Rampa, noiembrie 1932 (Anul 15, nr. 4439-4463)
1932-11-02 / nr. 4439
ANUL XV, ~ No. 4439 Redacția. Administrafia și Atelierele Grafic® INlgAREA ZALOMÎT No 1 Bielei Astoriei.— Telei 301/59 aucuREsn FubBeilatee concesionat® exclusiv Soetetitfl An»aims -Rudolf Mos*«», #ml$kBratianul$2p' 4 Pagini 3 Lei Director* SCARLAT FRODA C. MIERCURI 2 NOEMBRIE »» "’"""■■■"I.......... 7 I ■ ■ ABONAMENTE ti TARA frmt luni, TS'*#.* i , . • « , YV Wei apoasa luni.«« ••• • • • • V • - ®Oo Un an „ iooo IN STRĂINĂTATE DUBLU ABonamantele se plfiteos înainta ?' »a 1 sau la 15 ale flec&rel Iun/ Eduard Bourdet şi criticii săi la jarul nouei sale piese care ne-am Aşi minţi dacă aşi spune că lectura articolelor referitoare la „La Fleur de Pois” —nu mi-a dat toate lămuririle. Toţi Eduard Bourdet , eu autorul piesei: „Sexul slab, jucată la teatrul Ventura şi al unei piese mai noi: „La Fleur de pois”, jucată recent la teatrul autorii articolelor s’au arătat categorici, dar informaţiile lor au fost atât de contradictorii diu cât mi-a fost imposibil sa Michodiere si de ocupat la timp. Intr’un articol recent apărut intr’o revistă pariziană, Ed Bourdet ia atitudine impotriva criticilor aduse piesei sale: „Am dat totdeauna mare im Eduard Bourdet portanta părerilor criticei —spune Bourdet. Contrar părerilor confraţilor, cred că un autor face o greşală necitind criticile, cu atenţie. Critica nu se resumă să judece numai ce am făcut, ne dă prilejul să aflăm ce-am vrut să facem şi asta e preţios pentru că noi nu ştim bine. Critică însă ştie. ■Mái întâi autorul află în ce categorie trebue băgată piesa sau comedie, satiră, farsă, dramă, studiu de caractere sau de moravuri — apoi cu ce piese seamănă, din ce lecturi e inspirata, pe cine a vrut să imite, ce personagii i-au servit, ca model. Căci critica ştie tot şi mijloacele ei de informaţii sunt subtile şiîntinse. Critica nu va crede niciodată că un autor poate găsi în propria lui imaginaţie o sursă de idei fără să caute la alţii. Pe scurt critica dă prilej autorului să afle tot ce-i rămânea de ştiut asupra piesei sale ii explica ce a făcut, cum şi de ce a făcut şi in virtutea căror legi a reuşit sau n’a reuşit. Brisson, faptul că a scris o piesă, care in presenţa anormalilor pe cari îi pune în scenă, evită să exprime o condamnare, le reproşez că a redus un subiect periculos la amazamentul unui dialog anecdotic”. Andre Bellesort scrie: „Subiecte de acestea teatrul le-a abordat şi va continua. E de dorit să fie tratate cu mai multă delicateţă”. Pe cine să crezi? Franc Nohain scrie: „Se pare că oarecare limită a fost depăşită şi că anumite subiecte nu mai fac parte din literatura dramatică, ci depind de asii, de spital sau de prefectura de poliţie”. Charles Maré scrie: „De ce oare ar fi interzis să se trateze în teatru anumite subiecte pe care romanul le exploatează de mult fără stânjenire”?! Pe cine să crezi ? „Nu sa râs prea mult, declară Andre Berresort, şi n’au fost explozii de râs sincer şi simpatic, pe cari le stârneşte o comedie bună”. Fortunat Strovsky scrie : „Tot ce ar fi putut avea male germane. Astăzi e unul din cei trei, patru regisori ai Germaniei a căror valoare e universal recunoscută. Influenţa lui a scăzut totuşi, în ultimul timp — din motive ce n’au insa nici o legătură cu arta teatrală. Dar fostul director e încă în deplinătatea forţelor sale şi gata să ia asupra sa orice nouă misiune... „...dar acum marile probleme sunt absente—spune Jessner zâmbind, — aşa încât darul meu de lucru nu poate fi satisfăcut”. „Credeţi însă, domnule director general, că această epocă de stagnare se va sfârşi în curând?” „In măsura în care depinde de împrejurări de ordin economic,‘da! După părerea mea, nu se accentuează în deajuns legătura ce există intre teatru şi economia naţională. Daca nivelul existenţii scade, populaţia face reduceri tocmai în bugetul cultural. Şi lucrul e trist pentru arta dramatică, fiindcă, în primul rând, se taie teatrul”. „Nu se datoreşte oare aceasta şi faptului că mulţimea se bici povestea aceasta care-l interesează astăzi mai mult de uat de hohote de râs, ca van-filmul vorbitor decât de leaturile cari mişcă arborii şi îm-tru?” A s praştie miasmele!’ Pe cine să crezi? Aşi putea continua la infinit aceste exemple. Vedeţi dlar că e greu de a resuma. nn chip precis ce cred, despre părerea criticei asupra piesei mele. Ca autor mi-e imposibil de a trage o concluzie dintr’un ansamblu de păreri atât de disparate şi atât de contradictorii. Trebue să recunosc totuşi faptul că meseria de critic e foarte grea”. PO Multmitului Se vorbea despre minunile lui Vorokoff într’o societate seiectâ. Și —• drept să vă spun — un mare scepticism domnea in adunare. Credși eu! Fiindcă, uitasem să vă spun, că onorata societate era mai toată trecută de cincizeci de ani, baronul Mache, cel mai venerabil din asistentă are șaptezeci și unu de ani. —■ Eh! Ce n'tș da, zice Coana Eleo, întineresc Ca de obiceiu, la ora 11, celeba vânzătoare de dragoste, Ninetta. Iți făcuse apariția pe Calea Victoriei. Tot ca de obiceiu, Ninetta, reprezenta ultimul jurnal de modă, frângând grafit moi și leneşe, un mers discret legănat. Cine n'o cunoaşte pe Ninetta?... E oxigenată ca o portocală, e vopsită ca un tablou expresionist, e surâzătoare ca o reclamă de pastă de dinți, şi e provocătoare ca o căpşună când se vinde cu 300 lei kgr. (Să nu vă închipuiţi, doamne ,fereşte? că, preţul "de vânzare ai Ninette!, e ca al colpsvnelor; Ninetta, sa. vinde pe, diferite preturi, începând dela zece lei— costul unei prăjituri. -r vână ,1a. : 6000 de lei—. I costul unei toalete). ' 1 . Dar toată, gloria, și tot • succesul Ni-Ynora Pramatescu să mai zieltet) constă tn cele două picioare, I Cu vre-o treizeci de ani. pe cari strungul naturei,, i le-a mode.| _ Ba conchise Conu’ Mache, lat cu o .desăvârşită artă. Am’ati mulțumi să și. îmbătrânesc cu ...Pe când trecea pe. Calea Victoriei, .hc^ vre_0 treizeci de ani. și toti bărbații ti aruncau priviri pof.'tîcioase cari alunecau pe luciul esorat pilor de mătase, In sus și,In jos (maimult In sus), două doamne — prietene ale Ninettei — nu scăpară ocazia de a pune lucrurile la punct. — Am auzit că toată Uimea spune că Ninetta are picioare spirituale... . — pa . Var mai spune' și că Nir '~ e proastă ca picioarele ei.-- O AFACERE BUNA . Blumenschranz e numai afaceri. Ziua, noaptea, bucurie, necaz, totul la el e în funcţie de afaceri. Expansiunea faţă de doamna Blumenschranz la fel. Că oiubeşte e sigur, dar asta ce are a face. Dacă afacerile merg bine, şi doamna simte eă bărbatul o iubeşte, dacă merg prost e ca şi când s’ar avea bărbat. . Când vine Blumenschranz, acasă dacă a făcut o atavere bună îşi sărută nevasta odată, poate şi de două şi de trei ori dacă afacerea a fost într’o adevâr bună. Şi dacă o sărută de zece, de douăsprezece ori atunci a făcut afacere strălucită. Eri a venit acasă mai devreme cade otftoeiu şi Ma Me. St &ke PE STRADA sau nevasta în braţe şi poate a sărutat-o de treizeci de ori. — Isac dragă, ai făcut chiar aşa o afacere bună. — Mai întrebi! _ Şi ce afacere ai făcut? . — Am dat faliment! TINEREŢE... TINEREŢE F. In d-1 E.Aderca se manifestă prezenţa literară a unui ochiu atent, care disecă fără sa diformeze, circulă printre amănunte fără să întâlnească obstacole şi e în aceiaş clipă poet, filozof şi umorist. Revenit la volum, după o lungă şi fecundă excursie prin periodice şi cotidiane, d-1 Aderca ne dă cu „Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor‘ nu numai o carte frumos scrisă, ci şi imaginea, care singură justifică acest volum, a unui vns etern şi în aparenţă inofensiv. Cartea foloseşte existenţa acestui personaj ca să facă legătura între capitole, altfel lipsite de conţinut tare şi să înlocuiască un ansamblu, D-1 Aderca gare, ca întotdeauna, noul obstacol şî reuşeşte să ne dea ceea ce, probabil a intenţionat : o carte bine scrisă şi, în plus, pe acest Ionel Lacustă-Termidor. D-1 Lăcustă-Termidor, care e real şî pe care l-am întâlnit şi pe care desigur că şi dv. l-aţi întâlnit cândva, este tipul cabotinului literar şi la d-1 Aderca, luând proporţii sigure, e avatarul în acelaş Timp,şi al lui Don Quijote şi al marelui Vişnir, uitând să lămurească dacă Lăcustă-Termidor e un cretin sau un geniu. D-1 Aderca şi-a cercetat ■ eroul îndeaproape, pre când noi ne mul Scriitori şi cărţi promenadele universului, i-a pipăit pulsul şi i-a luat temperatura. In secolul XX l-a surprins insă statornicit pe imul din plaiurile noastre. Atunci, ochiul d-lui Aderca s’a mărit, a devenit mai atent, l-a urmărit pas cu pas şi astfel a izbutit să ni-l dea nouă exact, bine conturat şi uneori dureros de amuzant. . Şi ca să ne întoarcem de la nel Lacustă Temidor, la d-l E. Aderca, pentru că nu trebuie deloc sa uităm ca numai datorită d-să ne avem bucuria unui Lăcustă Termidor, atât de divers şi în atât de multe oglinzi reflectat şi a unei cărţi aşa de frumos scrise, reproducem , pentru edificare, câteva rânduri „Teiul numai în deplinătatea coroanei lui, era galben. Frunzele lui de Rusalii se legănau cu melancolii de Octombrie şi ciutura scotea din adâncul, de un kilometru al fântânei, totdeauna, pe mica-i oglindă, banul de aur al frunţiimeam numai să-i răspundem la salut, sa preumblat cu el pe toate şei tomnatice de Tel. De depart de la cea dintâi cotitură şi mult care uneori isbutesc să evolueze mai departe înainte de ultima co şi să crească până la o expresie uitură, căutam cu ochiul Teiul care din Primăvară, cu înfăţişarea fiinţei lui, prevestea întregei păduri frăumântate de Spasmul optimist al naşterii, evoluţia vieţei şi existenţa supremei poezii”. . Aceste câteva rânduri, de o frumuseţe pe care d-l Aderca nu o cântăreşte şi o răspândeşte darnic pretutindeni, sunt indicaţia unei proprii viziuni şi mai sunt hainele de sărbătoare pe care scrisul d-lui Aderca le arborează la lucrul migălos al fiecărei zi de literatură. Iată de ce se cuvine ca alături de superba, măreaţa statuie , equestră a lui Ionel Lacustă-Termidor, laureat naţional sub toate guvernările, să înălţăm un bust umil şi d-lui Aderca, odată cu omagiul aşteptării viitoarei cărţi. Aderca şi Ionel Lăcustă- Termidor Literatura de provincie Există nelinişti,ascunse In ridiculul natalal urbii provinciale, de artă, demnă de o consideraţie şi un observator ,care să sesizeze, să înregistreze şi să măsoare. Astfel s au putut întâlni, răspândiţi pe atât de multe plaiuri ş picoarie de rai românesc, tineri, în literatură tinereţea e obligatorie, care, în tulburarea lor poetică, purtau amprente ce, chiar în linii sinuoase, te duceau la investigarea unui talent. Ca să nu rămânem la simple comunicări, să amintim numai de un poet M. Alexandrescu din Târgovişte, indicat,cu toată siguranţa şi prudenţa, de d-nii Perpesicius şi Cicerone Teodoresci. Sunt însă alţii, care în fiecare zi sosesc, prin cele câteva gări, împrăştiate odată cu punctele cardinale, dornici de o aproximativă glorie,rezumată la ospitalitatea dezirată prin revistele mari. Astfel de curând generaţia nouă de scriitori a avut ocazia să primească în mijlocul ei, pe d-l Mihail Strate, care deşi proaspăt descins de pe tărâmurile Transdanubiene, ne este cunoscut dinainte prin colaborarea sa la unele reviste de aci. Dar d-1 Strafe, în afară de, o maturitate săturată de privelişti şi de oameni, a adus, bine ascuns în valiză, un volum de nuvele. Volumul e intitulat :„ Sora Emilia” și oferit cu un zâmbet intr’o după amiază de început autumnal, ne-a , prilejuit bucuria uinor pagini care arată un talent sigur. Aşteptăm de la d-l Mihail Straje o realizare, pentru că în orice caz în „Sora Emilia”" nu a făcut decât sa făgăduiască. AL. ROBOT Jessner despre teatrul german de astăzi Fostul director general al teatrelor de stat din Berlin, este pentru etatizarea tuturor teatrelor.-- „Teatrul este o chestiune care priveşte întreg poporulGoana după succes şi concurenţa filmului ■ oaia lupta cu orice concurenţă. Pentru aceasta e nevoe însă să i se creieze favorabile”. „Şi care ar fi aceste condiţiuni, domnule director general?” „Teatrul, ca bun comun al poporului, să nu mai fie condus după principii comerciale, ci după principii ideale. Intr’o măsură redusă, teatrele de stat şi orăşaneşti satisfac această condiţie. Totuşi teatrul comercial este caracteristic pintru viaţa teatrală de astăzi. D-aci vine lipsa de orientare a autorilor dramatici şi a dramaturgilor, a regizorilor, a marilor actori şi a ansamblului. Totdeauna se caută piesa care sa fie o ,,lovitură”, totdeauna se caută distribuţii care să garanteze şiruri lungi de reprezentaţii, totdeauna se caută o regie originală, care să provoace discuţii. Această goană după succes te face nesigur şi inapt de a mai realiza ceva artistic. Lupta teatrelor, din care nu es decât învinşi, se conti-Leopold Jessnerre şi drama clasică franceză făcea parte dintr-o mare cultură, al cărei focar era curtea —■ în vremea aceea ţinuturile de limbă germană erau abia vizitate de câteva trupe străine. Prinţi car vroiau să copieze viaţa altor curţi îşi ţineau comedieni, corsiderându-i ca un fel de bufoni personali. Teatrul nostru a fost prea multă vreme izolat de popor. Scurta dezvol- riă în lupta actorilor. Ar fi o tare din ultimii ani întreruptă şi ea de dificultăţi economice n’a putut îndepărta răceala dintre arta dramatică şi masele populare. In acelaş timp a început marşul triumfal al filmului, ale cărui caracteristice sunt tocmai caracteristicile epocei noastre: ca obiect al linei technici din ce în ce mai perfecte, ca articol de consum pentru mase, uşor de produs şi reprodus, filmul a trebuit să obţină succes. Dar, cum am spus — teatrul germare greşală să se creadă ca actorii, cari sunt oricând expuşi,în situaţia de astăzi, şomajului şi mizeriei, dau, pe scenă, maximumul posibilităţilor lor. In sensul culturii şi al spiritului, ar fi mai puţin dăunător dacă în locul teatrelor, statul ar lăsa, de pildă, mijloacele pudice de locomoţiune, pe seama întreprinzătorilor particulari. Nu vreau să spun, cu aceasta, nimic in favoarea birocratizării teatrului, ci numai „Da, astăzi acesta e cazul. Dar pentru acest motiv nu i se poate imputa nimic artei teatrale. Teatrul german e foarte tânăr. Acum trei secole, pe că teatrul german ar trebui să cluad Teatrul "spaniol și englez Iman e încă tânăr și tocmai deja fie, în realitate, o chestiune a treceau prin epoci de străinei-aceea destul de puternic casa întregului popor Leopold Jessner a fost timp de zece ani director general trag vre-un învăţământ. Jude-u ^ teatrelor de stat din Berlin, cafi din câteva exemple pe ca-j . aceaft8 calitate, marele rerî le iau la întâmplare. Igisor a imprimat, oarecum, di„Nu reproşez nici o clipă rîect,ve întregii mişcări teatra d-lui Bourdet, scrie Pierre Când cad stelele Aici rtu îndrăznesc măcar *ăi sunt. campioni, .mâine nu mai unul locueşte la Petrograd şi spun că astronomii -ti au dreptate, şi că prezicerile ior nu se îndeplinesc întocmai. Rubricele astronomice ale ziarelor ne •' anunţă ca intre 10—15 Noembrie vom acea o adevărată, ploaie de stele. Mulţimea acestor stele ,— pe numele lor leonide — amână iarna şi ne dă cea ace se numeşte vara, sfântului Martin. Astronomii insă, — e firesc aceasta prin, însăşi meseria lor, — nu cunosc decât lumea celestă. " ’ T Noi însăi mai pământeni, ■ observăm dela o vreme încoace, o adevărată ploaie de■ stele... teatrale. Nu ştim, precis, dacă, această ploaie are darul să amâne iarna. Fenomenul însă există cu certitudine şi vom căutasă-l analizăm. . .. Există o compensaţie, o armonie în structura vieţii pe cât, de uşor se ridică o stea teatrală pe atât de uşor cade. După cum îi trebue ţinut cada,vru măi mult sau mai puţin timp ca sa, putrezească — lucrul este în legătură cu profesiunea, — tot aşa timpul în care cade o stea este, în raport direct cu „genul" stelei. Mult mai repede cade de exem-plu mâine tocmai ca boxeurii, ...cari sunt. O stea de dramă cade ceva l'alta, Wladiwostok, mai greu şi una de. comedie mult mai greu — constelaţia lor fiind mai mare , dela ingenuă până la i,mamă nobilă'1. Lucrul ar părea paradoxal, totuşi, aceasta, e realitatea: o stea, ca să se ridice trebue mai întâi să cadă,.— mai bine spus să pice. Cade.în braţele vreunei mărimi şi imediat începe să se ridice. Când îşi da seama că sa ridicată, începe adevărata teroare : vrea să bată recordul stabilit de Piccard. Ca un om, care suferă de limbrici şi ar mânca tot ce vede, tot aşa steaua-vedetă ar juca toate rolurile dintr o piesă, — inclusiv cele bărbăteşti şi nu poate suferi sufleurul pentru că, deşi ascuns, totuşi spune şi el toate rolurile.' E teroarea regişorului, camarazilor, maşiniştilor, croitoreselor, coaforului."In acelaş timp,, ea dezminte categoric proverbul care:,, afirmă : „corb la corb nu-şi-scoate -ochii*. Steaua care s’a ridicat poartă o ură de moarte stelei care se ridică. Or, fiecare ascensiune a acesteia din urma primă stea simte cum se clatină. Deşi distanţate, nu ammo stea de revistă, care azi e, se pot răbda una pe alta, _ o de unde nu-i ! — mii- i tind de cei doi ruşi cari cred ca iaastăzi nu au loc pe acest pământ, deşi Cu un temperament atât de exclusivist, e fatal că, steaua nu admite să fie secondată, adică nu te admite să fie dublată. Fiecare roilor, Greta Garbo, îl, ţine cu dinţii şi nu l-ar ceda cum r-ar ceda o fâşie din carnea ei. Căderea stelei coincide mai întotdeauna cu o îngrăşare a, ei- Fenomenul e firesc : corpurile cu volumul mare au o cădere vertiginoasă. Când Dumnezeu vrea să-l piardă pe om ii ia întâi minţile. Când vrea să facă o stea să cadă, Dracul nu Dumnezeu, o pune să se certe cu protectorul ei. Rămasă singură începe prin a-şi , pierde judecata şi înfiinţează un teatru al ei pentru a juca roluri de minore. Poporul susţine că atunci când vezi căzând, o stea ţi se împlineşte o dorinţă. Intr’adevăr, când cade o stea se împlineşte dorinţa unei steluţe. Nu cred ca ploaia de stele teatrale să menţie vremea frumoasă. Mai degrabă eu cred că poate scoarţa pământului. Joan Slassoff mi Mata-Hari Doi autori au scris un memoriu fantezist în jurul unei drame care a pasionat — în anul 1917 întreaga Franţa. Cunoaşteţi faptele. O străina reuşeşte — numai în câteva luni— condiţiuni sa cucerească întreg Parisul — prin farmecul şi frumuseţea ei. Relaţiile ei, exclusiv cu militarii şi cu oamenii politici — precum şi desele ei voiajuri în Spania dau de bănuit serviciului de spionaj. In ofiţer de la biroul de informaţii se sinucide, când vede că i-au dispărut documente fante. Se descoperă că ofiţerul prietenul lui Mata Hari. Din pricina acestor documente sustrase — trei divizii franceze sunt decimate. Agenţii cari o urmăreau pretutindeni — stabilesc că, frumoasa exotică se întâlnea în Spania un general german, — de la care primea sume importante de bani. întrebată, în timpul procesului dacă recunoaşte că a primit bani pentru spionaj Maia Hari răspunse surâzând: „Priviţi-mă — d-le Preşedinte am eu aerul unei femei — căreia i se dă bani pentru spionaj?” Nici o dovadă precisă împotriva ei. Numai prezumţii. Destul de serioase — dar prezumţii. Parisul — ca pe vremea procesului Dreyfus era împărţit în două tabere: pro şi contra. Apărătorul ei a mers până acolo — încât a vrut să se căsătorească cu ea — numai ca s o poată salva de la stâlpul infamiei. Malvy ministrul de Interne — era atât de convins de nevinovăţia ei — încât în ziua execuţiei a dat ordin ca toţi funcţionarii ministerulul — să vie îmbrăcaţi în negru. In seara aceleiaşi zile — el şi-a dat demisia. După mine Malvy a fost ultimul romantic. Felul cum sa purtat Mata-Hari în închisoare — şi curajul cu care s -a aşezat în faţa plutonului de e, Ixecufie aminteşte pe marii eroi ai revoluţiei franceze—mai ales pe Danton. Din toată această dramă făcută din umbre şi lumini —s’a consc.e- ; fruit, un film cu nişte plutonieri ruşi (ruşi de cabaret! şî cu un orb. Şi lumea dă năvală să-l vadă — fiindcă eroina Mata-Hari — e resuscitată de idolul cocoa« Abia in acest film Greta Garbo se dovedeşte a fi o mare actriţă. Dezbărându-se de .,pozele” — de manechureuză cu care epata până acum — ca joacă unele scene — cu simplitatea şî cu sinceritatea murelor tragediene, „ Cuconiţele—cari îşi fac o glorie din a fi efigia frumoasei suedeze —nu iar de lucru: Greta Garbo şi,a schimbat coafura şi apare când linsă, (ba bine că nu) fucând cu cărare la mijloc. Soare Z. Soare NOTE ! Arestarea unei prinţese care s a fotografiat goală In fata „Erechteionului“ Citim în ziarele greceşti următoarea ştire: La Atena, paznicii de la Acropolis au surprins complect gol în fata celebrelor cariatide de la Breekteion pe prințesa de Broglie, în vreme ce unul din prietenii ei, contele de Pariente, gol și el, o fotografia intr’o poză clasică. Prințesa de Broglie a explicat paznicilor că această fotografie impor-t era luată în interesul artei clasice. Paznicii s-au arestat şi au conera fiscat aparatele fotografice cari au,i fost trimise serviciului arheologic. Principesa de Broglie sosise ele câteva zile în Grecia ca sa studieze sculptura clasică şi pe acest motiv obţinuse de la autoricutăţile greceşti, autorizaţia de a ră- rmâne la Acropole, între când vizitatarii nu erau admiși. Premiera unei opere pos vea loc premiera unei opere pos- scos la suprafaţă, nume de Eugen d’Albert: „Mis-“ adevăr, „mult succes ’ tereu Distribuţia este următoarea : Georg Baklanoff, Fani Cleve, Lili Claus, Editha Safta. Conducerea muzicală : Leo Kraus. Regia : Dr. Erich Bezel. Decorurile : Karlosefovics. Noua piesă a lui AIM Savoir Teatrul Comedie des Champs Elysees de Paris va reprezenta in curând noua piesa a lui Alfred Savoir intitulată : „Le Mal grave". Rolul principal va fi jucat de d-na Vera Sergine. . Alfred Savoir ...Fulgi ...Ziarul „Dimineaţa” de Duminică a publicat următoarea notiţă: Medicii spitalului Osiek din Zagreb au întreprins o operaţie îndrăzneaţă: au recusut o auricula la inima unui pacient în vârstă de 19 ani, care încercase să se sinucidă împlântându-şi un cuţit în piept. Ei, iată omul care, încercând să se sinucidă, poate spune, cu drept cuvânt, ca era plictisit de viață... * ...Telegramele anunţă triumfătoare: Un spaniol a inventat un tanc, submarin care a fost încercat cu turne de d’Albert la V'lena ”ulfs"c“5.,tl,,cnl ?*» •k0TM j pp. Gupa Vb de minute, apace- La Volksoper din Viena va ajund să pătrundă în tanc, a fost de zis... Nimic ! ...Japonia a constatat că exportul ei în China a scăzut simţitor în ultimul timp. De, dacă Japonia îşi extermina fără milă clienţii... 96 teatre reprezintă o piesă a lui Hauptmann Ultima piesă a lui Gerhardt Hauptmann , „înainte de apusul soarelui“, se reprezintă actualmente pe 96 scene germane. Pretutindeni piesa obţine un succes imens .