Rampa, septembrie 1932 (Anul 15, nr. 4386-4411)
1932-09-01 / nr. 4386
mm XV, NO 4386 Redacta, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA 2ALOMIT No 1 ß-iotel Astoria!.— Telet 301/59 BUCUREŞTI fbb&cftatea concesionata exclusiv Soctetötfl An» rime M Rudolf Mossa", Calea Victorie) No. 31. 3 le. 1 Pag Director: SCARLAT FRODA j JOI I SEPTEMBRIE 1932 ABONAMENTE IN TARA rr*f lunf. . .. ; ; Lm, BOO Şase luni................, qoq *Jn «r» . .................... . looo IN străinătate dublu .Abonamentele se plötesB înainte la 1 sau la 13 ale fiecărei luni Ce se poate spune despre ultimele piese ale autorilor iu- goslavi ? Este oare arta lor dramatică una plină de mişcare ? Aş numi-o mai curând o artă dramatică, ce caută mişcare. Arta teatrală Iugoslava are nefericirea şi,în acelaş timp, fericirea de a fi lipsită de rutină. Şi se ştie că rutina înseamnă: multă mişcare, prea multă mişcare, mişcare chiar şi în somn. Dramaturgilor iugoslavi Dumnezeu nu le dărueşte încă mişcarea în somn, ci, mai curând somnul se propagă printre spectatori. Şi cu toate acestea e necesar să ne interesăm de ceea ce creiază Iugoslavia în drama modernă. Piesele reprezentate de curând au trăit puţin pe scenă, dar cine vrea să se ocupe serios cu acest teatru, nu le poate trece cu vederea. Voinţa decisă a dramaturgilor trebue remarcată. Se nasc multe lucruri noui . Kulundzic a scris o piesă : „Mai puţină conştiinţă”. E un autor al cărui nume contează în viaţa artistică a Belgradului şi a cărui inteligenţă artistică face cinste artei teatrale iugoslave. Kulundzic este primul regizor al Teatrului din Belgrad şi-l văd funcționând ca director al Şcoalei de operă. „Jubileul” se numeşte o comedie de Milosevitch, o personalitate de răspundere în Ministerul Cultelor din Belgrad, mâna dreaptă a ministrului. „Frica de credinţă” se întitulează un „paradox din trei acte” de Rango Mladenovici şi „Mister Dollar” o comedie de Bronislaw Nusici. Repertoriul mai cuprinde apoi lucrările „Văduva Roslin”, de Cvetko Golar, „Construcţia lui Skadar” de Mirko Korolija. Mladenovici a avut un succes destul de însemnat. Dar este o piesă care revine cu deosebire pe afiş : „Sora căpitanului Leca” de Mita Dimitrievici. Spectacolul pe care lam văzut la Belgrad valora cu deosebire prin câteva performanţe individuale. Piesa conţine o serie de violente caricaturi ale eroilor poeziei populare sârbe. Altfel, cu ce se hrăneşte repertoriul teatrului din Belgrad ? Francezi şi germani se găsesc cu droaia. Bruckner Ferdinand, are şi aci cuvântul cu a sa „Elisabetha a Angliei”. Bruno Franck, Hofmanstahl, Gerhard Hauptmann, Schnitzler, toţi aceştia sunt reprezentaţi destul de des. Şi am mai văzut „Heidelbergul de altădată”, în decoruri uzate, cari ne spun că piesa e de mult înscrisă în repertoriu, şi într’o interpretare din care se remarcă marele actor Milovanovici într’un Doctor Iütiner de o umanitate și autenticitate pe care nu le-am mai întâlnit pe nici o scenă din Europa. Să repetăm numele acestui actor : Milovanovici... Cum se joacă teatru în Iugoslavia ? Printre actorii din Belgrad sunt multe talente. Mulţi ar trebui linsă goniţi ca în toate părţile de altfel. Evoluţia tinerei arte teatrale iugoslave trebue urmărită cu toată atenţia. GERHARD KRAUSE Aspecte critice Drama la Belgrad 10) fl M € y | € a yiFLiPMPD □oa CU PLĂCERE Nu e totdeauna plăcut să fii cucoană măritată. Mai ales cănd ai şi faima că eşti cuminte, le privezi vrănd nevrănd la plăcerea uni flirt nevinovat. Tinerii cari se inghesuesc la curte Pe lângă domnişoarele moderne — atotştiutoare ,şi chiar atotfăcătoare — sunt din ce in ce mai rezervaţi faţă de tinerele coniţe cu care.ţi... pierzi vremea degeaba. Desavantagiile acestei stări de lucruri lea exprimat plastica brună şi nostima d.nă C. L. Eri pe strada Regală a acostat-o un tip. Instinctiv i.a ripostat. — Te rog, Domnule, sunt femee cinslită... Şi desmeticită uităndu-se după lip, îi găsindu-l băiat drăguţ şi contrariat de refuz adaugă amabilă.*. — Altfel cu plăcere. DANSURI MODERNE Deşi are o încântătoare fetiţă de 7 ani, delicioasa mondenă Riri M. adopră încă flirtul, dansul şi sporturile nevinovate. Se vede Insă că fetiţa seamănă bine mamei şi că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Micuţa are chef s'o ia mama şi pe ea la Dancing. Mititico, dar tu eşti prea mică, nu poţi să dansezi. — Par'că voi puteţi mai bine? N’am văzut eu când aţi dansat aici că şi pe voi cucoanele mari, trebue să vă fie cineva. CONSOLARE Ştiţi pe bătrânul satir — vorba vine — M. G. El însuşi se laudă că la vârsta lui de 67 ani a mai avut un proces de atentat la bunele moravuri Deunăzi se găsea alături de mica brună V. D. de la un teatru particular şi împreună cu cinci prietene ale tinerei actriţe, o consolau pentru fuga infidelului industriaş care o intre, ţinuse până atunci. — Era şi grosolan, crezu de cuviinţă să consoleze una. — Şi nemanierat. — Și prost. — Lasă dragă, iritări cinic M. G„ par'că ea îl plânge pe dobitocul ăla care a plecat, plânge că n’are să mai găsească altul. AFORISME La Capșa, in aşteptarea şvarțurilor cari nu mai vin, un grup de scriitori discuta, prin excepţie, literatură. S. S. laudă teribil o carte apărută de curând In librăria franceză. C. P. se entuziasmează și ii cere să i-o împrumute s’o citească. — Nu dragă, ripostează S. S. ţin foarte mult la cartea asta şi ştii... — Cănd vrei să pierzi o carte imprumut... — Şi cănd vrei să pierzi un prieten imprumută-l, completează I. R., care tot nu se lasă de calambururi. MOTIV DE DIVORŢ D.na R. S. vrea să divorţeze. Vorba poetului, lung prilej de vorbe şi de ipoteze. Toată lumea este intrigată, pentru că fără a fi ceea ce se numeşte o pereche potrivită, trăiau relativ destul de bine. Ea îl înşela cât putea şi el nu ştia nimic. Nu se certau — cel puţin în lume — şi nici vreun scandal recent nu se ştie să fi tulburat idealul lor menaj. Vă închipuiţi deci că multă lume a alergat chiar la prima conciliere, ca să afle ceva. Interogatorul începe : — De ce vreţi să divorţaţi doamnă ? — Prea e prost, d-le Preşedinte. — Atunci de ce l-aţi luat ? — Nu-l ştiam chiar atât de idiot. — Pardon, domnule Preşedinte, intervine soţul, ştia foarte bine. REDUCERE LA UNITATE Pe simpaticul V. R. l-a părăsit, nu mai puţin simpatica brună cu care trăia de nu se mai ţine minte câtă vreme. De atunci V. R. o duce numai într’o beţie, fără nici o ocupaţie şi într'un hal fără hal. Cineva care nu mai auzise de mult de el se interesa ori la Capşa. Ce face? Cum trâeşte, cum a suportat trădarea ? Şi prietenii, suflete bune, l-au lămurit : — Face pe dracu în patru. — Chefueşte toată noaptea până la trei. Se întoarce acasă pe două cărări. — Aşa e când rămâi de unu singur. Ce aţi face, dacă aţi fi director de teatru ? Actorii despre criza teatrală-Ce răspund Victor Francon, Andre Berley, Gabriel Signoret După interesanta anchetă făcute printre directorii de teatre pariziene ,asupra crizei, un confrate, s’a gândit să continue aceasta anchetă printre actori cerându-le să răspundă: — Ce aţi face dacă aţi fi director de teatru ? — Cum ar trebui întocmită organizaţia artistică şi materială a trupei? Răspunsurile după cum se va vedea sunt uneori scurte, totuşi foarte documentate. VICTOR FRANCÉN Actorul Victor Francén răspunde: ,,Dacă aşi fi director aşi căuta piese. Organizaţia artistica, materiala şi comercială a teatrului meu n’ar comporta nici o dificultate şi ar funcţiona in chipul cel mai simplu, cu condiţia de a găsi piese. Dar sunt foarte puţine. Nu e o criză a teatrului. E o criză de producţiune”. ANDRE BERLET Andre Berley, actorul bondoc care a jucat întro mulţime de fiimne cari au rulat şi la noi, spune: — De la colegi, directori de teatru, naşi avea nimic de învăţat Şi de ar fi um exemplu de luat m’aşi gândi la Antoine, Samuel, Porei, etc. Dacă aşi fi director de teatru n’aşi spune: n’avem autori, n’avem actori şi că cinematograful e de vină că teatrul nu merge. Dacă aşi fi director, aşi fi de perfect acord cu organizaţiile de spectacole, apoi aşi vrea să am un teatru pentru o durată mai lungă, actori cu anul. Teatrul ar fi popular şi exploatat în perfect acord cu Camerile Sindicale. Aşi face turneuri în centrele de lucrători şi de ţărani. Aşi vrea ca publicul să fie scăpat de plasatoare de programe, de garderobă. Spectacolele ar începe la 8.30 ca să se termine la zece. Aşi face antracte foarte scurte ,şi nu aşi face combinaţii teatrale deloc. Am încredere. Teatrul nu e mort şi cinematograful se va dezvolta mai departe alături de arta dramatică. GABRIEL SIGNORET Actorul Gabriel Signoret evită să dea un răspuns precis şi spune, „A-mi da părerea, ar însemna să fiu cu totul în opoziţie cu directorii de teatru. Azi mai mult ca oricând e necesară o înţelegere complectă între directori şi actori — pentru ca s’o poţi scoate la capăt într’o situaţie atât de gravă”. Gabriel Signoret ţii sau a nu fi ? Omul se poate aiuri din nimica toată şi ca să ilustrez această afirmaţie, de altfel de o exasperantă banalitate, vă voi relata întocmai, ceea ce mi s'a întâmplat eri. Ştiam că toate pe acest, pământ sunt relative dar chiar atât de relative nu bănuiam să fie. Eri dimineaţă, la ora când deobiceiu părăsesc domiciliul pentru a mă îndrepta spre serviciu, n'apucai să fac vreo căţva paşi, când mă văzui interpelat, de băcanul din colţ proptit în pragul dughenii lui. Pentru că băcanul mă ştie de pe vremea când mă jucam în ţărâna uliţei îşi permite să mă interpeleze . — O, da’ te-ai înegrit, nu glumă. Şi te-ai şi îngrăşat ! Lucrul nu mi se părea anormal : mai bine de o lună am stat întins pe nisipul plajei şi când stai mai departe de midie mizerii ale vieţii, fatal prinzi carne pe tine. De aceea am, zâmbit băcanului, aprobându-l tacit. N’apucai să fac vreo câţiva paşi şi mă întâlnii cu un cunoscut, naşi putea, spune prieten . — Da’ de ce ai slăbit aşa ? — Ştiu eu ? ! — Pe unde ai fost, de nu te ai mai văzut ? — Am fost la mare. — Probabil că nai făcut plaje? — Cum nu? — Nu se cunoaşte deloc : eşti alb de tot. — Probabil, că nu mă înegresc eu ! Pe culoarele Teatrului Naţional, cam la vreo jumătate oră de la ultima remarcă asupra culorii mele, mă întâlnesc cu o jună şi frumoasă actriţă a primului nostru teatru . . . — O, te-ai bronzat! Şi să ştii că nu-ţi stă deloc ramn culoarea. Şi ai slăbit ! Mult mai bine eşti aşa ! Mărturisesc că m’a impresionat in mod agreabil remarca tinerei slujitoare a Thaliei române şi pentru a-mi menţine culoarea, mă gândeam tocmai să-mi dau în fiecare zi cu cărămidă pe faţă. Bucuria mi-a fost însă de scurtă durată, pentru că Dedu, cerberul de la uşa directorului general al teatrelor, mi-a spus scurt şi cuprinzător : — V’aţi înroşit şi v’aţi îngrăşat. Observaţia mi-a venit ca un duş scoţian. Nu ştiam ce să mai cred. Peste câteva minute, maestrul Nottara, vorbind de una de alta, m-a spus : — Dar te-ai prăjit nu glumă, eşti negru-roşu ! Şi până la ora prânzului remarcile au alternat pe cât de diverse, pe atât de uluitoare pentru mine. Cum vă spusei, omul se zăpăceşte repede. Ca şi cum naşi fi avut altă grie, un gând se înfipse în creerul meu : mam înegrit sau, nu . O licărire de speranţă mi s’a arătat la orizont. Mai devreme ca de obicei, am irupt în casă şi, cu vocea sugrumată, i-am spus mamei : — Mamă dragă, tu, eşti autoarea zilelor mele. Tu trebue să şti mai bine decât toţi : mam înegrit sau nu ? Dar mama, bună ca toate mamele, mi-a pipăit fruntea şi mi-a spus — Ce ai dragă ? Ai mâncat mult aseară. Vrei să-ţi fac un ceai ? Orice speranţă mi-a zburat. In speţă, lucrul n’are mare importanţă. Dar dacă asupra acestui lucru de mare însemnătate nu se poate stabili un acord, mă întreb dacă mai poate fi ceva sigur pe lumea asta. Trăim oare în realitate ? Uie aşa se zăpăceşte omul ! IOAN MASSOFF Ce cărţi citesc scriitorii ruşi Cititul a luat în Rusia sovietică un mare avânt. Până in prezent au fost făcute numeroase anchete, asupra celor mai cetite cărţi, în rândurile publicului. Actualmente ziarul „Literarnaia Gazeta"4 a întreprins o anchetă în rândul scriitorilor din Moscova, pe tema „Ce citesc scriitorii sovietici?’’ Ziarul a publicat răspunsul a 18 scriitori, referitor în special la punctul: „Ce cărţi v’au pricinuit cea mai puternică impresie ?‘4 Cele mai multe voturi le-a obţinut cunoscutul scriitor american John Don Passos autorul celui mai bun roman de război american „Trei soldaţi" şi autorul cărţii „Strada nopţii44 (15 voturi). După el urmează scriitorul rus Tichonov (8 voturi) , Stendhal, Pasternak şi Malyskin (ultimul prin cartea sa Sevastopol), cu câte 6 voturi. O nouă piesă de Eduard Bourdet Teatrul Miehodiere din Paris anunţă reprezentarea piesei „La Fleur defois’4 de Eduard) Bourdet. Eduard Bourdet Noua operetă a lui Paul Abraham Noua operea a lui Paul Abraham, „Balul de la Savoy“ va fi jucată la unul din teatrele fraţilor Rotter. Rolurile principale vor fi jucate de Anny Ahlers, Rosy Barsonys şi Oscar Denes. . ..-OXO—-—p f O trupă populară de operă la Chicago După hotărîrea luatăde Civic Opera din Chicago, de a nu mai deschide în stagiunea viitoare, autorităţile se străduesc să remedieze această stare de lucruri pe altă cale. Astfel s'a sprijinit înfiinţarea unei companii de opere populare care va da spectacole mimai Sâm ■ H—■—------ Un congres al bibliotecarilor polonezi la Wilno De curând a avut loc în vechiu oraş cultural polonez Wilno, un mare congres al bibliotecarilor polonezi, care s-a ocupat cu numeroase probleme ale organizării, conducerii, păstrării şi activităţii bibliotecilor din Polonia, din care unele au o valoare culturală şi ştiinţifică extraordinară. In cadrul acestui congres s’a deschis la Wilno şi o mare expoziţie a editurilor la care cel mai mare loc îl ocupă publicaţiile din Wilno din secolul al 16-lea până în prezent. Din cele expuse se poate vedea ce rol a jucat oraşul Wilno în viaţa cultrrală a Poloniei în anii 1800— 1832. Im congres au fost prezentate numeroase rapoarte asupra situaţiei şi activităţii bibliotecilor poloneze şi s’au luat numeroase hotărîri referitoare la chestiunile de specialitate ale bibliotecilor şi la activitatea ştiinţifică-bibliografică. Congresul Asociaţiei bibliotecarilor polonezi a hotărît scoaterea mai multor publicaţii şi cărţi bibliografice. —-----------X O X------—— * Spectacole teatrale religioase in Italia In Septembrie, se vor desfăşura o serie de spectacole cu caracter artistic şi religios la Oropa. Se vor reprezenta, piesele : „Nopţile evanghelice44 cu coruri şi muzică de maeştrii Ghedini şi Negrelii şi „Maria la mormânt“ de Geronimo Caselli cu comentarii muzicale și corale de maestrul Pedro Magrí. ~ v/v***v* vvv^iu OU1U Anstofan, primul actor-autor.-Goethe actor.Shakespeare figurant/Noel Coward, Louis Verneuil Frank Wedekind pe scenă Se pune din cod în când în psihologia modernă şi în estetică problema relaţiunei între artistul creator şi interpret. ARISTOFAN ŞI CEILALŢI Se afirmă că Aristofan a statornicit în antichitate primul exemplu al autorului actor interpretând în faţa alarilor săi roluri în piesele sale „Norii’ şi „Păsările’’. Profesiunea pe actor fiind dispreţuită în antichitate este explicabil faptul ca exemplul lui Aristofan a rămas Golat în istoria teatrului. De abia în ev*^fr‘tnediu apare marele actor-autor Wi|}iam SJ,akcspeare care înainte de»a scrie celebrele lui tragedii a profesat timp îndelungat îndeletnicirea .1,.. actor. După studiile recente se știe că talentul dramatic al marelui Will era mai mic decât s’ar bănui. Chiar atunci când Shakespeare conducea marele Globe Theatre, el nu se încumeta sa atace rolurile principale nici chiar în piesele sale. Cronica teatrală londoneză a epocei lui Shakespeare este din nefericiri foarte redusa. Se știe mimai că Shakespeare a apărut în rolul fantomei din „Hamlet’’ şi al lui Adam în „Cum aţi voi”. Modest şi conştient de propria-i valoare Shakespeare încredinţa ilustrului său coleg Burbage, marele tragedian al vremii, rolurile principale din piesele pe care le monta pe scena de la Globe. Cel mai însemnat interpret,autor al vremurilor a fost Moliere, pe care moartea la surprins ca şi Shakespeare la apogeul activităţii sale creatoare. Autorul „Avarului’’ era însă un foarte talentat actor şi cucerea cuinterpretarea rolurilor principele în piesele sale succese triumfale, în rolurile de caracter Jean Baptiste Poquelin era neîntrecut. Azi încă se continuă pe scena „Comediei franceze” tradiţiunea statornicită de actorul Maliere în interpretarea pieselor sale. GOETHE ACTOR Goethe, olimpianul poet a încercat în anii tinereţii sale, în timpul şederii La Weimar talentul său dramatic apărând pe scena curtei princiare, cu prilejul marilor festivităţi artistice ce se organizau în acel celebru centru intelectual. In rolul lui Orest, marele poet a cucerit chiar succese remarcabile în interpretarea tragediei sale „Ifigenia”, alături deărințul Constantin, consilierul Knchel și secretarul Seidler, nu urnia succesului cucerit la debut, Goethe a apărut câteva zile mai târziu pentru a doua oară în același rol. Ducele de Weimar a interpretat de astă dată rolul lui Pylades. Doisprezece ani mai înainte tânărul Goethe „debutase” la Lipsea in „Minna von Bftrnhelm” de Lessing. încurajat de succesele sale teatrale Goethe a continuat să apară ca interpret al pieselorsale „Complicii”. ..Rudele” având ca partener pe Kotzebue, celebrul scriitor și romancier german. O explicabilă senzaţiune a provocat apariţia lui Goethe în rolul unui vânzător ambulant în piesa „Iarmarocul de la Plundersweilen”, într’un costum bizar. Autorul lui „Faust” nu a apărut însă numai în propriile sale piese ci a interpretat şi roluri principale în parodiile lui Linsiedel la piesele autorilor la modă Ca director de teatru, Goethe a utilizat mai târziu cu succes experienţa dobândită ca interpret, şi a dat actorilor săi preţioase indicaţiuni pentru întruparea personagiilor sale. EXEMPLE MAI RECENTE Istoria teatrului german cuprinde numeroase exemple de actori-autori celebri. Iffland, celebrul autor şi actor, care a instituit cunoscutul premiu care-i poartă numele şi care se decerne întotdeauna celui mai mare actor al Germaniei, a fost el însuşi actor. Tot din capitolul actorilor-autori cităm nume celebre ca acele ale unui Sonnenthale, Iosef Kainz, Ferdinand Raimund, destroy. Dintre autorii contimporani cari și-au cucerit renume și ca actori îl relevăm în primul rând pe Lords Verneuil. Sacha Guitry este cunoscut în lumea întreagă ,nu numai ca mare actor ci ?'* ca autor al comediilor de mare succes. Noel Ceivard a cărui comedie „Familia Bliss (Weekend) s’a reprezintat pe scena teatrului „Regina Maria’’ este unul dintre actorii cei mai populari ai Angliei. Dintre lucrările sale mai cunoscute sunt „Spleen” şi „îngeri căzuţi”. Frank Wedekind, marele autor dramatic german decedat în timpul războiului mondial este mai celebru ca autor decât ca interpret al pieselor sale, ceși a fost timp îndelungat membru al unui ansamblu dramatic de München La Viena, scriitorul Hans Müller apare pe scena „Teatrului popular’ în rolul dri Galileo în ultima sa piesă „Sterne” (Stele). Deși iîi compleci.3 lista de mai sis ne îngădue :o privire edificatoare în capitolul vast al istoriei autorilor-autorii JK-* JSs 9 Frank Wedekind « HOTE Doi băieţi de liceu... Primele bilete pentru deschiderea stagiunei Teatrului Ventura, au fost cumpărate de doi baieţi de liceu încă de acum 10 zile. Şi nu de doi coconaşi, cari vin la teatru mai ales din dorinţa de a fi văzuţi. Nu. Aceştia şi-ar fi reţinut locuri în loji, sau în orchestră, sau — cel mult — la stalul liu. Biletele de care vorbesc au fost cumpărate de doi băieţi de familii modeste. S’au ferit desigur bieţii redări, in lunile acestea călduroase, să intre prea des intra cofetărie, au mers, cu siguranţă, mai mult pe jos decât cu tramvaiul, au mâniat ponte, mai puţin decât le era foame — şi au reuşit astfel sa pună de-oparte o mică sumă pentru teatrele care-şi deschid porţile. Pentru Vineri seara ei şi-au luat două locuri la Balconul al 2-lea. Mărturisesc că gestul lor m’a emoţionat. Aşadar mai sunt şi azi tineri pentru cari teatrul e o sărbătoare. Mai există şi azi prin licee spectatori pentru cari emoţiile unei premiere sunt mai pioemice decât emoţiile unui examen. Nu chiar tot tineretul se parieazâ în faţa pumnilor lui Spakow. Mai sunt şi de aceia cari se entuziasmează pentru un spectacol bun. Cei doi tineri, vin la teatru, fără idei preconcepute, fără intenţia de a critica. Vin să vadă o piesă şi să plângă sau să râdă cu cei cari joacă. Pentru ei actorii sunt nişte supra-oameni la care te uiţi cu smerenie. Confundă şi ei—cum confundăm şi noi — pe actori cu eroii pe cari îi interpretează. Mă gândesc la emoţiile pe cari le aveam la vârsta lor când păşeam pragul teatrului, la visurile ce le făceam — la dragostele neîmplinite pentru divele de atunci şi — uitându-mă la tinerele mele camarade de azi—îmi vine să surâd. Leny Calei* poate să fie liniştită. Peste 20 de ani—când timpul se va amuza să-i deseneze arabescuri pe faţă şi dânsa va ţine morţiş să joace fetişcane — doi barbari o vor găsi tot tânără şi tot nostimă cum e acum, fiindcă o vor vedea prin prizma impresiilor de azi. Cei doi bărbaţi de mâine — sânt şcolarii de Vineri seară. Cine ştie dacă peste câţiva ani nu mă voi întâlni cu ei. Din rândurile acestor tineri entusiaşti se recrutează actorii pricepuţi, regisorii de talent, criticii pricepuţi, autorii şi directorii. In orice caz pentru dragostea ce o poartă teatrului, pentru înclinarea lor către frumos, eu le spun din toată inima: Să trăiţi, băieţi! Soare Z. Soare