Rampa, iunie 1936 (Anul 19, nr. 5513-5536)

1936-06-01 / nr. 5513

PAGINA UMORISTICA Economie dirijata Mitică şi nendula ce — Ce vrei, Mariţo? — Vream peria coniţă. Dar văd c’acusn e ocupată. Viu după sfârşiţi E3S. — Domule ceasorHjcar, am ad­us limba a­sta dela pendulă să vezi dija ce are de nu jumblă. — Şi pendula c’aţi adus’o? — Păi pendula n’are nimic Lim­­ba nu merge. Şi dv. unde o să plecaţi? Nu ştiu! Să vedem. Bărbatul meu mi-a­ propus o călătorie lum­ii Dar eu prefer în altă parte.­­ J­ ur , w — „Preţul un — Şi în rate? — Două milioane.. Jumate daţi imediat In predare, şi jumate în­doi ani cu 60 la sută dobândă, milieu, bani ghiaţă. R­Á­M­P­A Vârsta critică S'au căsătorit din dragoste, deşi el i-a fost profesor (poate tocmai d­in această pricină), f­emeia sim­te nevoia­­să-i respecte pe acel pe care-l iubeşte. Această nevoie, nu-i face cinste, căci e dovada unui rudiment de sclavie. Bărba­tul, dimpotrivă, de ce o femee merită mai puţin respect, de ce o iubeşte mai mult. Ea, când i-a fost elevă avea 16 ani, el dublu. In decursul vre­murilor a rămas numai cu 16 ani mai mare şi diferenţierea dintre ei s’a nivelat. Zburdalnică la început, s’a li­niştit zi de zi, trecându-i lui zbur­dălnicia, abia peste 18 ani de con­vieţuire. Căci la 50 de ani, el s’a schimbat cu desăvârşire. Până la această dată preocupa­rea de căpetenie er­a să-şi spione­ze tovarăşa, s’o martirizeze cu bă­nueli neîntemeiate, s’o ascundă tuturor, s‘o creadă ţinta oricui. Viaţa ei era un infern. Se duceau la operă de pildă, sip­gura lui bucurie era muzica. Da­că un spectator îşi arunca ochii spre loja lor în timp ce pe scena reprezentaţia îşi urma cursul şi asta se întâmpla adeseori, în pri­mul loc pentru că era frumoasă şi al doilea pentrucă el spionând sala, atrăgea privirile asupra lo­­jei uode-şi ascundea cu atâta e­­goism comoara; plecau imediat, ea cu ochii în lacrămi, el încrun­tat. Nu vorbeau două zile, după fiecare întâmplare similară. Şi cum se duceau cel puţin de două ori pe săptamana la operă, am pu­tea spune că vorbeau foarte rar. Ea-ş­i omora amărăciunea cân­tând la piano căci şi ea avea pa­tima muzicei. Nu le venea nimeni, nu se du­ceau nicăeri. Noroc că dânsa îşi era suficientă sieşi, căci altfel ar fi murit de plictiseală. Muzica şi pictura, nu-i da ră­gaz să-ş­i adâncească soarta, care pentru oricare altă femee ar fi fost considerată vitregă. Sentimentală incorigibilă şi vi­zionară, aprecia felul lui de a fi’ dându-i o explicaţie în favoarea nevoilor ei sufleteşti. S’a dorit întotdeauna iubită. Sunt oameni cari consideră o du­rere de măsea ca o supremă mul­ţumire. Ceiace exasperează pe toţi muritorii, pe ei îi face să su­fere cu voluptate. Aşa era şi dân­sa, de ce o martiriza mai mult de ce era mai fericită de această do­vadă de dragoste. Preocupat numai de dânsa, nu s’a gândit niciodată la altă fe­­■mee. Atât pretindea ea. Aşa că am putea zice, că erau fericiţi, căci fericire mi înseamnă numai decât o stare bună, ci înde­plinirea unei dorinţi, fără a se ţine seamă cu ce preţ. Unii spun că a batut-o chiar odată când s’au întors dela ope­ră, pentru simplul motiv că ea uitând cauza geloziei îi ripostase jignindu-l cu o singură remarcă: ,,Ce vină am eu dacă toţi cred că-mi eşte tată şi nu se sfie­se să mă privească?” De aceea s’o fi ferind toţi de adevăr, căci enunţarea lui, e pri­­mejdioasă. Totuşi, ea fiind dintre acei car iubesc durerile de măsea, era fe­ricită. Iată însă că într’o bună zi el s’a schimbat brusc. In primul loc n’a mai plecat dela operă pentru motivul că un coleg al lui de școală a privit-o insistent, ci în pauză i la reco­mandat. Apoi a doua seară în loc să ple­ce cum o făcuse de atâtea ori din pricina privirilor insistente ale unui admirator, în a doua pauză i l-a adus în lojă și a lăsat-o sin­gură cu el. Când un bărbat gelos încetează de a mai fi, aduce prin aceasta o gravă ofensă femeiei. Căci gelozia presupune dragos­te, deşi sunt cazuri de gelozie pură. Şi un bărbat nu încetează de a iubi pe una, de­cât atunci când alta la scos din minţi. Biata Gabi suferea îngrozitor. In ziua când a venit la masă în­tovărăşit de adoratorul ei, care-i pricinuise atâtea plecări şi înda­tă după masă i-a lăsat singuri, ea n’a mai avut nici o îndoială. Dacă n’ar fi fost femeea care iubeşte o singură dată în viaţă, totul s’ar fi aranjat de minune. Când s’a întors pe la cinci, i-a găsit tăcând, cum îi lăsase. A a­­vut o clipă de mustrare de cuget, dar această stare sufletească nu cunoaşte decât clipa, are intensi­tate, dar n’are durată. Seara s’au dus la operă şi mare i-a fost surprinderea când în pri­ma pauză i-a adus în lojă o fetiş­cană nostimă şi dată dracului, re­­comandându-io ca pe cea mai bună studentă a lui. Erau intimi şi el nu se sfiise s’o arate Imnei în ge­neral şi nevesti-sii în particular-Suferinţa, pe care o femee, care a fost iubită atâta vreme o simte când e părăsită, nu se poate ex­prima prin vorbe. Gabi slăbea şi se ofilea- Avea însă ambiţie şi-i ascundea lui du­rerea, jignirea, umilinţa... Când însă l’a găsit în patul fe­tei din casă, (a cărei cameră era în vecinătatea dormitorului, nici nu ştia că se întorsese, s’a dus în­tâmplător, o sunase şi pentrucă n’a venit, a crezut că e bolnavă) s’a hotărât să divorţeze. Sunt femei care î şi trâmbiţează suferinţa, iar altele cari o ascund in mândrie. Gabi era mândră. A­şa că nimeni n’a ştiut adevărata cauză a divorţului ei-Mulţi au bănuit-o pe dânsa şi ea a preferat, cu riscul de a-şi strica reputaţia, să s® creadă că ea l’a părăsit, nu el. Divorţul s'a terminat uşor şi e­­legant. El i.a dat o scrisoare ofensatoa­re, în care nu spunea altceva de­cât: ,,Recunosc că am legături la cari nu pot renunţa”. Erau în termenul de transcrie­re, a doua zi chiar trebu­ia să se facă. Sufereau şi unul şi altul, pentru că se iubeau încă. Ea tristă, asculta orice-ţ servea programul studio-Bucureşti. O conferinţă a unui mare savant îi readuse fericirea. In acea ,,vârstă critică la băr­bat” era descrisă viaţa şi mani­festările observate în ultimii doi ani la soţul ei. Medicul zicea în­tre altele: „Codul penal pedep­seşte îi consideră infractori pe a­­ceşti inconştienţi, cărora medicina le da circumstanţe atenuante. Şi Gabi i-a dat circumstanţe ate­nuante, nădăjduind că odată cri­za trecută, viaţa lor se va aşterne tihnită. Savantul conferenţiar n’a pre­cizat durata crizei. A spus numai că ea începe la 50 de ani. Gabi s’a gândit la lucrul acesta şi totuşi s’a învoit să suporte cu resemnare manifestările vârstei critice. Suntem convinşi că toate fe­meile cari au ascultat conferinţa, vor face la fel, iar bărbaţii profi­tând de caritatea fem­enină, vor prelungi criza la infirnit- ALCOR Săptămâna copilului — Dacă ai zece prăjituri şi dai fratelui tău jumătate ţie câte îţi mai rămân. — Şoapte. •— Cum se poate! Nu ştii să so­coteşti — Ba eu ştiu. Dar el nu ştie­— Nu -ţi e ruşine să fumezi la vârsta ta. — Aveţi dreptate, dar ce să fac? De trei ani vreau să mă las şi nu pot. ui­le i L­A MOŞI De două săptămâni, în fiecare zi de trei ori — dimineaţa la prânz şi­ seara, aşa după cum se servesc medicamentele — Eleono­ra îi servea lui Vladimir trei „,por­ţii” de scandaluri scăldate în sos de lacrimi. — Din cauza neglijenţei şi Sgâr­ceniei tale, o să fim singurii oa­meni din Bucureţi cari n’au fost la Moşi. — Nu te alarma, dragă. Nu te­am dus la Luna Bucureştilor! O să te duc şi la Moşi. — Când? — Mâine, poimâine. Nu-i nici o grabă! — Ba vezi, că e foarte multă grabă! Ce o să aştept până să se în­chidă Moşii! — Ei, şi chiar dacă nu ne v om duce? O sa se dărâme pământul! — Nu fii tâmpit! N’o să se dă­râme pământul, dar mă fac eu de râs! — Cum asta? — Păi şi Georgeasca şi Vasi­­loaica şi Dumitreştii în sfârşit, toţi prietenii noştri, de câte ori mă văd, mă întreabă dacă am fost la Moşi. — Ei şi ? — Păi, sigur, ţie nu-ţi pasă!.. Dar pe mine mă roade în suflet!­­De ce să meargă toţi ăia şi noi să stăm ca proştii în casă!.. Ce? Ei sunt mai cu moţ ca noi! Sau îţi convine ca să te calce toată lu­mea în picioare? — Ei, dacă-i vorba pe călcate în picioare să ştii Eleonora că ce seară mergem la Moşi! Nu de alta! Că, slavă Domnului, nu mai sunt copil ca să mă distreze toate drăcoveniile alea dar, nu­mai de ambiţie! Eleonora cunoscând „ambiţia” soţului ei, nu scăpă ocazia ca să-i mai adauge, ingenuu. — Ah, Vladimir, mi se umple inima de bucurie când mă gân­desc: la ,,oftica” pe care o să i-o facem scârbei ăleia de Georgea­sca. Ce oftică? — Păi ştii tu ce a spus Geor­geasca de tine? — Ce? — Auzi, că nu ne-am încă la Moşi, fiindcă eşti sgârcit! — Eu, sgârcit! — Aşa zicea ea! — Fir’ar a dracului de maha­lagioaică! Tu ştii prea bine Eleo­nora, ca mie puţin îmi pasă de vorbele care se spun pe spinarea mea dar findcă ţiganca aia a în­drăznit să mă facă sgârcit, numai de-al dracului, o să intrăm în toa­te panoramele de la Moşi, o să cumpărăm câte­ o fotografie a artiştilor şi animalelor nemaivă­zute, ca să i le vârâm sub nas! Să vedem, o să mai aibă nas ca să mai spună ceva? Numai aşa de ambiţie! .­.Şi Vladimir, care niciodată nu sa abătut în faţa unei hotărâr luate. în aceaş seară, având în dreapta lui pe Eleonora, răstur­nat într’un taximetru, se îndreap­tâ spre Moşi. — Unde mergem mai întâi, Vladimire? — Am zis! Mergem peste tot! In toate panoramele în toate dara­­velile alea, şi cumpărăm fotogra­fii! Numai de ambiţie. — Ne dăm­ în lanţuri? — Vezi bine! Şi în lanţuri şi în roata miraculoasă! Dar păs­trăm toate biletele ca să le ara­tam Georgeasch­ii. P’ormă, o să cumpărăm nişte baloane şi nişte trompete şi ne fotografiem cu ele. — Bravo! Asta-i o idee minu­­nată! Şi fotografia i-o arătăm tot Georgheaschij. — Vezi bine! Tu ştii că eu am ambiţie! O mie de lei pun la bătaie. — Ce eşti nebun! — Aşa sunt eu! Ori, ori! Nu las pe nimeni să mă calce în pi­cioare! Am ambiţie! Intre timp ajunseră în poarta Moşilor. Şoferul după ce îşi cercetă a­paratul de taxare, spuse: — 65 de lei. Vladimir, măsura cu luare a­minte şofeurul şi automobilul. E­­leonora se impacientă: — Ce faci? Nu-i plăteşti! — Ba da! Dar, îmi pare rău că n’o să avem cum să-i arătăm Geor­geaschii ca am venit cu automo­bilul! Scârba aia o să creadă că am venit cu tramvaiul. ...Şi cu o uşoară umbră de tris­teţe Vladimir intră în Moşi. Nu apucă să facă zece paşi, şi un ţigănuş cu ochii holbaţi­­­i va cea răguşită, striga cât îl ţineai gura: — Poftiţi domnilor! Aici! La pata norocului! Toate numerile câştigătoare!.­­Aici!.. Zece lei tragerea! Aiu­ci! Vladimir se opri brusc. Ţigănu­şul, transformând urletul într­o ■ biţionat dom’le să câştig cana! invitaţie tandră, începu să­ l­atra.­ ...După două ore, Vladimir Iac­a, cu ochi sclipitori şi surâsuri de năduşeală, cu mâna tremu, pline de înţeles: —■ Poftiţi domnu’! Aici, la noi!.. Numai zece zi! Puteţi câştiga ori­ce! Incercaţi-vă norocul! toate nu­merile câştigătoare! — Ia traga odată, Eleonoro! Să vedem, care ţi-e norocul? Şi Eleonora, învârti roata din­ ţaţă, care se opri după câteva tu­ruri în dreptul numărului 47. — 47!.. Ce­i 47? — O pereche de plach­iuri. — Ce să fac cu ele? Eu nu port plachiuri la ghete! se răsti domnul Vladimir. — Mai trageţi odată! — Ia mai trage odată Eleonora! — Un pahar! — Ce să fac cu el? — Dacă vreţi plătiţi polul îmi restituiţi obiectele şi mai aveţi dreptul ca să mai trageţi odată! — S’a făcut! Dar pe când Eleonora se pre­gătea din nou să învârtească roa­ta Vladimir o dădu la o parte: — Lasă-mă, frate, pe mine!.. Ai tras de două ori Şi n’ai fost în stare să câştigi nimic!.. Nu ştii şmecheria! Ia să vezi ce o să câş­tig eu! — 16. Un pachet de scobitori Asta-i curată hoţie!. la-ţi sco­curile, ţine încă cinci iei şi mai dau odată! Ce număr are cana? -- 91... — Aşa vezi! Şi Vladimir, după oarecare cal­cule asupra învârtirei cu preci­­zie îşi încercă din nou norocul: — 93!.. Ce i hi 93? — Un pieptene. — Ai văzut, Eleonora? Dife­­­renţă de două numere, şi câştigam cana! Acuma am prins mişcarea! Ia-ţi pieptenele, ţine cinci lei şi mai trag odată. — 13! O ceaşcă! — Tii! bir­ar­ea dracului de roată ! Mai n’aţi cinci lei! M’am aiu­­ t. CONSTANTINESCU rând de enervare înmăna ţigănu­şului o cutie de pudră: — Na­! Ține-ţi pudra, își mai dau cinci lei şi mai trag odată. Dar Vladimir se căută zadar­nic prin toate buzunarele. Nu mai avea decât trei lei. Eleonora, îi dădu şi ea cei 150 de le pe care-i avusese pitiţi în poşetă. — Dacă-ți dau numai trei lei, nu merge? După un moment de gândire, ţigănuşul cu un aer protector îi șopti: —­ Hai, pentru Dumneavoatră! V­ladimir cu ochii pironiți în cană, de aicea avu puterea să mai pornească roata. — 47! . O pereche de pla­­chiuri! -- Ptiu!.. şi Vladimir, strecu­­r­ând în buzunar plachiurile şi printre dinţi o înjurătură la a­­dresa plach­iurilor, se depărta în­­cet, ca după im­port. Eleonora, nu-şi putu reţine fu­ria: — Ai văzut?.. Deşteptule! Te costă 1150 de lei o pereche de plachiuri! — Tu ai vrut ca să mergem la Moşi. — Da! Dar nici în Moşi n'am fost, nici o panoramă n’am văzut, nici fotografii n’am luat şi mer­gem pe jos acasă! — Am avut şi eu ambiţia ca să câştig cana aia. — Şi ce dracu să facem cu ea? N’avem şapte căni acasă? — Da! dar voiam să-i facem oftică Georgeaschii!.. Auzi?! Să mă facă pe mine sgârcit!.. Dacă ar fi văzut cana, ar fi crăpat de necaz! Dar nici eu nu mă las! Mâine dimineaţă mă duc în piaţa, cumpăr o Cană şi-i spun c’am câş­tgat’o la Moşi! Numai aşa, de ambiţie! indpâmţi-voi ,... frierdm bâh­âruţu! Cel mai rău inamic al tinereţii Dv este îngrăşarea, adică grăsimea depo­zitată care diformează liniile şi care distruge graţia siluetei. Contra guşii, în contra obrajilor căzuţi, în contra şoldurilor sau sâ­nilor prea desvoltaţi, apăraţi-vă numai­decât! Luaţi dimineaţa şi seara o ceaş­că de The Mexicain al Doctorului Ja­­was, acest minunat ceai compus nu­mai dia vegetale unde sunt renumite şi dozate speciile cele mai eficace pentru slăbire. Pref pentru public Lel 13S THE MEXICAIN Autorizat de Min. Sănătăţii ■tl Do­ctorului Jawas pentru slăbire fără să vatăm­e sănătatea PRODUS VEGETAL LA FARMACII SI DROGUERII " - - 'JS»©«eeö©®öoöOöOöaoeö«oe Pentru­ îngrijirile intime ale femeei GYRALDOSE Excelentul produs care des­congestionează, reîn­tine­rește și tonifică organele ni­micind germenii microbieni. Preparat în Laboratoarele URODONAL-ului O femee ca­re întrebuinţează Cyraldose este o femee cu drept cuvânt sănătoasă. (g ) La farmacii şi droguerii fe­r­ic&'fer7lA4t trebue să se convingă singuri că nu mai are nici o grijă din moment ce a întrebuinţat MEMORI SENIORI împiedică în mod si­gur complicațiile nedorite apărând astfel deopotrivă pa bărbat și pe femee. — Pentru milioane de femei SEMORI e o binecuvântare.— D-voastră nu ați încercat încă SEMORD 'J UL­IA8MACU v I aaoeeaeeossesosoooaooeoocf Calea Călăraşilor, 41 parter Telefon 4.40.57 Epilaţiuni (distrugerea definitivă a părului de prisos) fără durere şi fără semne. Masaje faciale, dis­trugerea ridurilor şi a coşurilor. Conducere medicală. Cosmetician specializat la Paris, Viena şi Bu­­dapesta. Re­ţine­ţi telefonic ora.

Next