Rampa, iulie 1936 (Anul 19, nr. 5537-5562)

1936-07-01 / nr. 5537

Virul *©. No- 5537 BEBACîiA, ADMINISTRAŢIA , Şl ATELIERELE GRAFICE STR. BREZOIANU, 51 TEI. 5,61,24 ! m 'rm i ABONAMENÎÎ\ Trei luni - — - - L«l 3W Şasw luni — — — — L«l WO Un an-------------------------------Lel 1009' In străinătate şi pentru Instituţiuni • preţul dublu ■ :sir aummnno Publicitatea la Administrația starului RAMPA Str. brezoianu,ă1 Tel. 3.61.24 ) autobiografie inedită a lui Maxim Gorki Există atâtea documente repozite şi contradictorii privitoare viaţa lui Maxim Gorki că suntm fericiţi că putem reda aci un pagument dintr’o autobiografie pulicată pentru prima oară de Jurnalul Roşu" din Leningrad. Acestă biografie a fost descoperită e curând în arhiva profesorului , S. Wengerof, celebrul istorie a literaturii ruse contemporane, imenrtă vreme după revoluţia in Octombrie. Actualmente bjo■aîiac se găseşte la Moscova la Initutul „Ştiinţa cărţii”. Născut la Nijni Novgorod, la 14 martie 1868, mă numesc, Alexei aximovici Pieshkov, pseudonilul meu e ,,Maxim Gorki- Tatăl leu a fost „un soldat al lui Nikolte I”, iar tatăl său era atât de apru încât în interval de șapte ai (între 10 și 17 ani) fu nevoită părăsească de cinci ori casa. Ca de-a cincea oară fu ultima, tail fugi pentru totdeauna. Se înneptă pe jos de la Tobolsc la Nijni Iovgorod unde intră ucenic la un spiţer. După cât se părea era desil de bine dotat, căci la vârsta de ouăzeci şi doi de ani, era numit Kont al unei societăţi de iaviaţie îndeajuns de importantă la sirachan, unde muri de holeră 1873. După cuvintele bunicei, tatl meu era inteligent, bun și foarî jovial. Bunicul meu dinspre iama fusese la începutul cârceii sale luntras’ pe Volga. Om întreprinzător, a reușit farte repede să fie numit comis este vapoarele nababului. Zuiev, cel mai bogat armator, apoi, ■liimbând meseria începu să se pipe de vopsitoria chimică, se îmogăţi şi-şi deschise la Nijni Novarod una din cele mai moderne Ibriei în boumgeri©. La scurt mp posedă câteva oase, trei voptorii şi era numit sindic al bresei. Păstră acest titlu de trei ori în mp de trei ani. Era un bărbat mare credincios, ceea ce nu-l îmiedeca totuşi să fie despotic, rău de avariţie bolnavă. A trăit nouăzeci şi doi de anii şi -a pierdut judecata un an înainte e-a muri. Părinţii mei s’au luat npotriiva voinţii i sale bineînţeles, ăei bunicul meu n’ar fi acceptat iciodată să dea mâna ficei sale mii iubite unui om fără situaţie , fără viitor cum era tatăl meu. Mama n’a avut nici o influenţă supra mea, căci considerându-mă,u ştiu dece cauză directă a mori tatălui meu, nu mă iubea, şi upă ce s’a recăsătorit m’a încr©inţat îngrijirii bunicului, care n-a început educaţia cu înţelepiunea cărţii Psalmilor. La opti ani a fost dat la şcoală unde am urlat însă numai cinci ani. Mi-am întrerupt studiile din nuza unui varied, şi nu le-am mai reluat niciodată. Aproape la editaşi epocă, mama a murit de fizie galopantă iar tata s’a ruiat. In familia sa, foarte numeoasă, doi băieţi însuraţi, neveste şi progeniturile nu mă iubeaimeni afară de bunica, o bătrânică nespus de bună, de care îmi diu aminti până la ultima sulare cu un profund sentiment deragoste şi respect. ) Unchilor mei ie plăcea o viaţă egată — adică să mănânce şi să iea bine Şi odată bieţi se certau ntre ei şi cu prietenii Din când în când, şi asta destule des îşi bateau sălbatec femeile, uul din unchii mei şi-a omorât şi două neveste, celălalt s’a mulţimit cu una. In condiţiile acelea nu putea fi vorba de vrero fluenţa inoectuală pentru mine, ealtfel toate rudele erau analfabete. La vârsta de dpi ani am fost lat la un cismar, cum însă după ouă luni mi-am ars mâinile cu apă clocotită, patronul m’a retrinis la bunicul. Abia restabilit am ntrat ucenic la un desenator archiect, o rudă îndepărată condițile de muncă fiind însă foarterele, l’am părăsit și pe acesta după un an de zile pentru a mă angajia ajutor bucătar pe un vajor oarecare. Şeful meu era Michail Smury, in sergenţi în rezervă, de-o forţă fzică extraordinară, lui îi dato■esc dragostea mea pentru cărţi. Aflând ura mea pentru cărţi, pe ■are nimic n’o justifica,, Smurt nu fa oprit dela nimic pentru a mă am face să înţeleg toată marea valoare a cărţii. Bătându-mă crud a reuşit să lă facă să înţeleg, să-mi infuzeze dragostea pentru carte. Prima carte care mi-a plăcut nebuneşte a fost o poveste întitulată: Cum a salvat un mic soldat viaţa lui Petru I. Smithy poseda un geamantan plin cu cărţi, şi mai ales nişte volume mici legate în piele; era după părereaa mea biblioteca câte mai eclectică şi cea mai bizară din lume, lu care îşi daseră întâlnire operile cele mai diferite. Din clipa aceia, care a marcat o etapă în viaţa mea, am început să citesc tot ce îmi cădeia în mână. La vârsta de zece ani, m’am apucat să-mi scriu jurnalul în care înscriam toate impresiile spicuite din viaţă şi cărţi. Tinereţea mea s’a desfăşurat pe cât de complexă atât de variată. Părăsind meseria de bucata, m’am reîntors la desenatorul arhitect; apoi m’am apucat să vând icoane, am intrat în serviciul unei companii de căi ferate în calitate de gardian, am devenit brutar, cofetar. In 1888, locuiam la Kazan, m’am apropiat pentru prima oară de mediul sudenţesc în 1890 însă, cum mă simţeam prost printre intelectuali mi-am relutat vagabondajul. Am mers pe jos de la Nijni Novgorod la Tzari;(Izin, am scoborât în regiunea cazacilor de la Don, am făcut un pas mai lung în Ucraina, am trecut în Basarabia de unde, trecând prin Crimea am pătruns în Cuban pentru a scoborâ mai jos, mergând mereu cu piciorul și fără bani în buzunare. Am petrecut luna lui Octombrie 1892 la Tifis unde am publicat prima mea povest lor în jurnalul Caucazului. Cum am fost felicitati pentru această poveste, am încercatsăscriu mici nuvele pentru „Jurnalul Volgei“ din Nijni Novgorod, oraș unde m’am stabilit provizoriu. Au fost repede acceptate. încurajat am trimis povestea întitulată Emilian Pilai la „Noii ruşi” din Moscova, unde a fos publicată aproape imediat. In 1895 am reuşit să plasez o nuvelă (Tchelkash) într’o revistă din Petrograd. In acelaşi an, am publicat o altă nuvelă (O eroarei) într’o revistă din Moscova,, şi astfel am debutat în capială. Până în prezent n’am scris o singură operă care să mă mulţumească. După cât îmi pare nu există nici măcar un singur eveniment extraordinar în viaţa mea. De altfel nu înţeleg prea bine ce înţelegeţi prin cuvântul „extraordinar“. O trupă de teatru chinez la Moscova Zilee trecute a sosit a Moscova o trupă ele teatru chinez din Extremul Orient. Actorii chinezi organizează zece reprezentaţii în Capitala Rusiei. Se vor reprezenta câteva piese din teatrul clasic chinez, ca de pildă: „Ruina lui Lo Ma Chu“, — „Fortăreaţa piraţilor ’ — „In cercul munţilor” ş. a. Deasemenea dintre dramele moderne se vor reprezenta: „Mugetul Chinei” de Tretiakov, „Executarea lui E. Lianov”, „Fluturele pestriţ ’ şi ,,La răspântie”. Inaceste două din urmă, rolul principal e jucat de un mic artist chinez în vârstă numai de șapte ani cu numele de Pai-Jun-Cien. ) 2 Lei Hollywoodul spune cum trebue să fie bărbatul ideal şi original concurs prezidat de anii cinematografiei americane Trăsăturile de Adonis n’au asigurat niciodată unui actor succesul cinematografic. Un corp bine proporţional un aer distins, o dicţiune perfectă, un talent original sunt elemente mai importante decât un profil grec. Şi, pentru că o asemenea combinaţie de daruri este mai rară decât figurile frumoase se poate constata cu satisfacţie că pe ecran oamenii de talent şi de lxperiemită 'au reuşit în ciuda defectelor fizice. O declaraţie identica a fost făcută de marele regizor Cecil B. de Miile, şi a servit de prefaţă unui concurs organizat de un ziar din Hollywood pentru a determina Bărbatul Idea. Juriul a fost compus din şeapte personagii bine văzute în industria cinematografică americană: Cecil B. de Miile; Samuel Goldwyn, producător; Walter Wanger, producător; Mitchell Leissen, regisor; Max Factor creator de produse pentru înfrumuseţare; Jack Dawn şef maquilleur şi Emni Westmore, şef maquilleur. Iată [verdictul: Capul: Joel Mac Crea. Nu atât din cauza modelului şi a proporţiilor, cât din cauza felului de a-l purta. Ochii: Ronald Colman. Pentrucă sunt fascinanţi, inteligenţi şi în acelaş timp plini de umor şi demnitate. Naşul: John Barrymore Pentrucă întregeşte cel mai frumos profil din timpurile noastre. Buze: Leslie Howard. Pentrucă exprimă cea mai justă proporţie a sensualităţii şi a sensibilităţii. Mâjinile: Charlie Chaplin. Sunt puternice şi expresive. Vocea: Arthur Hohl. E cea mai muzicală voce a cinematografului. Corp. Buster Crabbe. Admirabil proporţionat. Personalitate: Ronald Colman Pentru că este un perfect amestec de farmec, demnitate, umor şi distincţie. Virilitate: Clark Gable. E tipul eroului modern. Dulcegărie şi brutalitate. Fizic agreabil. * I Acum *trebue să se găsească un actor care pe lângă talent să posede şi toate calităţile găsite de juriu acestei liste de posesori a câte unui singur —rar, două — element, pentru a se fi găsit Bărbatul Ideal. Ronald Colman Aspecte şi impresii de la „Premiul Regal“ pe ploaie Duminică a avut loc ultima alergare hipică pe hipodromul de la Băneasa. Ploaia care ameninţa să devină deluviană în anul acesta, n’a lipsit de la apelul cotidian dând elegantei reuniuni ce se bucura de prezenţa regală, spectial colul unei fantastice furtuni. După amiaza se anunţase totuşi calmă şi senină în primele ore. Un cer albastru pătat tot colo de-o umbră albă părea să pronosticheze o zi de bun augur. Pe aleile proaspăt greblate strălucitoare în lumina albă a soarelui, elegantele îşi preumblă toaletele ciripind frânturi de românească înlănţuite în lungi tiradefranţuzeşti, făcând impresia unei limbi păsăreşti. Intr’o febrilă aşteptare jucătorii pasionaţi îşi copiază numele jocheilor, sau trec în revistă cifrele indicate pe cele două tăblii negre din faţa gazonului „pariul oraş”. După socoteli şi meditări îndelungate se avântă pripiţi către case. Singuri pari, răspunzătorii pariurilor sunt calmi în această lume grăbită. : - Prima cursă întocmai ca atmosfera care a început să devină nesigură înşeală aşteptarea făurind prima surpriză. Dealungul gazonului au apărut primele floricele albe şi roşi Pariu even .. Pariu austriac... Cotă... Miză... Termenii se încrucişează pe deasupra capetelor, cifrele sunt aruncate de profesioniştii curselor cu desinvolturi. Se licitează austriacul. Căldura a devenit înăbuşitoare. Din când în când o răbufneală de vânt scutură din norii cari nuau grămădit negrii şi ameninţători picături mari de ploae caldă. Fanfara automobilului regal! A sosit Majestatea Sat... Loja regală deviază pentru o clipă atenţia mulţimii. Aparatele cinematografice şi foografice au invatat în funcţiune. Iată-l pe d. Tănase nelipsit dela alergări, cum pozează înaintea obiectivului indiscret. Nu departe Maud Mary, vedeiia Cărăbuşului, în-ilr’un elegant taileur alb, peste car® arborează cu toată căldura două vulpi argintii e prinsă de raza indiscretului obiectiv. Dar norii au devenit extremi de ameninţători-Caii ies pentru cursa premiului regal. Şi odată cu ei ploaia răbufneşte. O rupere de nori care orbeşte se dăzlănţue cu furie. Şi sub acest potop ceresc întretăiat de fulgere ameninţătoare şi bubuituri ce asurzesc, cei şase cai aleargă ca într’o poveste fantastică. Năluci învrăjbite gonesc cu furie înfrunând demonii naterii. Un fulger a luminat o clipă înspăimântând mulţimea îngrămădită în tribună. Ce contează însă pătura, caii aleargă. Mulţimea strigă: — Gorgos! Buzdugan! Dar bietei Gorgos şi sărmanul Buzdugan au înşelat aşteptările, cei doi favoriţi sunt în coadă. Cântec, calul regal, spre dezastrul cunoscătorilor ce pierd în lege, câştigă cursa. Nu e prima surpriză pe care reuniunea de închidere o oferă pasionaţilor săi. Intocmai ca furtuna care pare că vrea să răstoarne legile naturii, cursele de Duminică au rasternat chibzuirile jucătorilor. Fiecare victorie nouă e o surpriză. E un făcut toate gloabele hipodromului au ţinut să se releve. Se câştigă şi se peirde toti atât de neaşteptat. Tănase îşi face socoteala mizelor pierdut©. — Pi Gorgos avui cinci sute mă Mitică. Cam aceasta a fosti socoteala celor de Duminică. Cum era şi de aşteptat! pe ploaie lumea a plecat plouată. SILVIA GRUIA Evenimentele de la Opera Comică din Paris Joi seara la Opera Comică din Paris înaintea reprezentaţiei cu „Povestirile lui Hoffmann”, a avut loc un fapt care a uimit tot publicul prezent în istală. toţi cântăreţii au fost convocaţi printr’o notă scrisă pe hârtie cu antetei Operii Comice să se găsească pe scenă înainte de ridicarea cortinii. Mulţi dintre actori au crezut că este o comunicare directorială. Când se prezentară toţi în scenă, cortina fu ridicată şi un corist veni la rampă şi citi o declaraţie de protest contra direcţiunii- Orchestra atacă Marseillesa şi apoi Ofenbach reintră în drepturile sale. — Această manifestaţie, a declarat d. Gheusi, directorul Operii Comice, s’a petrecut înainte de sosirea mea la teatru şi a fost instigaţi de câţiva actori care se găsesc în dezacord cu „Confederaţia Generală a Teatrelor’. A doua zi reprezentația Operei Comice, a avut loc fără Marseillesa și fără discursuri. Conştiinţa profesională La Hollywood nu se ezite în faţa nici unui sacrificiu pentru a se bii. Aţi auzit cu siguranţă vorbindu-se de vieţi omeneşti sacrificate pentru obţinerea unor efecte sesizante. Insă până în prezent, animalele au primit din partea cinematografului un tratament, am putea spune, omenesc. In ultimul film al lui Harold Lloyd, pentru a se obţine câteva efecte prevăzute de un scenari umoristic, un cal a trebuit să sufere. Scenariu cerea colaborarea unui cel alb care ştie să se aşează şi să râdă la comandă. După căutări laborioase se găsi un cal suficient dresat pentru a putea executa aceste „gaguri”. Acest defect n’a fost socotit drept fără leac, deoarece calul a fost vopsit. Actual*mente Hollywoodul posedă două blonde platinate: Jean Harlow și iapa Agnes, cam probabil că sunt geloase reciproc. Harold Lloyd face filme cât mai veridice post .31......... @fi dert * com 1 iulie 1936 BUZEȘTI are seara „Câte Viena” operetă de Ralph Benatzki cu Aurel Munteanu, G. Groner, N. Antoniu, Elena Zamora, Lulu Savu — Vă pare bine că aţi reapărut pe scenă tică Lulu Savu ? — Dar... pentrucă-mi dă prilejul să joc, dar m’aş fi bucurat mai mult dacă aveam un rol de succes Cu prilejul inaugurării stagiunii de operete la Grăina Valra- Buzeşti, sub conducerea artistica și muzicală a d-lui Linu Flora, a reapărut pe scenă, într’o scurtă „apariţie”, d-ra Lulu Savu, fosta cunoscute vedetă a Cărăbuşului, interpretând rolul capricioasei Miss Violet. Un rol fără „proporţii“ şi fără prilej de „lovitură” — dar care a dat totuşi loc la câteva comentarii, — şi ca să fim sinceri, nu atât rolul a prilejuit discuţiile, cât persoana interpretă. Cei care urmăresc spectacolele şi cancanurile culiselor şi vieţii noastre teatrale, au putut observa chiar din seara premierii şi apoi în zilele următoare, că discuţiile şi părerile sunt contradictorii în ceea ce priveşte atât reapariţia cunoscutei artiste cât şi în ceea ce priveşte rolul ce i-a fost încredinţat în opereta „Café-Viena”. Aceasta dovedeşte că reapariţia lui Lulu Savu nu a rămas fără ecou. De altfel, ca să ne convingem întrucât aceasta este sau, nu just, ne-am adresat char celei în drept. — Vă pare bine că ați reapărut pe scenă? d-ră Lulu Savu? am întrebat-o. — Da!... îmi pare bine pentru că-mi dă prilejul să joc — și aceasta este tot ce doresc. M’ași fi bucurat! însă mai mult dacă reapariția mea pe scenă miar fi prilejuit distribuirea mea într’un rol, mai în guistul meu decât acel al lui Miss Violet! din Café-Viena“, în care, oricâtaș vrea să fiu de modestă și oricât ar vrea să mă ascund după deget, nu am tot ceea ce doresc eu să am. F. O. F. A O mişcătoare atenţiune pentru Baronul Pierre de Coubertin ajuns în mizerie Din străinătate ne vine o ştire impresionantă. Baronul Pierre de Coubertin, înfiinţătorul jocurilor olympice moderne, trăeşte în mare sărăcie încât nuşi are asigurată nici măcar existenţa zilnică. Pentru că Baronul de Coubertina susjifiatca jocurile olympice din 1912 să se dispute la Stockholm. Suedia a fost prima care s’a grăbit să-i vină în ajutor, acordându-i o pensie anuală de 5.000 coroane circa 300.000 lei. Odată cu acest mișcător și binevenit ajutor material, eminentul sportiv a avut marea satisfacţie sufletească de a primi din partea M. S. Regele Carol îl fla României medalia de aur, conferită cu ocazia Zilei Sporturilor” din acest an. Baronul Pierre de Coubertin a militat toată viaţa pentru promovarea sportului ca un mijloc de frăţie şi armonie internaţională şi astăzi, la bătrâneţe, vedem din exemplele de mai sus ca meritele lui i-au câştigat stima şi recunoştinţa întregei lumi. O bibliotecă a naţionalităţilor din Rusia Sovietică In biblioteca de stat sa află câteva sute de mii e cărţi iscrise în 80 limbi ale popoarelor din întreaga Rusie. Aceste cărţi au fost foarte puţin întrebuinţate până acum de către cetitori. De aceea se lucrează de zor la aranjarea unei biblioteci, care să cuprindă toate aceste volume. Noua bibliotecă urmează să fie gafă cu prilejul serbărilor comemorative de 30 ani de la Revoluţia rusă-Biblioteca va fi instalată în fosta catedrală Vladimir. Un fals Negus păcăleşte Geneva Zilele Trecute, un tânăr student aparţinând asociaţiei „Fils de Töpfer” o grupare veselă a studenţilor de culoare naţionalistă, a Profitult de asemănarea sa extraordinară cu Negusul, pentru a juca o farsă căreia i-a căzut victimă o parte din populaţia Genevei, îmbrăcat cu o palscă colonială, pelerină neagră şi pantalon alb, studentul s’a plimbat pe străzi înr’o limuzină luxoasă. In acest echipaj s’a îndreptat spre monumentul reformaţiuni unde a depus o coroană, apoi la palatul Societăţii Naţiunilor unde a fost primit de funcţionarii puţin cam surprinşi de această vizită neaşteptată, dar cari nu i s’au îndoit nici o clipă de identitatea M. Sale. Hailé Sellasié. D. Bora Schoppă delegatul permanent al Italiei, fost însărcinat d afaceri la Adis-Abeba, a fost şi el păcălit de această extraordinară asemănare. Mulțimea a aclamat entuziastă pe falsul Negus care după ce a vizitat Societatea Națiunilor a dispărut fără urmă. Despre biblioteca muzeului din Presa Biblioteca muzeului naţional din Praga s’a îmbogăţit anultrecut ,cu următoareleexemplare: Arhiva cu 266 bucăţi, secţia manuscriselor cu 19 bucăţi, 51.059 scrisori, 218 hărţi, 19.315 tipărituri, 1463 bucăţi muzicale. In urma acestora diferitele secţii ale muzeului au sporit în felit următor: 7400 matius scrise, 395 prime tipărituri, 1484,445 tipărituri, 680,100 scrisori, 12.667 părţi, şi 24.678 bucăţi muzicale. Secţia teatrală a sporit Cu 2000 bucăţi, cea numismatică cu 1033 bucăţi, secţia preistorică cu 41 bucăţi, secţia istorico-arheologică a sporit cu 893 bucăţi, geologico-paleontologică cu 2190 bucăţi, zoologică cu 350.000 bucăţi.