Rampa, noiembrie 1932 (Anul 15, nr. 4439-4463)

1932-11-02 / nr. 4439

ANUL XV, ~ No. 4439 Redacția. Administrafia și Atelierele Grafic® INlgAREA ZALOMÎT No 1 Bielei Astoriei.— Telei 301/59 aucuREsn FubBeilatee concesionat® exclusiv Soetetitfl An»­aims -Rudolf Mos*«», #ml$kBratianul$2p' 4 Pagini 3 Lei Director* SCARLAT FRODA C. MIERCURI 2 NOEMBRIE »» "’"""■■■­"I.......... 7 I ■ ■ ABONAMENTE ti TARA frmt luni, TS'*#.* i , . • « , YV Wei apo­­asa luni.«« ••• • • • • V • - ®Oo Un an „ iooo IN STRĂINĂTATE DUBLU ABonamantele se plfiteos înainta ?' »a 1 sau la 15 ale flec&rel Iun/ Eduard Bourdet şi criticii săi la jarul nouei sale piese care ne-am Aşi minţi dacă aşi spune că­­ lectura articolelor referitoare­­ la „La Fleur de Pois” —nu mi-a dat toate lămuririle. Toţi Eduard Bourdet , e­u autorul piesei: „Sexul slab, jucată la teatrul Ventura şi al unei pie­se mai noi: „La Fleur de pois”, jucată recent la teatrul autorii articolelor s’au arătat categorici, dar informaţiile lor au fost atât de contradictorii diu cât mi-a fost imposibil sa Michodiere si de ocupat la timp. Intr’un articol recent apărut intr’o revistă pariziană, Ed­ Bourdet ia atitudine impotri­­­va criticilor aduse piesei sale: „Am dat totdeauna mare im­ Eduard Bourdet portanta părerilor criticei —­­spune Bourdet. Contrar pă­rerilor confraţilor, cred că un autor face o greşală necitind criticile, cu atenţie. Critica nu se resumă să ju­dece numai ce am făcut, ne dă prilejul să aflăm ce-am vrut să facem şi asta e preţios pen­tru că noi nu ştim bine. Criti­că însă ştie. ■Mái întâi autorul află în ce categorie trebue băgată piesa sau comedie, satiră, farsă, dra­mă, studiu de caractere sau de moravuri — apoi cu ce piese seamănă, din ce lecturi e in­spirata, pe cine a vrut să i­­mite, ce personagii i-au ser­vit, ca model. Căci critica ştie tot şi mijloa­cele ei de informaţii sunt sub­tile şi­­întinse. Critica nu va crede nici­odată că un autor poate găsi în propria lui ima­ginaţie o sursă de idei fără să caute la alţii. Pe scurt critica dă prilej au­torului să afle tot ce-i rămâ­nea de ştiut asupra piesei sale ii explica ce a făcut, cum şi de­ ce a făcut şi in virtutea căror legi a reuşit sau n’a reuşit. Brisson, faptul că a scris o pie­să, care in presenţa anormali­lor pe cari îi pune în scenă, e­­vită să exprime o condamnare, le reproşez că a redus un su­biect periculos la amazamen­­tul unui dialog anecdotic”. Andre Bellesort scrie: „Subiecte de acestea teatrul le-a abordat şi va continua. E de dorit să fie tratate cu mai multă delicateţă”. Pe cine să crezi? Franc Nohain scrie: „Se pa­re că oare­care limită a fost depăşită şi că anumite subiec­te nu mai fac­ parte din litera­tura dramatică, ci depind de asii, de spital sau de prefectu­ra de poliţie”. Charles Maré scrie: „De ce oare ar fi interzis să se trate­ze în teatru anumite subiecte pe care romanul le exploatea­ză de mult fără stânjenire”?! Pe cine să crezi ? „Nu sa râs prea mult, decla­ră Andre Berresort, şi n’au fost explozii de râs sincer şi simpatic, pe cari le stârneşte o comedie bună”. Fortunat Strovsky scrie : „Tot ce ar fi putut avea mal­­e germane. Astăzi e unul din cei trei, patru regisori ai Ger­maniei a căror valoare e uni­versal recunoscută. Influenţa lui a scăzut totuşi, în ultimul timp — din motive ce n’au in­sa nici o legătură cu arta tea­trală. Dar fostul director e în­că în deplinătatea forţelor sa­le şi gata să ia asupra sa orice nouă misiune... „...dar acum marile proble­me sunt absente­—spune Jess­ner zâmbind, — aşa încât darul meu de lucru nu poate fi satis­făcut”. „Credeţi însă, domnule direc­tor general, că această epocă de stagnare se va sfârşi în cu­rând?” „In măsura în care depinde de împrejurări de ordin econo­mic,‘da! După părerea­ mea, nu se accentuează în de­­ajuns legătura ce există intre­ teatru şi economia naţională. Daca­ nivelul existenţii scade, popu­laţia face reduceri tocmai în bugetul cultural. Şi lucrul e trist pentru arta dramatică, fiindcă, în primul rând, se taie teatrul”. „Nu se datoreşte oare aceas­ta şi faptului că mulţimea se bici povestea aceasta c­are-l interesează astăzi mai mult de u­at de hohote de râs, ca van-­filmul vorbitor decât de lea­turile cari mişcă arborii şi îm-­tru?” A s praştie miasmele!’ Pe cine să crezi? Aşi putea continua la infi­nit aceste exemple. Vedeţi dlar că e greu de a resuma. n­n chip precis ce cred, despre pă­rerea criticei asupra piesei mele. Ca autor mi-e imposibil de a trage o concluzie dintr’un an­samblu de păreri atât de dis­parate şi atât de contradic­torii. Trebue să recunosc totuşi faptul că meseria de critic e foarte grea”. P­O M­ultmitului Se­ vorbea despre minunile lui Vo­rok­off într’o societate seiectâ. Și —• drept să vă spun — un mare scepti­cism domnea in adunare. Cred­­și eu! Fiindcă, uitasem să vă spun, că onorata societate era mai toată trecută de cincizeci de ani, ba­ronul Mache, cel mai venerabil din asistentă are șaptezeci și unu de ani. —■ Eh! Ce n'­tș da, zice Coana Eleo, întineresc Ca de obiceiu, la ora 11, celeb­a vânzătoare de dragoste, Ninetta. Iți făcuse apariția pe Calea Victoriei. Tot ca de obiceiu, Ninetta, reprezenta ultimul jurnal de modă, frângând gra­fit­ moi și leneşe, un mers discret le­­gănat. Cine n'o cunoaşte pe Ninetta?... E oxigenată ca­ o portocală, e vopsită ca un tablou expresionist, e surâzătoare ca o reclamă­ de pastă de dinți, şi e provocătoare ca o­ căpşună când se vinde cu 300 lei kgr. (Să nu vă închi­puiţi, doamne ,fereşte? că, preţul "de vânzare ai Ninette!, e ca al colpsvne­­lor; Ninetta, sa. vinde pe, diferite pre­turi, începând dela zece lei— costul unei prăjituri. -r vână ,1a. : 6000 de lei—. I costul unei toalete). ' 1 . Dar toată, gloria, și tot • succesul Ni-Ynora Pramatescu să mai zieltet) constă tn cele două picioare, I Cu vre-o treizeci de ani. pe cari strungul naturei,, i le-a mode.| _ Ba conchise Conu’ Mache, lat cu o .desăvârşită artă. Am’ati mulțumi să și. îmbătrânesc cu ...Pe când trecea pe. Calea Victoriei, .hc^ vre_0 treizeci de ani. și toti bărbații ti aruncau priviri pof.'­­tîcioase cari alunecau pe luciul esorat pilor de mătase, In sus și,In jos (mai­­m­ult In sus), două doam­ne — priete­ne ale Ninettei — nu scăpară ocazia de a pune lucrurile la punct. — Am auzit­ că toată Uimea spune că Ninetta are picioare spirituale... . — pa . Var mai spune' și că Nir '~ e proastă ca picioarele ei.--­ O AFACERE BUNA . Blum­enschranz e numai afaceri. Ziua, noaptea, bucurie, necaz, totul la el e în funcţie de afaceri. Expansiu­nea faţă de doamna Blumenschranz la fel. Că o­­iubeşte e sigur, dar asta ce are a face. Dacă afacerile merg bine, şi doamna simte eă bărbatul o iubeşte, dacă merg prost e ca şi când s’ar avea bărbat. . Când vine Blumenschranz, acasă dacă a făcut o at­avere bună îşi săru­tă nevasta odată, poate şi de două şi de trei ori dacă afacerea a fost în­­tr’o adevâr bună. Şi dacă o sărută de zece, de douăsprezece ori atunci a fă­cut afacere strălucită. Eri a venit acasă mai de­vreme ca­­de otftoeiu şi Ma Me. St &ke PE STRADA sau nevasta în braţe şi poate a sărutat-o de­ treizeci de ori. — Isac dragă, ai făcut chiar aşa o afacere bună. — Mai întrebi! _ Şi ce afacere ai făcut? . — Am dat faliment! TINEREŢE... TINEREŢE F. In d-1 E.­­Aderca se manifestă prezenţa literară a unui ochiu a­­tent, care disecă fără sa diforme­­ze, circulă printre amănunte fără să întâlnească obstacole şi e în a­­ceiaş clipă poet, filozof şi umorist. Revenit la volum­, după o lungă şi fecundă excursie prin periodi­ce şi cotidiane, d-1 Aderca ne dă cu „Aventurile d-lui Ionel Lăc­us­­tă-Termidor‘­ nu numai o carte frumos scrisă, ci şi imaginea, care singură justifică acest volum, a unui vns etern şi în aparenţă ino­fensiv. Cartea foloseşte existenţa acestui personaj ca să facă legă­tura între capitole, altfel lipsite de conţinut tare şi să înlocuiască un ansamblu, D-1 Aderca gare, ca­ întotdeauna, noul obstacol şî reu­şeşte să ne dea ceea ce, probabil a intenţionat : o carte bine scrisă şi, în plus, pe acest Ionel Lacus­­tă-Termidor. D-1 Lăcustă-Termi­­dor, care e real şî pe care l-am în­tâlnit şi pe care desigur că şi dv. l-aţi întâlnit cândva, este tipul ca­botinului literar şi la­ d-1 Aderca, luând proporţii sigure, e avatarul în acelaş Timp,şi al lui Don Qui­jote şi al marelui V­işnir, uitând să lămurească dacă Lăcustă-Ter­­m­idor e un cretin sau un­ geniu. D-1 Aderca şi-a cercetat ■ eroul­ îndeaproape,­ pre când noi ne mul­ Scriitori şi­ cărţi promenadele universului, i-a pi­păit pulsul şi i-a luat temperatura.­­ In secolul XX l-a surprins insă statornicit pe imul din plaiurile noastre. Atunci, ochiul d-lui A­­derca s’a mărit­, a devenit mai a­­tent, l-a urmărit­ pas cu pas şi astfel a izbutit să ni-l­ dea nouă exact, bine conturat şi uneori du­reros de amuzant. . Şi ca să ne întoarcem de la nel Lacustă­ Temidor, la d-l E. Aderca, pentru că nu trebuie deloc sa uităm ca numai datorită d-să ne avem bucuria­ unui Lăcustă Ter­­midor, atât de divers şi în atât de multe oglinzi reflectat şi a unei cărţi aşa de frumos scrise, repro­ducem , pentru­ edificare, câteva rânduri „Teiul numai în deplinătatea coroanei lui, era galben. Frunzele lui de Rusalii se legănau cu me­­lancolii de Octombrie şi ciutura scotea din adâncul, de un kilome­tru­­ al fântânei, totdeauna, pe mi­­ca-i oglindă, banul de aur al frun­ţiimeam numai să-i răspundem la salut, sa preumblat cu el pe toate şei tomnatice de Tel. De depart de la cea dintâi cotitură şi mult care uneori isbutesc să evolueze mai departe înainte de ultima co­ şi să crească până la o expresie uitură, căutam cu ochiul Teiul care din Primăvară, cu înfăţişa­rea fiinţei lui, prevestea întregei păduri frăumântate de Spasmul op­timist al naşterii, evoluţia vieţei şi existenţa supremei poezii”. . Aceste câteva rânduri, de o fru­museţe pe care d-l Aderca nu o cântăreşte şi o răspândeşte darnic pretutindeni, sunt indicaţia unei proprii viziuni şi mai sunt hai­nele de sărbătoare pe care scrisul d-lui Aderca le arborează la lu­crul migălos al fiecărei zi de lite­ratură. Iată de ce se cuvine ca alături de superba, măreaţa statuie , equ­­estră a lui Ionel Lacustă-­Termi­­dor, laureat naţional sub toate gu­vernările, să înălţăm un bust umil şi d-lui Aderca, odată cu omagiul aşteptării viitoarei cărţi. Aderca şi Ionel Lăcustă- Termidor Literatura de provincie Există nelinişti,­ascunse In ri­­diculul natal­­al urbii provinciale, de artă, demnă de o consideraţie şi un observator ,care să sesizeze, să înregistreze şi să măsoare. Ast­fel s au putut întâlni, răspândiţi pe atât de multe plaiuri ş picoarie de rai românesc, tineri, în litera­tură tinereţea e obligatorie, care, în tulburarea lor poetică, purtau amprente ce, chiar în linii sinu­oase, te duceau la investigarea u­­nui talent. Ca să nu rămânem la simple comunicări, să amintim numai de un poet M. Alexandres­­cu d­in Târgovişte, indicat,­cu toa­tă siguranţa şi prudenţa, de d-nii Perpesicius şi Cicerone Teodores­­ci. Sunt însă alţii, care în fieca­re zi sosesc, prin cele câteva gări, împrăştiate odată cu punctele cardinale, dornici de­ o aproxima­tivă glorie,­­rezumată la ospitalita­tea dezirată prin revistele mari. Astfel de curând generaţia nouă de scriitori a avut ocazia să pri­mească în mijlocul ei, pe d-l Mi­hail Strate, care deşi proaspăt des­cins de pe tărâmurile Transdanu­­biene, ne este cunoscut dinainte prin colaborarea sa la unele re­viste de aci. Dar d-1 Strafe, în afară de, o maturitate săturată de privelişti şi de oameni, a adus, bine ascuns în valiză, un volum de nuvele. Volumul e intitulat :„ Sora Emilia” și oferit cu un zâm­bet intr’o după amiază de început autumnal, ne-a , prilejuit bucuria uinor pagini care arată un talent sigur. Aşteptăm de la d-l Mihail Stra­­je o realizare, pentru că în orice caz în „Sora Emilia”" nu a făcut decât­ sa făgăduiască. AL. ROBOT Jessner despre teatrul­­ german de astăzi Fostul director general al teatrelor de stat din Berlin, este pentru etati­­zarea tuturor teatrelor.-- „Teatrul este o chestiune care priveşte întreg poporulGoana după succes şi concurenţa filmului ■ oaia lupta cu orice concuren­ţă. Pentru aceasta e nevoe în­să să i se creieze favorabile”. „Şi care ar fi aceste condi­­ţiuni, domnule director gene­ral?” „Teatrul, ca bun comun al poporului, să nu mai fie con­dus după principii comerciale, ci după principii ideale. Intr’o măsură redusă, teatrele de stat şi orăşaneşti satisfac a­­c­eastă condiţie. Totuşi teatrul comercial este caracteristic pintru viaţa teatrală de astăzi. D-aci vine lipsa de orientare a autorilor dramatici şi a dra­maturgilor, a regizorilor, a ma­rilor actori şi a ansamblului. Totdeauna se caută piesa care sa fie o ,,lovitură”, totdeauna se caută distribuţii care să ga­ranteze şiruri lungi de repre­zentaţii, totdeauna se caută o regie originală, care să provoa­ce discuţii. Această goană du­pă succes te face nesigur şi inapt de a mai realiza ceva ar­tistic. Lupta teatrelor, din care nu es decât învinşi, se conti-Leopold Jessner­re şi drama clasică franceză fă­cea parte dintr-o mare cultură, al cărei focar era curtea —■ în vremea aceea ţinuturile de lim­bă germană erau abia vizitate de câteva trupe străine. Prinţi car­ vroiau să copieze viaţa altor curţi îşi ţineau comedie­ni, cor­siderându-i ca un fel de bufoni personali. Teatrul nos­tru a fost­ prea multă vreme i­zolat de popor. Scurta dezvol-­ r­iă în lupta actorilor. Ar fi o tare din ultimii ani întreruptă şi ea de dificultăţi economice n’a putut îndepărta răceala dintre arta dramatică şi mase­le populare. In acel­aş timp a început marşul triumfal al fil­mului, ale cărui caracteristice sunt tocmai caracteristicile e­­pocei noastre: ca obiect al li­nei technici din ce în ce mai perfecte, ca articol de consum pentru mase, uşor de pro­dus şi reprodus, filmul a tre­buit să obţină succes. Dar, cum am spus — teatrul ger­mare greşală să se creadă ca actorii, cari sunt oricând expu­şi,­­în situaţia de astăzi, şomaju­lui şi mizeriei, dau, pe scenă, maximumul posibilităţilor lor. In sensul culturii şi al spiritu­lui, ar fi mai puţin dăunător dacă­ în locul teatrelor, statul ar lăsa, de pildă, mijloacele pu­­dice de locomoţiune, pe sea­ma întreprinzătorilor particu­lari. Nu vreau să spun, cu a­­ceasta, nimic in favoarea bi­rocratizării teatrului, ci numai „Da, astăzi acesta e caz­ul. Dar pentru acest motiv nu i se poate imputa nimic artei teatrale. Teatrul german e foar­te tânăr. Acum trei secole, pe că teatrul german ar trebui să cluad Teatrul "spaniol și englez Iman e încă­ tânăr și tocmai dej­a fie, în realitate, o chestiune a treceau prin epoci de străinei-aceea destul de puternic ca­sa întregului popor Leopold Jessner a fost timp de zece ani director general trag vre-un învăţământ. Jude-u ^ teatrelor de stat din Berlin, cafi din câteva exemple pe ca-j . aceaft8 calitate, marele re­­rî le iau la întâmplare. Igisor a imprimat, oarecum, di­„Nu reproşez nici o clipă r­îect,ve întregii mişcări teatra d-lui Bourdet, scrie Pierre Când cad stelele Aici rt­u îndrăznesc măcar *ăi sunt. campioni, .mâine nu mai unul locueşte la Petrograd şi spun că astronomii -ti au dreptate, şi că prezicerile ior nu se îndepli­nesc întocmai. Rubricele astrono­mice ale ziarelor ne •' anunţă ca intre 10—15 Noembrie vom acea o adevărată, ploaie de stele. Mul­ţimea acestor stele ,— pe numele lor leonide — amână iarna şi ne dă cea ace se numeşte vara, sfântu­lui Martin. Astronomii insă, — e firesc aceasta prin, însăşi meseria lor, — nu cunosc decât lumea ce­lestă. " ’ T Noi însăi mai pământeni, ■ ob­servăm dela o vreme încoace, o adevărată ploaie de■ stele... tea­trale. Nu ştim, precis, dacă, această ploaie are darul să amâne iarna. Fenomenul însă­­ există cu cer­titudine şi vom căuta­­să-l ana­lizăm. .­­ .­­. Există o compensaţie, o armonie în structura vieţii pe cât, de uşor se ridică o stea teatrală pe atât de uşor cade. După cum­ îi trebue­ ţi­nut cada,vru măi mult sau mai­ pu­ţin tim­­p ca sa, putrezească — lu­crul este în legătură cu profesiu­nea, — tot aşa timpul în­ care cade o stea este, în raport direct cu „genul" stelei. Mult mai repede cade de exem-­­­plu mâine tocmai ca boxeurii, ...cari sunt. O stea de dramă cade ceva l'alt­­a, Wladiwostok, mai greu şi una de. comedie mult mai greu — constelaţia lor fiind mai mare , dela ingenuă până la i,mamă nobilă'1.­­ Lucrul ar părea paradoxal, to­tuşi, aceasta, e realitatea: o stea, ca să se ridice trebue mai întâi să cadă,.— mai bine spus să pice. Cade­­.în braţele vre­unei mărimi şi imediat începe să se ridice. Când îşi da seama că sa­ ridi­cată, începe­ adevărata teroare : vrea să bată recordul stabilit de Piccard. Ca un om, care suferă de limbrici şi ar mânca tot ce vede, tot aşa steaua-vedetă ar juca toate rolurile dintr o piesă, — in­clusiv cele bărbăteşti şi nu poate suferi sufleurul pentru că, deşi ascuns, totuşi spune şi el toate ro­lurile.' E teroarea regişorului, ca­marazilor, maşiniştilor, croitorese­­lor, coaforului."­In acel­aş timp,, ea­ dezminte ca­­tegoric proverbul care:,, afirmă : „corb la­ corb nu-şi-scoate -ochii*. Steaua care s’a­ ridicat poartă o ură de moarte stelei care se ridi­că. Or, fiecare ascensiune a aces­teia din urma primă stea simte cum se clatină. Deşi distanţate, nu amm­o stea de revistă, care azi e,­ se pot răbda una pe alta, _ o d­e unde nu-i ! — mii- i tind de cei doi ruşi cari cred ca ia­astăzi nu au loc pe acest pământ, deşi Cu un temperament atât­ de ex­clusivist, e fatal că, steaua nu ad­mite să fie secondată, adică nu t­e admite să fie dublată. Fiecare roilor, Greta Garbo, îl, ţine cu dinţii şi nu l-ar ceda cum r-ar ceda o fâşie din car­nea ei. Căderea stelei coincide mai în­totdeauna cu o îngrăşare a, ei- Fe­nomenul e firesc : corpurile cu volumul mare au o cădere verti­­ginoasă. Când Dumnezeu vrea să-l piar­dă pe om ii ia întâi minţile. Când vrea să facă o stea să cadă, Dra­cul nu Dumnezeu, o pune să se certe cu protectorul ei. Rămasă singură­ începe prin a-şi , pierde judecata şi înfiinţează un teatru al ei pentru a juca roluri de mi­nore. Poporul susţine că atunci când vezi căzând, o stea ţi se împlineş­te o dorinţă. Intr’adevăr, când cade o stea se împlineşte dorinţa unei steluţe. Nu cred ca ploaia de stele tea­trale să menţie vremea frumoasă. Mai de­grabă eu cred că poate scoarţa pământului. Joan Slassoff mi Mata-Hari Doi autori au scris un memoriu fantezist în jurul unei drame ca­­re a pasionat — în anul 1917 în­treaga Franţa. Cunoaşteţi faptele. O străina reuşeşte — numai în câteva luni— condiţiuni sa cucerească întreg Parisul — prin farmecul şi frumuseţea ei. Relaţiile ei, exclusiv cu milita­rii şi cu oamenii politici — precum şi desele ei voiajuri în Spania dau de bănuit serviciului de spionaj. I­n ofiţer de la biroul de infor­maţii se sinucide, când vede că i-au dispărut documente fante. Se descoperă că ofiţerul prietenul lui Mata Hari. Din pricina acestor documente sustrase — trei divizii franceze sunt decimate. Agenţii cari o urmăreau pretu­tindeni — stabilesc că, frumoasa exotică se întâlnea în Spania un general german, — de la care primea sume importante de bani. întrebată, în timpul procesului dacă recunoaşte că a primit bani pentru spionaj Maia Hari răspun­se surâzând: „Priviţi-mă — d-le Preşedinte am eu aerul unei femei — căreia i se dă bani pentru spionaj?” Nici o dovadă precisă împotri­va ei. Numai prezumţii. Destul de serioase — dar prezumţii. Parisul — ca pe vremea procesu­lui Dreyfus era împărţit în două tabere: pro şi contra. Apărătorul ei a mers până aco­lo — încât a vrut să se căsătoreas­­că cu ea — numai ca s o poată sal­va de la stâlpul infamiei. Malvy ministrul de Interne — era atât de convins de nevinovăţia ei — încât în ziua execuţiei a dat ordin ca toţi funcţionarii ministe­­rulul — să vie îmbrăcaţi în negru. In seara aceleiaşi zile — el şi-a dat demisia. După mine Malvy a fost ulti­mul romantic. Felul cum sa purtat Mata-Hari în închisoare — şi curajul cu care s -a aşezat în faţa plutonului de e,­­ I­xecufie aminteşte pe marii eroi ai­­ revoluţiei franceze—mai ales pe Danton. Din toată această dramă făcută­­ din umbre şi lumini —s’a cons­­c.e- ; fruit, un film cu nişte plutonieri ruşi (ruşi de cabaret! şî cu un orb. Şi lumea dă năvală să-l vadă — fiindcă eroina Mata-Hari — e resuscitată de idolul cocoa« Abia in acest film Greta Garbo se dovedeşte a fi o mare actri­ţă. Dezbărându-se de .,pozele” — de manechureuză cu care epata până acum — ca joacă unele sce­ne — cu simplitatea şî cu sinceri­tatea murelor tragediene, „ Cuconiţele—cari îşi fac o glorie din a fi efigia frumoasei suedeze —nu iar de lucru: Greta Garbo şi,a schimbat coa­fura şi apare când linsă, (ba bine că nu) fu­când cu cărare la mij­loc. Soare Z. Soare NOTE ! Arestarea unei prin­ţese care s a foto­grafiat goală In fata „Erechteionului“ Citim în ziarele greceşti urmă­­toarea ştire: La Atena, paznicii de la Acropo­lis au surprins c­omplect gol în fa­ta celebrelor cariatide de la B­­reekteion pe prințesa de Broglie, în vreme ce unul din prietenii ei, contele de Pariente, gol și el, o fo­tografia intr’o poză clasică. Prințesa de Broglie a explicat­­­ paznicilor că această fotografie im­por-t era luată în interesul artei clasi­­ce. Paznicii s-au­ arestat şi au con­­era fi­scat aparatele fotografice cari au,­i fost trimise serviciului arheolo­gic. Principesa de Broglie sosise ele câteva zile în Grecia ca sa stu­dieze sculptura clasică şi pe a­­cest motiv obţinuse de la autori­­cu­­­tăţile greceşti, autorizaţia de a ră- r­mâne la Acropole, în­tre când vi­­zitatarii nu erau admiși. Premiera unei opere pos­ vea loc premiera unei opere pos- scos la suprafaţă, nume de Eugen d’Albert: „Mis-­­­­“ adevăr, „mult succes ’ ter­eu Distribuţia este următoarea : Georg Baklanoff, Fani Cleve, Lili Claus, Editha Safta. Condu­cerea muzicală : Leo Kraus. Re­gia : Dr. Erich Bezel. Decoru­rile : Kar­­losefovics. Noua piesă a lui AIM Savoir Teatrul Comedie des Champs Elysees de Paris va reprezenta in curând noua piesa a lui Alfred Savoir intitulată : „Le M­al gra­­ve". Rolul principal va fi jucat de d-na Vera Sergine. . Alfred Savoir ...Fulgi ...Ziarul „Dimineaţa” de Dumini­că a publicat următoarea notiţă: Medicii spitalului Osiek din Za­greb au întreprins o operaţie în­drăzneaţă: au recusut o auricula la inima unui pacient în vârstă de 19 ani, care încercase să se sinu­cidă împlântându-şi un cuţit în piept. Ei, iată omul care, încercând să se sinucidă, poate spune, cu drept cuvânt, ca era plictisit de viață... * ...Telegramele anunţă triumfă­­toare: Un spaniol a inventat un tanc, submarin care a fost încercat cu turne de d’Albert la V'lena ”ulfs"c“5.,­tl,,cnl ?*» •k0TM j pp. Gupa Vb de minute, apa­­ce- La Volksoper din Viena va a­ju­nd să pătrundă în tanc, a fost­­ de zis... Nimic ! ...Japonia a constatat că expor­tul ei în China a scăzut simţitor în ultimul timp. De, dacă Japonia îşi extermina fără milă clienţii... 96 teatre reprezintă o piesă a lui Hauptmann Ultima piesă a lui Gerhardt Hauptmann , „înainte de apusul soarelui“, se reprezintă actual­mente pe 96 scene germane. Pretutindeni piesa obţine un succes imens­ .

Next