Rampa, februarie 1933 (Anul 16, nr. 4513-4536)
1933-02-01 / nr. 4513
ANUL XVI - No. 4513 INTRAREA ZALOMIT Nr. rl (Motel Astoria) — Telefon 301 59 ♦ Publicitatea : RUDOLF MOSSE S. A. Bulev. Brătianu 22 — Telef. 24004 , 24003 4 Faaini 3 Lei Director » SCARLAT FRODA C MIERCURI FEBRUARY 1,955 .dONAMENTE W TARA rrmiuni. . . . • . • J.V .W Lai 800 sase lurri. • • ooo in an.............100o IN STRA*NA^A|FE;iD»s®Eö ' ia 1 sau io iSft^eS&S^^'ture'^-' Redacfia, Administrația și Atelierele Grafice Un poet care îşi tipăreşte singur operele Carlos Rodriguaz Pintos, diplomat, post şi... tipograf Poetul care îşi tipăreşte singur operele d-l Carlos Rodriguez Pintos, ataşat de legaţie al Uruguayului la Paris — nu se poate mândri că e primul în acest gen pentru că au mai fost mulţi scriitori cari şi-au cules textele şi apoi au tras la presă colile de hârtie. Totuşi în vremurile noastre acest procedeu pare neobişnuit. Insă d. Carlos Rodriguez Pintos nu e de această părere. — Nimic nu e mai amuzant decât să culegi singur literile unui poem pe care l-ai scris. Când culeg mi se pare că după ce am stilizat sufletul operei mele, îi creez și corpul. Apoi când împart literile mele tipografice după ce le-a re tras pentru mine în câteva sute de exemplare, mi se pare că înfăptuesc un gest divin, gestul aceluia care distruge ceeace a creat. Uneori mi se pare că grupând literile luna de alta dau un caracter sculptural poesiei-Unii ar putea totuşi să creadă că d-l Charlos Rodriguez Pintos, negăsind un editor, a găsit soluţia de a se face singur tipograf pentru a-şi răspândi opera. De fapt d-l Carlos Rodriguez Pintos e un poet spaniol foarte apreciat şi s-a decernat premiul Naţional de literatură în Uruguay, care e ţara sa. Volumul premiat e întitulat: „Distanţe şi Aniversări”. In plus d-l Carlos Rodriguez Pintos e diplomat şi ataşat la legaţia Uruguay din Paris, unde are sarcina propagandei intelectuale. Are la Paris foarte multe relaţii şi ar putea găsi lesne editori. — Prefer să-mi tipăresc eu operile. Când mi le tipărește altul am impresia că mi se fură ceva. De acea voi tipări eu singur înîntregime noua mea carte. Bilantul anului Goethe la Frankfurt Diferitele expoziţii organizate la Frankfurt, cu ocazia centenarului lui Goethe au obţinut cel mai mare succes; în frunte trebuie situat muzeul lui Goethe, instalat alături de locuinţa sa. In Iulie şi August 50.000 de persoane au vizitat muzeul. Expoziția de Arta și Critică din Frankfurt, a fost vizitată nude curând ia mai de 25.000 persoane. hot- 4 ta&Sb*- erosa emeâ giFLiyomw DOVADA PLASTICA I cauza... regularjtăfei ,cu care ui schitu bă gazdei?, din lună, în lună,pentru neplata chiriei. : lume 1 7Ălele trecute■ s'a 'dus să vaexi o că- ■ Sofia unuia din marii noștri autori m strmMtUi, — pentru nimic pici Hfi ttff amănunt revelator in • ifteră pe strada Batistei. ptMS, A- a tăcut, Ui giknten' iu.iii, 'a j — Bă câ ind plaice ................ - dar fii mult trâmbița'sunt, actor și sunt. încântat că. voiu foarte necesare avea o proprietmeasă atât de civiliza i(i ' cură de slăbire. * Deunăzi,insolită de soțul ei, intră tă ca. d.ta. tntr.’o mare cămătărie ]depe strada Ca - AMf-limp- căi mi se plătește pune j.-- ' . ' [ tual chiria, sunt foartecivilizată! __ Dă’mi patrusprezece kilograme de slănină, ordonă doamna, spre marea surprindere a soțului ei..., dar spre marea bucurie a negustorului. Acesta se grăbi să. satisfacă cererea clientei. Puse, în fața ei, respectau, la . cantitate de u kilograme de carne și sepregăti s'o împacheteze, când, doamna, cu acelaș întrerupse, glas marțial, : îl f să-mi fac un momelni'iluzii ca scrisul — Nu mai e nevoie să împachetezi. '^,meu ar fi avut un imediat ecou. — Mulţumesc! spun neted că sunt în întârziere cu ... Şi luăndu-şi de braţ soţul, eşi sau relerarea curatei nenorociri de mai disfăcută. ... Afară, soţul îşi privi ,mirat consoarta şi întrebă: — Ce-a fost asta, draga mea? — Nimic! tu ştii doar că am, slăbit cu0 kilograme. Şi am vrut să văd cât reprezintă asta în realitate! DEFINIŢIA LUI P.u. Lnc.v.cu Este cunoscută, — fără a fi cunoscute şi motivele, — duşmănia feroce care există între răsfăţatul nostru P.U. I. n. c. v.s c. şi un june prim al unui teatru din Capitală, — duşmănie liniştită, — cronică, aşi putea spune,— dar cu atât mai învierşunată. Ar fi să umplem toate coloanele ziarului nostru, relatând bârfelile reciproce în care se complac cei doi inamici, astfel că ne mulţumim s'o,„lansarm“ pe cea mai recentă dintre... doveite de sentimentele ce există între , cei, doi primi actori ai teatrului romănesc. .. câteva zile, cu prilejul unui schwartz la „Corso“, i se relata lui P. I.n.c.v.s.c.. că... vechiul lui... . prieten, ducându-se la Snagov şi patinând pe lac, la un moment dat, s'a spart„ spre glorie“ şi „Băutorii de sânge“ ghiaţa şi era cât pe ce să se înece, dacă nu intervenea grabnic boxsorul Dumitru Călinescu, care fiind de faţa, a sărit repede în apă şi la salvat. — Ce zici de chestia asta? — Ce să spun, — replică I.n.c.v.s.c. şi apoi lansă următoarea sentinţă: — Cunoaşteţi deosebirea intre accident și catastrofă ? —. Să vî.ct spun eu, X — -V. R.: numele actorului cu pricina, — ca. te de a eUcm in apă. Această, injTqâpt ncaza un*ăevident . Cineva U salexată '.in jdtivia ...cUlei dent și catastrofă?^. . .......... . O PUNERE LA PUNCT nt4iv’ -.'i&re o ■ celebritate . atât. de vasta pe , , , fixest.'-tărâm, — actorul despre care ne ocupăm mai jos, — încât găsim inutil să mai facem, uz■,de- iniţiale. A ajuns cunoscut ca un_ cal breaz, din ■ ■■ Eu, KIM ' 'ílfTB— constatări MA FARA Doamne, câte lucruri, îţi poate sugera o conferinţă! Pe d. Ion Marin Sado-veanu l-am ascultat de multe ori şi chiar în acest loc, nu odată am avut ocazia să-mi exprim, toată admiraţia pentru cultura cu adevărat enciclopedică a inspectorului general al T contrelor. Duminecă dimineaţa ■ însă, ara trecut prin momente cu totul ciudate. Domnul Ion Marin a vorbit nici o legătură cu înţelesul frazelor , destr MimiisLa, început, curostite de interpreţi? Înclin să credea: ^UTjda -n fotoliu^ mi-am fandat, trebuie să fie niscaiva absolvenţi ai ^ ^ a?a atenția^ să numt „seoaielor de carte", de pe la regi ^ e nimic din cele ce rostea mente, pentrucă un absolvent de pa- . v0rf-dtorul eru clase primare, chiar cu notă -mi. Ei, bine, după vre-o zece minute că la gramatică, ivar putea, stâlci intr’atâta frazele, n’ar, disprețul- întreatăta topica şi ar şti cel puţin să facă un acord gramatical. Chiar la un filmde reală valoare, te redactarea imbecilă a textelor te indispune şi te enervează, redate întro impecabilă „Atlantic", , Actualii traducători, toţi laolaltă, ar trebui strânşi, puşi, la zid, de urgenţă şi împuşcaţi, cu gloanţe dum dam, nu bine ’nţeles re(Ium, dum cumva vreunul să scape: aceasta numiai în cazul cărui n ar nunţa la opera lor literară. E de constatat că domnii din comisia de cenzură nu se sinchisesc de aceasta chestiune, ca Şî cum nar fi de competenţa dumnealor, în schimb crommeteează săruturile divelor. I. M. jos. Este vorba de modul cum sunt, redactate aşa zisele titluri explicative cari însoţesc filmele, de cinematograf. Şi pentru că pacostea durează de mai multă vreme, ajungând la punctul culminant de tâmpenie definitivă şi menajamentele trebuesc lăsate la aparte. Deseori m’am întrebat: cine or fi oare cretinii, agramaţii, idioţii, cari redactează aceste titluri intr’oromăneasca imposibilă şi pe deasupra fără tied ! Are voie scriitorul să descrie persoane în viaţă? Ce cred Thomas Mann, Jakob Wassermann, Max Brad şi Herbert Eulenberg Un confrate vienez a întreprins o anchetă asupra acestei interesante chestiuni: „Are voie scritorul să descrie persoane vii?” Au fost întrebaţi mai mulţi scriitori dacă autorii sunt obligaţi să păstreze discreţie faţă de persoane în viaţă şi dacă asemenea persoane, recunoscându-se într’un roman, au dreptul să ceară vre-o reparaţie morală sau chiar daune. Publicăm aci răspunsurile scriitorilor Thomas Mann, Jakob Wassermann, Max Brod şi Herbert Eulenberg. THOMAS MANN 1 destăinuiri ar fi supărătoare pentru persoana respectivă: unui mare scriitor nici nu i-ar trece dealtfel prin gând să se intereseze de intimităţile vieţii particulare a unei persoane Scriitorul trebue să fie, pecât posibil, discret. Dacă vrea să execute pe cineva, s’o facă fără sfială, dar să nu-i dea numele. Iar cine se recunoaşte în zeci de ani nimeni nu va mai şti nimic de modelele vii, ci toată lumea va cunoaşte opera scriitorului, care va fi rămas. Bietul nebun pe care Cervantes l-a luat acum trei sute de ani ca model pentru Don Quichotte, şi-a câştigat astăzi nemurirea. Dar aşi vrea să accentuez urmatorul lucru: acei scriitori de o zi, cari vânează, succesul prin romane cu chee în care descriu evenimente reale petrecute în anumite clase sociale, merită dispreţul public. Reparaţie sau daune? Nu ştiu cum ar putea fi definită juridiceşte „paguba”. . IAKOB WASSERMANN MAX BROD Este posibil ca scriitorul să utilizeze persoaneîn viaţă ca modele pentru opera sa. Dar scriitorul care merită acest titlu nu va prelua nici un motiv din viaţa reală, fără a-l modifica atât de radical prin alchi-Asupra chestiunii portretului literar am avut ocazia să mă pronunţ de timpuriu, într’un studiu, întitulat: „Eu şi Bilse”. Nu ştiu ce aşi putea adăuga celor spuse atunci. După părerea mea, chestiunea aceasta nu poate fi rezolvată decât dela caz la caz. Ea este,în primul rând, o chestiune de nivel, care poate da chiar şi cazurilor dubioase ceva împăciuitor, străine. El va şti să transforme mia creaţiei sale, încât recunoaşterea modelului să nu mai poată fi făcută decât de cineva care caută cu intenţie asemenea identităţi, tot ce este intim şi personal , şi dacă, pentru a face aceasta, îi lipseşte fantezia necesară-atunci nu este capabil să scrie un roman. Toată chestiunea se reduce E necesar să se facă o deosebi la problema capacităţii scriitorice între scriitor şi,pamfletar,I rului. Romancierilor li s’a rein toate timpurile scriitorii s’i probat totdeauna că utilizează poeţii cei mari şi-au luat mo-, cunoştinţe personale ca modelele din viaţă: Tolstoi, Dostole. Pe de altă parte nu i se reiewski, Balzac şi-au luat eroii cunoaşte unui romancier o vadiu viaţă. Nici unui model nu loare superioară dacă nu dei-a venit în gând să se revolte. | scrie viaţa reală, ci se compla-j personagiul unui roman sau al Nici un scriitor n’are .insă drept ce în simple ficţiuni. Nu tre-1 unei piese, să tacă sau să zâmbul să destăinue secrete parti- |bue apoi scăpat din vedere faptească, în nici un caz însă să curare, în cazul când aceste turcă după treizeci sau • Cinci-1 Au intenteze acţiune. HERBERT EULENBERG Jakob Wassermanni român incintia Tolstoi!* Cultură!... Cultură! Ion Marin Sadoveanu d.._ Sadovctmu. tăind gura în şahii de. reped/1 cu .vorbia.cmi-a, făcut ifflpresia unei adevărate fabrici de cultură. ‘II ştiam erudit pe autorul ,Mo. Himéi"," ştiam că sculat * la' miezul, nopţii, poate să-ţi spue, pe nerăsuflate, în ordine cronologică, toate iubirilelui Goethe ,de exemplu, nu ştiam însă că ■ ă-sa ştie bulgăreşte, turceşte, greceşte, mă rog toate limbile sud-europene şi asta nu aşa câte un cuvânt cum ştim cu, ,toţii,, căci d. Sadovanu cita pasagii întregi, a despicat înţelesul a, fel de fel de cuvinte, a tras păpuşile ,— haraghioz —de sfoară, — mă rog a fabricat cultură, în faţa auditorului, prin nas, prinurechi, prin degete, prin monoclu — o adevărată maşină, cu aburi culturali. In asemenea condiţiuni, fatal nu l-am mai putut urmări, pe d. Sadoveanu,atenţia mea fiind atrasă exclusiv de modul cum funcţiona această „lealt urma chine”, de nu ştiu câte tomuri de volume putere. Şi cum vă spusei, fabrica în serie d. Ion Marin şi inima îmi batea să spargă pieptul, răsuflarea din ce în ce mai împiedicată, sângele mi se urcase la cap şi totuşi d. Sadoveanu fabrica mai departe. Când a terminat îmi pierdusem cu adevărat uzul raţiunii. C’est trop, moranii /— 1 La. music-hallul ,,M&xim-Zig Z'dg, apar doi acrobaţi, rrd sejure -„SHras” sau nşa cevai. Ei bine, aceşti acrobaţi, o spun fără exagerare. întrec tot. ce s'a văzut până acum în materie, îşi bat joc de legea gravităţii corpurilor de puterea centrifugă, centripetă şi de midie alte legi fizice. La început îi urmăreşti cu plăcere şi cu admiraţie. Acrobaţii însă îşi lungesc preamult programul, arătând prea multe minunăţii. Sunt extraordinari, îţi cer insă o atenţie prea mult încordată şi-ţi suscită o oarecare gelozie. Eprea mult deodată ! Când, a putut acumula d. Sadoveanu atâta cultură? Unii, desigur oameni geloşi, afirmă că atâta cultură nu se poate acumula decât cu o seară înainte. Nu cred să fie adevărat. Ca şi pe unele maşini din fabrici şi la fabrica noastră de cultură de duminică dimineaţa, ar trebui să se picteze un cap de mort, una de alta, dar ca să ştii să le ţii la distanţă. Ce ne facem însă cu repauzul duminical ? Când nu pare o maşină, d. Sadoveanu îmi aminteşte acei „artişti” de origină italiană, cari căută din cinci instrumente deodată, în afară că bat toba, pe care o poartă în spate. Burn, bum, bum / Tam-tarntflm ! ioati Massoff 1 .* Bernard în Capitală Lucrul este atât de izbitor, încât am .. , . , , , A .. muu mu. tu «î~ cu »«. „va oara tăcem la arta spactacolului. -- , Creaţia ■“ “ a dramatică, teatral şi spiritul Internaţional" german Adevărata creaţie dramatică—f ţe sdrobitoare nu este acela pe şi un german care-şi vor venei spune d. Bernard — este aleatorie care l-ai auzit in viaţă, pe când originali nu va reprezenta decât căci , cu cât lucrezi mai mult, cu reproducerea fidelă a unui dia- aspiraţiuni vagi, fără poezie fără alâi vezi că mai isbutit să ere-j log auzit nu-ţi dă impresia natu- ideal, fără rădăcini prea teri Din iezi ceea ce simţeai că trebuie. Unraleşei. Iată deci unul din secrete. Opotrivă, dacă aceştia au rămas neautor dramatic putem zice că ră le artei şi în acest sens se poate , gaţi de pământul nata! de spirimane toată viaţa un debutant. A spune că adevărul în artă se poatul rasei lor şi sunt conştienţi dedevărata artă dramatică are legi te naşte şi din minciună, profunde cari nu pot fi concretizate prin vorbă sau scris. Autorul dramatic pune în gura perso-Afara de dificultăţile acestea care par a fi eterne, în creaţia dramatică intervin dificultăţile ei nagiilor din lucrarea sa cutare pa cei în care trăeşti. Generaţia Pentru că el simte că acele permenirea lor, vor face o adevărată lucrare utilă pentru pacea iiniversală. Ei pot fi a.imiţi pronet’ii păcii, căci prin artă aduc înţelegerea şi iubirea lu’.'î popoare! Teatrul nu-şi îndeplineşte acest rol în mod direct. Iu se poate scrie deci o pis,să având ea teză: pacea. Arta corespunde unor necesităţi, unor idealuri superioare unde oameni de naţionalitate diferită pot să se înţeleagă, pot comunica. In acest sens se îndeplineşte un rol pacific şi îşi îndeplineşte cu avat mai mul, misiunea cu cât se denaturează mai puţin, cu cât rămâne artă pentru artă. Legăturile de la popor la popor nu sunt numai materiale. Telepatia joacă un rol important în arta dramatică. Ea se stabileşte de la autor la autor, dela autor • la actor, dela actor la spectator. Prin aceasta teatrul este arma puternică, unică, misterioasa, • vor face ca o piesă să nu se adu unei singure naţiuni, ei, teu . Bernard, Sâmbătă seara, dl. Jean Jac- grafului prin cuvinte, ei mai de ques Bernard, marele autor grabă ca o curiozitate naturală a dramatic francez care se află ac şi numai acela. De ce? publicului faţă de orice inovaţie ft tualmente în Capitala, a ţinut la tehnică. Se pare, chiar, că deca, Fundaţia Dalles o conferinţă eu denţa filmului vorbitor a şi încetitlul put. Sar putea însă ca el să fie ales.Ulia nu trebue să vorbească aşa. „VALOAREA TACERO IN AB sorbit de teatru, sub o formă, pe TA SPECTACOLULUI” care ne-o va releva numai viito-Dl. Jean Jacques Bernard a ex 111 b pus pe larg o concepţie nouă aşa Tăcerea — a spus d. Bernard— pia tăcerii, ca element dramatic trebue încercată în teatru numai de viitor. Cuvântul, care a stăpâna un instrument de sugestie, imnit scena dealSfigiul veacurilor a suferit, într’adevăr, în vremea din urmă o concurenţă ‘ tot mai pronunţată din partea imaginei. De ce aşa şi nu altfel, nici* un autor dramatic, fie el Moliere, Racine, Shakespeare, n’a putut să explice. Totuşi,cum se scrie o piesa Subiectul piesei poate fi trăit sau povestit. Ori, cum acţiunile, evenimentele sau aventurile reale cidental, cu grije, tact şi discreţie. Ea trebue să redea, sentimente . . • „ . - u i s j. j ’ sunt atat de banale,, farmecul - pre -inexprimabile in cuvinte, despre care autorii, şi deci şi personagiile lor, n’au o conştiinţă clară. „CREAŢIA DRAMATICA, TEA SPIRITUL ‘(TONAL* noastră a dus două răsboaie: unul pentru ţară, altul pentru artă, care a permis cu multă greutate ca tinerii autori dramatici să poată să-şi vadă lumina rampei. Trăim într’o epocă în, care teatrul nu joacă un mare rol numai în viaţa naţională. Raporturile lui cu viaţa internaţională sunt evidente. Idealuri noi emană, o nouă ordine se stabileşte, încet, dar sigur. Ia naştere un spisei au poate consta,în modul cum l‘iţ n°u, un spirit, internaţional, autorul tratează subiectul. Frazei Internaţionalismul este ideia cela le simţite de autor,frazele îndulo’rării între naţiuni-şi greşesc afoşătoare, frumoase, care par car cei cari opun internaţionalismul, trăiesc, nu sunt totdeauna înţele naţionalismului şi paatriotismului. se de public. Acest ■ eşec-se dato-'.* In stadiul actual colaborarea doreste faptului că în teatru, car şi la popor la popor va avea cu atât ,'x'n artă este nevoie de o anumită mai mare preţ cu cât nu vom căui- Duminică, d. Jean-Jacques Ber transpunere, numai a elemente, ta să denaturăm. Fiecare ne purta fost publicat pentru motive s plibite-privită ca o evoluţie firească nard albiut o a doua conferinţă lor celor mai reprezentative. De tem da seama că lucrarea făcută litice." isău-caioceomplectare a cinemato. la Cercul „Concordia”, i multe ori dialogul de o naturale în comun de un engutz, francez I beşte cjela ■ sine Posibilităţile téh Se anunţă de la. Moscova , că n'ice ale acestuia, viaţa întrun . s'a. găsit într o arhivă mânuseră: ritm rapid,' pe care-o exprimă aTRUL ȘI SPIRITUL INIERNA- sul ungi, roman ,inedit al lui Toi-a ceasta artă'plastică în-iniSctrăț sfofr' • lipsesc teatrului. Trecerea dela ■' ‘RomâhiiT a fost scris în 1880 .și' filmul miit la cel vorbitor nu tre I Noua organizare a teatrelor de stat din Austria Activitatea Operei din Viena Criza teatrelor subvenţionate vieneze s'a rezolvat printr’o soluţie radicală, după cum am mai anunțat, în cadrul comprimărilor bugetare a căror necesitate imperioasă statul Austriac a înţeles-o, s’a suprimat, cu începere de la 1 Ianuarie, direcţia generală a teatrelor de Stat, al cărei titular, îşi înaintase, de altfel în prealabil, demisia. Dl. Schneiderhan, care dăduse dovadă de remarcabile calităţi administrative şi de om deguşti în delicatele funcţiuni ale, direcţiei generale creată special pentru el, este regretat de toţi acei care au avut relaţii cu acest vienez tipic, pentru care politeţea şi dragostea pentru artă erau telente înăscute. Ministerul InstrucţiuniiPublice, deoarece n’a numit un succesor imediat, a anexat propriilor sale servicii resortul care fusese până acum al directorului general. Un consilier ministerial, promovat cu această ocazie la gradul de şef de secţiune, adică cel mai înalt grad al bironcraţiei austriace, dl. Hans Pertner, conduce teatrele austriace. Fiu de profesor universitar, şi distins, el, însuşi printr’o rară cultură personală, dl. Bertner, de câtva timp'şef'de cabinet al'ministerului Instrucţiunii Publice, însărcinat ,în acelaşi timp, şi cu: - organizarea, bugetumeni aceea a strigoilor, lui acelui minister, era foarte indicat pentru a-l succeda pe Schneiderhan. * Şi Opera a găsit o soluţie, in felul ei pentru a înlătura criza, adaptând repertoriul cerinţelor celor două categorii de spectatori care pot reface bugetul sleit. Pe de o parte a reluat cu o grije particulară, am putea spune, pioasă, lucrări care, comparate cu îndrăznelile compozitorilor moderni , ne reamintesc frumoasele timpuri trecute: de la Dama de Pică la Ebrea, fără a uita operele lui Puccini şi Massenet. Pe de altă parte, opera şi-a deschis circura- porţile formulelor moderne, cum este de exemplu opera comică a lui Jaroslav Kriska: Fantoma Castelului Au Vremuri triste pentru Strigoi. Sub acest titlu şi cu intenţie de parodie, se prezintă un amuzant livret, decupat în 2 acte şi 7 tablouri de Jan Löwenbach,Budin, după Oscar Wilde. Dacă ideia esenţială a fost împrumutată de la celebrul scriitor englez, car® a vrut să pună faţă în faţă romantismul britanic şi pozitivismul american, libretistul cehoslovac, transportând în ţara sa anecdote, i-a lărgit sferar, ocupându-se deo problemă, care a pasionat totdeauna şi ‘ îi pasionează încă pe oa Premiere pariziene „Calea lactee” de Alfred Savoir cu Harry Baur şi Alice Cocii Noua comedie a lui Alfred Satorai autor imaginează o scenă şi voţi: ,,La Voie lactee” reprezen-: începe să, scrie, iată zilele trecute la teatrul des Sofia fugită ja imediat înlocui- Muthurin», e o fantezie nostimă tă cu o actriţă de music hall, pe şi a avut mare succes după câta-; care o chiamă Maica, şi care e ra o firmă criticii parizieni. SKi-Wul e legat de deforma manca-Maica are succes pe lângă Jimmy Thill şi visul ei e să se mărite cu el. Jimmy nu găseşte altceva mai bun de făcut ca la o repetiţie a unei piese în care Maica e logodnica şi el logodnicul să aducă pentru rolul primarului care oficiază căsătoria, un adevărat primar care a acceptat să se preteze la o asemenea extraordinară situaţie. In consecinţă Maica devine soţia legitimă a lui Jimmy Thill. Totuşi tânăra lui soţie plictisită de a juca mereu teatru, fuge cu un electrician de la teatru care îi dovedise că o iubeşte. Dar Jimmy, care începuse săie gelos de succesele soţiei sale, totuşi nu se sinchiseşte prea mult — şi o înlocuieşte imediat cu o steluţă dintre nenumăratele stele găsite pe calea lactee,ţia profesională a unui mare ac-1 Rolul amorului autor a fost autor Jimmy Thill care scrie şi piecat de Harry Baur iar Alice Cosecea, care e o interpretă prefera-Acest Jimmy Thill a ajuns să ftă a lui Savoir, a jucat cu infinim măi trăiască decât ca să scriete nuanţe rolul actriţei românce, scene de teatru pe cari le va juca. Piesa a fost bine primită de şi va fi aplaudat. ■, in critica pariziană. Gabriel Boiasy Prietenul său Bertrand vine în Comedie Georges le Cardonsă-l anunţe că nevasta lui care e nel în ,,Le Journal” şi Lucien Des și principala lui interpretă a lu-! caves în ..LTntransigeant” consa. igit cu un argentinian. Imediat aceră articole elogioase. ___ _____________._________________.jmmp m Alice Cocea