Rampa, septembrie 1932 (Anul 15, nr. 4386-4411)

1932-09-01 / nr. 4386

mm XV, NO 4386 Redacta, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA 2ALOMIT No 1 ß-iotel Astoria!.— Telet 301/59 BUCUREŞTI fbb&cftatea concesionata exclusiv Soctetötfl An» rime M Rudolf Mossa", Calea Victorie) No. 31. 3 le. 1 Pag Director: SCARLAT FRODA j JOI I SEPTEMBRIE 1932 ABONAMENTE IN TARA rr*f lunf. . .. ; ; Lm, BOO Şase luni................, qoq *Jn «r» . .................... . looo IN străinătate dublu .Abonamentele se plötesB înainte la 1 sau la 13 ale fiecărei luni Ce se poate spune despre ul­tim­ele piese ale autorilor iu-­ goslavi ? Este oare arta lor dramatică una plină de mişca­re ? Aş numi-o mai curând o artă dramatică, ce caută miş­care. Arta teatrală Iugoslava are nefericirea şi,­­în acelaş timp, fericirea de a fi lipsită de rutină. Şi se ştie că rutina înseamnă: multă mişcare, prea multă mişcare, mişcare chiar şi în somn. Dramaturgilor iu­goslavi Dumnezeu nu le dă­­rueşte încă mişcarea în somn, ci, mai curând somnul se pro­pagă printre spectatori. Şi cu toate acestea e necesar să ne interesăm de ceea ce cre­­iază Iugoslavia în drama mo­dernă. Piesele reprezentate de curând au trăit puţin pe scenă, dar cine vrea să se ocupe se­rios cu acest teatru, nu le poa­te trece cu vederea. Voinţa de­cisă a dramaturgilor trebue re­marcată. Se nasc multe lucruri noui . Kulundzic a scris o pie­să : „Mai puţină conştiinţă”. E un autor al cărui nume contea­ză în viaţa artistică a Belgra­dului şi a cărui inteligenţă ar­tistică face cinste artei teatra­le iugoslave. Kulundzic este p­rimul regizor al Teatrului din Belgrad şi-l văd funcțio­­nând ca director al Şcoalei de o­peră. „Jubileul” se numeşte o co­medie de Milosevitch, o perso­nalitate de răspundere în Mi­nisterul Cultelor din Belgrad, mâna dreaptă a ministrului. „Frica de credinţă” se întitu­lează un „paradox din trei ac­te” de Rango Mladenovici şi „Mister Dollar” o comedie de Bronislaw Nusici. Repertoriul mai cuprinde apoi lucrările „Văduva Roslin”, de Cvetk­o Golar, „Construcţia lui Ska­dar” de Mirko Korolija. Mladenovici a avut un suc­ces destul de însemnat. Dar este o piesă care revine cu deosebire pe afiş : „Sora căpitanului Leca” de Mita Di­­mitrievici. Spectacolul pe care lam­ văzut la Belgrad valora cu deosebire prin câteva per­formanţe individuale. Piesa conţine o serie de violente ca­ricaturi ale eroilor poeziei po­pulare sârbe. Altfel, cu ce se hrăneşte re­pertoriul teatrului din Bel­grad ? Francezi şi germani se găsesc cu droaia. Bruckner Ferdinand, are şi aci cuvântul cu a sa „Elisabetha a Angliei”. Bruno Franck, Hofmanstahl, Gerhard Hauptmann, Schnitz­ler, toţi aceştia sunt reprezen­taţi destul de des. Şi am mai văzut „Heidelbergul de altă­­dată”, în decoruri uzate, cari ne spun că piesa e de mult în­scrisă în repertoriu, şi într’o interpretare din care se remar­că marele actor Milovanovici într’un Doctor Iütiner de o u­­manitate și autenticitate pe ca­re nu le-am mai întâlnit pe nici o scenă din Europa. Să repetăm numele acestui actor : Milova­novici... Cum se joacă teatru în Iugo­slavia ? Printre actorii din Belgrad sunt multe talente. Mulţi ar trebui linsă goniţi ca în toate părţile de altfel. Evo­luţia tinerei arte teatrale iu­goslave trebue urmărită cu toată atenţia. GERHARD KRAUSE Aspecte critice Drama la Belgrad 10) fl M € y | € a yiFLiPMPD □oa CU PLĂCERE Nu e totdeauna plăcut să fii cucoa­nă măritată. Mai ales cănd ai şi fai­ma că eşti cuminte, le privezi vrănd nevrănd la plăcerea uni flirt nevino­­vat. Tinerii cari se inghesuesc la curte Pe lângă domnişoarele moderne — a­totştiutoare ,şi chiar atotfăcătoare — sunt din ce in ce mai rezervaţi faţă de tinerele coniţe cu care.ţi... pierzi vremea degeaba. Desavantagiile acestei stări de lu­cruri l­ea exprimat plastica brună şi nostima d.nă C. L. Eri pe strada Regală a acostat-o un tip. Instinctiv i.a ripostat. — Te rog, Domnule, sunt femee cin­slită... Şi desmeticită uităndu-se după lip, îi găsindu-l băiat drăguţ şi contrariat de refuz adaugă amabilă.*. — Altfel cu plăcere. DANSURI MODERNE Deşi are o încântătoare fetiţă de 7 ani, delicioasa mondenă Riri M. adop­ră încă flirtul, dansul şi sporturile ne­vinovate. Se vede Insă că fetiţa seamănă bine mamei şi că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Micuţa are chef s'o ia mama şi pe ea la Dancing. Mititico, dar tu­ eşti prea mică, nu poţi să dansezi. — Par'că voi puteţi mai bine? N’am văzut eu când aţi dansat aici că şi pe voi cucoanele mari, trebue să vă fie cineva. CONSOLARE Ştiţi pe bătrânul satir — vorba vine — M. G. El însuşi se laudă că la vâr­­sta lui de 67 ani a mai avut un proces de atentat la bunele moravuri Deunăzi se găsea alături de mica brună V. D. de la un teatru particular şi împreună cu cinci prietene ale ti­nerei actriţe, o consolau pentru fuga infidelului industriaş care o intre, ţinuse până atunci. — Era şi grosolan, crezu de cuviin­ţă să consoleze una. — Şi nemanierat. — Și prost. — Lasă dragă, iritări cinic M. G„ par'că ea îl plânge pe dobitocul ăla care a plecat, plânge că n’are să mai găsească altul. AFORISME La Capșa, in aşteptarea şvarțurilor cari nu mai vin, un grup de­ scriitori discuta, prin excepţie, literatură. S. S. laudă teribil o carte apărută de curând In librăria franceză. C. P. se entuziasmează și ii cere să i-o împrumute s’o citească. — Nu dragă, ripostează S. S. ţin foarte mult la cartea asta şi ştii... — Cănd vrei să pierzi o carte im­­prumut... — Şi cănd vrei să pierzi un prieten imprumută-l, completează I. R., care tot nu se lasă de calambururi. MOTIV DE DIVORŢ D.na R. S. vrea să divorţeze. Vorba poetului, lung prilej de vorbe şi de ipoteze. Toată lumea este intrigată, pentru că fără a fi ceea ce se numeşte o pereche potrivită, trăiau relativ destul de bi­­ne. Ea îl înşela cât putea şi el nu ştia nimic. Nu se certau — cel puţin în lume — şi nici vre­un scandal re­cent nu se ştie să fi tulburat idealul lor menaj. Vă închipuiţi deci că multă lume a alergat chiar la prima conciliere, ca să afle ceva. Interogatorul începe : — De ce vreţi să divorţaţi doamnă ? — Prea e prost, d-le Preşedinte. — Atunci de ce l-aţi luat ? — Nu-l ştiam chiar atât de idiot. — Pardon, domnule Preşedinte, in­tervine soţul, ştia foarte bine. REDUCERE LA UNITATE Pe simpaticul V. R. l-a părăsit, nu mai puţin simpatica brună cu care trăia de nu se mai ţine minte câtă vreme. De atunci V. R. o duce­ numai într’o beţie, fără nici o ocupaţie şi într'un hal fără hal. Cineva care nu mai auzise de mult de el se interesa ori la Capşa. Ce fa­ce? Cum trâeşte, cum a suportat tră­darea ? Şi prietenii, suflete bune, l-au lămurit :­­ — Face pe dracu în patru.­­ — Chefueşte toată noaptea până la trei. Se întoarce acasă pe două cărări. — Aşa e când rămâi de unu singur. Ce aţi face, dacă aţi fi director de teatru ? Actorii despre criza teatrală-Ce răspund Victor Francon, Andre Berley, Gabriel Signoret După interesanta anchetă făcu­te printre directorii de teatre pa­riziene ,asupra crizei, un confra­te, s’a gândit să continue aceasta anchetă printre actori cerându-le să răspundă: — Ce aţi face dacă aţi fi direc­tor de teatru ? — Cum ar trebui întocmită or­ganizaţia artistică şi materială a trupei? Răspunsurile după cum se va vedea sunt une­ori scurte, totuşi foarte documentate. VICTOR FRANCÉN Actorul Victor Francén răspun­de: ,,Dacă aşi fi director aşi căuta piese. Organizaţia artistica, materiala şi comercială a teatrului meu n’ar comporta nici o dificultate şi ar funcţiona in chipul cel mai sim­plu, cu condiţia de a găsi piese. Dar sunt foarte puţine. Nu e o criză a teatrului. E o cri­ză de producţiune”. ANDRE BERLET Andre Berley, actorul bondoc care a jucat întro mulţime de fii­mne cari au rulat şi la noi, spune: — De la colegi, directori de tea­tru, naşi avea nimic de învăţat Şi de ar fi um exemplu de luat m’aşi gândi la Antoine, Samuel, Porei, etc. Dacă aşi fi director de teatru n’aşi spune: n’avem autori, n’a­vem actori şi că cinematograful e de vină că teatrul nu merge. Dacă aşi fi director, aşi fi de perfect acord cu organizaţiile de spectacole, apoi aşi vrea să am un teatru pentru o durată mai lungă, actori cu anul. Teatrul ar fi popular şi exploatat în perfect acord cu Camerile Sindicale. Aşi face turneuri în centrele de lucră­tori şi de ţărani. Aşi vrea ca publicul să fie scă­pat de plasatoare de programe, de garderobă. Spectacolele ar în­cepe la 8.30 ca să se termine la zece. Aşi face antracte foarte scur­te ,şi nu aşi face combinaţii teatra­le deloc. Am încredere. Teatrul nu e mort şi cinematograful se va dez­volta mai departe alături de arta dramatică. GABRIEL SIGNORET Actorul Gabriel Signoret evită să dea un răspuns precis şi spune­, „A-mi da părerea, ar însemna să fiu cu totul în opoziţie cu di­rectorii de teatru. Azi mai mult ca oricând e necesară o înţelegere complectă între directori şi actori — pentru ca s’o poţi scoate la ca­păt într’o situaţie atât de gravă”. Gabriel Signoret ţ­ii sau a nu fi ? Omul se poate aiuri din nimica toată şi ca să ilustrez această a­­firmaţie, de altfel de o exaspe­rantă banalitate, vă voi relata în­tocmai, ceea ce mi s'a întâmplat eri. Ştiam că toate pe acest, pă­mânt sunt relative dar chiar atât de relative nu bănuiam să fie. Eri dimineaţă, la ora când de­­obiceiu părăsesc domiciliul pentru a mă îndrepta spre serviciu, n'a­­pucai să fac vre­o căţ­va paşi, când mă văzui interpelat, de bă­canul din colţ proptit în pragul dugh­enii lui. Pentru că băcanul mă ştie de­ pe vremea când mă jucam în­ ţărâna uliţei îşi per­mite să mă interpeleze . — O, da’ te-ai înegrit, nu glu­mă. Şi te-ai şi îngrăşat ! Lucrul nu mi se părea anor­mal : mai bine de o lună am stat întins pe nisipul plajei şi când stai mai departe de midie mizerii ale vieţii, fatal prinzi carne pe tine. De aceea am, zâmbit băcanului, aprobându-l tacit. N’apucai să fac vreo câţiva paşi şi mă întâlnii cu un cunos­cut, naşi putea, spune prieten . — Da’ de ce­ ai slăbit aşa ? — Ştiu eu ? ! — Pe unde ai fost, de nu te­ ai mai văzut ? — Am fost la mare. — Probabil că nai făcut plaje? — Cum nu? — Nu se cunoaşte deloc : eşti alb de tot. — Probabil, că nu mă înegresc eu ! Pe culoarele Teatrului Naţio­nal, cam la vre­o jumătate oră de la ultima remarcă asupra culo­rii mele, mă întâlnesc cu o jună şi frumoasă actriţă a primului nostru teatru . . . — O, te-ai bronzat! Şi să ştii că nu-ţi stă deloc ramn culoarea. Şi ai slăbit ! Mult mai bine eşti aşa ! Mărturisesc că m’a impresionat in mod agreabil remarca tinerei slujitoare a Thaliei române şi pentru a-mi menţine culoarea, mă gândeam tocmai să-mi dau în fie­care zi cu cărămidă pe faţă. Bucuria mi-a fost însă de scur­tă durată, pentru că Dedu, cer­berul de la uşa directorului gene­­ral al teatrelor, mi-a spus scurt şi cuprinzător : — V’aţi înroşit şi v’aţi îngră­şat. Observaţia mi-a venit ca un duş scoţian. Nu ştiam ce să mai cred. Peste câteva minute, maestrul Nottara, vorbind de una de alta, m­-a spus : — Dar te-ai prăjit nu glumă, eşti negru-roşu ! Şi până la ora prânzului re­marcile au alternat pe cât de di­verse, pe atât de uluitoare pentru mine. Cum vă spusei, omul se zăpă­ceşte repede. Ca şi cum naşi fi avut altă grie, un gând se înfip­se în creerul meu : mam înegrit sau, nu . O licărire de speranţă mi s’a arătat la orizont. Mai de­vre­me ca de obicei, am irupt în casă şi, cu vocea sugrumată, i-am spus mamei : — Mamă dragă, tu, eşti autoa­rea zilelor mele. Tu trebue să şti mai bine decât toţi : mam înegrit sau nu ? Dar mama, bună ca toate ma­mele, mi-a pipăit fruntea şi mi-a spus — Ce ai dragă ? Ai mâncat mult aseară. Vrei să-ţi fac un ceai ? Orice speranţă mi-a zburat. In speţă, lucrul n’are mare im­portanţă. Dar dacă asupra acestui lucru de mare însemnătate nu se poate stabili un acord, mă întreb dacă mai poate fi ceva sigur pe lumea asta. Trăim oare în reali­tate ? Uie aşa se zăpăceşte omul ! IOAN MASSOFF Ce cărţi citesc scrii­torii ruşi Cititul a luat în Rusia sovieti­că un mare avânt. Până in pre­zent au fost făcute numeroase anchete, asupra celor mai cetite cărţi, în rândurile publicului. Actualmente ziarul „Literarnaia Gazeta"4 a întreprins o anchetă în rândul scriitorilor din Mosco­va, pe tema „Ce citesc scriitorii sovietici?’’ Ziarul a publicat răs­punsul a 18 scriitori, referitor în special la punctul: „Ce cărţi v’au pricinuit cea mai puternică im­presie ?‘4 Cele mai multe voturi le-a obţinut cunoscutul scriitor american John Don Passos auto­rul celui mai bun roman de răz­boi american „Trei soldaţi" şi autorul cărţii „Strada nopţii44 (15 voturi). După el urmează scriito­rul rus Tichonov (8 voturi) , Stendhal, Pasternak şi Malyskin (ultimul prin cartea sa Sevasto­pol), cu câte 6 voturi. O nouă piesă de Eduard Bourdet Teatrul Miehodiere din Paris anunţă reprezentarea piesei „La Fleur defois’4 de Eduard) Bour­det. Eduard Bourdet Noua operetă a lui Paul Abraham Noua operea a lui Paul Abra­ham, „Balul de la Savoy“ va fi jucată la unul din teatrele fra­ţilor Rotter. Rolurile principale vor fi ju­cate de Anny Ahlers, Rosy Bar­­sonys şi Oscar Denes. . ..-OXO—-—p­ f O trupă populară de operă la Chicago După hotărîrea luată­­de Civic Opera din Chicago, de a nu mai deschide în stagiunea viitoare, autorităţile se străduesc să­ reme­dieze această stare de lucruri pe altă cale. Astfel s'a sprijinit înfiinţarea unei companii de opere populare care va­ da spectacole mimai Sâm­ ■ H—■—------ Un congres al biblioteca­rilor polonezi la Wilno De curând a avut loc în vechiu oraş cultural polonez Wilno, un mare congres al bibliotecarilor polonezi, care s-a ocupat cu nume­roase probleme ale organizării, conducerii, păstrării şi activităţii bibliotecilor din Polonia, din care unele au o valoare culturală şi şti­inţifică extraordinară. In cadrul acestui congres s’a deschis la Wil­no şi­ o mare expoziţie a editurilor la care cel mai mare loc îl ocupă publicaţiile din Wilno din secolul al 16-lea până în prezent. Din cele expuse se poate vedea ce rol a ju­cat oraşul Wilno în viaţa cultr­­­rală a Poloniei în anii 1800— 1832. Im congres au fost prezen­tate numeroase rapoarte asupra situaţiei şi activităţii bibliotecilor poloneze şi s’au luat numeroase hotărîri referitoare la chestiunile de specialitate ale bibliotecilor şi la activitatea ştiinţifică-bibliogra­­fică. Congresul Asociaţiei biblio­­tecarilor polonezi a hotărît scoate­rea mai multor publicaţii şi cărţi bibliografice. —-----------X O X------—— * Spectacole teatrale religi­oase in Italia In Septembrie, se vor desfăşu­ra o serie de spectacole cu carac­ter artistic şi religios la Oropa. Se vor reprezenta, piesele : „Nopţile evanghelice44 cu coruri şi muzică de maeştrii Ghedini şi Negrelii şi „Maria la mormânt“ de Geronimo Caselli cu comenta­rii muzicale și corale de maestrul Pedro Magrí. ~ v/v***v* vvv^iu OU1U Anstofan, primul actor-autor.-Goethe actor.­Shake­­speare figurant/Noel Coward, Louis Verneuil Frank Wedekind pe scenă Se pune din cod în când în­­ psihologia modernă şi în estetică problema relaţi­u­ne­i între artistul creator şi interpret. ARISTOFAN ŞI CEILALŢI Se afirmă că Aristofan a stator­nicit în antichitate primul exem­plu al autorului actor interpre­tând în faţa alaril­or săi roluri în piesele sale „Norii­’ şi „Păsă­rile’’. Profesiunea pe actor fiind dis­preţuită în antichitate este expli­cabil faptul ca e­xemplul lui A­­ristofan a rămas Golat în istoria teatrului. De abia în ev*^fr‘tnediu apare marele actor-autor Wi|}iam SJ,a­kcspeare care înainte de»a scrie celebrele lui tragedii a profesat timp îndelungat îndeletnicirea .1,.. actor. După studiile recente se știe că talentul dramatic al ma­relui Will era mai mic decât s’ar bănui. Chiar atunci când Shakes­peare conducea marele Globe Theatre, el nu se încumeta sa atace rolurile principale nici chiar în piesele sale. Cronica teatrală londoneză a e­­pocei lui Shakespeare este din nefericiri foarte redusa. Se știe mimai că Shakespeare a apărut în rolul fantomei din „Hamlet’’ şi al lui Adam în „Cum aţi voi”. Modest şi conştient de propria-i valoare Shakespeare încredinţa ilustrului său coleg Burbage, ma­rele tragedian al vremii, rolurile principale din piesele pe care le monta pe scena de la Globe. Cel mai însemnat interpret­­,autor al vremurilor a fost Mo­­liere, pe care moartea la sur­prins ca şi Shakespeare la apo­geul activităţii sale creatoare. Autorul „Avarului’’ era însă un foarte t­alentat actor şi­ cucerea cu­­interpretarea rolurilor princi­pele în piesele sale succese tri­umfale, în rolurile de caracter Jean Baptiste Poquelin era neîn­trecut. Azi încă se continuă pe scena „Comediei franceze” tradi­­ţiunea statornicită de actorul Ma­­liere în interpretarea pieselor sale. GOETHE ACTOR Goethe, olimpianul poet a în­cercat în anii tinereţii sale, în timpul şederii La Weimar talentul său dramatic apărând pe scena cur­tei princiare, cu prilejul ma­rilor festivităţi artistice ce se or­ganizau în acel c­elebru centru in­telectual. In rolul lui Orest, ma­rele poet a cucerit chiar succese remarcabile în interpretarea tra­gediei sale „Ifigenia”, alături de­­ărințul Constantin, consilierul Knchel și secretarul Seid­ler, nu urnia succesului cucerit la debut, Goethe a apărut câteva zile mai târziu pentru a doua oară în ace­lași rol. Ducele de Weimar a in­terpretat de astă dată rolul lui Pylad­es. Doisprezece ani mai înainte tânărul Goethe „debuta­se” la Lipsea in „Minna von Bftrnhelm” de Lessing. încurajat de succesele sale teatrale Goethe a continuat să apară ca interpret al pieselor­­sale „Complicii”. ..Ru­dele” având ca partener pe Kot­zebue, celebrul scriitor și roman­cier german. O explicabilă sen­­zaţiune a provocat apariţia lui Goethe în rolul unui vânzător ambulant în piesa „Iarmarocul de la Plundersweilen”, într’un cos­tum bizar. Autorul lui „Faust” nu a apă­rut însă numai în propriile sale piese ci a interpretat şi roluri principale în parodiile lui Lin­siedel la piesele autorilor la modă Ca director de teatru, Goethe a utilizat mai târziu cu succes ex­perienţa dobândită ca interpret, şi a dat actorilor săi preţioase in­­dicaţiuni pentru întruparea per­sonagiilor sale. EXEMPLE MAI RECENTE Istoria teatrului german cu­prinde numeroase exemple de ac­­tori-autori celebri. Iffland, cele­brul autor şi actor, care a insti­tuit cunoscutul premiu care-i poartă numele şi care se decerne întotdeauna celui mai mare actor al Germaniei, a fost el însuşi ac­tor. Tot din capitolul actorilor-au­­tori cităm nume celebre ca acele ale unui Sonnenthale, Iosef Ka­inz, Ferdinand Raimund, de­stroy. Dintre autorii contimporani cari și-au cucerit renume și ca actori îl relevăm în primul rând pe Lords Verneuil. Sacha Guitry este cunoscut în lumea întreagă ,nu numai ca mare actor ci ?'* ca autor al comediilor de mare suc­ces. Noel Ceivard a cărui comedie „Familia Bliss (Weekend) s’a re­­prezintat pe scena teatrului „Re­gina Maria’’ este unul dintre acto­rii cei mai populari ai Angliei. Dintre lucrările sale mai cunoscu­te sunt „Spleen” şi „îngeri că­zuţi”. Frank Wedekind, marele autor dramatic german decedat în tim­pul războiului mondial este mai celebru ca autor decât ca inter­pret al pieselor sale, c­eși a fost timp îndelungat membru al unui ansamblu dramatic d­e München La Viena, scriitorul Hans Mül­ler apare pe scena „Teatrului po­pular­’ în rolul dri Galileo în ul­tima sa piesă „Sterne” (Stele). Deși iîi compleci.3 lista de mai si­s ne îngădue :o privire edifica­toare în capitolul vast al istoriei autorilor-autorii JK-*­ JSs 9 Frank Wedekind «­ HOTE Doi băieţi de liceu... Primele bilete pentru desch­ide­­rea stagiunei Teatrului Ventura, au fost cumpărate de doi baieţi de liceu încă de acum 10 zile. Şi nu de doi coconaşi, cari vin la teatru mai ales din dorinţa de a fi vă­zuţi. Nu. Aceştia şi-ar fi reţinut locuri în loji, sau în orchestră, sau — cel mult — la stalul l­iu. Biletele de care vorbesc au fost cumpărate de doi băieţi de fami­lii modeste. S’au ferit desigur bieţii redări, in lunile acestea călduroase, să intre prea des intr­a cofetărie, au mers, cu siguranţă, mai mult pe jos decât cu tramvaiul, au mân­iat ponte, mai puţin decât le era foame — şi au reuşit astfel sa pu­nă de-oparte o mică sumă pentru teatrele care-şi deschid porţile. Pentru Vineri seara ei şi-au luat două locuri la Balconul al 2-lea. Mărturisesc că gestul lor m’a e­­moţionat. Aşa­dar mai sunt şi azi tineri pentru cari teatrul e o sărbătoa­re. Mai există şi azi prin licee spectatori pentru cari emoţiile u­­nei premiere sunt mai pioem­ice decât emoţiile unui examen. Nu chiar tot tineretul se parieazâ în faţa pumnilor lui Spakow. Mai sunt şi de aceia cari se entuzias­mează pentru un spectacol bun. Cei doi tineri, vin la teatru, fără idei preconcepute, fără intenţia de a critica. Vin să vadă o piesă şi să plângă sau să râdă cu cei cari joacă. Pentru ei actorii sunt nişte supra-oameni la care te uiţi cu smerenie. Confundă şi ei—cum confundăm şi noi — pe actori cu eroii pe cari îi interpretează. Mă gândesc la emoţiile pe cari le aveam la vârsta lor când pă­şeam pragul teatrului, la visurile ce le făceam — la dragostele neîm­plinite pentru divele de atunci şi — uitându-mă la tinerele mele ca­marade de azi—îmi vine să surâd. Leny Calei* poate să fie linişti­tă. Peste 20 de ani—când timpul se va amuza să-i deseneze arabescuri pe faţă şi dânsa va ţine morţiş să joace fetişcane — doi barbari o vor găsi tot tânără şi tot nostimă cum e acum, fiindcă o vor vedea prin prizma impresiilor de azi. Cei doi bărbaţi de mâine — sânt şcolarii de Vineri seară. Cine ştie dacă peste câţiva ani nu mă voi întâlni cu ei. Din rândurile acestor tineri en­­tusiaşti se recrutează actorii pri­cepuţi, regisorii de talent, criticii pricepuţi, autorii şi directorii. In orice caz pentru dragostea ce o poartă teatrului, pentru încli­narea lor către frumos, eu le spun din toată inima: Să trăiţi, băieţi! Soare Z. Soare

Next