propriei mele iniţiative”. • CANTAREAŢA SIGRID ONEGIN ..Aveam cinci ani când ilinta într’o societate, mama mea m’a întrebat ce aşi vrea să fiu. In Iov de-a răspunde, cum era de aşteptat, , Cântăreaţă”, căci aveam de pe atunci o voce frumoasă, am răspuns: „Aşi vrea să fiu o mamă cu doisprezece copii, dar fără fraţi, căci aceştia dau prea multe de lucru” Franz Lehar două aceste cariere şi să ma fac, comerciant Până când...” Peste vreo câteva zile, va rida ■pe ecranul unui cinemalog ul tncureştean „Visul lui Ianase" , tu marele nostru, comic. Se vorbeşte mult bine despre acest film şi se spune că Tanase, care-şi pv.noia, contribuţie variatul său talent, este minuned. Filmul, fiind lucrat aproape integral îa Berlin, nu sar putea spune că este o producţie românească.. Aflu deasemenea că se pune Ut. calc. Realizarea unui nou ,aşti- zis film românesc, de către aceleaşi persoane cari au condus lucrările •ultimei producţii cinematografie a aui,ohfone. ■. Deseori, un adevărat proces de conştiinţă se iscă în sufletul ganşelarului înainte de a purcede să-şi aşterne pe hârtie gândurile. În această privinţă, neted îmi recunosc vulnerabilitatea. Am ezitat să-mi spun părerea. asupra ultimului film românesc. Am respectul muncii altora şi de, aceea caut ,să, numă pripesc. Mă îngrozeşte faptul că, munca mai multor persoane, poate, bine, intenţionate, întru realizarea unui, lucru,,se iroseşte în zadar. Pornit pe caleamărturisirilor, declar — om sunt şi eu ! — că deseori, nu conştiinţa limpede aduc elogii exagerate şi, trec sub tăcere eşecuri lamentabile. .. sosit însă, . vremea unor schimbări de atitudini. . Când vezi pe stradă, un june cu •umerii vestonului drepţi, cu liMnuri scurtărde i se vede ,,(levierul şi ev: cămaşa, răsfrântă „a la-fonfi“, te 'mir, foarte, îţi■ spui că mare ac.gr.adina lui Dumnezeu şi-ţi vezi de treabă. Când îl vezi însutit ■ cinematograf făcănei pe amorezulridicol, fiu ştii pe cine să consideri mai tâmpit: pe interpret sau pe regisor ? Aprehensiunea că se impune să fii excesiv de indulgenţi în aprecierea filmelor româneşti, pe considerentul că industria română, de, cinematograf■ este de abia la începuturile ei, un a valabilă de, fel Ar fi să ne reîntoarcem la Caţavencu, Care, lătrător, susţinea şi el că ..industria română e admirabilă domnilor, dar lipseşte cu desăvârşire a fi tot pe acelaş considerent, cir fi trebuit să nu fi îmbrăcat în dimie, când fabricile româneşti nu fabricau stofe. ■Şi să ne înţelegem bine : noi mă sțintem pioneri, in ce priveşte producţia cinematografică.. Această producţie a ajuns în unele, ţări la o mareînflorire şi noi nu Debite decât să adoptăm mijloacele, ceea ce evident nu este, chiar aşa uşor şi nici, un caz nu poate fi îndeplinit decât de oameni competenţi. Este acelaş proces al însăşi civilizaţiei noastre ; acum şaizeci de ani eram sub turci şi în acest răstimp am ştiut admirabil să nu apropiem civilizaţia apuseană. Şi apoi să se termine cu specificul naţional în cinematograf, cu care am fost destul afarisiţi. Să ne mai slăbească cu peisagiul satului, turma, inevitabila fântână cu cumpănă, flăcăii la horă şi toate amănuntele satului idilic. Care ţară din lume şi-a înfiripat industria cinematografică, prin asemenea, mijloace ? Să se încerce să se facă, filme cu acţiune, cu un scenariu interesant, fără specific naţional şi nu de, către oameni cari nu sunt, buni săfie nici, măcar fotografia la minut, pe, ‘cherii Dâmboviţei. Aşa că , realizatorii viitorului film românesc, să ia bine aminte ! Indulgența ,im-»î mai. arc■ locul. LOAN MASSOFF C. Tănase nr »TiaBiiiiiwiMmBtie^wiím im '«iaiii— Din tainele creaţiei literare Cum scriu Contesa de Noailles şi J. H. Rowlaine „Mă ocup, în general, de mai multe romane în acelaş timp- dar totdeauna este unul la care lucrez mai mult. Se întâmplă totuşi ca, la un moment dat, săsimt necesitatea de a abandona acest roman principal, de a-l lăsa să se repauzeze, şi atunci un altul îl înlocueşte, iar el dispare complect in cursul întregii perioade de incubaţie ce-i este necesară. La romane lucrez dimineaţa, apoi când am scris ceea ce am vrut, mă ocup deştiinţă şi filozofie. După amiaza erezervată treburilor secundare : nuvele, cronici, vizite, ceremonii, documentări. Dmnînica e consacrată unui roman de-un ordin particular precum e Tes Compagnols de l'Univers, la care lucrez numai Duminica, zâmbet foarte seducător și... promită, conjoară n’au încetat de a mă ceeace universul, prin mine. pă aceea, este sa restabilesc tex de patru sau cinci ani. si cai o for. x . iîntreba:.„Gând lucrezi?’ «omunică inimii mele. *iul spontan”, . .. iyarii mn sfârşit, terminat. Du„Ar părea pretenfiuni dacă aş spune: „Eu nu lucrez, cărţile mele se fac singure” , aşa cum era reprehensibil, odinioară, de a repeta, după Lotri: ,,Nu citesc niciodată” (acesta nu e cazul meu). Dar daca îmi permit să răspund în mod troate prea rapid- „eu nu lucrez”, o In cadrul anchetei „Cum serifi?” răspund ,astăzi, celebra poetă Contesa de Noailles și romancierul J.H. Rosny, ainé. . Şi, in adevăr, nimic nu rad jenează pentru a lucra. Pot aşterne oricând pe hârtie, în grabă, versurile, care mă obsedează de mult timp. Conversațiile care continuă în jurul meu, întrebările ce mi se pun, şi cărora le răspund, mi. sunt pentru mine un obstacol, „atât de puternic cântă în.-spiritul meu fraza, epre' îl preocupă. De unde vine inspiraţia? Fiece clipă a vieţii mele, primirea perpetuă pe care o fac tuturor lucrurilor, lucrează evident pentru, mine, fac fiindcă toţi cei care mă in-*.' Eu nu' faci decât' sa povestesc CUM LUCREAZĂ CONTESA DE NOAILLES I Pagini J Lei e a ști săscriu și ^nny Oîldra VRÎUCa «cris prima titem ' 1 teatru In Septembrie, va avea loc la Metropol-Theater din Berlin premier-' »ouei operete a Iui Jean Gebert: .Femeea tui cincubeuT'. Pentru rolul principa! femenip. fraţii Bolter, directorii teatrului au izbutit s’o angajeze pe. Atițiu Ondța- Alături de ea' anitre Max Ilai'-ea. Obişnuinţa poeziei m’a familiarizat cu ritmul şi cuvintele, şi acuitatea observaţiei îmi permite să întrebuinţez un vocabular particular, de care n’aşi putea să mă îndepărtez, fără ca pasiunea mea pentru preciziune să nu sufere. Aşi putea face perfect de bine critica stilului meu, dacă mi s’ar cere aceasta, şi, de-o pildă, critica insistenţii cu care accentuez, prin multiple epitete,impresia pe care vreau s’o dau cetitorului. Dar aşi fi imediat consolată fie Micheleti, care a dat exemplul acestor repetări ascendente, prin cari se pot descrie in acelaş timp exactitatea, şi paroxismul. Adesea, scriu eu însumi, pe foi de hârtie, sau în caiete, dar, de îndată ce o pot face, prefer să dictez. Corectez apoi puţin şi, când corectez, una din primele mele griji, câtva timp du- CUM LUCREAZĂ I. H. ROSNYAINÉ C VTNERI 1 APRILIE 1932 CUPON No. 4 „RAMPA P8BÎFD RUBRICA GRAFOLOGICA SERIA IV-«6 cupoane în jir dau dreptul la un răspuns gratuit *] Voce călită,.. . Gripa, face ravagii, printre slujitorii primei noastre scene, pastilele contra răguşelii circulă, ceva de speriat. ‘ Toate ca toate, actorul joacă, şi cu 30 de grade temperatură, actor afon însă e un lucru ceva, mai greu. lată de ce în ultimul timp în culisele Naţionalului, reţelele contra răguşelii se multiplică la infinit. Anecdote mai vechi, unele savuroase, sunt desgropate şi actorii în aşteptarea înzdrevenirii coardelor vocale, fac haz de necaz. Grigore Mărculescu, ne miră cui în povestiri, de întâmplări mai vechi, are cuvântul: — Fraţilor, să vă spun una cu Malcoci și cu Qh. Achille. Era pe vremea când ăla era ador mai mare, care știa mai grozav să țipe. Malcoci făcea mare caz de organul său, care tuna nu alta, încât se halansa pollicandrul ăla, mare din sală, când id (lexica el drumul vocii. (37?. • Achille avea insă o voce 'mult med puternică și măi clară decât. el. Intr’o.zi,— mV.se para că era chiar 1 Aprilie — Malcoci îl. întreabă pe Gh. chilie : — Ce faci nene .ului, de al imn g'âi atât de grozav 9. ' — Ge să fac. mă Malcoci Mi-am călit vocea •/, i .— Vum t.i-ai călit vocea ?■ I -— Foarte bine. Tu nu ştii cum se căleşte fierul ? 11 .înroşeşti şi . pe urmă.{i pui brusc in .apă, rece ,şi aşa se obţine cel mai grozav oţel. Ei bine, dacă vrei să ai organ grozav să te învăţ eu ce să faci. ; b.ei două pahare de ceai fierbinte., şi ps urmnă două pahare de apă rece, deleaţă. După asta.. "îi, arzi : două păhăruţe ţic coniac şi aşa îţi căleşti'vocea' : — Ge vorbeşti, ? —'Păi'siguri aşa 'am făcut şi eu! ' ' '— Păi fac şi eu aşa ! — Desigur. Fi a luat Malcoci două pahare CV: apă rece de le-a' băut pe înclinele şi pe urmă tot aşa, două ■pahare di,e ceai fierbinte ; însfârşit ■na neglijat și cele două păhăruţe de"coniac. . f ■ ■■"■ Ce "să. vă. mai spun, bietul. Mal cool, a ’devenitr a fon. In 'sBmnbt,.ysi. • călise voceg.] Charles Mere despre situaţia actuala a teatrelor franceze Situaţia generală a spectacolelor din Franţa n’a încetat de a fi critică. Iată cum o expune d. Charles Mere, preşedintele Societăţii autorilor francezi: Teatrul francez trece printre mari criză. Publicul trebue să ştia dacă teatrele se, vor include, e că nu pot face altfel - cea mai mare parte dintre întreprinderi sunt deficitare. Directorii şi-au epuizat ultimele resurse şi au decretat lockdut ist pe care lau considerat ca cel mai puţin rău dintre rele. Sarcinele fiscale excepţionale nedrepte, au putut fi suportate, în vremuri normale când afacerile mergeau bine. Eleastăzi par insuportabilein adevăratul sens al cuvântului, în epoca de criză economică prin care trecem. Directorii de teatre ştiu să-şi facă socotelile, ţinut care a pierdut trei sute de mii de franci pe an,’ îşi aminteşte că a plătit cinci sute de mii impozite. Ei nu vor să plătească impozite, mai , multe decât alte categorii de industriaşi, şi ele comercianţi. O detaxare rezonabilă care..i-ar.,pune in egalitate cu celelalte întreprinderi, le-ar permite să continue şi săsuporte criza., Nu e cu putinţă ca guvernul să nu ţie seamă de dorinţele ior. Nu e vorba de un şantaj,« căci, de ani de zile, organizaţiile sindicale. Cer să se ia in seamă revendicâiile lor legitime. S’au constituit comisiuni dar rezultatul lucrărilor pregătitoare a fost nul. Închiderea anunţată nimeni n’o doreşte. Ne gândim cu toţii la toate consecinţele acestei greve. Ne gândim la cei o sută de mii şomeri, pe cari închiderea teatrelor îi lasă pe drumuri. Directorii teatre n’au vrut să se desolidarizeze de directorii de cinematograf. Căci în realitate, prosperitatea industriei filmului nu e decât aparenta. Publicul ştie oare că pentru marile săii de spectacol, ceea ce ia fiscul, sub forimă de taxă de stat şi asistentă, publică,SP urcă până la 50% din reţetă?,, Există oare vre-o industrie care să fie mai greu impusă? S’ar putea cita exemplul unor săli luxoase cari fac în fiecare, seară săli pline şi a căror exploatare e totuşi deficitară. Stătul, care a ajutat bănci, companii de navigaţie, nu va face oare acelaş gest şi fatade industria spectacolului, care face să trăiască un număr mare de autori, artiști și muncitori ? Nu e vorba numai de a veni în ajutorul unei industrii care suferă, e vorba de a salva ,prestigiul national, direct interesat la prosperitatea unei arte de care avem, dreptul, să fim, mândri în ochii hunii”. »■ ..TurSIi I nvn—i num ■ — N—■, —H ----------------imn Premiere parisiene „Neguţătorul de idei“ de Solange Duvernon ,, Vânzătorul de idei“ se intitulează ultima , piesa , reprezentata, pe scena Teatrului , „Comédie- Caumartin“. . „ Autoarea, Solange Duvernon, a reuşit, proxtrim , stil frumos şi printr’o coordonare frumoasă a ideilor, să scrie o piesă bună, care a fost pe placul publicului cucerind şi laudele unanime ale presei. Intrăm orăşel vechi îşi face apariia un om, relativ tânăr, dar care totuşi reuşeşte în cel mai scurt timp, să atragă asuprasa atenţia paşnicilor cetăţeni ai orăşelului. ..Omul“ nostru în afară de :« inteligenţă sclipitoare, nu posedă ni.•lie altceva. ’E sărac lipit pamintrului, debil,, foarte. . lxi]nă.v*v rips. Totuşi, e mult respectat de detăţenii , oraşului şi, îşi atrage, cum am spus, ,stima şi simpatia tuturora. . .. . De unde vine acest om necunoscut “ . Tânărul strain, devine un prieten bun, şi intim, al tuturora, şi un sfătuitor de mare importanţă. Şi dacă-.nu cucereşte -prin fizicul sau, cucereşte, în schimb prin vorba sa cumpătată, prin gândirea sa profundă şi întotdeauna capabilă să găsească soluţia, oricărei, probleme. In ei, tinerii, şi bătrânii, găsesc „omul“ care îi ajută şi le îndreaptă paşii. El, dă d rsfa ■ turi tuturor şi, mai ales îndrăgostiţilor. Şi ideile pe cari „tânărul“, le dă, devin din ce în ce mai preţioase, până când încep sa fie plătite. Norocul începe să surîda tânărului nenorocit. Şi astfel încep pentru el un trăiu mai bun şi o viaţă mai liniştită. Aliei „Neguţătorul de idei“ devine „cineva“... Dar acum când ar fi 'putut' duce un'traiu liniştit şi îrte belşugat în mijlocul celor de care este simpatizatşi ■ stimat, el se şt drăgosteşte nebuneşte de Delphina, fiica unui ..notar. Dar e nenorocit îri această dragoste. Delphinia nu-l.iuibeşte deloc. Inima eî apaifţine' unui alt tânăr’Doneilo. El,. care altă dată dădea sfaturi şi îndruma, in această direcţiune, e incapabil, a-şi găsi un remediu. Situaţie extrem de dificilă. Totuşi obişnuită cu suferința, tânărul cedează. ’ Piesa are un final- con’iu. înimea lucrez la acest roman astfel cum alţii se duc la plini,bare, tot Duminica au fost scrise La Force mystérieuse, La Morte de la Terre, etc., care surnt concepute întrun spirit cu totul diferit de restul operelor mele”. Operele lirice cele mai jucate în Germania Incercul stagiunii 1950—1931, in Germania s’a observat că operele plac mai mult şi că se bucură de mai multa afluenţă din partea publicului. Astfel, operele ari fost acelea'cari 'au atins maximum de reprezentaţii, intr'o statistică edificatoare: Cârmesi (patru sute seapte reprezentaţii), Tannhauser (trei sute nou reprezentaţii), Lohengrin, (douăsute şeaptezeci şi nouă), Flautul fermecat, (douăsute şeaptezeci şi şeapte), Cavaleria Rusticană, (douăsute şeaizeci şi patru), Paiaţe, (douăsute, cincizeci şi cinci.