Rampa, martie 1933 (Anul 16, nr. 4537-4563)

1933-03-01 / nr. 4537

ANUL XVI - No. 4537 \ * / si • DMJCE-fRANcr ^ v " APA D£ COLONA veritabila 4 Pasim 3 Lei Director í SCAHLAT FRODA ÍBSS w» i Intre suduri de revistă şi spectacole religioase Cele iuni extreme ale teatrului englez Mentalitatea publicului en­glez a evoluat­­mult in ultimii ani. Alta­ data directorii teatre­lor din Londra nu ar fi permis dansatoarelor să­ apară pe sce­na cu rochi măi­ scurte de inal­ţimea­ genunchiului. Replicile cu dublu, sens erau de aseme­­ni cât mai mult înlăturate din dialog. ' Azi moravurile s’au schimbat cu totul. In revistele de la Londra a­­par femei complect goale dar unele se şi" desbracă pe scenă, şi ■ deseous-urile sunt vândute la licitaţie. ...«­­ Acum o săptămână s’a văzut la poarta lui „Prince of Wal­les Theatre" un enorm afiș cu trei femei goale iar vis-a-vis­ta Rialto, filmul: „întoarcerea la natură" a inspirat reclame si­milare. . . . In revista de la Prince of Walles,­ „Perlele din Paris” exisau o • stare avansată • de desbrăcare mai ales in scenele ujide jucau modele visate ale unui artist ’ melancolie. .La tea­trul Windmill lin „Revista fru­moaselor"* se repetă scena E­­vei cu șarpele și :• Eva bine în­țeles apărea complect goală, SPECTACOLE FARA ÎNTRERUPERE ! ' , ' : , Actualmente sunt in • mare vogă „non stop show”, specta­colele­ fără­­întrerupere de mu­­sicrhalL şi o oră liberă, in loc de­­cinema poţi merge pentru a­cel­aş preţ la musicrha­ll sau la o revistă de mare spectacol. SPECTACOLELE' RELI- ' GIOASE; ) O altă extrema a­ producţiei teatrale londoneze sunt acum dramele religioase, înfiinţată acum trei ani. Re­­giom Drama Soctetv (Socie­tatea­ dramelor religioase) a dat o viaţă noua misterelor re­ligioase şi altor jocuri inspira­te din spectacolele din evul mediu, . Activitatea acestei Societăţi a început cu conferinţe, şi stu­dii pentru regişorii şi artiştii cari voiau sa se consacre aces­tui gen de spectacole. Progresele realizate sunt­ a­­tât de mari încât, teatrul re­ligios va avea în stagiunea vii­toare un teatru mare cu un repertoriu variat. Acest gen de teatru corespunde de altfel unei adevărate tendinţe a spi­ritului religios în Anglia. Şi chiar anul acesta, un ma­re număr de biserici din Lon­dra şi din provincie au dat spectacole religioase. Triumful, „Iosef şi fraţii săi” se joacă la Londra pe când­ „Ierusalimul” şi „Copi­lul născut în iesle” se joacă la Brighton şi Eastbourne. ‘ Itt plus foarte multe şcoli dau spectacole religioase care cadrează m­ai mult scopurilor morale ale educaţiei decât spi­ritului de independenţă care domneşte la musie-hal. Pentru întâia oară, in istoria artistică a Londrei, publicul englez are de ales toată gama de valori artistice şi morale pe­­care le poate oferi teatrul. .......... ■ mui ■ ASEMANARE H Câ timpo Cei mai mulţi dintre bărbaţi găsesc îritr'o fată, o văduvă! Eu am găsit tntr’o văduvă,... o fată! w 1 î Dacă aţi fost la ,Paris, exista ci­­neva care na fost?,—aţi văzut (nu e aşat?) impunătoarea clădire a Bursei, Inlduntrul căreia palpită • o viaţă pa­­sionantă, un marş frenetic al sute­lor de "milioane. Văzută Duminica., Bursa din Paris, lipsită de," mişcarea ei caracteristică, impresionează prin" arhitectura ei"mă reală, care seamănă_• foarte­­mult­­cu a câtorva biserici din Paris. Se povesteşte ca,, o MMmă ■ actriţă • a teatrului National,' nu aceia cu... „expoziţia­: de.. coloniale“, a ducân­­du-se, acum, doi­ ani, la­ Paris, cu prie­tenul ei. Un mare nuntaş al­ politicii româneşti, a văzut Bursa din, Paris, in­tro Duminică. Foarte impresionată­ de aspectul-v ete dini-,­­ şi­ a­­întrebat prietenul: — splendidă, clădire! E o biserică? ^ Biserică? E mai ’mult sinagogă! Cum se­ întâmplă de când lumea, părinţii au forţat-o­­ să­ se mărite, cu un hodorog bătrân, bogat,­­­, binein­­ţelest, — şi sentimental. Duduia, — Stela, — avea atunci douăzeci de ani, şi tot­ atâtea mii de visuri... Menajul acesta, monstruos, a. mers ■ insă- bine,, pentrucă,. in mai -pu.­ţin" de o. lună,după mariaj, tânăra,m& ritătă a intrat, in... regula de trei sim­­plă. .acceptând curtea unui . june spor­tiv, căruia tuşă, nu. i-a acordat alte favoruri decât . ceeace, • maximum, fa. ci parte din patrimoniul unui, flirt... Dar, după un­­an, bocceaua a răpo­sat,întru Domnul. Tânăra văduvă, a moştenit averea imensă, a.­ soţului, — unii" o cifrează­ la, cel puţin MO -milion ne, "— şi-a făcut,, cu resemnare, anul de doliu,. şi acum, două săptămâni s’a­ măritat,,.pentru a doua oară, per­­m­iţându-şi luxul să ia, în­ căsătorie pe tânărul ■ ei ■ flirt. ■ Nebun * de­­bucurie,. tntorcdn.dM.se • a­­cum trei zile,.dintr’­un• scurt,­.voiaj de nuntă la­­ Sinaia, . tânărul . soţ aflân­­dui$e intr’un • grup ide,gazetari, spor-, tivi,­­ care-i­­ felicitau­­ pentru splendida, performanţă , sentimentele simnciard­­reuşită, a exclamat- 1—,§i iinde-mai-socotiţi şi alt .norc.’. CARACTERIZĂRI O fostă actriţă a unui teatru parti­cular, — intrată în istoria teatrală jrrin scandalurile care au îndepăr­­tat.6. nu ştim pentru câtă vreme, de scenă, — mărităndu-se cu un foarte bogat, şi foarte bătrân negustor, si.o. inaugurat, zilele trecute, un somp­tuos palat, pe strada,’ P.r. Au fost invitaţi diferiţi foşti ca.v mnara.zi, . gazetari, etc., cărora, am.fi. trioana. le-a prezentat casa: — Aceas­ta e odaia bizantină: aici e odaia, chi­nezească. Aici e­ dormitorul meu. --fi- Notre Dame de Sion! exclamă un confrate.­­ — Aici e biuroul în stil englezesc... Aceasta e camera de culcare a băr­batului meu. .. Dame des invalides! PARADOXAL . \ „Svantia timgrini” (în pupe scenele cehoslovace După o pauza de aproape 6 ani, Teatrul­ Naţional din Praga a re­prezentat din nou cunoscuta ope­ra „Svanda Cimpoerul" a compo­zitorului cehoslovac Islamir Wein­bergen Opern a. fost reprezentata pe a doua scenă a Teatrului Na­tional , Stavovske Bivadlo, întro nouă înscenare şi cu o oarecare modificare a textului şi a muzicii­, cu ^concursul autorilor. Represen­­taţi­a a .' obţinut ţm foarte. . mare in­ccre Tn prezent ,e vorba ct' se reprezinte la­ Praga noua opera s. lui Weinberger „Bărbaţii din P°­­ker-Flat",. a cărei premiera a avut loc nu de mult la­ Brno și pe mai multe scepe din­ Germania. Trei autori parizieni despre premiere apropiate Hanrice Pekrohra despre „Maian, marie­ tei!”, Jean Gfranionx despre „In­­ternezzs“ și Ileril Decoin despre „Le Temprerre" Maurice Dekobra, cunoscu­tul romancier a cărui piesă , „Maman marie toi!” se va juca la teatrul des Arts, nu’a prea avut o carieră strălucită ca un tor dramatic. Deşi cărţile sale se vr­ând ca pâinea caldă, piese­le sale au cam căzut. Un mare insucces a înregistrat acum câ­ţiva ani cu „Perle din Chica­go”. Noua piesă are următorul subiect: E vorba de un tânăr care vrea să mărite pe inapta, sa, o prinţesă rusă, ca, apoi sa - şi poată face de cap. Primul act se petrece intr’un cabaret: Au Rade Rose, al doilea in salonul unei prinţese ruse; şi al treilea in sala de proecţii a unui studio cinematograf. ] Piesa a fost pusă în scenă de Paul Castan, șî va fi jucată cu Jeanette Ferner, Berthe d’Yoi. Cu prilejul repetiţiilor Mau­rice Dekobra a povestit inter­preţilor că a asistat la o re­prezentaţie teatrala în China. La sfârşitul actului întâi, toţi spectatorii aruncau pe scenă oua clocite. Cum Dekobra, nu cunoştea limba lui Confucius, a între­bat dacă piesa e proastă. — Nu, dimpotrivă,­­ a răspuns un doctor, piesa e foarte bună șî artiștii sunt, admirabili. In semn de răsplată li se tri­mit pe scenă aceste provizii a­­lîmentare. N’am priceput nimic șî am plecat —a adăugat Maurice De­lobra. CE SPUNE TEAN GIFAUDOUX La teatrul Comedie des Champs Ely­sees se repetă ac­tualmente sub direcția lui Jou­vet, noua­­piesă a lui Jean Gi­­raudoux: Intermezzo. — Ce am vrut să fac din a­ceast­a piesă, nu ştiu prea bine, a spus Jean Giraudoux. O pie­să e o experienţă. Nu ştii nici­odată ce ese din ea. După câţiva ani de colabo­rare cu Louis Jouvet mi-a ve­nit ideea de a relua şî a readap­ta în­tr'o piesa moderna perso­­nagiile clasice ale comediei i­­taliene: magicianul, îndrăgos­titul, Sganarelle, primadona. Evident personagiile s'au schimbat puţin. Unul a devenit funcţionar, altul controlor la măsuri şî greutăţi, dar n’are a face. To­tul e ca sa le regăsim caracte­rele fixate de poesie.­­ Apropiindu mă de comedia italiană, am dat peste tradiţii franceze din veacul al XVII- lea, foarte influenţate de Ita­lia. Valentine Tessier care joacă ieolul principal se chiamă in piesă Isabella, pentru că şi pri­madona din primele come­dii italiene jucate în Franţa se chema Isabella Adriani. Al­te roluri vor fi jucate de Louis Jouvet, Renoir, Bouquet, Oudart şi Le Vigan, CE SPUNE HENRI DECOIN Teatrul des Capucines va re­presinta o piesă originală înti­tulată „Le Temeraire” şi scri­să de Henri Decoin. Primul titlu al piesei a fost: „Ediţia specială” dar, intru cât s’a mai jucat o alta piese cu acelaş ti­tlu, autorul a fost nevoit să-l schimbe. Henri Decoin a fost ziarist şi în piesa lui descrie moravurile din presa. „Le Temeraire” e povestea unui ziar care poartă acest ti­tlu şi care e in mâinile unui redactor şef necinstit şi inteli­gent. Secretara acestui redactor şef e o fată ambiţioasă care il deamnă pe logodnicul ei să­u iniţiativa spre a ajunge re­dactor-şef şi graţie lui „Le Te­meraire” să devină un jur­nal sincer şi cinstit. Morala e că un ziar, după cum e condus de un snapan sau de un apostol, poate îi o armă de lupta monstruoasă sau magnifică.­­ Piesa va fi jucată cu Blan­che Monte­ in rolul secretarei, cu Edmond Roze în rolul zia­ristului venal și cu Claude­­ Dauwhin in rolul ziaristului cinstit. : I trei Maurice Dekobra Marcel Rebartf, Andri Lang şi Bernard Zimmer în controversă asupra „criticii” Săptămâna artistică la Bruxelles „Uniunea presei teatrale belgi­ene, fondată de Hermann Dons şi prezidată actualmente de Richard Dupierreux, nu se mulţumeşte cu activitatea impusă unei grupări profesionale. Ea organizează şi manifestaţiuni publice care ocupă un loc important,­in viaţa capita­lei. Sub auspiciile sale, autorii dramatici Marcel Achard, Andre Lang şi Bernard Zimmer au ţi­nut­ în aceiaşi zi o conferinţă dia­logată, asupra criticii, conferinţă ale cărei ecouri au ajuns până la Paris, dând chiar naştere unei cu­rioase polemici. Pentru a­ceeaş u­­niune Gabriel Signoret, şi-a făcut debutul de conferenţiar, desvălu­­ind misterele machiajului şi po­vestind savuroase, anecdote. Ace­eaşi Uniune a patronat creaţiunea ultimei piese a l­­ui Eugene Brieui, fr. colaborat­ la ridicarea unui bust lui Lucien Guitry în foyerul tea­­trului galeriilor şi in fine, a­ luat iniţiativa unui dejun, reunind di­rectori, autori, actori şi critici. Recent, Uniunea Presei Tea­trale belgiene a organizat un ma­tineu de gală la care a asistat şi Regina. Programul comporta, pe lângă un recital de dans, dat de soţii Sakharoff, o conferinţă a Clotildei Sakharoff. Ea a vorbit despre dans, cu spirit şi emoţi­­une, precizând concepţia ga ft: ,,a­­cestei transpuneri prin armonie a gestului unei,, stări provocate de­­ intuiţi*5, certitudinea unii lumi­i inaccesibile în care totul este fru­ *­mos, în care totul este numai ar­­monie"­ Succesul acestei şedinţe a fost considerabil şi soţii Sakharoff au fost îndelung aplaudaţi de un pu­blic care apreciază comentariile pe care artiştii consimt sa le ada­oge astfel, câte­odată, realizărilor. Notam, pentru săptămâna c­are s’a­ scurs, două manifestaţiuni im­portante : o conferinţă a dlui Thomas­­Mann şî premiera piesei Aurelia la Teatrul Parcului. Sub auspiciile Pen-Clubului, d. Thomas Mann a vorbit despre Richard Wagner, sîlindu-se sa si­tueze în epoca sa, geniul maestru­lui de la Bayreuth, „un complex , care se adaugă muzicei nevoia de a creta mituri, gustul şi sensul psihologiei şi care ne forţează sa admitem această constatare ; ca el se compune dintr un diletan­tism divers”. Succesul acestei con­­ferinţe strălucite a fost mare. Premiera ..Aureliei*' Ia ’ Teatru] Parcului a fost perfecta, protago­nista Margueritte Pierry fiind în­conjurată de o trupă excelentă. Publicul a primit cu entuziasm piesa Gem­ainei Lefrancq. • Bernard Zimmer Cronica plastică Expoziţia V. Feoforov la Teatrul Ventura B-T V. Feodorov e cunoscut ca­­ unul din cei­ mai de seamă pic­tori­­de decoruri d­e la noi. Majo­ritatea spectacolelor sunt prezen­tate­ în cadrele imaginate şi zugră­vite de el.' jC'-C!l-:V»-U’»*T Această specializare e caracte­ristică şi pentru opera sa pictu­­­rală şi­­ influenţa, decorativului se vădeşte şi în expoziţia de la tea­trul Ventura, ce reuneşte peste 150 de lucrări reprezentând o buna parte­ din activitatea artis­tului in ultimii 10 ani. Arta d-luî Feodorov ezită intre decorativ şi ilustrativ, integrân­­du-se . mai degrabă în cel din urm­ă. -: ..Intr''adevăr, fantezia bogată a dlui Feodorov se exprimă în a* m­­anunte co'orate divers, insistă asupra lu­i. :T :■ I e ''xub?f0n*â­ in variații, ilustrând astfel subiec­tul. Decorativul e sobru, .sintetic, reprezentând suprafeţe largi şi uniforme de­ culoare şi exprimând o imagine concentrată. Ilustrativul e analitic, anecdo­tic, pretează fanteziei al cărei joc se­ desfăşoară in bogăţia cromati­că a diferitelor amănunte. Deco­rativul are­­ nobleţea simplicităţii, pe când ilustrativul are exuberan­ţa fantasticului. Predilecţia pentru ilustrativ e specifică artei ruseşti, pentru că îngăduie imaginaţiei evadări in lumea basmelor, din care revine încărcată de bogaţii strălucitoare, cu o viziune feerică, neverosimilă şi fermecătoare pentru privire. Unele acuarele ale dlui Feodo-' ' rov amintesc în această. privinţa, de reproducerile­­ din ■ vestita revis­tă „Jar Pitta'A . Fantezia lor e maî mult nara­tivă, decât plastică, bogăţia lor e­­vocă o viziune ce iese din realitate şi se integrează in fantastic. De altfel —. Cu un remarcabil simţ critic —• d­-l Feodorov pre­vine publicul în prefaţa catalogu­lui său, despre acest lucru, scri­ind :­ „Majoritatea lucrărilor nu au nimic comun cu studiul materiei, rămânând aspecte ale introspec­ţiei în domeniul subconştientu­lui'4. » W ' -«T Cu alte cuvinte,’ d-1 Feodorov arată că preocupările sale nu sunt plastice, ci reprezintă viziuni in­terioare, fantastice, cari n’au de­cât o realitate subiectivă, ca pro­dus al imaginaţiei. Nu vom discuta formula de artă a d-lui Feodorov, ci numai realizările sale. In expoziţia din hall-ul teatru­lui Ventura, putem distinge mai mult® genuri.­­ Compoziţiile sunt expresioniste, redând cu o exuberanţă­ specială de culori, o serie de subiecte une­ori­­abstracte, tinzând să prindă vizual formele sugerate de idei. Expresionismul d-lui Feodorov e conceptual, ideologic, dominat de fantezia creatoare ce se desfă­şoară în îmbinări uneori haotice, de form© şi culori,­—­ cu tonuri stranii, pline de efect — ce-şi joacă sarabanda în jurul punctu­lui central menit să exprime ideia tabloului. In unele panouri decorative, dl Feodorov, în aceeaş­i căutare a e­­fectulu, întrebuinţează ghipsul —­ în excrescenţe acoperite de cu­loare — ,şi dă pastei sale o­ densi­tate deosebită, lucrând’ cu­­ culc­iul. ■ N1--' ' •-'* • ■- ■ '• Un alt gen, , în această expoai­­­ţie, îl­ reprezintă peisagiiîe, din­tr­e cari unele sunt tratate plas­tic, altele decorativ, construite cu aceeaş strălucire de culori, ca nişte decoruri de teatru. In câte­va portrete, d-1 Feodorov se ara­­­tă, din nou, foarte variat : auto-­ portretul e conceput decorativ, portretul d-nei M. Z. e academic iar cele două portrete de adoles­cenţi sunt tratate cu o deosebita­­ siguranţă a liniei, o remarcabilă ‘ putere de concentrare ’ şi ‘ pătrun­­­dere a expresiei In sfârşit, în schiţele de deco­ruri şi machete, dl. Feodorov îşi arată toate resursele talentului t­ău. Aci, rolul său e să­ încadreze plastic o ideie: să redea pitorescul spectacolului,­­să­­exprime o­­vizi­une adecvată acţiunii ce se pe­trece pe scenă. ■ Şi,în aceas­t­ă...privinţa,, fantezia bogată a d-lui Feodorov, trebuind să se exprime pe­ canavaua unui subiect dat, se desfăşoară cu stiic, lucire , şi siguranţă. Ilustrează subiectul cu o deosebită­ imagina­ţie, cu exuberanţă de colori, reali­­zând atmosfera1, sugerând acţi'­­­nea al­ cărei cadru trebue să-l for­, meze. Schiţele­­ de­­decoruri reunesc toate însuşirile d-lu­i Feodorov, pentru că genul acesta corespun­de talentului său. Expoziţia din sala teatrului Ventura ,­interesantă de­oarece —a cu toată varietatea sa —­ oglin­deşte tot es o concepţie şi o direc­tivă. IONEL -DANU ’ JIDI V, Feodoroff r­ s'ic’.ri­'i ni i abonamente ft TARA frei um . • « V« • •• • •”••• t.ei 8oe Sase lurri . • V . .. .. • ... . «po Vte .........................V. •••••• • wo? Ni STRAINATATE DUBLO &benamentels ee piatoso ttahnt* La 1 sau la 12 »I* fleeerel iuM Teatrul german în cifre Punctul culminant al crizei teatrale. Nesfârşite discuţii des­pre decadenţa artei dramatice. Mizeria actorilor... În mijlocul acestor preocupări despre vii­torul şi destinul teatrului, A­­sociaţia scenelor germane a ga­sit timpul necesar să editeze tradiţionalul ei „Anuar tea­tral al Germaniei”. Niciodată această carte na fost mai ne­cesară şi interesantă decât, as­tăzi. Cum apare situaţia in lumi­na cifrelor? In Germania există 257 de teatre. Un semn al timpului : 27 sunt complet închise, 24 nu mai au ansambluri proprii. Din cele 57 teatre berlineze 14 sunt închise. Unele oraşe nu mai întreţin nici­ un teatru, al­tele se mulţumesc cu luxul u­­nor turnee. Multe teatre se menţin cu forţe scăzute. Stagiuni scurte, până la 3 luni, sunt la ordi­nea zilei. Stagiuni de 9 şi 10 luni sunt rarităţi. Cu toată criza, un teatru trăesc încă 22745 de persoane, o nouă dovadă că el corespun­de unei inulte nevoi sociale. Se pare insa, că elementul cel mai puţin însemnat nu sunt acto­rii; ei sunt numai un număr de 4658. Orhestranţii sunt­ ceva mai numeroşi, personalul, tech­nic se ridică la 6000. Interesante, sunt şi datele a­­­upra premierelor stagiunii trecute. Au fost 506, dintre tia­re în Berlin 45. Intre Huguette ex-Duflos şi fostul ei soţ Celebre artrita pariziană iesminte svonul ca s'ir fi împăcat ca Raphael Defies Lumea pariziană a comentat în ultimul timp vestea anunţată de unbre­ ziare că Huguette ex Duflos, blânda şi frumoasa actri­ţă s’a­­ împăcat cu fostul ei soţ 7i ca vor juca împreună la tea­trul Ambassadeurs în piesa „Le Boniteur4’ de­ Karen Bramson. O redactoare de la­ „Candide” s’a dus la Huguette Duflos să­ o întrebe ce e cu această împăcare. — E o simplă glimă. Nu poate fi vorba de o împăcare pentru că deși ne-am despărțit am rămas buni camarazi. Dejunăm adesea împreună şi ne telefonam din când, in când. Am păstrat intot­­d­eaunia aceleaşi sentimente de prietenie pentru acela care a fost primi­l meu profesor, soţul şi ta­tăl copilului meu. Ce pare sşg de extraordinar ci vom juca împreună in aceeaşi piesă­­! • ! : Faptul e o simpla întâmplare. El a creat piesa la Monte Carlo, cu mare succes. Sayag, directorul teatrului Am­bassadeurs s’a gândit s’o monte­ze cu aproape aceiaşi distribuţie la Paris. Eu sunt angajată pen­tru trun număr fix de reprezenta­ţii şi cum rolul creat de Ghiseine mi se potrivea,­ îl joc pur şi­ sim­plu. ’­­ Faptele sunt de o simplicitate dezarmanta. Şi acum încep să se croiască pe­ veşti. Nu e neapărat nevoie­­ să fim duşmăni pentru că­ ne-am despăr­ţit, fiindcă viaţa in comun nu ne mai convenea. El a cerut divorţul, dar d® fapt eram de acord amândoi. ■ De aci nu trebue să reiasă că avem ură unul împotriva altuia. ’ Surit încântată ss.il văd pe R.a­ p­hael Dpflos jucând iarăș la Pa­ris pentru­­ că ii păstrez multă prietenie. Ași prefera.'ca publicul să nu se mai ocupe de mine, decât ca ss-mi spună că imî jpe bipe $au prost, 'rolul. tn ce ntă privește, imi dau «ta­ma ca sunt în progres , şi.n'am ne­voie de reclamă. Sunt atâtea actriţe cărora Ie place să se vorbească de ele — publicul n are decât să le facă plă­cerea de a scorni poveşti asupra vieţei lor intime,­ a terminat Hun­gnette ex Duflos. mm Piesa gigantica a lui St. Geor­ges de Bouhelier „Napoleon” scri­să în patru acte şi treizeci şi pa­tru de tablouri şi jucată la teatrul Odeon, a fost un spectacol de o lungime obositoare. Repetiţia ge­nerală a ţinut şase ceasuri. Părerile asupra piesei sunt iui­parţite: Georges le Cardonel în „Le Journal” scrie ca cei ce vor asista la Odeon se duc să se ins­truiască­ şi nu­ să se distreze. Pie­sa­ lui St. Georges de Bonheuer e un curs de istorie in imagini a­­supra lui Napoleon, şi care înce­pe la Viena, în ajunul incendiului Moscovei. Spectacolul e bine mon­tat şi face cinste teatrului Odeon Un tablou în special emoţio­­nant e acel din actul al 4-lea, şi care se petrece la­ Elysée, unde Napoleon, învins la Waterloo, îşi regăseşte mama şi pe Hortense." Cea mai frumoasă scenă e a­ceea din urma, acea cu moartea împăratului în camera de la Long­wood, •Lucien Descaves, in L Intransi­geant, scrie, că autorul prezintă pe scenă numai jumătate din is­toria lui Napoleon. Piesa e o succesiune de ima­gini, unele de spinai, iar altele­­din diferite tablouri. Toate sunt văzute în­ treacăt. Ceea ce autorul crede că e o epo­pee dramatică este da fapt o serie de istorii asupra lui Napoleon, cuxn.au fost Histoires de Franc® de Sacha Guitry.. Interpretarea a avut in frunte pe artistul Aiguiliere care a ju­cat rolul lui Napoleon. Intre nu­meroşii interpreţi merită sa fie ci­taţi Jose Squinquel în rolul lui Blucher, d-na Nerth Blanc in ro­lul mamei lui Napoleon si d-na Eva Reynai in rolul Hortense. Premiere pariziene „Napoleon" de St. Georges de Bouhelier s-a jucat la Odeon

Next