Rampa, decembrie 1934 (Anul 17, nr. 5068-5091)
1934-12-01 / nr. 5068
Anul 17 No. SOGS REDACTIA, ADMINISTRATIA Sl ATELIERELE GRAFICE INTRAREA ZALOMIT No. 1 TELEFON No. 8-S1-B4 gusiniiiiijj ABONAMENTE Tnw l«mt Şsss ioni Uq *» . . La4 30Ü 1*1 500 L«i 1000 In străinătate dubi« Blliimniifi Publicitatea: RUDOLF MOSSK S. A Biurourile: B-dul Brătianu 22—Telefon* 2.40.07 Un romancier spaniol: José Carretero „La bien pagada“ Din literatura spaniolă cunoaştem pe Cervantes, Calderon, Unamuno şi Blasco Ibanez. Aceştia populează cu creaţiile lor un compartiment din literatura universală. Jose Carretero (El Caballero Andaz) nu e nci clasic, nici social şi nu poate fi comparat cu nici unul dntre cei enumeraţi. Dar pentru mentalitatea spaniolă e mai reprezentativ. Romanele sale conţin o viaţă frivolă, îmbrăcată în seriozitate. José Carretero, ale cărui cărţi s’au tradus cele mai multe şi în franţuzeşte şi care a apărut acum în prima traducere românească, e un scriitor de caracter. Temele lui sunt de specific sudic. Temperamentul spaniol echivalează cu temperamentul italian. Poate că între Carretero şi Pitigrilli există unele afinităţi. Dar trebue să constat că spaniolul nu gesticulează, nu e atât de expansiv ca onoratul său con frate italian. In stil, e mai reţinut. Romanul cu care e prezintat, în româneşte , „Femeia scump plătită”, are un element principal erotic. In general, toată literatura e preocupată de Eros. Săgeţile sexului provin dintr’un arc nud puţin inofensiv decât jucăria lui Cupidon. O exuberanţă erotică au introdus-o în literatură italienii. Pitigrilli a adus ceva personal şi în jurul lui o serie de romancieri identici, au continuat şi auaccentuat acest leirotism. Mai mult expresie şi vervă şi în total o obrăznicie în consideraţii, scrise inteligent şi cu umor. Da’ pomii pretinde enormă suplețe Tehnicieni ca Dekobra rezolvă întodeauna problema unei literaturi care trebue să captive de la primul moment. Victor Marguerritte care le discută serios şi doctrinar deviază întotdeauna Nu ştim care e situaţia lui Jose Carretero la el acasă. Dar, în contestabil, e unul dintre scriitorii cu reputaţie şi probabil cu multe admiratoare. Face parte dintre romancierii care se adresează femeilor. José Carretero, al cărui pseudonim indică pe un cavaier at îndrăzneli, reese din romanul cu care ne e prezintat, ca un ■scriitor suficient de abil. „La bien pagada” (ce frumos sună în limba spaniolă) e un roman demoravuri. Cadrul în care se înscrie acţiunea, e caracteristic spaniol. Din paginile lui Carretero respiri atmosfera Madridului. Personajele au o identitate special iberică. O familie spaniolă, cu gesturi şi expresii, din care surprinzi acel imponderabil şi totuşi clar vizibil specific. Apoi, un mexican. Fără îndoială că nicăieri în altă parte nu s ar fi putut întâlni spaniolii cu mexicanii decât la Madrid. Şi ceea ce trebue să remarc: spaniolii aceştia zugrăviţi de un spaniol sunt mai puţin insistenţi şi jucăuşi decât spaniolii zugrăviţi de un scriitor străin. De aceeia, caracteristica nu e superficială şi nici exagerată. José Carretero n’are nevoie de o ploaie de argumente ca să ne convingă că personajele lui sunt de origină spaniolă veritabilă. Conflictul este etern, dar modernizat prin erotismul dozat. Un mexican descins la Madrid cu multele lui milioane, se căsătoreşte cu o jună spaniolă, frumoasă brună şi cu ochi de foc. Tânăra lui soţie e o inconştientă ca toate femeile. Deşi ere un soţ destul de viril, îl înşelă cu un căpitan, un don Juan mult mai molatec. Soţul află, îl surprinde şi îşi constrânge femeia adulteră să renunţe la drepturile ei de soţie. Nu divorţează decât sufleteşte, pentru că morala catolică şi mai ales mentalitatea spaniolă nu recunoaşte decât căsătoria indisolubilă. Soţul decepţionat şi resemnat pleacă în lume ca să uite. După un timp se întoarce la Madrid Aici momentul dramatic îşi întâlneşte sofia, devenită curteizană. E femeia scump plătită. Va fi a lui pe bani. Aceasta e răzbunarea, întrucâtva ca din gama de terori sexuale ale literaturii lui Barbey D’Aurevilly. Femeia adulteră îşi dă seama că îşi iubeşte soţul. Dar e imposibil să reintre în inima lui. Boala, viciul, durerea o distruge. Şi ea moare sub ochiul de iertare al bărbatului pe care l-a înşelat şi care a pedepsit-o Ca acesta să guste din licoarea adevăratei iubiri, oferiţii de o femeie pe care putea s o întâlnească mai înainte şi să evite ortastrofa. Dar destinul... „La bien pagada”, romanul scriitorului spaniol Jose Carretero, e o carte scrisă curgător , plină de calităţi, nare nimic forţat şi se citeşte cu interes. AL. ROBOT Autorii dramatici despre piesele lor Ce spune René Fauchois despre „Femeia cu mănușile verzi“ Teatrul des Capucines din Pa- ris va represinta în curând o nouă lucrare dramatică de Rene Fau- chois intitulată: „Femeia cu mă-' nușile verzi*. Autorul, într’o convorbire acordată unui confrate parisian arată motivele ce l-au determinat să scrie această lucrare. — Am pornit de la ideia că mărul e pătruns de un vierme. De multă vreme mă gândeam să scriu piesa: „Femeia cu mănușile verzi“. Primul act l-am scris acum doi ani. Toate personagiile comediei mele le-am cunoscut încă înainte de războiu. N’am vrut să exploatez în recentele scandaluri ’din lumea finaciară, deşi piesa se referă la o serie de indivizi, de aventurieri străini, cari n’au nici o legătură cu ţara noastră, şi vin la noi nu-i mai ca să-şi satisfacă nişte pofte vulgare şi nemăsurate, beneficiind de ospitalitatea noastră. Piesa mea e foarte greu de jucat. Nici unul din actorii pe cari i-aşi fi dorit ca să joace rolul principal nu era liber. De aceea am şi luat rolul asupra mea. Deşi nu sunt actor de meserie, am mai jucat şi n’am fost prea rău apreciat Totuşi mărturisesc că am tras cu cât se apropie mai mult premiera. Alte roluri vor fi jucate de d. Fernand Rene, Pierre Deguinmand, Pierre Feuilliere, şi d-nele Marguerite Mayarme, Solange Sicard, Dorie şi Claude. Piesa e pusă în scenă de actorul Pierre Jouvenet. 0X0- 0 nouă operă a Mascagni Teatrul Scala din Milano va reprezenta la 16 Ianuarie pentru prima oară. „Nerone" de Pietro Mascagni. Conducerea muzicală o are compozitorul. 11%$, lilll lllll V W 1 ' ? ' . Director, SCARLAT FRODA ^ Scandal teatral la Viena Fuga actriţei Marika Rökk „Steaua manejului" Vedeta budapestană a fugit Luni la amiază, lăsând spectacolul fără vedetă Imocuitoarea ei a sosit in ultimul moment cu avionul de la Baga VIENA. — Se reprezintă, de câteva săptămâni, la Viena, cu mare succes, piesa lui Bus-Fekete „Steaua manejului“, înscenată la Circul Renz de directorul Wilhelm Gymes, cu subreta budapestană, Marika Rökk în rolul principal. De Luni seara, Marika Rökk nu mai e însă „steaua manejului“, fiindcă Luni la prânz a fugit, pur și simplu, lăsând spectacolul și contractul baltă. Fermecătoarea şi talentata actriţă — pe care văzând-o în manej sau pe scenă, ai bănui-o mult mai simpatică şi mai „normală“’ — s’a suit în acceleratul de Budapesta, fără a se gândi că plecarea ei periclitează existenţa a 50 oameni, câţi sunt ocupaţi în fiecare seară la Circul Benz. Directorul Gymes, care ştia însă cu cine are atace, a salvat situaţia. Spectacolele continuă. Irolul Markai Rökk e interpretat de o altă subretă ungară, Clari Tabody, care a venit imediat cu avionul, chiar Luni după amiază, de la Haga. Clari Tabody ştia rolul, fiindcă îl studia pentru un turneu american şi pentru o serie de spectacole cu „Steaua manejului“ care vor avea loc în Olanda. Iată ce a declarat directorul Gymes ziarelor vieneze în legătură cu această senzaţională afacere: STEAUA E NERVOASA „Marika Rökk era cam nervoasă în ultimele zile, fără ca să-mi pot explica motivul. In pauza spectacolului de Duminică seara, actriţa îi spune inspectorului de scenă, că mâine, adică Luni, nu va mai juca. Cunoscând caracterul d-şoarei Rökk, mă aşteptam să se ţină de cuvânt. De aceea, încă în noaptea de Duminică, am cerut legătura telefonică cu Haga, şi am rugat-o pe Clari Tabody să preia imediat rolul Marikai Rökk. Până seara, s-au repetat cu d-ra Tabody principalele scene ale piesei. Succesul pe care l-a obţinut Clari Tabody ne face să nu regretăm schimbul acesta cu totul involuntar al „stelei manejului“. FUGA LA BUDAPESTA Nu pot cunoaşte precis cauzele care au făcut-o pe d-ra Rökk să ne părăsească pe neaşteptate lăsându-ne într-o atât de mare încurcătură. Bănuesc însă că Marika Rökk a semnat un contract cu un teatru din Budapesta şi ţine să-l respecte cu orice preţ. Probabil că nu se aştepta la succesul atât de mare al „Stelei manejului" şi spera să se achite de toate obligaţiile ei până la sfârşitul lui Noembrie. Lucrul n’a mulţumit-o de loc. Trebuie să constat însă că d-ra Rökk îşi primea punctual gajul de 750 şilingi pe seară — O sumă cu totul respectabilă în actualele condiţiuni. Se înţelege că o voi da în judecată pe Marika Rökk. DICTATURA VEDETEI Toată afacearea, mai are, dealtfel, şi o poinţă specială. întreg personalul artistic şi technic al spectacolului, a fost foarte... fericit, aflând de fuga vedetei — evident, după ce se ştia că reprezentaţiile vor continua cu Clari Tabody. Marika Rökk instaurase la circul Benz un fel de dictatură, care devenea din zi în zi mai neplăcută.. Cu colegi şi colege se purta foarte urît, aproape cu bruscheţe. Spectacolul avea în fiecare seară un prolog în culise: crahul d-rei Rökk. Şi ’n fiecare seară directorul tremura de teamă să nu rămână fără stea. Cel mai neînsemnat lucru, putea fi pretext pentru un spectacol monstru. încă în timpul repetiţiilor, d-ra Rökk începuse să-i exaspereze pe colegi, prin întârzierile ei de ceasuri întregi. Primul mare scandal avu loc în seara premierei, când vedeta descoperi în foyer două coroane de flori destinate directorului Gymes și interpretului principal masculin, directorul Hubert Marischka. Vedeta dădu ordin oa-* menilor de serviciu să îndepărte- ze imediat coroanele. Alte scene scandaloase, se repetară în serile următoare. Marika Rökk cerea să i se aducă în cabină, odată cu gajul, și un coș cu flori. Dorința îi fu îndeplinită. Apoi, dădu ordin sa nu înceapă spectacolul fără permisiunea ei. Și această permisiune vedeta n’o acorda decât după ce îşi termina complet machiajul, deşi în primele zece minute nici nu apărea în manej. In relaţiile ei cu colegii, lucrătorii, artiştii de circ, era arogantă şi certăreaţă. Nervozitatea acestei domnişoare de douăzeci şi unu de ani nu putea fi explicată ca o consecinţă a surmenajului: Marika Rökk dormea toată ziua. Viena făcuse stelei din Budapesta o primire extrem de călduroasă. E regretabil că Marika Rokk se desparte de vienezi într’un mod atât de puţin amical. I Dintr’o strapontină Cine a furat şi cine a tras? Odată stârnit de vorbă cu d. pro Cercetările au fost începute de d. _ * _ • -a « A HM rt 1 1 A O u 1 Tony Bulandra, în formă de comisar Ananiu — dela Prefectură. Dar, când credeai că hoţul este încolţit însuşi poliţistul îi lua apărarea şi spunea că nu e eL Aşadar, cine l-a luat pentru numele lui Dumnezeu? Crispaţi şi urmăriţi de această ideie, toţi spectatorii, încălziţi din cauza caloriferelor cari steteau să plesnească, au început să facă cercetări pe cont propriu. D. Ion Marin Sadoveanu, într’un frumos costum gris, i-a spus d-lui Paul Prodan: „nu l-ai luat dragă Paul?“) Directorul Teatrului Naţional a negat cu înverşunare. Dintr-o loje alăturată, d. Panait Istrati, neofit al premierelor, a făcut semn d-lui Titel Petrescu, din stat: „nu cumva voi, cum sunteţi antimilitarişti?“ D. Titel Petrescu, îmbrăcat ca Alfred de Musset, a făcut semn cu degetul, — adică nu. Unii s’au gândit să apeleze la serviciile d-nei colonel Gavrilă Marinescu. Dar doamna Marinescu a spus că are bunul obiceiu de a nu se amesteca în chestiunile soțului său. D. Romulus Seiseanu a opinat că furtul tratatului trebuie să fie în legătură cu sosirea primilor delegaţi sovietici la Bucureşti. In schimb, d. Tudor Teodorescu-Branişte, retras în fundul sălii a spus d-lui A. Munte că nu se grăbeşte de fel şi că acesta este unul din avantagiile regimului democratic: se pot face în voie cercetările. D. Otto Marcovici a fost de părere că „Spionaj“ este tot atât de confuz ca şi „AB. C.“. O singură persoană din toată sala ştie cine a furat tratatul, un lucru ţinut atât de secret încât nici programul nici doamnele G. Storiu şi Annie Aurian Maximilian nu-l ştiam. Pentru a veni în ajutorul publicului am rugat-o pe d-na Bulandra să-mi desvăluie misterul. Politicoasă d-na Bulandra mi-a spus să nu mă supăr, dar nu poate să-mi spuie. Ca să-mi arate că nu are nimic special contra persoanei mele a adăugat că nici măcar d-rei Leny Caler, asociata sa, nu i-a sufesor N .Iorga, fecundul nostru autor dramatic, cu spiritul său desecat, făcând aluzie la piesa de teatru a unui şef de partid, în acelaşi timp reputat scriitor, mi-a spus: „Ştii, singurul moment dramatic din piesă e când se trage cu revolverul“. Autorul piesei „Spionaj“ care s’a reprezentat, în premieră, la Teatrul Regina Maria, mi-a amintit de afirmaţia d-lui N. Iorga. Căci, înainte de ridicarea propriu zisă a cortinei, spectatorii de miercuri seara au fost zguduiţi de două pocnete de revolver. Ce vreţi moment mai dramatic? D. Som Cotnăreanu a sărit un metru de pe fotoliul său, iar d-ra Mariţica Smiloviei , elegantă şi chiar frumoasă, a schiţat un uşor leşin. Se spune că numai cei cu musca pe căciulă se sperie... Dar multe se mai spun pe lumea aceasta! Aşadar, „Spionaj“ a început subt cele mai bune auspicii, întocmai ca Răşcanu şi Dinescu, d-na G. Storin — lup de mare şi d. M. Enescu — în formă de d. locotenent Gaby Mircescu — făceau exerciţii de tir. Mai trece şi d. Ronea la ţintă şi întreaga sală, care de data aceasta nu mai era surprinsă, s’a crispat, unii înghesuielu-se în alţii — şi ridicând câte un picior, în aşteptarea pocniturilor. D. inginer Tulea, lângă care mă aflam, mi-a şoptit: „ăştia cred că sânt alături la „societatea de dare la semn“. Doamna Lucia Sturdza Bulandra, împăciuitoare ne-a asigurat: „atâta a fost; acum se trage tocmai pe la douăspre noaptea“. Şi lumea trebuie să fie una şfacerii, pentru că cei de pe scenă se frământau cumplit, fiecare după temperamentul lui Aşad. M. Enescu îţi făcea impresia că frământă colaci. Dar acţiune piesei înaintează vertiginos. Se fură un tratat naval, încheiat între Ripensia şi ChinezuL (Aţi auzit de aceste ţări?; eu nu, dar n’are nici o importanţă). Aşadar cine a furat tratatul? Chestia ajunsese un fel de obsesie pentru toata lumea, nu de alta dar dacă nu se rezolva această chestie piesa nu se mai isprăvea.Sui făcut curiozitatea. Dar „Spionaj“ se complică şi în actul al treilea un boţ cu manşete scrobite îl omoară cu un glonte pe d. V. Ronea. Acuma, alta în ăla al popei, cine a tras cu revolverul? Un gând a străbătut întreaga sală: n’o fi tras d. Forţu — specialist în materie? Dar d. maior Tulea din justiţia militară a atras atenţia că nu poate fi vorba de d. Forţu, întrucât se ştie că d. Forţu nu numai că nu ţine să rămână anonim, dar din contra are obiceiu să se laude. Dar, mă rog, cine a furat tratatul şi cine a tras cu revolverul? Un lucru a fost admis de toată lumea: trebuia să fie una şi aceiaşi persoană. Dar cine este acea persoană? Cine nici cu gândul nu gândeşti! Repet că nu v’o pot spune, căci nu vreau să stric succesul piesei. In orice caz, vă ai sigur că nu sergentul din Piaţa Senatului. RADU MINA # * Sâmbătă 1 Decembrie 1934 3 Lei Sâmbătă și Duminică în matineu MARELE SUCCES NIION (.omedlie muzicală cu LEISY €A£ER la Teatrul REGINA MARIA Dusolina Giannini și Richard Tauber ln „Carmen“ Opera din Viena a dat un spectacol exceptional cu „Carmen". Rolul titular a fost cântat de celebra cântăreață italiană Dusolina Giannini, iar al lui Don José de Richard Tauber, In vizită ia o şcoală, de coamă Iată o şcoală a cărei existenţă n'aşi fi bănuit-o, dacă întâmplarea nu m'ar fi îndrumat odată, într acolo. Nostimele cuconiţe cari îşi fac bucle, ondulaţia permanentă, manecură sau îşi smulg sprâncenele, desigur că habar n'au că mâinile cari manevrează cu atâta... artă, au fost formate întâi într’o şcoală specială. E drept că şcoala nu-i încadrată la Ministerul Instrucţiunii, — dar drept este iarăşi, că dacă ar fi ca această şcoală să fie încadrată undeva, locul ei n’ar putea fi decât la... Ministerul Artelor. Indiscutabil că a coafa şi a înfrumuseţa podoaba capilară, e o artă. Istoria e plină de astfel de exemple, — şi multe din mijloacele de înfrumuseţare de pe vremuri, au rămas încă o taină. Capul femeii e în funcţie de coafură. O buclă aşezată cu gingăşie, poate tulbura o inimă de bărbat. Chiar şi biblia ne spune că Samson îşi avea puterea... în păr. Femeile şi-au dat seama de acest amănunt şi folosesc aceasta cu strategie. Desigur că un cap frumos ondulat cucereşte mai uşor decât un cap sbârlit, cu un păr lăet. Pe vremea malacovului s’a cunoscut cea mai mare artă a coafurei. Chiar azi, când femeea nu mai are prea mult păr în cap, tunsă fiind, ea e datoare să albe o coafură frumoasă. Oameni întreprinzători şi-au dat seama de acest lucru, punând bazele unor şcoli speciale, unde elevii învaţă această meserie, — care dealtfel, în treacăt fie zis ,se dovedeşte a fi foarte bănoasă. Şcoala de care vreau să vă vorbesc, e situată într’un subsol din Calea Călăraşi. Băefi şi fete tinere, învaţă aci abecedarul... părului. Au la dispoziţie femei şi chiar manechine vii. Elevii între ei se tund, se coafează, se manicurează şi-şi pensează sprâncenile, venind şi plecând, datorită acestui fapt, veşnic spilcuiţi, gata a merge parcă la bal. Din cauza atâtor experienţe, părul lor a căpătat ondulaţie... permanentă. Chiar şi băeţii au bucle şi sunt tunşi... a la gardone, Mita, care învaţă aci coafura, e azi o fată simplă, — dar în curând va fi mare coafeuză, şi de arta ei va depinde succesul unei domnişoare la un bai, sau la o vedere. E interesant de asistat la cursurile acestei şcoli. Prima impresie este că ai dea face cu o serie de băeli şi fete, cari n’au altceva mai bun de făcut, decât să se spilcuiască. Vorba aceea: ţara arde, şi baba se piaptănă, îşi are aci deplina confirmare. Fiecare fir de păr are aci o valoare. Din mai multe fire de păr se face o buclă. Părul este spălat, uscat, pieptănat şi apoi oxigenat sau vopsit în tot felul de nuanţe. Munca nu-i deloc uşoară. E migăloasă. Cere voinţă şi răbdare de fier. Elevii cari nu întrunesc aceste calităţi nu sunt admişi. In schimb n’au nevoe de nicio altă şcoală, de certificare şi de licenţă. Şi aci se pot observa talente. Simt unii cari manipulează foarfecă şi piept oinul cu o dexteritate uimitoare, chiar din primele zile. Aceştia vor fi viitorii mari coafori, pentru cari cucuoanele se vor bate, aşteptăndu-şi cu răbdare rondul, la ondulat, aşa cum un pacient ţine să fie operat de un anumit doctor. Profesorii eliberează diplomă, pe care viitorul coafor o va încadra frumos întră ramă de bronz, ţintuind’o, în peretele viitorului său salon de coafură, pentru a’şi câştiga stima şi încrederea clientelei. ’' F. O. FOSIAN „Mama“ Im Gorki a Împlinit 81 ani După cum se ştie, Maxim Gorki a scris celebrul său roman „Mama" inspirat de fapte trăite. Eroina sa, trăieşte. Se numeşte Anna Zalomva şi a împlinit împlinit de curând 85 ani. Bătrâna femee trăeşte fericită în amintirea eforturilor care au dat, pe urmă, rezultate. -0X0 -6:: o 7Teatrul Daunou pregăteşte reprezentarea unei piese de Armand Salacron car va fi jucată cu actriţa Spinein în rolul principal. SPECTACOL !NOU LA GRANDi- GUIGNOL Viitorul spectacol de la Grand Guignol se va compune din patru piese inedite, două drame şi două comedii. Prima e „Cea care se întoarce*, dramă în două tablouri de Marcel Maurette se evocă povestea unui om care iubeşte şi care nu poate să uite lafemeea moartă într’un accident. Un medic încearcă o experienţă extraordinară ca să-l scape de această obsesie. A doua piesă a Zona roşie de Edmond Gilbert. E odiseea unei femei care s’a constituit de bună voie prizonieră într’o pimniţă în timpul bombardăreiParisului [ Ide, avioane duşmane. Alte două piese sunt comedii semnate de Gabriella Hervillez. Una e intitulată: Câştigul de cinci milioane şi a doua. Emisiunea de 27 de ore. O PIESA DE PIRANDELLO LA DES MATHORINS După reluarea piesei Sfânta Ioana de Shaw, Georges’ Pittoeff va monta piesa lui Luigi Pirandello intitulată: Nu se ştie cum! O PIESA DE RENE BENJAMIN LA VARIETES Teatrul Varietes, va monta după epurarea succesului revistei lui Rip o piesă nouă de Rene Benjamin. Actorul Pierre Brasseur a fost angajat să joace rolul principal PROGRAMUL GRUPAREI RIDEAU DE PARIS Gruparea Rideau de Paris înfiinţată de Marcel Herrand anunţă pentru stagiunea aceasta reprezentarea următoarelor piese: Omul alb de Andre Richaud, Recepţia la castel de Roger Vitrac, Băiat de familie de Jacques Prevert, „Bebe Groseille“ de Pierre Devaux. Cele treizeci de milioane ale lui Gladiator de Labiche, Dragoste lui Tiaian de Max Iacob, Ecube de Euripide. Opereta Mandrin de Szule cu textul de Romain Coclus se va juca la Mogador cu d-nele Solangy Renaux, Helene Regelli şi d-nii Charles Friant, Georges Ionatte, Albert Allard etc. ATRACŢIILE REVISTEI DELA FOLIE BERGERES In noua revistă de la Folies Bergeres se va vadea între altele, cum un întreg cortegiu nupţial intră intr’o piscină cu apă veritabilă. Noutăți teatrale parisiene 'mmmm illef -C. P v.'-MeWver awm mifc'n'nMHTi' ........................ Spindly Marischka va juca de Crăciun o operetă de Robert Stolz Premiera de Crăciun a lui Theater an der Wien nu va fi, după cum s’a anunţat, Djama“ de Paul Abraham, fiindcă partitura acestei operete nu e încă gata, ci „Venus în mătase“ de Robert Stolz. , Jf/Kjfjll Rolul principal masculin va fi cântat de tenorul budapestan Ladislau Suecz, iar partenerasa va fi Mary Losseff. In celelalte roluri vor apare Louis Treumann, Fritz Steiner si Mimi Sharp. o:: o- A O X — Robert Stolz