Rampa, septembrie 1933 (Anul 16, nr. 4689-4714)

1933-09-01 / nr. 4689

ANUL XVI. NO. 4689 Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA ZALOMIT Nr. 1 (Hotel Aitoria) — Telefon S9X-j$f BUCUREȘTI PUBLICITATEA: RUDOLF MOSSE S. A Bulev. Brătianu 22 Telefon * 2.49.05 4 Pagini 3 Lei ** Vineri 1 Septembrie 1933 A B O N 'A M ENTE ® ‘ t IN TARA' TflEr'LUNii :f? . . . Lei 809 LUNLI­ ...... IN STRĂINĂTATE DUBIE| Jk Jgif Abonamentele de piațete Înainta la 1 ian la 15 ale fiecărei luni Actualitatea şi Capitala Cum se anunţă o noua sesiune literară Repausul duminical al verii îşi trăieşte sfârşitul. Se reiau activităţi, se com­it prognosticuri. Am comunicat cele câteva in­formaţii pe care le aveam des­pre stagiunea teatrală, anunţa­tă şi pregătită cu asiduitate. Şi literatura însă îşi începe o stagiune nouă şi suntem con­vinşi că surprizele nu vor fi ex­cluse. Scriitorii noştri, dintre care unii şi-au permis un refugiu în afară de oraş, au scris în aceste trei luni, în­ care inspiraţia e confruntată cu manuscris­ul. S’a remarcat încă dinainte că mai ales cartea românească are o căutare, refuzată până acum şi obţinută în schimb de tradu­ceri frivole. Am avut o zi a cărţii, un fel de Zece Mai literar, când scrii­torul şi odată cu el cartea, ex­puşi amândoi în vitrine, au fost salutaţi de respectul celor care citesc sau nu citesc, dar cărora li se oferea prilejul să-i întâl­nească. Tot ce anul trecut s’a impro­vizat, nu va fi făcut de astădată în grabă. Cu introduceri, cu pregătiri din ajun, ne putem bucura de azi chiar, de viitoarea zi a căr­ţii, pentru desăvârşirea căreia se vor depune eforturi un an întreg. Şi fiecare efort înseamnă o car­­te. Dela­ munte sau dela mare, unde s’au retras cei câţiva scrii­tori care ne dau de regulă o carte pe an, s’au îndreptat spre Capitală, în trenuri personale sau în vagoane Pullmann, sute de file negre, care strânse la­olaltă, alcătuiesc recolta aştep­tată. Şi ca în­totdeauna, nici iluzii­le nu pot fi înlăturate. S-a nădăjduit mereu o îmbu­nătăţire a cărţii. Şi acum, în pragul unui nou sezon, aceleaşi speranţe, ne vor frământa. îmbunătăţirea pe care o nă­zuiam, se apropie astăzi­ de rea­litate. Frivolitatea de import, are cât mai puţină căutare. Cartea autentic românească — şi chiar cea de bună calitate uneori — cucereşte un public needucat încă în preferinţe. Un succes al cărţii române­şti îi mărturisesc reeditările. Apărute în două ediţii şi ceea ce e mai surprinzător, în trei, cărţile scriitorului autohton o­­cupă un loc cuvenit. „Fecior de slugă”, romanul d-lui Cocea, s’a tipărit în doua ediţii. Romanul d-lui Stere a cu­noscut şi el a doua ediţie a­­plicată câtorva volume din „In preajma revoluţiei”. „Euro­polis”, a regretatului Jean Bart deasemenea a apărut în a doua ediţie. Ceva mai mult : „Camere Mo ^ .liv-î Damitin .S­farmill l-JJL JL CI • I'-ICCJL ^ uxiiivvAA. nu s’a oprit de cât la a IlI-a re­di­ţie. Acelaş fenomen s’a întâmplat şi cu „Sunt studentă” a foartei tinere Martha Rădulescu, iar a­Spectacolele festive din, Salz­burg sunt pe sfârşite, totuşi fru­mosul şi celebrul oraş tirolez primeşte mereu noui vizitatori, cari dacă nu mai pot vedea de­cât foarte puţine spectacole, au în schimb prilejul unic să pe­treacă în preajma artiştilor pro­eminenţi. La Salzburg nu e greu să fi vecin de masă cu Pallenberg şi să bei ceaiul cu Fritzi Massary. Organizatorii spectacolelor sunt mulţumiţi. Clemens Krauss care a dirijat câteva înscenări, e unul dintre aceştia. „începutul n’a fost strălucit” povesteşte directorul Operei de Stat din Viena, „şi au fost des­tui pesimişti care au prevestit pentru anul acesta un eşec. N’au avut dreptate şi mă bucur ca am fost unul dintre acei ca­re au crezut în succesul festi­valurilor. Poate că vorbesc din experienţă. Doară de atâţia ani iau parte tinere manna nuu ^ u, “ la spectacolele din Salzburg, cum aflam ca şi „Adela roma- ^ ^ naşterea şi s­ag­nul d-lui Ibrăileanu şi-a epuizat prima ediţie. Prin urmare, câteva eveni­mente retrospective, de la care căpătăm cele mai surâzătoare perspective. Scriitorii care deocamdată vor să păstreze discreţie asupra activităţii lor, nu vor întârzia să se divulge. Şi cum există o categorie spe­cială de literaţi, pentru care în­ceperea unui an, e în acelaş timp pregătirea unei cărţi, in­­dicăm­ cu anticipaţie o abun­denta de apariţii. Cărţi şi reviste, vor înfăţişa anul acesta cea mai animată vi­trină de librărie. Şi cu puţină fantezie, vă pu­teţi imagina, fără concursul meu — pe care totuși îl voi da — cum va fi sezonul literar ca­re e pregătit cu mister în subte­rane cu rotative. M. Robot Din cuşca sufleurului ANGROSISTUL Domnul Niţă P., angrosist de „scor­bitori higienice”, e en-gros la pungă ca şi la cap. Deunăzi, ducăndu-se la Iaşi pentru nişte afaceri, constată cu pro­fundă durere că şi-a uitat portofelul cu bani acasă. Imediat, aleargă la pos­tă, telegrafiind soţiei sale următoarea telegramă urgentă: „Am uitat portofel bani acasă Stop Căutaţi şi găsiţi Stop E sub pernă sau sub masă Stop”. Domnişoara de la poştă, făcând soco­­teala, îi spune : — Aveţi de plătit 42 lei... Niţă se caută prin toate buzunarele — căci nu găsea mărunţişul, — şi, de­odată, ca prin farmec, degetele lui umflate şi roşcovane ca nişte­­frank­­furteri, se întâlnesc cu marochinul portofelului, pe care, contra obiceiului­ său, îl pusese în buzunarul din spate al pantalonului. Bucuria lui întrece orice imagina­ţie. Cu faţa surâzătoare, Niţă se adre­­să domnişoarei: — Sunteţi bună să’mi daţi telegrama înapoi... . j j — N’o mai trimiteţi ? — Ba da... numai că vreau să aduci­­ ceva... Şi, foarte convins, d. Niţă a­­daogă la telegramă: — „Nu mai căutaţi portofelul Stop. Găsit buzunar spate sărutări. UN MIC DETALIU Dinu B., e un băiat eminamente sen­timental. Deşi are aproape 25 de ani, totuşi iubeşte cu candoarea unui elev corigent la latină în clasa 111-a licea­­lă. O strângere de mână, o privire, un surâs de la femeia iubită, e suficient pentru a-i însenina viaţa. Imediat plu­teşte vn nori, imediat e transportat. De câtva timp, făcuse curte unei domnișoare care actualmente e în străi­nătate. Zilele trecute a primit o scri­soare de la ea. Cu mâini tremurănde, a desfăcu și o ceti. Ochii lui scănteiau în cap de bucurie prin lentilele oche­­ larilor­ .... Prietenul N., care era de faţă, îl în­trebă: — Dar ce'ţi scrie ?... — Că mă iubeşte !... Că mă adoră !... Ascultă şi tu ce frumos îmi declară dragostea ei!... — Şi cu vocea sugru­­mată de emoţie, — începe să citească: — Dragă Dinule, făpturei tale i-am re­­zervat o loje în sufletul meu... —Ei bravo !... Mai poți invita încă trei persoane". — răspunse mucalitul N., distrugând visul de poezie roman­­tică, al sentimentalului amorez !... „Othello“ jucat la Veneţia* în palatul Dogilor Un comitet de iniţiativă s’a in­­geniat să organizeze în ultimul timp în Italia originale specta­cole teatrale în marile centre ale DIRECTOR SCARLAT FRODA despre bilanţul strălucit al festivalurilor de la Salzburg tensiunea lor. Acum şapte ani am dirijat pentru prima dată la Salzburg. Cele două veri următoare le­­am petrecut în America de Sud Din 1929 sunt însă în permanen­ţă la Salzburg. Lucrez cu plă­cere, fiindcă publicul ne răsplă­teşte munca. Cine a urmărit spectacolele de operă de la Salzburg a putut observa că în fiecare an mone­tăm mai multe opere. Prin acea­sta nu ne câştigăm numai prie­teni noui, ci şi credinţa vechi­lor noştri admiratori melomani englezi, francezi, americani, o­­landezi, italieni, cari în ciuda greutăţilor actuale se reîntorc mereu la Salzburg. Anul acesta s-a cântat „Elena egipteanca” de Richard Strauss, „Tristan” prima operă de Wag­ner înscrisă în repertoriul Salz­burg-ului abia anul acesta „Cava­lerul rozelor” de Strauss, „Fide­­lio” de Beethoven, „Orfeu şi Eurydike” de Glück, „Oberon” de Karl Maria von Weber. Bilanţul strălucit al spectaco­lelor din anul acesta sunt cel mai bun pronostic pentru vii­tor”. ­an» » ,m p­ lin nou teatru la Praga Aproape în fiecare an se în­fiinţează la Praga noui teatre, care se bucură de prosperita­te. De curând a luat fiinţă în capitala Cehoslovaciei teatrul „D 34”, ceea ce înseamnă „Divadlo 1934”, adică „Teatrul din 1934”. Ansamblul acestui teatru se compune din talente tinere nemulţumite cu poziiţiu­­nea lor pe scenele oficiale. A­­cestea s-au grupat sub conduce­rea eminentului regizor E. F. Bu­rian, care preconizează piese satirice serioase de actualitate. Nord teatru se va deschide în Sala Mozarteum din Praga în ziua de 15 Septembrie. ax Dearly după 40 de ani de teatru se pregă­teşte pentru o activitate prodigioasă Max Dearly e aproape deca­nul artiştilor comici parisien­i. Actualmente îşi petrece vilegia­tura la Deauville unde urmă­reşte de aproape cursele de cai. interview­at de un confrate Parisian a declarat că nu vrea să vorbească de teatru. N’am nici un proiect de tea­tru și de cinematograf! Rolul pe care a­i vrea să-l joc e al unui om care se odihneşte pe Rivie­ra... Gândește-te că joc teatru de patruzeci de ani a spu­s Max Dearly. Apoi celebrul comic s’a răs­­gândit și a început să povestea­scă. — Iată cum­ sunt proectele mele. La 1 Septembrie încep să tur­nez în filmul „Madame Bovary” după romanul lui Flaubert. Apoi nu știu în, ce film voi mai juca pentru firma Path­é cu care sunt legat de un anga­jament. In ori­ce caz iarna asta voi da câteva spectacole la Bruxe­lles. Visul meu e de a mă duce pe Riviera la Nice, la Juan les Pins, la Cannes, să um­ăresc cursele de cai.­­ Nu mă duc la cinematograf de­cât foarte rar când mi se re­comandă un film. Și la teatru mă duc foarte rar. Sunt ca un cofetar care pre­feră să mănânce mâine cu unt. Aproape că nu mai sunt pie­se noi. Le citesc aproape pe toa­te înainte de a fi jucate. In toată cariera mea, care e foarte lungă, n’am avut prile­jul să joc de cât trei piese real mente noi... Prin piese noi înţe­leg pe acele în cari autorul nu s’a folosit de idei din alte co­medii. Mai toate comediile îşi trag obârşia de la Molie­re. — Ce credeți despre perspec­tivele cinematografului ? — Cred că e o absolută nece­sitate să se înlăture vulgarita­tea din filme. Actualmente se fabrică stele în serie, dar cele mai multe nu fac doi bani. Nici una n’ar fi în stare să spună două vorbe pe scenă și totuși la cinematograf supt vedete. Altă dată marii artişti se im­puneau prin talentul lor şi nu prin reclamă. De altfel arta cinematografi­că e în mâinile regisorului şi nu în ale interpreţilor. La teatru ne lovim de alte dificultăţi. In primul rând tea­trele ar trebui îmbunătăţite. E nevoie să se aleagă mai bine piesele. Cred că singurele teatre cari au șansa să răsbată sunt teatre­le de avant gardă cari caută realmente autori. — Care e secretul comicu­lui ? — Comicul, sau, mai bine zis comedia o găsitm peste tot în viață, chiar la înmormântare. Când intru într’o sală de bacca­ra, după trei minute găsesc pe cineva care să mă facă să râd. La teatru şi la cinema, secre­tul comicului constă în sinceri­tate. „ Când eşti înfuriat, fia real­mente înfuriat şi nu te preocu­pa de efecte. Eu n’am tras nici­odată. Pre­gătesc rolul în mod cinstit şi nu las nimic la întâmplare. Merg chiar mai departe. Mă gândesc de mai înainte la ce ași face d­acă un camarad de care nu sunt sigur m’ar lăsa în­curcat în scenă. De alt­fel mi se pare că n’am nici un merit în ceea ce fac, e foarte natural ! adaugă Max Dearly. e la teatrele din Paris O nouă piesă de Jacpes Dévai Teatrul Athenée pregătește re­prezentarea nouei piese a lui Jac­ques Jre­val intitulată: „Pliere pour Ies vivants“. Piesa are 57 de personagii. Principalele roluri cu aceiaşi distribuţie in frunte cu Yvonne Printellips. Piesa va fi jucată până la epuizare. Apoi va trece pe afiş noua piesă „Le Mes­sager“ a cărei interpretare e în­ Florenţa grandioase* reprezentaţii vor*fi jucate de d-nele Yolande credinţată d-nei, Gaby Morray şi în aer liber ,sau în cadrul 'nare- ^ lor monumente romane au dat spectacolelor italiene o faimă uni­versală. Comitetul a avut acum inge­nioasa idee de a organiza o somp­tuoasă reprezentaţie cu „Othello” chiar în palatul Dogilor. Bătrâna reşedinţă istorică foştilor stăpâni ai Veneţiei a fost transformată timp de câteva ore într’o scenă vastă cu mai multe etaje. O figuraţie numeroasă şi bogat costumată acompania pe protagonişti şi ansamblul au ju­cat în faţa unui public ales. Du­cele de Geneva şi ducele de Spo­­lito, au luat parte la reprezenta­ţie în primul rang al­­asistenţei1. Piesa a fost jucată în traducerea italiană a lui Paşcani. Pentru a­cest spectacol, spre a i se da o cât mai mare amploare, a fost nevoie de amenajări speciale pentru a se putea oferi o bună acustică im­pozantului monument transformat pentru câteva ore în sala de tea­tru. Paffon, Marthe Mellot, Germaine Auger și d-nii Jacques Baumer, Palau, Henrii Julien. PROECTELE LUI HENRI BERNSTEIN. LA EMPIRE Teatrul Empire va reprezintă opereta „Deux sous d’amour‘‘ de Benatzky. Principala interpretă va fi Rita Georg. Punerea în scenă a fost încre-i dinţată d-lui Edmond Roze. Teatrul Gymnase din Paris va redeschide stagiunea la 12 Sep­tembrie cu piesa­­ „Le Bonheur“ &­­ d-lor Francon, Claude Dauphin şi Michel Simon. CE VA JUCA STUDIO DES CHAMPS elysées Teatrul Studio des Champs E­­lysées rămâne mai departe sub conducerea soţilor de Zogheb. — Intenţia noastră — au spus cei doi directori asociaţi­­— e de a face din Studio-ul nostru un tea­tru deosebit în care să se joace piese care ies din banal chiar da­că sunt scrise într-o formă mai­ în­drăzneaţă. Am fi fericiţi să ajutăm pe câ­ţiva autori tineri să reuşească. Vom redeschide teatrul la 15 octombrie cu piesa „Yvette et ses enfant­s“ care va fii complectată pe­­afiş cu o piesă într’un act de Evremnoff.­­ Apoi vom reprezintă piesa „La Joueuse’” LA TEATRUL MONT­PARNASSE Teatrul Montparnasse va redes­chide stagiunea la 30 Septembrie cu piesa „Crimă şi pedeapsă“ a­daptare după Dostoievsky. Apoi va trece pe afiş piesa; „Voyage circulaire“ 3 acte de Jacques Chabanner. Principalii interpreţi vor fi Marguerite Jamois şi d-nii Geor­ges Vitray, Rolla Norman, Lu­cien Nat, Gil Colas şi Martial Rebe. *­ Jacques Dévai Henri Bernstein Georges Carpentier... tot mai boxează! Georges Carpentier după ce ani de zile a alimentat prin ispră­vile sale pugiliste, coloanele spor­tive ale ziarelor de pe tot globul, a trecut, după pierderea titlului mondial pe scenă. Și din nou ziarele au vorbit de el un timp... După aceia, tăcerea s’a lăsat în jurul numelui său. Din când în când, câte o aven­tură galantă, sau mondenă îl re­pune pentru două trei zile pe ta­petul actualităţii, pentru ca după aceia să fie din nou dat uitării. Săptămâna trecută, la Nisa, târziu, după miezul nopţii, fostul campion mondial întâlni două doamne care se apărau cum pu­teau de impertinentele atacuri ale unui individ care voia cu ori­ce preţ să le îmbrăţişeze. Georges Carpentieri interveni invitând pe individ să se retragă. Acesta însă îl insultă; înfuriat, el îşi porni pumnul şi atât fu deajuns pentru ca obraz­nicul individ să cadă la pământ făcut knock-out și cu nasul sdro­­bit. .­­ Iată cum Georges Ca­rpentier a făcut să se vorbească despre el... Proectele lui Tristan Bernard Ca toată lumea elegantă a Pa­risului Tristan Bernard îşi petre­ce vacanţa la Deauville, pe unde îşi plimbă venerabila sa barbă. întrebat despre proectele sale a spus : — In Septembrie teatrul Made­leine va juca o adaptare pe care am făcut-o după o piesă americană şi care e intitulată: „Ale-ale-ale“. Eu i-am dat titlul: Bloch din Chicago”. E o piesa cu ovrei. Va fi jucată cu Lucien Rosemberg, Dalig, Severin, Lucien Brule și­ d-nele Vernat și­ Helene Per­­dinare. . . | Piesa e în patru acte. Am a­­daptat-o pentru că subiectul mi s’a părut extrem de amuzant. Apoi mai am în lucru o adap­tare a piesei: Henric al IV-lea de Shakespeare. Am mai refăcut o operetă pe care o scrisesem pe vremuri, cu compozitorul Cuviillier. E intiltu-­ lată: ,,Avant hier matin‘‘. Am mai scris încă o opereta intitulată: „Le cou de Cyrano‘­. Mai am în cap două piese cari­ nu cred că vor fi gata în stagiunea viitoare. •­­ Am mai terminat romanul pe care-l publică actualmente re­vista: „Marianne“. : Ce să-ți mai spun decât că lu­crez pe capete. Se poate lucra foarte bine la Deauville.­­ Tristan Bemnard s’a uitat urât pus o întrebare puțin cam indis­cretă. . . Bătrânul maestru a fost între­bat dacă n’are de gând să-şi­ radă barba ? Tristan Bernard s’a uitat urât și a răspuns : — Nici acum cinci­zeci de ani când eram tânăr, nu-mi plăcea să mă rad. Acum cred că ași fi­ și mai în­­demânatec.­­ Tristan Bernard Literatura de azi Îşi caută surse in istorie, neglijând actualitatea In ultimul timp se observă un curent puternic în favoarea Isto­riei. Romancieri, autori drama­tici, ziariştii, din cei mai proemi­nenţi, îşi caută isvoarele de inspi­raţie în Istorie. Mai ales la Pa­­ris această tendinţă este foarte ac­centuată. Aproape că nu există ziar să nu ai­be un spaţiu respec­tabil consacrat Istoriei. .Speculând această vogă, edito­rii şi-au multiplicat de asemenea colecţiile lor de memorii1, de stu­dii. ; 1 „Napoleon“ al lui Bainville, „Ludovic al XV-lea“ de Pierre Gaxotte au avut un mare succes. „Voltaire“ al lui André Mau­­rois a contribuit la succesul lui „, Marianne“, Editura* Bernard Grasset anunță pentru anul vii­tor : „Napoleon' Je Andre Sua­­res, etc. etc. 1 Chestiunea ,a aj­uns fra fie foarte comentată. Unii se neliniștesc, ba ch­iar se indignează. 1 Julien Benda, care vede peste tot trădări, acuză revistele că ne­glijează chestiunile actuale, în­fundându-se în Istorie. Intr’un cuvânt chestiunea a e­­voluat până la formula tipică de preocupare. Pentru sau contra Istoriei ? Ancheta odată deschisă, răspun­surile iau început să curgă. D. René Doumac, directorul publicaţiei­ „Revue des Deux Mondes“ este pentru Istorie: „Se atacă Istoria, acuzând-o de a fi un gen . Pentru Mussolini, pentru Hitler, pentru Soviete, lumea contează de astăzi1.­­ „Singură Istoria permite de a recunoaşte titlurile spiritului1 în­ general şi ale spiritului francez în particular. Şi iată de ce îi sun­tem noi fideli. Vom publica, săp­tămâna viitoare, scrisorile lui Tab­­ergrand către Caulaincourt, ale lui Alexandru de Beauharnais către Joseph­iina, ale d-nei de Staël către soţul ei, ale lui Ben­jamin Constant către soţia sa şi documente asupra lui Guizot...“ . Din contră, d. Paul Valéry, în­­trebat asupra proectelor sale la „Centrul mediteranian dela Nis-­­sa“, pe care urmează să-l conducă, s’a declarat contra Istoriei. Angin,­mentaţia sa s’ar putea rezuma în următoarele două maxime :­­ „Istoria este pentru politicieni, 0 cauză de eroare“.­­ „Lecţiile de istorie nu mai val­torează pentru epoca noastră de­ nestabilitate“* 1 1 Ptin alt academician, d. Man­uel Prevost, directorul publicaţiei „Revue de France* este pentru Istorie şii „regretă că sumarele sale nu-i permit să-i consacre spa-,­ţiu mai mult“. Ca o dovadă în plus, el anunţă, pentru curând, scrisorile soţiei­ şi surorii lui Chateaubriand. D. Alfred V­allette, directorul lui „Mineure“ este­­în opoziţie cu d. René Doumb­ .­­ „Istoria, noi o întrebuinţăm mai ales în perioadele searbăde; înainte de războiu, s’a vorbit mai ales de războiu; am consacrat, de exemplu, un studiu lui 75, ceeace ar fi uimit sdravăn, înainte de 1914, pe un director de revista literară. Dela 1918, actualitatea este prea presantă pentru a mai­ permite subiectele retrospective“. Intre cei cari sunt favorabili Istoriei se poate cita şi d. Jac­­ques Bainville, directorul lui „Re-, vue UniVerselle‘1, care,­ deşi ab­sent şi, deci indisponibil de a fi interogat, răspunde indirect prin operile sale pe cari le-a consacrat anumitor perioade ai anumitor personalităţi, opere pe cari mulţi le consideră capo­ d’opere.­­ Vedem deci că răspunsurile, da la mai toate anchetele, sunt îm-­­părţite. Aproape că nu interesează cine are dreptate, ce-i pro sau ce-i contra. Esenţialul este că... Isto­­ria merită respectul de a fi motiv] de preocupare, la rând cu ches­tiunile intelectuale cele mai pa­­­sionante ale epocii: BOastrg, , jJ

Next