Rampa, ianuarie 1934 (Anul 17, nr. 4792-4814)

1934-01-01 / nr. 4792

ANUL XVI No. 4792 P* »»nafert, 3 ore de râs 3 ore de muzică vă oferă 181 comedie muzicală Incheem încă un an fad, incolor, chinuit finite aşteptări, făgădueli neîmplinite şi eforturi sterile. Poate nu mai faci şi incolor decât precedenţii pe care i-am bilanţat aci stereotip, de când lumea şi teatrul ei trăesc subt apărarea stigmatului vremii: criza. Dă totuşi definitiv faliment — chiar fără să fi fost serios încercată —politica, preconizată de noi, a colaborării între teatre, coordonarea mişcării dramatice, subt auspiciile autorităţii de stat. Oficialitatea a abandonat arta. Sunt pare-se prea multe şi prea grele grijile ei de gospodarire şi politică pentru ca să mai aibă timp şi de „inutila necesitate”. A impus tuturor ecranelor din ţară o ordonanţă manifest vestind că: „Statul ajută teatrele naţionale şi mişcarea dramatică...” Publicul o respinge însă, cum se cuvine, cu ropote de picioare, ca pe o minciună. Statul se mărgineşte să pompeze neîndurător partea lui aferentă din anemicul şi pirpiriul borderou de încasări serale. Şi ridică senin din umeri când contribuabilii teatrali vin să amintească făgăduelile şi obligaţiile. Oficiul dramatic de stat e o simplă iluzie şi uneori o încercare de cenzură, ruşinată de propria ei neputinţă. Iată de ei teatrele, ţării de capul lor. Şi, zău, nu sau comportat mai rău decât pe vremea când le patrona, aproape tot atât de platonic, autoritatea oficială. No ştiu însă dacă voit, sau printr’o coincidenţă semnificativă Teatrul Naţional, singurul subvenţionat de Stat, a determinat o totală diferenţiere între rostul său şi al celorlalte, teatre. Prima noastră scenă s a devotat cu totul literaturii oriviare. Inceputul iii făcuse încă in 1932. In anul azi încheiat se prezintă la bilanţ cu 14 piese româneşti faţă de 4 străine... şi toate patru căzute. Ştiu, că antologia dramei româneşti, nu va reţine aproape nimic nici din imensul bagaj al celuilalt capitol. Cronica însă e datoare să însemne că piesa românească nu e subt nivelul dramei moderne de import şi mai ales, că publicul aînceput să acorde credit, ba chiar şi preferinţă piesei naţionale. Şi cronica onestă va trebui să însemne şi numele iniţiatorului, d. Alex. Mavrodi, care a avut curajul şi norocul să împlinească acest, de mult dorit, rost al unui teatru naţional. „ Vom consemna de asemeni, cu satisfacţie şi elogii, in notele resospective ale anului efortul surprinzător şi luminos al Teatrului „Ventura”. Inpotriva tuturor restrângerilor şi ameninţărilor grele tânărul teatru bucureştean oferă două spectacole de artă regisorala realizate de Victor Barnowski una din marile autorităţi de reputaţie universală. Ni s’a dat un Shakespeare şi încă un Shakespeare liric într’o armonie de ton, de coloare dramatică, de ritm şi de perfectă interpretare, constituind nu numai un spectacol care domină anul teatral dar un efort de realizare care onorează mişcarea dramatică a unei Capitale. Publicul nostru n’a răspuns1 evenimentului cu emoţia cuve-tuită unui mare fapt de artă,* după cum, de altfel, sa arătat nuîndeajuns mişcat şi de reapăriţia — după un an de aşteptare — a marei artiste d-şoara Varioara Ventura. El pare că rămâne credincios vechilor lui idoli de bucurii trecătoare, ca prodigioasa „Riri” şi melodioasa „Miss Viteza”. »■' Mult mai în urmă ca efort şi directivă"rămâne necăjitul Teatru „Regina Maria”. Blazaţi de inutilitatea efortului, cu care de douăzeci de ani nu înscriu decât un nume prestigios în istoria teatrului particular, diriguitorii companiei asociate se mărginesc să scumpteze operaţiile comerciale ale explorării lor. Comedia se resimte de scepticism, iar drama de goana după efecte. Rezultatele imediate izbutesc totuş să menţină existenţa unei vechi întreprinderi valoroase, vinovat abandonată de autoritatea tutelară, faţă de care compania şi-a câştigat totuş drepturi incontestabie în două decenii de realizări. Să nu uităm prezenţa agitata a teatrului d-lui Iancovescu. Ea înseamnă a cincea sau a şeasea ctitorie a acestui obstinat arhitect, care a dăruit Capitalei atâtea ziduri şi scerfe luminate, bisericuţe ridicate pios şi apoi părăsite de ctitor pentru alţi enoriaşi mai norocoşi. Ne-au vizitat şi câteva trupe străine, care ne au umplut cu mediocritatea lor de orgoliu naţional. Şi n’aş vrea săîncheiu aceste rânduri fără a menţiona evoluţia hulitei reviste de odinioară spre drumul realizărilor de artă. Cultivând compoziţia originală, şi spiritul epurat de trivialitate noul gen e menit să uople locul lăsat în teatrul liric prin dispariţia operetei. Un teatru nou agrementat de satiră şi de alereţa inerentă genului. V. TIMIȘ cușca sufleurului TRĂIM IN ANUL 1934... La „Rio", într'una din zilele trecute. S'a terminat spectacolul de revistă Și peste câteva minute, urmează să înceapă filmul... In fundul sălii, „car" șl „el*. Su se cunosc, dar au stat un ceas, — în timpul revistei, unul lângă altul, — Șl s’au... încălzit... El e însă foarte îndrăzneț și Intră obrasc în vorbă : —Ești minunat de frumoasă, duduie! Pe onoarea mea ! — Din moment ce'ți dai cuvântul de onoare, te cred ! — Și ce-ai zice, dacă le ai săruta acum, în fa{a lumii ? — Nu fii prost... Ai răbdare să înceapă filmul! Anul literar Fiecare sfârşit de an, care se identifică până la confuzie cu începutul an, intervine veşnic în ultimul moment, ori să ne dovedească starea de permanent provizorat în care plutim. S’a vorbit, timp de 365 de zile, de ravagiile unei crrize literare. ■Cincizeci şi două de săptămâni toasturile româneşti* se terminau cu aceiaşi disperată constatare : „Suntem ţara celor mai mulţi analfabeţi”. Şi totuşi în fiecare zi din cele 365 (nana avut satiriacţia unui an bisect) răsărea la acelaş Ceas cu aurora, un nou volum, un nou talent,, un alt har o altă revistă şi încă vre-o câteva pretenţii*. Cartea în 1633 a urcat în răzid public câteva trepte mai mult şi a fost chiar măgulită cu o sărbătoare a ei, cu un zeo. Mai înfipt între z0e ptrntru ea. Dar nu dezmierdările oficialealcătuiesc însuşirile’ aceetiv an, ci numai cartea în síne, fără omnofii de lămâiţă şi ffrf medalii. ROMANUL Am izbufcit să ne apropiem cât mai mult de definiţia romanului. Performanţa a realizat-o d. Mitcefl EUa de o» „Maytreio carte în care microbul specificului e unv mirit şi in care a fost introdusă luciditatea. Cu alte unelte ne-am oferit d. Căriii Petrescu ,Patul lui Procust, romanul unui mister şi a câtorva psihologii.n lirism, cu eroină conductot de enigme, d. George Mihail Zamfirescu a devenit poetul unei margini de oraş. „Maidanul cu dragoste este până la cea dintâi revenire poemul vieţii de toate zilele de la periferia. Din cealaltă generaţie, cu alt mod de a face rofiman, d. Cezar Petrescu ne-a atras atenţia cu două romane de lungă durată : „Oraş patriarhal“ şi „Apostol". Tot complice al adolescenţei, d. Ionel Isadertoiu, a suferit în „Gojia * (poem sau romanî) de pe linia unui confact prea strâmt entru două volume. Și astfel, Teodoteanu a înlocuit un gest cu o metaforă. O tentativă de satiră socială, are la activul său d. N. D. Cocea, pe al cărui „Fecior de slugă‘‘ noi' ne-ara mâzgălit părerea de rău că nu practică o simplă literatură de memorie. De fals iroman s’au făcut culpabil d-nii G. Căinescu, ciire şi-a expus în ,,Cai’tea nunţii” electeţa şi organele sexuale ale familiei, şi d. Damian Stănoiu „Camere mobrate“ şi „Ucenicii Sfântului Antonia“ sunt două cărţi care n’au nimic comun între ele. Prima speculează frivolul şi pleacă de la schiţă, a doua o ilizibilă. ,O reîntoarcere la roman a îndeplinit d. N. Davidescu, a cărui „Fântână cu chipuri“ străluceşte prin demnitatea imaginilor. Pe d. E. Lovinescu îl obsedează existenţa lui „Blzu’‘ şi reia firul primului roman, în odândul de astă dată „în patru”. La altă epocă s’a oprit d . Pora, care cercetează în „Măscărici“ o viaţă care încetează la isimenirea răzmeriţei din 1907. Romanul a primit însă şi adeziunea câtorva cari înhaţau asupra altor genuri de literatură. Jean Bart moare după primul său roman, „Europolis” cu care obţine o sinteză a tuturor schiţelor sale marine. D. Mihail Sorbul părăseşte teatrul pentru roman, ,*O iubeşti ” are o acţiune complicată şi preocupări serioase. D. G. Ibrăileanu îşi controlează vigoarea în „Adela", în care nu persoana d-sale ocupă spaţiile. D. G. Peltz deghizează periferia în ghetto şi sesizează drame, una singură în „Amor încuiat“ şi mai multe în „Calea Văcăreşti“, în care viaţa se reduce la mizerie, la căsătorie şi la moarte. D. Ion Călugărul prezintă pe „Don Juan cocoşatul“. D. Victor Ion Popa trece laroman cu „Veterini şi veler Doamnei“. D.Qibel Mihăiescu pasionează cu ,ilusodica“,părintele Gala Qalactioh înfăţişează un caz de conştiinţă în „Doctor Tayfan”, iar d. C. Ardeleanu încearcă un „Germinal”, românesc, în „FTw mH pământului. Romanul social, de satiră Ş*şarjă, e reprezintat de „Băiatul poţăi" şi de d. D Teodorescu-Branişte. La câţiva kilometri de roman se află d. M. Sebastan, pe care îl aşteptăm cu o carte superioară „Femeilor sale“. Cu un fuivol de altă natură contribuie d-nii Meny Toneghin şi Bilciurescu în „oamna Cassanova“ şi „Fecioara la licitaţie“. Numărăm şi câteva debuturi: Cel al d-lui Horia Oprescu cu „Floarea Neagră” şi al doilea al d-lui B. Iordan cu ,„ormalîşti“, cărţi care indică viitoare realizări. Mai debutează d. Luca Gheorghiade, d-ra Erasm Peretz, d. Virgiliu Mondu, d-na Olga Monta, d. C. Monolacive, d. George Dorul Dumitrescu, d. N. Crevedia. Nuvela nu a decedat complect. Gări în parcursul acestui an întâlnim cartea d-nei Martha D. Rădulescu, a d-lui C. Kiriţescu, a d-lui D. V. Barnoschi şi a d-lui T. Arghez — /Ţara de Ruty“. POEZIEI Poezia e ultima versiune a disperării. Sunt câteva sute de poeţi risipiţi pe întinderi româneşti, nu câte un mod special de poezie la câte doi sau trei. Un echilibru îşi impune ,destin, poemele maturităţii d-lui V. Voiculescu. „La cumpăna apelor“ de Lucian Blaga se alătură şi ea de o amiază, de un miez al vieţii. Citadele de imagini construieşte Simion Stolnicu în „Punct Vernal“, care cuprinde cea mai autentică poezie nouă. D. Ilarie Voronca a răspuns şi el la apelul acestui an cu „Patmos“. D. N Bondu iubeşte şi se revoltă în „Eu şi Orientul. D. Aron Cotruş se revoltă numai în „Printre oameni în mers“, în care vociferează la adresa unei asupriri imaginare. Au mai făcut poezie în 1933 d-nii Paul Sterian, Geo Bogza George Dumitrescu, N. Crevedic. CRITICA ȘI ESSEUL A apărut o singură carte de critică : cea a d-lui Pompiliu Constantinescu, care nu va întârriă să Al. Robot Continuare în pagina II-a coloana 4 si 5 jos % . DIRECTOR RCABLAT FROM Via|a lui I. G- Duca el O mână ucigaşe a răpus itt plină rigoare pe primul demnitar al ţării. I. H. fhtea s’a prăbuşit din pontul de onoare nu numai spre revolta întregii ţari consternată tie stupiditatea crimei, ei şi spre unanimul regret al neamului care pierde pe intui din cei mai buni fii ai lui. Suflet de elită, minte luminată şi talent sclipitor, 1. Olinca întrupa fericit calităţile unui valoros om întreg. Spirit cultivat, prezidentul de om al Consiliului a fost un scriitor de elită, care a cinstit cu darul său presa şi literele româneşti. Tribuna publică şi cea parlamentară au avt în el un orator strălucit, viguros şi de mare prestigiu. Cultura românească e de acolo îndoliată azi la moartea lui I. G. Ihiea tot atât cât şi viaţa politică pe care a ilustrat-o cu marea lui personalitate, „Jimnjw" înfierând asasinatul şi uninda şi mâhnirea sa la îndurerarea unanimă, evocă, aci viaţă, marelui dispărut, din însăş povestirea, lui, cu care a onorat aceste «* pagini într'unul din intermeliurite voastre duminicale de acum doi ani: INTRE BUCUREŞTI SI SINAIA Mani născut în Bucureşti. Totuş n’aş putea spune că. am şi copilărit numai în Bucureşti. Am cunoscut şi eu Bucureştii de odinioară, Bucureştii tihniti, cu mari curţi înaintea curselor, cu mai chine uitate de Dumnezeu şi de proprietari, Bucureştii patriarhali şi negospodăriţi. Tatăl meu conducând lucrurile de construcţie ale unei Ploeşti-predeal, o parte din copilărie mi-am petrecut o în Sinaia. Sinaia suporba de odinioară, căreia răposatul Rege Carol, îi impregnase ceva din majestatea.-. sa, a fost adevăratul leagăn al copilăriei mele. Ii cunosc toata poezia toate ascunzişurile şi astăzi încă nu mă satur admirându-i frumuseţea. CĂLUŢII CU PICIOARELE SIGURE Clasele primare le am urmat în particular cu dl Bogdan, un vechiu sinaist, un promotorul al turismului în Romania, fost ani de zile secretar la Camera deputaţilor. Am dat examen de absolvire a cursului primar în 1890, la şcoala de la Clemenţa. Zburdalnic nevoie mare, mă cam ţineam de pozne, şi aveam o mare pasiune pentru cai. Călăream hai- I duceşte căluţii ţăranilor din Sinaia şi ore întregi mă lăsam dus prin potecile munţilor de căluţii cu picioarele sigure. TAKE IONESCU M’A PREMIATI Primele două clase de liceu le-am urmat tot în particular, I Cont. în pag. II-a libană In vizită Iată un actor, care nu are totuş fizionomie de actor, adică nu are faţa pungită, ca o armonică, nu ştie sa şi „administreze” părul, adică să împrumute fire de păr din părţi, pentru a acoperi creştetul, e voinic, ca un taur, în plus nu-şi face hainele din cine ştie ce stofe cadrilatului” meu de azi. Slujitorii scenei nu prea sunt puericultori. D. Bulfinsky, în schimb, are o droaie de copii, e adevărat numai băeţi, căci cum spune d-sa „a avut grije să facă bucurie fetelor”! Ii cunosc pe toţi aceşti flăcăi, toţi oameni „realişti”. Intr’o zi, am întrebat jpe IL Bulfinsky cum se face că nici unuia dintre odrasle nu i-a trecut prin cap să facă şi el „frumos la public”, aşa cum face tata, căci de cele mai multe ori poama nu cade prea departe de pom. D. Bulfinsky mi-a spus că al doilea dintre băeţi, cam pe la 16 ani, i-a spus că vrea să intre la Conservator. Tatăl, a sfătuit să lase să mai treacă vremea, și pe urmă dacă o persevera în această idee nu va avea nimic împotrivă. Băiatul l-a ascultat, dar de atunci nu i-a mai pomenit de Conservator. — Nu că aș fi contra acestei meserii — mi-a spus d. Bulfinsky, dar sunt de părere că e o Continuare din pag. lil a la v *■ N U V. I b ,,, j sssigas^ Uli I tlate, cari să provoace întoarcerea capului trecătorilor: „cine o mai fi şi ăsta” ? Nu ştiu cum apreciază alţii aceste detalii exterioare, eu însă le-am enumerat pentru a constitui un compliment adus d-lui Romald Bulinsky. Apoi o altă excepţie a „vizi Lan 11 Ianuarie 1934 Toată lumea trebue să vadă comedia sinaticală Teatrul Ventura d. Uit Caler şi G. Timică (Ansamblu 40 de artiști) Anul plastic Un nou bilanţ. Anul care a trecut afost plin de strălucire. Expoziţiii au consacrat o operă şi o viaţă de artist. Maeştrii plasticei române şi-au dovedit puterea de creaţie, ridicând pictura noastră la un nivel european incontestabil. Publicul a ştiut să aprecieze cum se cuvine aceste manifestări. Bucureştiul a fost înzestrat cu un nou muzeu, Pinacoteca municipiului. S’au făcut achiziţii noi, s’au adunat şi ales pânze vecie şi astfel un nou lăcaş a fost închinat artei. Grupări proaspete s’au înfiripat. Uni tineri au confirmat speranţe vechi, afirmându-şi viguros crezul lor artistic. Expoziţia „Grupului celor patru“ a consacrat definitiv pe Frtincisc Sirató. Pictura lui, bazată exclusiv pe culoane, conturând formele prin nuanţe şi valori, de o nesfârşită bogăţie şi o adâncă sensibilitate n’a cucerit numai cercul restrâns al cunoscătorilor ci a aflat şi în publicul cel mare un ecou răsunător. Succesul lui Şirato înseamnă triumful artei pure şi consacrarea uneia din cele mai nobile figuri ale plasticei romame. D. Petraşcu şi-a reunit într’o impresionantă expoziţie opera sa din ultimii zece ani. A fost o sărbătoare de artă, o pildă şi o lecţie de nepreţuită valoare pentru publicul amator. Steriadi, care nu mai expusese singur de mulţi ani, Marius Bunescu şi Teodorescu Sion au dovedit prin expoziţiile lor nivelul înalt pe ca- re l’a atins plastica noastră. Grupări noi s’au înfiripat. Mar-cel Iaridit d-na Cornelia Bahic Daniel, N. Daniel, Corneliu Mihăescu, Iorguletcu Yor, d-ra Mieo.pro. Elpitfherio-J-p. ^ - x reta Ștefan au expus împreună, sub egida „Citerion-ului*’, afirmând un orez artistic bogat în variante și felurit în realizări. Dintre cei tineri s’a impus Vasie Popescu atât în expoziţia personală cât şi în saloanele oficiale, prin calitatea pasteii şi a culorii. S’au remarcat talente pline de îmbietoare promisiuni fe-rele Tania Septici, în expoziţia personală din sala Hasefer şî Elena Constante la ultimul Salon Oficial. Muzeul Toma Stellan a continuat lăudabila tradiţie de a organiza expoziţii internaţionale. Anul acesta a prezentat o expoziţie a artiştilor francezi inspiraţi de peisagiul african. Remarcabilă a fost participarea artiştilor minoritari la Saloanele Oficiale, unde arta unui Nagy Imre s a impus publicului cunoscător. Salonul Oficial de pictură a inaugurat o secţiune de autoportrete, care a obţinut un răsunător succes, atât prin valoarea psihologică şi documentară, cât şi prin calitatea operelor expuse. In participarea oficialităţii la viaţa noastră plastică s’au păstrat aceleaşi criterii cu totul străine de artă. Astfel, fresca Ateneului a fost încredinţată, fără nici un concurs prealabil, într’o atmosferă de complot, d-lui Costin Petrescu. Nu protestăm atât contra persoanei alese, cât împotriva metodei întrebuinţate. Operile de domeniul public — care vor rămâne ca o pecete a desvoltării plasticei actuale — nu trebuesc încredinţate după preferinţe pulitice sau familiare. Numai concursul public isbuteşte să creieze acel stimulent, acea întrecere şi frenezie menite să asigure un rezultat cât mai bun. Compoziţia decorarii de mare amploare a avut anul acesta câteva prilejuri fericite de manifestare. D-na Cutzescu Sterrck a făcut pictura murală a amfiteatrului Academiei Comerciale. Sala tronului din Palatul Regal va fi împodobită cu basoreliefuri de sculptorul Medrea şi diferiţi panouri decorative, încredinţate câtorva artişti consacraţi. In sfârşit, plastica română a suferit o dureroasă pierdere priicipamion Iui Stefan trimit-nx artist de valoare, care a ştiutuă cânte, cu multă sobrietate, poza plaiurilor moldoveneşti. An de strălucire, de activitarife şi de înfăptuiri tracice, 1931 înseamnă un bilanţ favorabil, ci însemnate câştiguri pentru plastica română şi cele mai justificate speranţe pentru viitori Ionel Jianu Miss și Célimène au luat masa împreună de reveillon O întrevedere, menită a rămâne, fără îndoială, în istoria Franței, a avut loc, zilele trecute, la Paris, între două prințese. E vorba de Céliméne, căreia i se spune și Cécile Sorei sau contesa de Ségur și de Miqtinguett, pe care familiarii o numesc Miss, iar cei care o iubesc. Mickie. Evenimentul a început la ora 19, în cabina de La Folies-Bergère a Mistinguettei. Miss o invitase, aşadar, la masă, pe Cécile Sorei, de reveillon. (La Paris, după cum se ştie, se revellonează şi de Crăciun). Mai era invitată şi Elvira Popescu, dar compatrioata noastră n’a venit, dintr’un motiv rămas v. încă misterios. Cécile Sorei venise cu o prietenă, doamna de Logonpoe și prefondata de un magnific coș* de trandafiri roșii. Se spunea că Misa și Cécile Sorei nu se pot suferi, că se vorbesc de râu, una pe alta, că se găsesc într un neîncetat duel de cuvinte perfide. Ce zvonuri stupide ! întâi. Misa nu e o femee atât de rea şi nici nu obişnuite să fie perfidă. Și al doilea, Cécile Sorei, care abia debutează în arta atât de dificilă a music-hall-ului, n’ar îndrăzni să critice p© cel mai mare dintre rivalele sale. A fost, deci, un dineu intim și fermecător, cu toate că a fost servit în tacâmuri cu reflexe de aur, sc& la dineul pa care i-l oferise, cu câteva zile înainte Cécile Sorei Mistinguettei, la Caemo de Paris, masa a fost serviti în farfurii de argint. Cinci purtători de tave «am»ivit masa. Spune-mi, porumbița mea, exclamă Cécil, cine s unt valeți! aceștia extraordinari? Parcă Lax» mai văzut prezintă: ’ ~ — Curenzio, Jean Sablon, Ben lyber Fraday și Mario... Luați loc. Stați cu noi. Ce repede trec® timpul când ești între prieteni, nu-i așa, Cécile? Miss a invitat-o apoi pe Cécile să mai reveilioneze odată cu el de Anul Nou, la Bougivai. Flineul a ţinut până la patru dimineaţa. In afară de domnii mai sus citaţi, au luat parte Paulette Doris, Marcel Bourgeois şi Noel Coward. Păcat, suspină Miss, că nu e aici şi „spectatorul necunoscut”! Spectatorul necunoscut e un poet îndrăgostit care-i trimite lui Miss în fiecare zi un sonet. Miss, neobosită, a dansat, a cântat, a creiat antren, cu extraordinarul ei dinamism și nu a curmat istorica într*Y#df?# deeth în zorii zilei. ....................................