Rampa, mai 1936 (Anul 19, nr. 5488-5512)

1936-05-01 / nr. 5488

Antal Id REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA­­ Şl ATELIERELE GRAFICE STR. BREZOIANU. 51 TEL. 3.61.21 (fNJIlfllIflItj ) ABONAMENTE Trel luni — — — — Lei 300 Şase luni — — — — Lei 500 ’i Un an — — — — — Lei 1000 In str&inatate şi pentru Instituţiuni preţul dublu , r ItimmmiHi Publicitatea la Administraţia ziarului RAMPA Str. Brezoianu, 51 Tel. 3.61.24 * — No. Director: SCARLAT FRODA1 Intre „înjurătura şi ideologie Printre celelalte, atât de mul­te deficienţe ale mentalităţii’ noastre literare, există şi a­­ceasta, a n­eputinţa de a delimi­ta noţiunile „înjurăturei” pro­­priu zise de ceeace s’ar numi» într’un sens larg. ..ideologia­­literară”. In primul rând, trebue să re­cunoaştem că nu prea avem ,i­­d­eologie” înăuntrul fenomenu­lui literar, înţelege prin ,­­ideolo­gie înăuntrul fenomenului lite­rar” acele diferenţe de atitu­dini născute din viziunile dife­rite asupra literaturii, acele­i­ po­zi­ţii teoretice care, depăşind sensul strict al creaţiei, cimen­tează totuşi organicitatea ei. Bi­neînţeles că ideologia literară nu poate exista decât î în momen­tul în care literatura a atins o oarecare maturitate, în care, adică, conţine mai mutte ge­nuri, mai multe moduri de ex­presie. Din clipa în care un scriitor s’a realizat şi a devenit o va­loare el a împlinit­, implicit, şi lin act de „atitudine” spirituală (culturală) prin care, voit sau nu, se integrează într’o anumi­tă perspectivă, într’un anumit gen de valori. De aceea, deosebirile dintre generaţii nu trebuesc văzute prin caracterul lor biologic, ci prin fenomenul de spiritualitate pe care-l reprezintă­ Literatura în sine, realizează poziţii „ideo­logice” tot atât le firesc pe cât le realizează poitica sau cultu­ra în genere — şi de aici se nasc conflictele care ar trebui să rămâe numai teoretice. Or, ce se întâmplă la noi In loc de poziţie, de viziune, de perspectivă a fenomenului lite­rar pe care oricine vrea s’o re­prezinte, intervine rudimentul mahalagesc, şi atunci se naşte •»înjurătura”. Ar trebui înlătu­rată, în primul rând, prejude­cata că literalii, că „scriitorii’ sunt cei mai ,,pasionali” oa­meni, că sunt cei mai scentibili la vanitate, la invidie, la toate meschinăriile clasice (Capsiste, cum s’ar putea numi, cu un ter­men local) prin care se judecă specia poeţilor irascibili. ..Scrii­torii între ei” — cu toate aceste mici viziuni de subiectivitate abjectă, este una din cele mai degradante prejudecăţi care planează aici. Scriitorul trebue să fie, în primul rând, un om, şi de la omenie la obiectivitate este o relaţie necesară. Atmos­fera dintre scriitorii d­e la noi este înăbuşitoare toc­mai prin această nediferenţiere a­­jiatudinilor” în care ar tre­bui să se resimtă fiecare, păs­­trându-şi totuşi obiectivitatea. Nu exită încă o justă noţiune în ceea ce ar trebui să fie înjură­tură”. Exemplu: Am „înjurat” acum câtva timp pe Mihail Sadoveanu şi a­­cest lucru mi-a fost reproşat cu un lux de opacitate care m’a îngrozit. Adevărul era, însă, că nu.­ .»înjurasem” pe marele (într’a­­devăr mare) Mihail Sado­v­eanu, fiindcă asta ar însemna, pur şi simplu, o obrăsnicie nevinova­tă. Definisem, însă, o anumită Poziţie spirituală, a unui gen de literatură care era la celălalt pol de genul în care mă com­plac. A spune că marele Mihail Sadoveanu e un mare poves­titor şi un prost psiholog, nu în­seamnă a-l „înjura”. Ceea ce, însă, mi poate fi înţeles cu uşu­rinţă­ la noi. Şi apoi, sunt poziţii şi poziţii, sunt ranguri în literatură aşa cum există în cunoaştere şi in­cultură. Că genul povestirii es­te inferior celuia psihologic, iar că simpla psihologie este infe­rioară simbolurilor spirituale — o ştie oricine. Când o spui, în­să, reese că ai „înjurat”. Este adevărat, pe de altă par­te, că „generaţia tânără” când e vorba de valorile care nu-i convin — nu-­şi stăpâneşte ter­menii, că exagerează cu „ati­tudinea”. Dar asta se explică prin juvenalitate iar nu prin rea credinţă. : (Scriitorii tineri aduc în cultu­ra românească tocmai acest e­­fort de a eşi din mahalagism, din prejudecăţile „sentimenta­le” asupra scrisului şi asupra scriitorului. Dar, printr un feno­men inexplicabil, cad el însuşi în mentalitatea pe care vor s’o înlăture. Ceea ce se explică pe alte căi­. Dar a învăţa să-ţi susţii pozi­ţia şi, totuşi, să-ţi stimezi adver­sarul nu e numai de natura fe­nomenului literar. Şi de aici în­cepe orice tristețe și, orice scep­ticism •. DAN PETRAȘINCU PU LUCTE ALBE „FAJÉRA” de Mateiu I. Cara­giale.­ ­" Editura „Cultura Naţională” va fi prezentă de ziua cărţii cu câteva volume die senzaţie­ Ast­fel va fi volumul de poeme i­­nedite al regretatului şi ciuda­tului Mateiu I. Caragiale- inti­tulat :„Vajéra”. Pentru cei cari au citit „Crăci dela Curte« Veche” şi „Remember” placheta de poe­zii a preţiosului şi singuratecu­lui Mateiu I. Caragiale, echiva­lează cu un eveniment literar’ Se va pune astfel, din nou „pro­blema” literaturii lui Mateiu I. Caragiale o literatură esenţială, condensată, făcută numai pen­tru iniţiaţi’­ i­­ de frumos. Iată o parte din der corul cu­devărat sărbătoresc, în lăuntrul căruia vizitatorii „Pa­vilionului Culturii” vor putea să admire progresele cari le-au făcut cartea şi tipăriturile ro­mâneşti din cursul vremii. VIN ŞI APA,­D. Al. O. Teodoreanu va fi prezentat de ed- Cultura Naţio­nală, cu un volum de stihuri vesele, care se va numi „Vin şi Apă” Adică tocmai caracterizarea versurilor din volum: niţică po­ezie, niţică spirit şi multă apă... teze şi antiteze Voleiml de esseuri a d-lui Ca­mil Petrescu „Teze şi Antiteze” apre de ziua cărţii, în ed. Cul­tura Naţională.­­ De mult n a mai fost prezent d. Camil Petrescu pe piaţa noas­tră literară — şi acest Volum va constitui unul din cele mai sgomotoase „cazuri” de la noi, din prezent, parada surdo muţilor Actorul Sergiu Dumitrescu — al cărui debut în literatură a fost cândva consemnat elogios prin intermediul postului nostru de radio, unde d-sa a citit o schiţă plin de humor ».Guriţă, păzitorul cerului” şi piesa ra­diofonică: „Povestea omului care a ucis un cântec ’ (Titlu de rezonanţe romantice) d. Sergiu Dumitrescu care a citit şi în cercul „Sburătorul” o piesă de succes — va fi prezent de ziua Cărţii cu un roman de „debut”, intitula: ,.Parada Surdo Muţi­lor’. Bănuim că interesul provocat odată de d. Sergiu Dumitrescu în lumea auditorilor săi, v­a spo­ri acum interesul cititorilor „BUNa CĂRŢII” Anul acesta mai mult ca în anii trecuţi, cartea va fi sărbă­torită în cadrul unor festivităţi deosebite, prin amploarea şi desfăşurarea lor. Odată cu „Lu­na Bucureştilor” se va deschi­de şi „Luna Cărţii” având ca singur scop să determine o sti­mulare prin cititorii de carte românească. Şi pentru ca orici­ne să-şi poată da seama de felul în care a evoluat tipăririi­rile în România, sa organizat o amplă expoziţie în „Pavilionul Cărţii­” sub egida „Fundaţiilor Culturale eRgae”. Astfel por­nind de la cea mai veche car­te românească şi până la cea mai proaspătă apariţie literară, vor fi expuse în acest pavilion, in afară de cărţile literare, căr­ţile religioas tipărite în mănăs­tiri în umile tiparniţe, vor a­­vea loc de frunte în cadrul aces­tei sărbători a carii­i. Minunate­le legături de cărţi făcute cu migală şi artă, din cele mai vechi vremuri şi până azi vor putea fi admirata de iubitorii pentru cartea anunțată. Cum a ajuns Uly Chauchoin din Saint'Mandé marea vedetă dela Hollywood Claudette Colbert Intre orăşelul Saint.Mande­la­ia Franţa şi Hollywood este multă distanţă. Dar distanţa este şi mai mare dintre o umilă existen­tă într’o căsuţă pe malurile Mar­nei şi glria unei stele de cine­matograf, care în ochii magnaţi­lor californieni, vânători ele vi­suri, valorează milioane de do­lari­ Această distanţă a fost totuşi parcursă de o micuţă franţuzoai­că, cu paşi egali, cu curaj şi vese­lie, prin căile cele mai dificile, este Lily Claudette Chauchoin zisă Claudette Colbert. Un asemenea succes — să se știe — nu poate fi altceva decât un miracol. Căile care duc spre Klotidyke sunt acoperitei de scheletele cău­tătorilor de aur cari n’au reușit să descopere vinele fabuloase. . Drumul spre Hollywood a se­mănat multe disperări și agonii. Câte tinere fete din bătrâna Eu­ropă, plecate sprte a cuceri glo­­ria şi bogăţia în Filmland, nu au murit­­rin epuizare şi dezilu­zie? Sunt mult mai fericite ace­lea Cari, refugiate într’un ma­gazin oarecare, nu se gândesc la sinucideri ca atâtea ..infometate figurante-Claudette Colbert a ştiut să ajungă în Ţara Făgăduinţii. Suc­cesul ei nu se datoreşte vreunui scandal cu numai late­rnului şi omm­eei. Viaţa ei este un specta­col şi un frumos exemplu de perseverenţă şi inteligenţă obsti­naţiei Iată ce ne face să o dam publi­cităţii astăzi O FETIŢA DE ŞASE ANI TRA­VERSEAZĂ OCEANUL 1913. Zi de primăvară. O fetiţă de şase ani îşi împachetează pă­puşile într’o cutie cu biscuiţi. Lăcrămile curg ,­in ochii ei. Ta­tăl, urcat pe o scară, strângea fo­tografiile. Mama deretică. Familia Chauchoin întreprinde o lungă călătorie. Din Saint— Man­dé se duce dincolo peste o­­cean, în America miliardarilor. — Nu mai plânge Lily, îi spu­­ne tatăl. Vocea-i este aspră. Pentru a-şi masca emoţia și neliniştea­ face pe severul. A doua zi are loc îmbarcarea- L­y a luat adio dela toata lu­mea, dela toate lucrurile cari îi aminteau ceva frumos. — A fost dealtel prima din familie care a uitat magazinele familiare din Saint­ Mandle, când trans­atlanticul pomi în larg. — Papa, este mult mai frumos ca la cursele de regate de pe Marna. Părinții ei nu o ascultau însă. Priveau întristați cum dispare pământul ţărei lor, în depărtare. Se vedeau încă în modesta că­suţă din Saint-Mandé, încon­ju­rată de o grădină minunată. Lily Chauchoin, din contra­­inspecta avidă orizontul în cău­tarea unei noui patrii. Astfel porni micuţa Chauchoin pe urmele lui Colrand, pentru a descoperi o nouă lume. PRIMELE LECŢII Micuţa emigrată fu înspăimân­tată în primele zile de şedere în New­ York. Totul parcă era făcut să inspire micuţei teamă. Oameni grăbiţi cari se bascu­­lau, metro­ul aerian care trecea producând un vacarm asurzitor, limba stranie a americanilor e sin­copată şi nasală. Un prieten al tatălui o condu­se, într’o bună zi, la şcoală. Profesoara o ascultă distrată, o mângâie pe faţă şi o trimise în curte. Era în ora de recreaţie. O mulţime de fete îndrăzneţe şi brutale o înconjurară, intero­­rgând-o întro limbă incompre­hensibilă pentru ea­ Lily răspun­se în franţuzeşte. Atunci una din fete o roşca­tă cu pistrui pe faţă proclamă: — Gee, Kids! It’s a dirty frag. Ceeace ar reveni iu tradu­cere : — Eil fetelor, este o broască murdară.­­ .­­. Miriuţa Chaukchoun­ţiu /ştia pe atunci că franezii în ochii ame­ricanilor sunt ,„broaşte­” fiindcă obicinuiesc să mănânce carnea delicată a acestei vietăţi cu re­dingotă verde şi albă. Inţeles­e însă că roşcata o insultase grav din moment ce toate fetele din jurul ei isbucniseră în hohote de râs. Atunci, cu multă graţie şi dem­­nitate, cu mâinile la şolduri, ea le scoase limba. Fetele rămaseră trăznite. In acest moment ele acalmie o nouă sosită intră în curte Este între­bată la rându­i şi are­ aceiaşi soartă. Răspunsese în italieneşte­ Lily Chauchoin ştia însă sec­re­tul cum se poate rezista acestor fiice ale Americi. Se apropie de italiancă, o ia de braţ şi începe a se plimba prin curte vorbindui cu animaţie. Cealaltă îi răs­punde în fraze melodioase şi din când în când amândouă râd sgo­­m­otos ca şi cum spuseseră o glu­mă irezistibilă. Ele nu se înţeleg. Ştiu însă că fetele celelalte tur­bează şi de acea continuă. Astfel, chiar din prima zi de şcoală, Lily Chauchoin s’a a­­daptat cerinţelor jocului practi­cat în Ameri­ca: lovitură pentru lovitură, ironie pentru ironie şi bluff, bluff şi iar bluff, chiar atunci când eşti gata să isbuc­­neşti în plâns. Ea nu va întârzia să devină o (Citiţi continuare in pag IV.a) ( land-Ue Cobert VASTR­IET­ATI POLITICA SI CINEMATO­GRAF Agenţii londonezi ai unei mari filme cinematografice din Hollywood au primit însărci­narea de­ a propune d-lui Eden sa fie protagonistul unui film intitulat „Perfectul diplomat”. Bine­înţeles condiţiile­­propuse eminentului diplomat erau mag­nifice. Celes condiţiile propuse eminen­tului diplomat erau magnifice. Este curios de amintit că în 1917 ţarul Nicolae al II-lea a primit propuneri de acelaş gen pentru un film de la curtea Ru­siei. Câţi­va membri ai familiei imperiale au acceptat. Această iniţiativă, judecată la vremea ei scandaloasă­ i-a făcut să nu importă soarta suveranului lor­ moştenitoarea, prinţul CONTELE ŞI FISCUL Cea mai bogată moştenitoare a lumii noi, Miss Barbara Hut­ton, care a fost prinţesă Moli­­vani înainte de-a deveni conte­să Hangwitz Reventlon este foarte generoasă cu bărbaţii ei, ‘însă de-o mare zgârcenie în ce priveşte fiscul. Drept cadou de nuntă, prinţul georgian a primit un milion de dolari, iar acela care l’a înlo­cuit în inima ei aceiaşi dietă. Ori, tânăra fem­ee, n’a plătit pe 1933 nici măcar o centimă im­pozit Americi. După sfatul oamenilor săi de afaceri, ea ş­i-a plasat întreaga avere în valori de stat scutite de impozit. Cât despre resturi, vreo cinzeci de milioane, sunt şi ele scutite, căci contesa de Reventlon a declarat cheltueli de administraţie 2.000.000 fr. a­­ctual. Secretarul de Stat de la Finan­ţe a terminat prin a socoti acest privilegiu exagerat şi a recla­mat celei mai bogate moşteni­toare un impozit de 25.000 pe veniturile din 1933. Contesa de Reventlon nu vrea însă să plătească. Ce poate face guvernul d-lui Roosevelt cu 25.000 dolari» spune ea. E o sumă foarte mică, iar eu am nevoie de ea pentru a-mi plăti ţigările. AU CRESCUT D. Claude Farrére a fost pri­mit săptămâna trecută la Aca­demie.­­ Cu această ocazie admiratoare­le­ foarte numeroase au ţinut să-şi manifeste admiraţia. Ad­miratoare cari i-au preparat de altfel alegerea. Excelentul scriitor Paul Chuck, întors tocmai dintr o croiasieră pe Atlantic şi, care n’a putut să obţină decât1 un foarte prost loc în tribuna din Răsărit, privia cu interes — în­tr’o bună zi, Dumnezeule!.­. — aceste influente Egerii, şi a­­plecândiU-se către vecinul de bancă. — Ii sunt azi mal­e ali­­ ate.­­ .Ii« i ăl*.1 CLAUDE FaRRERE SI VIC­TOR HUGO D. Farrere a avut contracan­didat la recentele alegeri la A­cademie pe d. Paul Claudele a cărui candidatură era susţinută de d- Valery şi d. Mauriac, ori acesta din urmă a fost dese­mnat să asiste în haine de gală la re­cepţia de primire. Amicii mici­lor istorii literare îşi frecau de la mâinile şi îşi propuneau să supravegheze atent toate reac­ţiile tatălui „centrei”; îşi chel­tuiseră însă gura de­geaba căci d. Mauriac n’a venit. Au avut totuşi ocazia să surădă atunci când d- Pierre Benoit a impus recipiendarului o audiţie a unui poem de Victor Hugo — împo­triva căruia d. Farrere a dus pâ­nă acum o campanie atât de ne­justă şi inutilă. ANIVERSAREA PAPEI PIU XI La 31 Mai. Suveranul Pontif intră în al 80-lea ani al existen­ţei. Această aniversare va fi săr­bătorită în toate bisericile cato­lice. Papa Piu XI este una din per­sonalităţile cele mai ocupate d­in lume, îşi­­petrece­ timpul dând audienţe publice şi parti­culare consistorii, canonizări şi binecuvântări. Primeşte, perso­nal, în fiecare an, mii de mem­brii ai clerului, oămini politici şi pelerini venind din toate col­ţurile lumei. Ii se întâmplă să aibe în aceiaşi zi cinci sau şase convorbiri în tot atâtea limbi diferite. Ceea ce nu-l împiedică totuşi să se recreeze, vara, în reşe­­dinţa-i din Castel Gondolio.­ i I $t ■ ■ Vineri 1 Mai 1936 3 Ii©! I Testre! Regi­a Maria Astă seară : P A R D O NI CU Tony Bulandra, V. Maximilian ș* I. Talianu Cronica literară Ion Filat: Poeme m­îr’au vers. (Editură „Cartea Românească“ Mihail: Urmare. Stihuri Prefaţa — foare frumos seri­oaş pronume care astăzi să — a volumului d­-lui Pillat îi depăşeşte cu mult cuprinsul propriu zis. Ea stabileşte o în­treagă artă poetică, ce mi se pare disproporţionată faţă de cele 90 ele versuri, pe care Ie prezintă. Să fie într’adevăr „poemul într’un vers” un nou gen de po­ezie­? D. Ion Pillat încearcă a ne convinge — şi se sileşte a-i definii acestui nou gen, legile proprii, încercarea este exage­rată. Ea nu izbuteşte să supli­nească teoretic, ceea ce poetul n’a reuşit să realizeze artistic. In ciuda explicaţiilor prelimina­re, „poemul într’un vers” al d-lui Pillat nu este altceva de­cât un vers dintr’un poem. Deo­sebirea aceasta este esenţială. Din momentul în care cetitorul a făcut-o, întreaga teorie poe­tică a d-lui Ion Pillat rămâne fără obiect­„Un vers dintr’un poem” — adică un fragment. Cum un so­net­ de exemplu are 14 versuri, e deajuns să tipărești acest so­net nu pe o singură pagină, ci pe 14 pagini, vers cu vers — pentru ca astfel să capți 16 mici poem® de tipul prezentat în volumul de fată. Poemele s’ar înmulţi astfel prin dezagre­gare. Ar fi un mod de­ scizipa­­ritate prozodică. Poate că acest fel caricatural de a explica „poemul într’un vers” este injust. Dar la fel de injust — în sens invers însă — este d. Pillat când­ îi atribue „poemului într’un vers” func­ţiuni lirice majore. Lectura poemelor sale minus­cule ne lasă o impresie de frag­mentar,, de neisprăvit, de arbi­trar, care le condamnă cate­goric, cel puţin în măsura în care ele îşi propuneau ambiţiile prefeţei. Un vers nu e decât, un vers , oricât ar fi el de frumos. E un acord într’o frază muzicală­ este o nuanță într’un sentiment. El se definește Prin luminile în­crucişate ale versurilor perechi. El își capătă plenitudinea, în măsura în care se integrează în poem. Rupt­ de acolo, devi­ne în­ cel mai bun caz un deta­liu ornamental izolat. Cartea d-lui Pillat ne face impresia ,unui ierbar — aşa cum­ făceam în, clasa dona de li­ceu, când presam într’un bloc de hârtie petale şi frunze pen­tru profesorul de botanică. Ni­mic mai pestriţ... Există în dulapul nostru cu cărţi, un mic volum care sea­mănă de minune cu al d-sale. Este o „Antologie de imagini » tipărită acum doi trei ani de un tânăr publicist), d. Teodor Scar­lat, care avusese strania idee de a face o colecţie de meta­fore din poeţii români. Exerci­ţiul era cu totul lipsit de sens iar bietele imagini sufereau în antologie, sângerând­ încă de briceagul care le tăiase. De multe ori. ..poemele in­tr’un vers” ale d-lui Pillat sunt simple — foarte simple — ima­gini. Exemple: ^ „ Caci frunzele- pamantul e plin de rândunde (pag. 51) sau / Am întâlnit azi toaman venind în car cu boi (pag. 56) Sau : -Brotacul: frunza verde; sita­rul: frunziș mort (pag- 64). Sau­­ , t Sburau fazani de aur m_ io cui din cămin (pag. 27). Nu discut valoarea fiecărei imagini. Prima mi se pare^ ele­mentară. A doua de gust sam­'­­nătorist. A treia, pastel Vasile Alexandri. A patra frumoasa. Dar nu acesta interesează. E vorba (chiar când imaginile sunt foarte frumoase — S' T-­neîe dintre ele sunt cu ade\ă­­rat), e vorba de funcţiunea in­dividuală a unei imagini de de­bilităţile ei de a trăi prin ea însăşi. Nu cred întro­ astfel d­e functune­ Afară de raiele că­zură când o imagine e­ste o sri­a fulgerare de f?cniu, o intuiţie incandescentă, ea este un mod­ subordonat poemului.­­ Această remarcă rezuma pen­tru noi problema­ de po­ezie, pe care le ridică „poemul d­in­­tr’uni­vers” al dlui Ion A­­llat. Nu-mi amintesc în ce an a apărut primul volum de­­.sti­­huri (Agonie), semnat cu ace­sem­nează placheta „Urmare”- Cred însă că au trecut de atunci şap­te sau opt ani. Autorul reia exact de acolo unde îl lăsase­ firul întrerupt. ,,Urmarea­­ e într’adevăr o ur­mare. Ea continuă filmul liric al volumului precedent. E un lirism de nelinişte meta­fizică şi de inspiraţie religioa­să, lirism copleşit­ de întrebări mari, fără răspuns. Dacă tre­bue să-i fixăm acestei poezii un loc în geografia noastră poeti­că, am spune că ea se află un­deva la confluența Arghezi- Blag­a-Dela Blaga, autorul ,­Agoni­ei” şi al „Urmării” păstrează o anumită înclinare spre sim­bolurile, mari, globale apocalip­tice. Ziuă, semicerc din întuneric năzărit! (pag. 17). Sau: CT'.-il*/ Plămânii mei în haos har as­piră (pag­. 22). Acest simbolism solemn, grav și nebulos pe alocuri, duce când spre vocative dramatice, de anumit accent retoric, când spre imagini reci, debnitorii- Din primul geni iată un e­­xemplu convingător­: Oameni buni» hei, oameni hiini sufletul mi s’a furat (pag. 24) Din al doilea gen, un exem­plu nu mai puțin limpede, prin formularea explicită a simbolu­lui. Un om tăcut e­ o peșteră supa­tă de ape nevăzute și sărate, (pag. 18). Cred că trebue recunoscut în toate aceste versuri un ecou din Lucian Blaga (şi dacă versurile datează din 1928-29, atunci a­­ceastă influenţă este nu­ se poate mai firească) ecou căruia i se adaugă oarecari accente argh­e­ziene. E viu mai ales din „Pra­­turi, iţi din „Duhovnicească”, (aceasta din urmă amintită cu deosebire de poemul „Lepăda­re”, de la pagina 24). Odată degajat de aceste re­miniscenţe, poemul îşi găseşte fără dificultate cântecul pro­priu­ Sunt câteva momente de simţire clară în volumul său, cum este d­e exemplu poemul închipuire, în întregime frumos în ciuda a două cuvinte discor­dante din Versul al treilea şi din versul ultim. Simplicitatea e­­moţ­iei însă birueşte şi poemul rămâne aspru şi grav ca un acord de orgă. Iubire, te întreb, când ai venit în umbra gândului sărac sub care mă închin? Un pas al tău ivit în tarbă fu un alb amin. Te-ai împlinit ca un descântec Te-ai subţiat ca un surâs în acest munte singuratec în care nimeni nu a râs- Aici sunt vulpi, sunt regi şi oi, jub­e te întreb, când ai venit cu soare, smirnă şi oloi? Catrenul de la mijloc este ad­mirabil prin contrastul lui de severitate şi graţie. La fel de realizat, deşi în cu totul alt gen, este poemul „Du­­pă cea din urmă vamă” (pag. 21) de o frumoasă stăpânire su­premă, în care sentimentul mor­ţii este exprimat cu o reală pu­tere tragică, dar şi cu o profim, dă linişte. Ne-om­ întâlni ca morţii’n a­­celaş pământ, ne om aduna ca sunetele în­tr’un cânt... Dacă uneori vigoarea accen­telor lirice merge până la, un ton interpelativ, prea dramatic şi pr­ea retoric, după cum am observat mai sus, nu e mai pu­ţin adevărat că această severă putere de emoţie capătă alte­ori o simplicitate cu totul re­marcabilă. Peste capetele noastre ne a­­lungă galbena lumină dintr’o toam­nă lungă. Vom rămâne Poate juezeni pe un munte, crengi înm­ortochiate — amin­tiri pe-o frunte.­­Prefer în genere din poezia lui Mihail momentele calme, te­mele nemetafizice, versurile simple, tot ce este nepatetic, nesimbolic. Şi cu aceast­a, nu-mi mai rămâne decât să vă spun cine este poetul Mihail, este d- Haig Acterian. Sper să-mi este această indiscreţie. MIHAIL SEBASTIAN

Next