Rampa, februarie 1933 (Anul 16, nr. 4513-4536)

1933-02-01 / nr. 4513

ANUL XVI - No. 4513 INTRAREA ZA­LOM­IT Nr. rl (Motel Astoria) — Telefon 301­ 59 ♦ Publicitatea : RUDOLF MOSSE S. A. Bulev. Brătianu 22 — Telef. 24004 , 24003 4 Faaini 3 Lei Director » SCARLAT FRODA C MIERCURI­­ FEBRUARY 1,955 .dONAMENTE W TARA rrmi­­uni. . . . • . • J.V .W Lai 800 sase lurri. • • ooo in an.............100o IN STRA*NA^A|FE;iD»s®Eö ' ia 1 sau io iSft^eS&S^^'ture'^-' Redacfia, Administrația și Atelierele Grafice Un poet care îşi tipăreşte singur operele Carlos Rodriguaz Pintos, diplomat, post şi... tipograf Poetul care îşi tipăreşte sin­gur operele d-l Carlos Rodrig­uez Pintos, ataşat de legaţie al Uruguayului la Paris — nu se poate mândri că e primul în acest gen pentru că au mai fost mulţi scriitori cari şi-au cules textele şi apoi au tras la presă colile de hârtie. Totuşi în vremurile noastre acest procedeu pare neobiş­nuit. Insă d. Carlos Rodriguez Pintos nu e de această părere. — Nimic nu e mai amuzant decât să culegi singur literile unui poem pe care l-ai scris. Când culeg­ mi se pare că după ce am stilizat sufletul o­­perei mele, îi creez și corpul. Apoi când împart literile me­le tipografice după ce le-a re tras pentru mine în câteva su­te de exemplare, mi se pare că înfăptuesc un gest divin, ges­tul aceluia care distruge ceea­­ce a creat. Uneori mi se pare că gru­pând literile luna de alta dau un caracter sculptural poesiei-Unii ar putea totuşi să crea­dă că d-l Charlos Rodriguez Pin­tos, negăsind un editor, a­ găsit soluţia de a se face singur tipo­graf pentru a-şi răspândi ope­ra. De fapt d-l Carlos Rodrig­uez Pintos e un poet spaniol foarte apreciat şi s-a decernat premiul Naţional de literatură în Uruguay, ca­re e ţara sa. Volumul premiat e întitulat: „Distanţe şi Ani­versări”. In plus d-l Carlos Rodriguez Pintos e diplomat şi ataşat la legaţia Uruguay din Paris, unde are sarcina propa­gandei intelectuale. Are la Paris foarte multe re­laţii şi ar putea găsi lesne e­­ditori. — Prefer să-mi tipăresc­­ eu operile. Când mi le tipărește altul am impresia că mi se fu­ră ceva. De acea voi tipări eu singur în­­întregime noua mea carte. Bilantul anului Goethe la Frankfurt Diferitele expoziţii organizate la Frankfurt, cu ocazia centenaru­lui lui Goethe au obţinut cel mai mare succes; în frunte trebuie si­tuat muzeul lui Goethe, instalat alături de locuinţa sa. In Iulie şi August 50.000 de persoane au vi­zitat muzeul. Expoziția de Arta și Critică d­in Frankfurt, a fost vizitată nu­de curând i­a mai de 25.000 persoane. h­ot- 4 ta&Sb*-­ er­o­sa emeâ giFLiyomw DOVADA PLASTICA I cauza... regularjtăfei ,cu care ui schitu bă gazdei?, din lună, în lună,­­pent­ru neplata chiriei. : lume 1 7Ălele trecute■ s'a 'dus să vaexi o că- ■ Sofia unuia din marii noștri autori m strmMtUi, — pentru nimic pici Hfi ttff amănunt revelator in • ifteră pe strada Batistei. ptMS, A- a tăcut, Ui giknten' iu.iii, 'a j — Bă­ c­â ind plaice ................ - dar fii mult trâmbița'sunt, actor și sunt. încântat că. voiu foarte necesare avea o proprietmeasă atât de civiliza i(i ' cură de slăbire. * Deunăzi,­­insolită de soțul ei, intră tă­ ca. d.ta. tntr.’o mare cămătărie ]depe strada Ca­­ - AMf-limp- căi mi se plătește pune j.-- ' . ' [ tual chiria, sunt foarte­­civilizată! __ Dă’mi patrusprezece kilograme de slănină, ordonă doamna, spre m­a­rea surprindere a soțului ei..., dar spre marea bucurie a negustorului. Acesta se­­ grăbi să. satisfacă cererea clientei. Puse, în fața ei, respectau, la . cantitate de u kilograme de carne și se­­pregăti s'o împacheteze, când, doamna, cu acelaș întrerupse, glas marțial, : îl f să-mi fac un momelni'iluzii ca scrisul — Nu mai e nevoie să împachetezi. '^,m­eu ar fi avut un­ imediat ecou. — Mulţumesc!­­ spun neted că sunt în întârziere cu ... Şi luăndu-şi de braţ soţul, eşi sa­u relerarea curatei nenorociri de mai disfăcută. ... Afară, soţul îşi privi ,mirat consoar­ta şi întrebă: — Ce-a fost asta, draga mea? — Nimic! tu ştii doar că am, slăbit cu­­0 kilograme. Şi am vrut să văd cât reprezintă asta în realitate! DEFINIŢIA LUI P.u. Lnc.v.cu Este cunoscută, — fără­ a fi cunoscu­te şi motivele, — duşmănia feroce ca­­re­ există între răsfăţatul nostru P.U. I. n. c. v.s c. şi un june prim al unui teatru din Capitală, — duşmănie li­niştită, — cronică, aşi putea spune,— dar cu atât mai învierşunată. Ar fi să umplem toate coloanele zia­rului nostru, relatând bârfelile­ reci­proce în care se complac cei doi ina­­mici, astfel că ne mulţumim s'o,„lan­­sarm­“ pe cea mai recentă dintre... do­­ve­ite de sentimentele ce există între , cei, doi primi actori ai teatrului romă­nesc. .. câteva zile, cu prilejul unui schwartz la „Corso“, i se relata lui P. I.n.c.v.s.c.. că... vechiul lui... . prie­ten, ducându-se la Snagov şi patinând pe­ lac, la un moment dat, s'a spart„ spre glorie“ şi „Băutorii de sânge“ ghiaţa şi era cât pe ce să se înece, da­că­ nu intervenea grabnic boxsorul Dumitru Călinescu, care fiind de fa­­ţa, a sărit­ repede în apă şi la sal­vat. — Ce zici de chestia asta? — Ce să spun, — replică I.n.c.v.s.c. şi apoi lansă următoarea sentinţă: — Cunoaşteţi deosebirea intre acci­dent și catastrofă ? —. Să vî.ct spun eu, X — -V. R.: nu­mele actorului cu pricina, — ca. te de a eUcm in apă. Această, injTqâpt ncaza un*ăevident­ . Cineva U salexată '.in jdtivia ...cUlei dent și catastrofă?^. . .......... . O PUNERE LA PUNCT nt4iv’ -.'i&re o ■ celebritate . atât. de vasta pe , , , fixest.'-tărâm, — actorul despre care ne ocupăm mai jos, — încât găsim inutil să mai facem, uz■,de- iniţiale. A ajuns cunoscut­ ca un_ cal breaz, din ■ ■■ Eu, KIM ' 'ílfTB— constatări MA­ FARA Doamne, câte lucruri, îţi poate sugera o conferinţă! Pe d. Ion Marin Sado-veanu l-am ascultat de multe ori şi chiar în acest loc, nu odată am avut ocazia să-mi exprim, toată admiraţi­a pentru cultura cu adevărat enciclopedică a­ inspectorului general al T con­trelor. Duminecă dimineaţa ■ însă, ara trecut prin momente cu totul ciu­date. Domnul Ion Marin a vorbit nici o legătură cu înţelesul frazelor , dest­r MimiisLa, început, cu­­rostite de interpreţi? Înclin să credea: ^UTjda­ -n fotoliu^ mi-am fandat, trebuie să fie niscaiva absolvenţi ai ^ ^ a?a atenția^ să nu­m­t „seoaielor de carte", de pe la regi­ ^ e nimic din cele ce rostea mente, pentrucă un absolvent de pa- . v0rf-dtorul eru clase primare, chiar cu notă -mi. Ei, bine, după vre-o zece minute că la gramatică, ivar putea, stâlci in­tr’atâta frazele, n’ar, disprețul- întrea­­tăta topica şi ar şti cel puţin să facă un acord gramatical. Chiar la un f­ilm­­de reală valoare, te redactarea imbecilă a textelor te in­dispune şi te enervează, redate întro impecabilă „Atlantic", , Actualii traducători, toţi laolaltă, ar trebui strânşi, puşi, la zid, de urgenţă şi împuşcaţi, cu gloanţe dum dam, nu bine ’nţeles re­(I­um, dum cumva vre­unul să scape: aceasta num­iai în cazul cărui n ar nunţa la opera lor­ literară. E de constatat că domnii din com­i­­sia de cenzură nu se sinchisesc de a­­ceasta chestiune, ca Şî cum nar fi de competenţa dumnealor, în­ schimb cro­mmeteează săruturile divelor. I. M. jos. Este vorba de modul cum sunt, re­dactate aşa zisele titluri explicative cari însoţesc filmele, de cinemato­­graf. Şi pentru că pacostea durează de mai multă vreme, ajungând la punc­tul culminant de tâmpenie definitivă şi menajamentele trebuesc lăsate la aparte. Deseori m’am întrebat: cine or fi oare cretinii, agr­am­aţii, idioţii, cari redactează aceste titluri intr’o­­romă­neasca imposibilă şi pe deasupra fără tied ! Are voie scriitorul să descrie persoane în viaţă? Ce cred Thomas Mann, Jakob Wassermann, Max Brad şi Herbert Eulenberg Un confrate vienez a între­prins o anchetă asupra acestei interesante chestiuni: „Are voie scritorul să descrie per­soane vii?” Au fost întrebaţi mai mulţi scriitori dacă autorii sunt obligaţi să păstreze discre­ţie faţă de persoane în viaţă şi dacă asemenea persoane, recu­­noscându-se într’un roman, au dreptul să ceară vre-o repara­ţie morală sau chiar daune. Publicăm aci răspunsurile scriitorilor Thomas Mann, Ja­kob Wassermann, Max Brod şi Herbert Eulenberg. THOMAS MANN 1 destăinuiri ar­­ fi supărătoare pentru persoana respectivă: unui mare scriitor nici nu i-ar trece dealtfel prin gând să se intereseze de intimităţile vie­ţii particulare a unei persoane Scriitorul trebue să fie, pe­­cât posibil, discret. Dacă vrea să execute pe cineva, s’o facă fără sfială, dar să nu-i dea nu­mele. Iar cine se­­ recunoaşte în zeci de ani nimeni nu va mai şti nimic de modelele vii, ci toată lumea va cunoaşte opera scriitorului, care va fi rămas. Bietul nebun pe care Cervan­tes l-a luat acum trei sute de ani ca model pentru Don Qui­chotte, şi-a câştigat astăzi ne­murirea. Dar aşi vrea să accentuez ur­matorul lucru: acei scriitori de o zi, cari vânează, succesul prin romane cu chee în care descriu evenimente reale petre­cute în anumite clase sociale, merită dispreţul public. Re­paraţie sau daune? Nu ştiu cum ar putea fi definită juridi­ceşte „paguba”. . IAKOB WASSERMANN MAX BROD Este posibil ca scriitorul să utilizeze persoane­­în viaţă ca modele pentru opera sa. Dar scriitorul care merită acest ti­tlu nu va prelua nici un motiv din viaţa reală, fără a-l modifi­ca atât de radical prin alchi-Asupra chestiunii portretu­lui literar am avut ocazia să mă pronunţ de timpuriu, în­tr’un studiu, întitulat: „Eu şi Bilse”. Nu ştiu ce aşi putea adău­ga celor spuse atunci. După părerea mea, chestiunea aceas­ta nu poate fi rezolvată decât dela caz la caz. Ea este,­­în pri­mul rând, o chestiune de ni­vel, care poate da chiar şi ca­zurilor dubioase ceva împăciui­tor, străine. El va şti să transforme mia creaţiei sale, încât recu­noaşterea modelului să nu mai poată fi făcută decât de cine­va care caută cu intenţie ase­menea identităţi, tot ce este intim şi personal , şi dacă, pentru a face aceasta, îi lipseşte fantezia necesară-­­atunci nu este capabil să scrie un roman. Toată chestiunea se reduce E necesar să se facă o deosebi la problema capacităţii scriito­rice între scriitor şi,pamfletar,I rului. Romancierilor li s’a re­in toate timpurile scriitorii s’i probat totdeauna că utilizează poeţii cei mari şi-au luat mo-, cunoştinţe personale ca mode­­lele din viaţă: Tolstoi, Dosto­­le. Pe de altă parte nu i se re­­iewski, Balzac şi-au luat eroii cunoaşte unui romancier o va­­diu viaţă. Nici unui model nu loare superioară dacă nu d­e­i-a venit în gând să se revolte. | scrie viaţa reală, ci se compla-j personagiul unui roman sau al Nici un scriitor n’are .insă drep­t ce în simple ficţiuni. Nu tre-1 unei piese, să tacă sau să zâm­­bul să destăinue secrete parti- |bue apoi scăpat din vedere fap­tească, în nici un caz însă să curare, în cazul când aceste tur­că după treizeci sau • Cinci-1 Au intenteze acţiune. HERBERT EULENBERG Jakob Wassermanni român incintia Tolstoi!* Cultură!... Cultură! Ion Marin Sadoveanu d.._ Sadovctmu. tăind gura în şa­hii de. reped/1 cu .vorbia.cmi-a, făcut ifflpresia unei adevărate fabrici de cultură. ‘II ştiam erudit pe autorul ,Mo. Himéi"," ştiam că sculat * la' miezul, nopţii, poate să-ţi spue, pe neră­suflate, în ordine cronologică, toate iubirile­­­lui Goethe ,de exem­plu, nu ştiam însă că ■ ă-sa ştie bul­găreşte, turceşte, greceşte, mă rog toate limbile­­ sud-europene şi as­ta nu aşa câte un cuvânt cum ştim cu, ,toţii,, căci d. Sadovanu ci­ta pasagii întregi, a despicat înţe­lesul a, fel de fel de cuvinte, a tras păpuşile ,— hara­ghioz —de sfoară, — mă rog a fabricat cul­tură, în faţa auditorului, prin nas, prin­­urechi, prin degete, prin monoclu — o adevărată ma­şină, cu aburi culturali. In asemenea condiţiuni, fatal nu l-am mai putut urmări, pe d. Sa­­doveanu,atenţia mea fiind atrasă exclusiv de mod­ul cum funcţiona această „lealt urma chin­e”, de nu ştiu câte tomuri de volume pu­tere. Şi cum vă spusei, fabrica în serie d. Ion Marin şi inima îmi batea să spargă pieptul, răsufla­rea din ce în ce mai împiedicată, sângele mi se urcase la cap şi to­­tuşi d. Sadoveanu fabrica mai de­parte. Când­ a terminat îmi pier­­dusem cu adevărat uzul raţiunii. C’est trop, mor­­anii /— 1 La. music-hallul ,,M&xim-Zig­ Z'dg, apar doi acrobaţi, rrd se­­ju­re -„SHras” sau nşa cevai. Ei bine, aceşti acrobaţi, o spun fără exa­gerare. întrec tot. ce s'a­ văzut pâ­nă ac­um în­ materie, îşi­ bat joc de legea gravităţii­ corpurilor de puterea centrifugă, centripetă şi de midie alte legi fizice. La înce­put îi urmăreşti cu plăcere şi cu admiraţie. Acrobaţii însă îşi lun­gesc prea­­mult programul, ară­tând prea multe minunăţii. Sunt extraordinari, îţi cer insă o aten­ţie prea mult încordată şi-ţi sus­cită o oarecare gelozie. E­­prea mult deodată ! Când, a putut acumula d. Sado­veanu atâta cultură? Unii, de­­sigur oameni geloşi, afirmă că a­­­tâta cultură nu se poate acumula decât cu o seară înainte. Nu cred să fie adevărat. Ca şi pe­ unele maşini din fa­brici şi la fabrica noastră­ de cul­tură de duminică dimineaţa, ar trebui să se picteze un cap de mort, u­na de alta, dar ca să ştii să le ţii la distanţă. Ce ne facem însă cu repauzul duminical ? Când nu pare o maşină, d. Sa­doveanu îmi aminteşte acei „ar­tişti” de origină italiană, cari cău­tă din cinci instrumente deodată, în afară că bat toba, pe care o poartă în spate. Burn, bum, bum / Tam-tarn­tflm ! ioati Massoff 1 .* Bernard în Capitală Lucrul este atât de izbitor, încât am .. , . , , , A .. muu mu. tu «î~ cu »«. „va oara tăcem la arta spactacolului. -- , Creaţia ■“ “ a dramatică, teatral şi spiritul Internaţional" german Adevărata creaţie dramatică—f ţe sd­robitoare nu este acela pe şi un german care-şi vor venei spune d. Bernard — este aleatorie­­ care l-ai auzit in viaţă, pe când originali nu va rep­rezenta decât căci , cu cât lucrezi mai mult, cu reproducerea fidelă a unui dia- aspiraţiuni vagi, fără poezie fără alâi vezi că m­ai isbutit să ere-j log auzit nu-ţi dă impresia natu- ideal, fără rădăcini prea teri Din iezi ceea ce simţeai că trebuie. Un­­raleşei. Iată deci unul din secrete. O­potrivă, dacă aceştia au rămas ne­­autor dramatic putem zice că ră le artei şi în acest sens se poate , gaţi de pământul nata! de spiri­­mane toată viaţa un debutant. A­ spune că adevărul în artă se poa­­­tul rasei lor şi sunt conştienţi de­devărata art­ă dramatică are legi te naşte şi din minciună, profunde cari nu pot fi concreti­zate prin vorbă sau scris. Auto­­rul dramatic pune în gura perso-Afara de dificultăţile acestea care par a fi eterne, în creaţia dramatică intervin dificultăţile e­i nagiilor d­in lucrarea sa cutare pa cei în care trăeşti. Generaţia Pentru că el simte că acele per­menirea lor, vor face o adevărată lucrare utilă pentru pacea iiniver­sală. Ei pot fi a.­imiţi pronet’ii păcii, căci prin artă aduc înţele­gerea şi iubirea lu’­.'î popoare! Teatrul n­u-şi îndeplineşte acest rol în mod direct. Iu se poate scrie deci o pis,să având ea teză: pacea. Arta corespunde unor ne­cesităţi,­­ unor idealuri superioare unde oameni de naţionalitate di­ferită pot să se înţeleagă, pot co­munica. In acest sens se îndepli­neşte un rol pacific şi îşi­ îndepli­neşte cu avat mai mul, misiunea cu cât se denaturează mai puţin, cu cât rămâne artă pentru artă. Legăturile de la popor la popor nu sunt numai materiale. Telepa­tia­ joacă un rol important în ar­ta dramatică. Ea se­ stabileşte de la­ autor la autor, dela­ autor • la actor, dela actor la spectator. Prin aceasta teatrul este arma pu­ternică, unică, misterioasa, • vor­­ face ca o piesă să nu se adu­­­ unei singure naţiuni, ei­, teu . Bernard, Sâmbătă seara, dl. Jean Jac- grafului prin cuvinte, ei mai de ques Bernard, marele autor­­ grabă ca o curiozitate naturală a dramatic francez care se află ac şi numai acela. De ce? publicului faţă de orice inovaţie­ f­­t tualmente în Capitala, a ţinut la tehnică. Se pare, chiar, că deca­, Fundaţia Dalles o conferinţă eu denţa filmului vorbitor a şi înce­titlul­­ put. Sar putea însă ca el să fie ale­­s.Ulia nu trebue să vorbească aşa. „VALOAREA TACERO IN AB­ sorbit de teatru, sub o formă, pe TA SPECTACOLULUI”­­ care ne-o va releva numai viito-Dl. Jean Jacques Bernard a ex 111 b pus pe larg o concepţie nouă aşa Tăcerea — a spus d. Bernard— pia tăcerii, ca element dramatic trebue încercată în teatru numai de viitor. Cuvântul, care­ a stăpâ­na un instrument de sugestie, im­nit scena dealSfigiul veacurilor a suferit, într’adevăr, în vremea din urmă o concurenţă ‘ tot mai pronunţată din partea­­ imaginei. De ce aşa şi nu altfel, nici* un au­tor dramatic, fie el Moliere, Ra­cine, Shakespeare, n’a putut să ex­plice. Totuşi,cum se scrie o piesa Subiectul piesei poate fi trăit sau povestit. Ori, cum acţiunile, eve­nimentele sau aventurile reale cid­ental, cu grije, tact şi discreţie. Ea trebue să redea, sentimente . . • „ . - u i s j. j ’ sunt atat de banale,, farmecul - pre -inexprimabile in cuvinte, despre care autorii, şi deci şi personagii­­le lor, n’au o conştiinţă clară. „CREAŢIA DRAMATICA, TEA SPIRITUL ‘(TONAL* noastră a dus două răsboaie: u­nul pentru ţară, altul pentru ar­tă, care a permis cu multă greu­tate ca tinerii autori dramatici să poată să-şi vadă lumina rampei. T­răim­ într’o epocă în, care­ tea­trul nu joacă un mare rol nu­mai în viaţa naţională. Raportu­rile lui cu viaţa internaţională sunt evidente. Idealuri noi ema­nă, o nouă ordine se stabileşte, în­cet, dar sigur. Ia naştere un spi­­sei au poate consta,în­ modul cum l‘iţ n°u, un spirit, internaţional, autorul tratează subiectul.­ Frazei Internaţionalismul este ideia cela le simţite de autor,­frazele îndul­­o’rării între naţiuni-şi greşesc a­­foşătoare, frumoase, care par car cei cari opun internaţionalismul, trăiesc, nu sunt totdeauna înţele naţionalismului şi paatriotismului. se de public. Acest ■ eşec-se dato-'.* In stadiul actual colaborarea do­reste faptului că în teatru, car şi­­ la popor la popor va avea cu atât ,'x'n artă este nevoie de o anumită mai mare preţ cu cât nu vom căui- Dumin­ică, d. Jean-Jacques Ber transpunere, numai a elemente, ta să denaturăm. Fiecare ne pu­rta fost publicat pentru motive s pli­bite-privită ca o evoluţie firească nard albiut o a doua conferinţă lor celor mai reprezentative. De tem da seama că lucrarea făcută litice." isău-caioceomplectare a cinemato. la Cercul „Concordia”, i multe ori dialogul de o naturale în comun de un engut­z, francez I beşte cjela ■ sine Posibilităţile téh Se anunţă de la. Moscova , că n'ice ale acestuia, viaţa într­un . s'a. găsit într o arhivă mânuseră­: ritm rapid,' pe care-o exprimă a­­TRUL ȘI SPIRITUL INI­ERNA- sul ungi, roman ,inedit al lui Toi-a ceasta artă'plastică în-iniSctrăț sfofr' • lipsesc teatrului. Trecerea dela ■' ‘RomâhiiT a fost scris în 1880 .și' filmul miit la cel vorbitor nu tre I Noua organizare a teatrelor de stat din Austria Activitatea Operei din Viena Criza teatrelor subvenţionate vieneze s'a rezolvat printr’o solu­­ţie radicală, după cum am mai a­­nunțat, în cadrul comprimărilor bugetare a căror necesitate impe­rioasă statul Austriac a înţeles-o, s’a suprimat, cu începere de la 1 Ianuarie, direcţia generală a tea­trelor de Stat, al cărei titular, îşi înaintase, de altfel în preala­bil, demisia. Dl. Schneiderhan, care dăduse dovadă de remarcabile calităţi ad­ministrative şi de­ om de­­guşti în delicatele funcţiuni ale, direcţiei generale creată special pentru el, este regretat de toţi acei care au­­ avut relaţii cu acest vienez tipic, pentru care politeţea şi dragostea pentru artă erau telente înăscute. Ministerul Instrucţiunii­­­Publi­ce, de­oarece n’a numit un succe­­sor imediat, a anexat propriilor sale servicii resortul care fusese până acum al directorului gene­ral. Un consilier ministerial, promo­vat cu această ocazie la gradul de şef de secţiune, adică­­ cel­­ mai înalt grad al bironcraţiei austria­ce, dl. Hans Pertner, conduce tea­trele austriace. Fiu de­ profesor universitar, şi distins,­­ el, însuşi printr’o rară cultură personală, dl. Bertner, de câtva timp'şef'de cabinet al'ministerului Instruc­ţiunii Publice, însărcinat ,în ace­laş­i timp, şi cu: - organizarea, bugetu­meni aceea a­ strigoilor, lui acelui minister, era foarte in­dicat pentru a-l succeda pe Sch­neiderhan. * Şi Opera a găsit o soluţie, in felul ei pentru a înlătura criza, adaptând repertoriul cerinţelor celor două categorii de spectatori care pot reface bugetul sleit. Pe de o parte a reluat cu o gri­­je particulară, am­ putea spune, pioasă, lucrări care, comparate cu îndrăznelile compozitorilor moderni , ne reamintesc frumoa­sele timpuri trecute: de la Dama de Pică la Ebrea, fără a uita ope­rele lui Puccini şi Massenet. Pe de altă parte, opera şi-a deschis cir­cura­­- porţile formulelor moder­ne, cum­ este de exemplu opera comică a lui Jaroslav Kriska: Fantoma Castelului Au Vremuri triste pentru Strigoi. Sub acest titlu şi cu intenţie de parodie, se prezintă un amuzant livret, decupat în 2 acte şi 7 ta­blouri de Jan Löwenbach­,Budin, după Oscar Wilde. Dacă ideia e­­senţială a fost împrumutată de la celebrul scriitor englez, car® a vrut să pună faţă în faţă romant­is­­mul britanic şi pozitivismul ame­rican, libretistul cehoslovac, tran­sportând în ţara sa anecdote, i-a lărgit sferar, ocupându-se de­­o problemă, care a pasionat totdeau­na şi ‘ îi pasionează încă pe oa­ Premiere pariziene „Calea lactee” de Alfred Savoir cu Harry Baur şi Alice Cocii Noua comedie a lui Alfred Sa­­torai autor imaginează o scenă şi voţi: ,,L­a Voie lactee” reprezen-: începe să, scrie, iată zilele trecute la teatrul des­­ Sofia fugită ja imediat înlocui- Muthurin», e o fan­tezie nostimă tă cu o actriţă de music hall, pe şi a avut mare succes după cât­a-; care o chiamă Maica, şi care e ra o firmă criticii parizieni. S­Ki-Wul e legat de deforma manca-Maica are succes pe lângă Jim­my Thill şi visul ei e să se mărite cu el. Jimmy nu găseşte alt­ceva mai bun de făcut ca la o repetiţie a unei piese în care Maica e logo­­d­nica şi el logodnicul să aducă pentru rolul primarului care ofi­­ciază căsătoria, un adevărat pri­mar care a acceptat să se preteze la o asemenea extraordinară si­tuaţie. In consecinţă Maica devine so­ţia legitimă a lui Jimmy Thill. Totuşi tânăra lui soţie plictisi­tă de a juca mereu teatru, fuge cu un electrician de la teatru ca­re îi dovedise că o iubeşte. Dar Jimmy, care începuse să­ie gelos de succesele soţiei sale, totuşi nu se sinchiseşte prea mult — şi o înlocuieşte imediat cu o stelu­ţă dintre nenumăratele stele gă­­site pe calea lactee,­ţia profesională a unui mare ac-1 Rolul amorului autor a fost au­tor Jimmy Thill care scrie şi pie­­cat de Harry Baur iar Alice Co­se­­cea, care e o interpretă prefera-Acest Jimmy Thill a ajuns să ftă a lui Savoir, a jucat cu infini­­m­ măi trăiască decât ca să scrie­te nuanţe rolul actriţei românce, scene de teatru pe cari le va juca. Piesa a fost bine primită de şi va fi aplaudat. ■, i­n critica pariziană. Gabriel Boiasy Prietenul său Bertrand vine­­ în Comedie Georges le Cardon­­să-l anunţe că nevasta lui care e­ nel în ,,Le Journal” şi Lucien Des­­ și principala lui interpretă a lu-! caves în ..LTntransigeant” consa. i­git cu un argentinian. Imediat ac­­eră articole elogioase. ___ _____________._________________.jmmp m Alice Cocea

Next