Rampa, ianuarie 1935 (Anul 18, nr. 5092-5115)
1935-01-02 / nr. 5092
A RAMPA Literatura în anul 1934 58 de romane, 16 volume de critică, memorii şi esseu, 14 cărţi de versuri — iată literatura românească în 1934. Poate mă înşel asupra cifrelor, dar în niciun caz asupra raporturilor dintre ele. Preponderenţa romanului rămâne strivitoare. Inutil să reiau aici o problemă şi obositoare şi inutilă: romanul este o superstiţie editorială foarte rezistentă Să-i aşteptăm cu răbdare declinul. In acest sens, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II", care şi-a inaugurat anul acesta activitatea, va îndeplini un oficiu decisiv. Este dealtminteri faptul capital al vieţii noastre literare din 1934 şi mi se pare obligatoriu ,a-l însemna în fruntea acestui sumar tablou. Fundaţia afirmă în alegerile sale, o limpede preferinţă, pentru poezie şi critică. Fundaţia are şi posibilitatea şi datoria de a se sustrage gustului public şi de a-i impune alte preocupări, decât acelea, pe care le fixează cererea şi oferta. Fără obsesii comerciale, ea nu cunoaşte teroarea marelui public şi tocmai de aceea i se poate adresa acestui mare public, de la care nu aşteaptă indicaţii, ci cel mult adeziuni. Este un oficiu de educare a cetitorului absolut de neînlolocuit. Nu cred că exagerez obţinând că în cultura românească anul 1934 va rămâne anul în care Fundaţia Regală şi-a inaugurat tipăriturile. * Registrul nostru de sfârşit de an nu va fi complect. E şi greu, este şi neinteresant să ţinem seama de tot ce s-a tipărit. Neinteresant, pentru că timpul nu va păstra decât puţine din abuziva activitate tipografică a anului. Greu, pentru că nu-i putem impune memoriei noastre, imposibilul exerciţiu de a recapitula totul. Să procedăm metodic, după genuri. 1) Roman D. Liviu Rebreanu a publicat „Jar‘‘. Este un roman de psichologie, gen care alternează în opera sa ejr romanele de massă. Ion, Pădurea spânzuraţilor şi Răscoala alcătuesc o familie de cârţi, în timp ce Adam şi Eva, Ciuleandra şi Jar formează o altă familie. Mijloacele de expresie ale dlui Rebreanu răspund desigur mai mult evocărilor epice de mari proporfii* decât analizelor psihologice intime. Nu mai puţi. Iar e o carte străbătută de suflul vieţii, ultim criteriu al romanulu. D. Cezar Petrescu şi-a continuat şirul regulat de romane, publicând la distanţe nu prea mari Oraş patriarhal, Apostol şi Duminica orbului. D. Clar Fetrescu este un romancier egoi cu sine însuşi, laborios şi puţin didactic prin preocupări, ceea ce îi deschide însă un solid drum în publicul cel mare. D. Mihail Sadoveanu a regăsit in Nopţi de Sânzene câteva accente vechi de povestire. D. Gib. Mihăescu a tipărit o nuvelă fără mari ambiţii „Femeia de ciocolată"4 şi un lung roman inegal „Zilele şi nopţile unui student întârziat “, nu lipsit de calităţi, dar înăbuşit în lungimi. D. Ionel Teodoreanu n’a izbutit în „Crăciunul dela Silivestri44 nici să regăsească emoţia Medelenilor, nici s’o piardă complect, pentru a da romanul realist, orăşenesc şi obiectiv, pe care îl caută. D. Mircea Eliade şi-a surprins cetitorii de două ori, bruscând aşteptănle celor care cetiseră „Maitrey", prin două romane fundamental deosebite. „întoarcerea din Rai‘‘ este un roman stufos, complex, cu variate drumuri interioare, cu multiple planuri ele acţiune şi meditaţie — roman de reci dezamăgiri, roman de lente descompuneri. Lumina ce se stinge, carte stranie, obscură, deconcertantă, care se aşează între roman de aventuri şi solilegiu metafizic, a provocat uluite neînţelegeri. Preţuesc foarte mult curajul acestui scriitor, care înfruntă simpatia publică, ridicându-i în faţă voite dificultăţi- Industria literară începe totdeauna de la complicitatea scriitorului cu publicul său. D. Eliade îşi necăjeşte publicul — şi bine face. Cred dealtfel că timpul va reveni asupra „întoarcerii din rai", carte care rămâne să fie descoperită mai târziu. Premiul Tekirghiol-Eforie, căruia îi datorăm în 1933 „Maitrey"' ne-a dat în 1934 „Arsenic“ de Sergiu Dan. E o carte admirabil scrisă, cu un ton just şi mărturisind prezenţa continuă a inteligenţii celui care a scris. Arsenic înclină însă prea mult spre nuvelă. Un material de viaţă mai amplu va osteni oare condeiul subtil al acestui scriitor? Nu cred O întrebare exact contrarie poate fi pusă romanului d-lui I. Peltz (Calea Văcăreşti şi Foc în hanul cu tei). D-sa nu ezită în faţa subiectelor complexe. O umanitate diversă şi confuză se agită în cărţile sale, de un realism străbătut de un dublu curent liric şi satiric. Dacă ar fi să stabilim o filiaţie am vorbi de Emile Zola, patron literar şi al d-lui N. D. Cocea care cu Un petec de negreaţă continuă succesul „Feciorului de slugă". D. Cocea este un mare cronicar, pe care romanul îl stinghereşte. Dacă aş fi editor, l-aş obliga să-şi scrie memoriile şi am căpăta astfel un extraordinar pam fiet, dacă nu un document social. Pentrucă veni vorba de „documente" să observăm că d. C. Stere n’a ajuns încă cu al 5-lea al său volum — Nostalgii — din seria „In preajma revoluţiei“, la capitolul maturităţii eroului său, capitol pe care îl aşteptăm cu o curiozitate nu exclusiv literară. Dar d. Stere este incontestabil un bun povestitor. De interes tot documentar au fost Pescarii d-lui C. Ardeleanuși — pe cu totul alt plan — Transsiberiana d-lui Ion Timuş. Intre document și roman, care din aceste două trăsături va domina în Mite a d-lui E. Lovinescu? N’am cetit cartea, prea de curând apărută, dar voiu referi la timp asupra ei. Acelaș lucru pentru „Bagaj“ de d. H. Boneiu, pentru „Mângâierile panterei“ romanul d-lui Mirmil Sorbul și pentru „Vagabonzii" d-lui Emil Dorian, apărut intr' o nouă editură, nu mai departe decât săptămâna trecută. Nu cred însă că va fi nevoie să revenim asupra d-lui Damian Stănoiu, care cu Parada norocului şi O zi din viaţa unui arhimandrit continuă să uzeze şi să abuzeze de facilitatea sa de a scrie. Ne va trebui însă neapărat o cronică pentru d-na Henriette Yvonne Stahl, care în Steaua Robilor duce mai departe remarcabilele sale resurse de analiză, pe care anumite pagini din „Mătuşa Matilda“, le revelau mai de mult. D. Ion Călugăru a tipărit „Don Juan Cocoşatul“, roman defectuos construit, dar în care regăsim aliajul de peisaj orăşenesc şi de viziune folclorică, ce distinge arta acestui scriitor. J î i iTudor Teodorescu-Branişte a dat in Baiatul popii o cronica pe care dispoziţiile satirice ale autorului au servit-o bine. Au mai publicat romane d-nii Lascarov Moldovanu (Mamina), M. Sevastos (Aventurile din strada Grădinilor) și G. M. Vlădescu (Moartea fratelui meu). Prin preocupările, dacă nu dea dreptul prin obsesiile lor, pot fi grupate laolaltă Drumul dragostei de Sandu Teleajen, familia de D. V. Barnoschi, Neastâmpăr Oclav, Dessila Si Mâl de Isaiia Racaciuni. Sunt romanele „erotice” ale anului. D. Sandu leleajen, supărător de liric pe alocuri, d. Barnoschi jenant prin „gândire socială“, d. Dessila ternotofi valorifică prin contrast cartea d-lui Răcăciuni, scrisă fără gravitate, cu o panija alertă și ironică. Anul 1934 nu ne-a adus numai producția regulată a romancierilor mai vechi. Există desigur un grup de scriitori, de la care editorul, librarul şi cetitorul aşteaptă periodic un roman. Nu pot lăuda îndeajuns această obişnuinţă, care dă ritm, continuitate şi ordine unei vieţi literare. Dar 1934 a fost şi un an de debuturi în roman. De la d. Horia furtună, care după o lungă carieră poetică şi dramatică face cu Iubita din Paris o primă experienţă epică, până la d. Puiu Gărcineanu care cu „Lângă schitul lui Taraja face o juvenilă intrare pe poarta literelor, sunt nenumărate debuturile de consemnat. D. Ury Benador a dat cu Ghetto Veac XX o carte patetică, felinştită, febrilă, cu o lume foarte vie, prinsă într'un elan liric, încă necristalizat. Este un debut care justifică toate aşteptările. Ileana Lupului al d-lui Theodor Râşcanu este un roman de reminiscenţe sămănătoriste, foarte robust totuş prin accent epic. Inegal şi în orice caz prea lung „Cei şapte fraţi siamezi“ de d. T. C. Stan. Nesemnificativ, A doua viaţă a lui Şerban Varu de d. Luca Gheorgiuade. Prea de curând apărut pentru a-i fi citit romanul Urechea lui Dionys de d. Virgiliu Monda. Un „caz“ a constituit debutul d-lui Petre Bellu cu Apărarea are cuvântul, op incalificabil, de cea mai categorică periferie literară, absolut lipsit de interes, trivial până la refuz — din care totuş o reclamă susţinută a făcut o „revelaţie “ Debuturi simpatice, fără să spună prea mult, dar deasemeni fără să excludă pe viitor posiblitatea unei surprize, au fost într’o gară mică de d-ra Sidonia Drăguşanu şi într’un pension de domnişoare, de d-ra Anişoara Odeanu. Vai, de ce nu mai sunt debutante d-rele Martha Rădulescu (Să ne logodim) şi Erastia Peretz (Ceai dansant)? Am mai putea spera. Am păstrat anume la urma, pentru consolarea noastră, Ioana d-lui Anton Heiban, apărută în făgăduitoarea editură Pantheon, de la Brad. Vom vorbi despre „Ioana“ în prima noastră cronică literară. 2) Critica şi esseu Cu puţină vreme înainte de a muri, Paul Zarifopol şi-a publicat în volum câteva studii critice mai vechi: Pentru aria literară. Este o subtilă, adâncă şi variată revizuire de valori glorioase, pe care ochiul criticului le detronează cu incoerenţă. ,Menţiunile critice“ ale d-lui Perpessicius cuprind în a doua lor serie, tipărită de Fundaţiile Regale, literatura anilor 1927, 28 şi 29. D. Perpessicius ar trebui obligat să publice anual cele 52 de studii critice, în care — când îi permite cenzura — urmăreşte scrisul românesc. Lectura „menţiunilor“ în volum, este menită sa reveleze în d. Perpessicius din critic orientat şi just, nu un comentator benevolent, cum se spune. D. N. Iorga a tipărit o fantezistă istorie a literaturii contimporane, remarcabilă prin umor şi invenţie. Din fericire aproape în acelaş timp, ne-a dat o nouă tipăritură a vechilor sale portrete şi esseuri Oameni cari au fost, carte de proză românească admirabilă, cu vaste şi variate orizonturi deschise dincolo de o imagine, de o evocare, de un cuvânt. D. Al. I. Teodoreanui a publicat în Tămâie şi otravă câteva articole, pamflete şi recenzii injuste, excesive şi amuzante. Cartea cu poeţi a d-lui Lucian Boz culege o serie de recenzii despre cărţile de poezie ale ultimilor ani. Trebuie oare să înumărăm printre cărţile de critică, cele două glume proaste care se numesc „Nu“ şi „Negativismul tinerei gel nemţii“ prima de d. Eugen Ionescu şi a doua de d. Mihail Ilovici? Critica anului nu se judecă însă atât după volume — prea rare, prea depărtate de public, prea ineficace prin izolarea lor — cât prin activitatea susţinută şi continuă a celor doi-trei observatori literari, pe care îi mai avem. Ne bucuram în anii trecuţi de o echipa critică complectă. D. Perpessicius a fost însă scos din joc prin suprimarea „Cuvântului“, d. E. Călinescu abandonase şi d-sa într’un timp, d-nii Ion Cantacuzino şi Octav Suhliu scriu prea rar şi fără continuitate. Rămân ,pe poziţiil! d-nii Şerban Cioculescu şi Pompiliu Constantinescu, excelenţi servitori ai cărţii, în afară de jocul editurilor, al reclamelor, al amiciţiilor şi al adversităţilor (cu excepţia propriei lor adversităţi reciproce). O singură carte de esseuri în 1934 — şi aceasta apărută în ultimele zile ale anului: Oceanografie de d. Mircea Eliade, tipărită de editura „Cultura Poporului“, de la care așteptăm o activitate pe măsura acestui admirabil debut. Păi străna acestei „jQaeanografii** un foileton special. Este „Mi se pare că...'4 volumul d-lui H. St. Streitman, un volum de esseuri? Poate nu. Culegere de reflexii, note, judecăţi, cartea d-luiStreitman areceva din acele „jurnale“, atât de iubite în Franţa şi Anglia. Foarte frumoase Izvoarele şi popasurile d-lui G. M. Cantacuzino, care aliază unei cunoaşteri tehnice a artei, un scris surprinzător de simplu şi plin. D. F. Aderca prezintă în „Oameni excepţionali4 câteva mari existenţe, solicitate celor mai felurite planuri de viaţă, politică, artă, arme... E o carte vie, în care documentul cedează viziunii personale. „Descoperiţi“ de premiul scriitorilor „needitaţi“, d-nii C. Noica şi Emil Ciernu ne interesează inegal. Preţuim în d-l Noica o inteligenţă supraveghiată şi totuşi liberă, armonioasă justă. E un scriitor de frumoase posibilităţi de expresie, pe care abstracţia nu-l păcăleşte. Vom spune exact contrariul despre d. Cioran, nebulos, febril, confuz şi „paradoxal“ (Groaznic gen pe care d. Cioran îl practică cu talent, în timp ce diverși filozofi de ziar îl practică fără). Nu vom vorbi deocamdată nici despre „Existenţa tragică“ a d-lui D. D. Roşea, nici de Estetica d-lui Tudor Vianu, pe care le lăsăm pe seama unui eventual „an filozofie“ iu literar. Vom mai semnala însă, ca sa încheiem, capitolul testeului şi all criticii, trei monografii şi trei cărţi de călătorie. D. E. Călinescu a tipărit un nou „Eminescu“ în continuarea biografiei romanţate din 1933 şi ocupându-se de astădată de opera poetului. D. C. Antoniade continuă şi d-sa cu un al doilea volum, vasta monografie închinată lui Machiavelli. In sfârşit d. Em. Ciomac ne dă „Viaţa şi opera lui Richard Wagner44, studiu sintetic, de expoziţie clară şi cu multe pagini de reală emoţie. Simplificăm desigur foarte mult socotind America văzuta de un tânăr de azi a d-lui Petre Comarnescu drept o carte de voiaj. Mai mult decât reportaj, volumul acesta este o prezentare vie a linei lumi, în care favoarea călătorului n’a anulat simțul critic al intelectualului. D. Mircea Eliade în India (a patra sa carte din 1934) surprinde peisagii, oameni, probleme, fapte, cu vivacitatea romancierului, dar şi cu obişnuinţa gânditorului de a merge totdeauna, până la semnificaţie. Cât despre Atena cu un singur spectator a d-lui Horia Oprescu, nu o cunosc deocamdată. 35) Poezie „Antologia poeţilor tineri” tipărită de Fundaţiile regale ar fi putut să fie un volum edificator. Nu este totuşi, într’un sens abuzivă, în alt sens incomplectă, prea săracă şi prea încărcată în acelaş timp e o carte care nu revelează şi nu compromite nimic. Dar să nu fim prea aspri: o antologie este un lucru extrem de greu. Două retipăriri interesante: Bacovia (Poezii) şi Ion Pillat (Pasărea de lut). Amândouă melancolice prin revizuirile pe care ţi le impun, şi prin amintirile pe care le deşteaptă Inegal, cu impurităţi satirice său teziste, d. George Gregorian (La poarta din urmă) nu este mai puţin o mare surpriză în lirica anului. D. Demostene Botez continuă în Cuvinte de dincolo o poezie aşezată, fără îndrăzneli, fără cântări, cu o cuminte graţie familiară. D. Adrian Maniu tipăreşte „Cartea ţării“, pe o foarte dificilă temă poetică, greu de biruit. D. Camil Baltazar în „întoarcerea poetului la uneltele sale“ ne dă mai mult decât o „întoarcere“. Volumul său este o nouă experienţă poetică, de sensibilitate, de vocabular, de imagine. Au mai tipărit volume de versuri în ultimul timp d-nii G. Lesnea (Cântec deplin), George Silviu (Paisie psnbil spune...) şi V. Ciocâlteu (Poesii). Vom reveni după lectură. Diversă, recolta lirică ce o datorăm direct sau indirect aceloraşi premii ale scritorilor „needitaţi“, îmi voiu lua libertatea de a-l semnala în primul rând pe nepremiatul Emil Gulian (Duh de basm), despre care am vorbit îndelung la apariţie şi despre care sunt sigur ci voiu mai avea prilejul şi obligaţia critică de a mai vorbi. D. EugenJebeleanu (Inimi sub săbii) cu oarecari reminiscenţe vizibile, e totuşi un poet de expresie severă, matură, stăpânită. D. Horia Stamatu (Memnon), poet graţios, versificator inventiv, jucându-se cu emoţiile pe care nu şi le iartă. D. Vladimir Cavarnali sămănătorist de ultimă generaţie, fără îndoială talentat. A mai fost premiat şi d. Dragoş Vrânceanu (Cloşca cu puii de aur) risc pe care d. Victor Stoe l-a prevenit tipărindu-şi singur „întrebarea de stele“. Anul poetic se închide glorios Anul muzical (Continuare din pagina 3-a) şi baletul „La piaţă” de Mihail Jora pe scenariul d-nei Gafencu. Nu s-a reprezentat în cursul anului nici o lucrare originală nouă. Aşteptăm opera d-lui Sabin Drăgoi „Dumnezeu pe plaiuri“ anunţată de atâta timp şi pe care opera ne-o pernite pentru anul acesta*. La activitatea operei mai sunt de menţionat spectacolele absolut populare pentru muncitori cari se dau în fiecare luni, cu sprijinul Municipiului Bucureşti şi faptul că tot anul acesta, opera a făcut pentru prima oară un turneu de propagandă reprezentând „Căsătoria secretă“ de Cimarosa cu d-nii Niculescu Basu, Tassian, Chirideanu, Alger şi d-nele Maria Sneina, Valentina Creţoiu, Felicia Vasiliu etc. S’au dat treizeci de spectacole în principalele oraşe din ţară. Turneul s’a făcut în lunile Aprilie şi Mai. Opereta, care dispăruse cu totul de la moartea lui Leonard a reînviat anul acesta. Nu ştim dacă publicul a simţit lipsa operetei, dar înregistrăm faptul că s-au făcut lăudabile sforţări pentru reînvierea ei. Opera Română, imitând exemplul Operei din Viena care a reprezentat „Giuditta“ de Lehar şi al Operei Comice din Paris, a montat „Casa cu trei fete“ care e de fapt un episod romantic din viaţa lui Schubert. Opereta s-a cântat în excelente condiţiuni cu d-ra Guţianu, Miciora şi d-nii Nasta, Bădescu şi Oprişan şi a realizat reţete ce au întrecut toate aşteptările. Compania Marioara Cinsky recent înfiinţată a inaugurat un teatru nou consacrat în întregime operetei. S-au făcut sforţări pentru crearea unui ansamblu nou. Elementele tinere, angajate sunt promiţătoare şi tenorul Igo Gutmahn artist cu o reputaţie bine stabilită, a cântat remarcabil opereta Ţara Surâsului. Aşteptăm din partea acestei companii care încurajează elementele tinere, spectacole din ce în ce mai reuşite. Şi d-l C. Tanase, care cultivă de ani de zile genul revistei, a făcut o reuşită incursiune in domeniul operetei reprezentând cu un fast extraordinar: „La calul bălan“ cu muzica de Ralph Benatzky. D-sa şi-a complectat ansamblul cu două elemente preţioase, d-ra Olga Solomoneanu, o soprană lejeră cu o voce de o excelentă calitate şi tenorl V. Chirideanu de la Opera Română. Tot ca încercări apropiate de operetă, trebuesc considerate şi reprezentaţiile comediilor muzicale: „Miss Viteza“ de la teatrul Ventura şi ,,Ninon“ la teatrul Regina Maria. Ambele jucate cu un considerabil succes de d-ra Leny Caler. O încercare reuşită în domeniul comediei muzicale a mai făcut şi teatrul Alhambra reprezentând „Alhambra filmează“ o reuşită lucrare originală cu muzica de compozitorul Vasilescu şi libretul de d-nii N. Vlădoianu şi Constantinescu. Nu trebuesc trecute cu vederea nici melodiile originale aşa zise „La modă“ lansate în reviste de d-nii Vasilescu, Andreescu, Bily Roman, etc. Al. Petrovici de Mihail Sebastian cu traducerile d-lui A. Philipide din Beaudelaire, victorie dintre cele mai dificile şi mai scumpe, victorie pentru care acest scurt omagiu este desigur insuficient. Dar asupra poeziei româneşti actuale vom avea prileul să ne întreţinem mai des — şi dacă nu-l vom avea, îl vom provoca. * Am sentimentul, terminând această grăbită trecere în revistă, de a fi făcut un lucru insuficient nu numai prin numele şi părţile pomenite (căci, sunt convins, foarte mulţi mi-au scăpat), dar mai ales insuficient prin impresie ge- nerală. Nu cer scuze. Este riscul acestui tradiţional „an literar“, a-*tât de neconcludent, în socotelile sale. Poate nu e totuşi rău să fi luat contact cu cetitorii „RAMPEI“ tocmai printr’un tablou de ansamblu, care, cu riscul unei judecăţi prea sumare ne poate totuşi servi drept punct de pornire. Ne va fi mult mai uşor să încheiem un bilanţ literar la sfârşitul anului 1955, căci până atunci, cu ajutorul Domnului şi cu buna dumitale voe, cetitorule, vom fi stat de vorbă despre cărţi despre oameni şi despre atâtea altele câte încap deşi nu se văd, într’un „an literar44. E o făgăduială, pe care nu o fac — în ce mă privește, fără emoție. Douce France — iată satul trimis de ţara parfumului care-i Franţa. Şi tot farmecul ei ni-i înfăţişat de renumita apa de colonia ,,DOUCE FRANCE" şi de pudra ,,D OU C E FRANCE". — două produse de cari, azi, doamna eleganta nu se mai poate lipsi. PARFUMERIE LUBIN • PARIS* „ DURABIL “ Calea Moșilor. 89 Casă propie Având cheltuieli reduse vindem Pantofărie fină pentru Doamne Reptile veritabile 600-800 Antilopă veritabilă 495 Chevreaux maron 475 „ negre 435 Mătase pură 380 Crep 450 c Modele originale Calitate garantată Prețuri foarte reduse ............................... 1 NUMAI PÂNĂ LA ÎN IANUARIE 1935 SOC. GEN. de GAZ şi de ELECTRICITATE BUCUREŞTI distribue abonaţilor săi câte un fier electric de călcat în schimbul unui fier de călcat cu mangal şi plăţii sumei de LEI 100.— Distribue începând de la 20 Decembrie 1934 aceste fiare electrice de călcat ____