Rampa, august 1936 (Anul 19, nr. 5563-5589)

1936-08-01 / nr. 5563

Spectacolele CAPITALEI WWlMMUIi'11MlWCMiWWI« Mi» IWJMMMMWWBTilWWWWMMIMWMIMBWM» TEATERUL CARABUS i. i Teleon 3.55-03 j j Dir. C. TANASE Orele 9 »ear* MAINE SEARA PREMIERA „TREI FETE, CUCUETE’’ (Trois je­un­es fiiles nues”) operetă în­ 3 acte (12 tablouri) de Mirând© și Willmetz Muzi’ci de Raoul Morém Distribuţia: Hegesippe C. Tănase Colonelul Henry I. Tulian­u Patara Al Giugaru Jacques N. Roman Marcel Piu Myronescu Maurice I. Dinescu Directorul teatrului M. Balaban Factorul Comisionarul Grădinarul Lord Ch­eston Lotte D-na Ducros Miss Tapsy Lilette Lola Lulu Marienette Juliette Georgette G. Trestiaji Al. Fin­tea I. Stoenoiu Gh­eorghiu Elena Zamora Renée Annie Anie Capustin Didi Teodorescu Cecile Grigoriu Vera Taco Marga Hagiescu­ Margareta Gheorgjiiu Elena Burmaz Femeia cu racul Vivette Popescu Regia N. Kiritescu Georgescu George Acsente Dorobanțu Emil Bot­a Artemi*» Roiu _na Mafia Wa­rina Elena, D-na Silvia Fulda Netty D.nei Nora Placenttni My» dactilografa Fiii Harani Fiţa Hambgr D.r* Angela Matcescu Lina. »-na Fina Radu Pussy D.ra Suzi Iuvcea^n Toto ~>-ra temia horenta Direcţia de sceni d. Sir& Alexan­­drese«­ GRADINA TEATRULUI NOU Cale» Văcăreşti Telefon 4.51.31 orele 9 seara BUCUREŞTIUL RADE BUCUREŞTIUL CANTA Revistă, in 2 acte şi 40 tablouri de Puiu Maximilian, Naţio Naţi Si Stroe şi Vasilache Cu Stroe; Vasilache; Iordănescu; Iliescu; Petculescu; Al. Braun; Li­­sette Verea; Liana Mihăilescu; Nut­zi Pantazi; H. Tecuceanu; H. Gam­­bero; Jenny Ionescu; Lucica Pârvu­lescu; Oleg Danowsky; N. Georges­­cu; Antonescu; Ivan etc. Balet 24 girls In frunte cu Annie Sio­min sub conducerea maestrului S. Siomin. Orchestra sub bagheta compotitoru lui Max Halm. Decorul Caramanlău și Rhorhofer. TEATRUL VESEL (Grădina Marconi) Calea Griviţei Telefon 4.37.29 Dire cţi* artistici: Sică Alexandrescu prels 9 sem „LA IARBA VERDE” F»r*i da Tudor Muşatescu »I Eled Al­exandra s eu Petre Ră dulinn Misa Fotino Ulissa Andronescu Niculetcu.Buzdu Romeo Baliul Romeo Lăzdrescu Gr. Pipirel Vasliu Birlic Titu Ionescu impiegat Geo Milican Gheorghiu_Snagov C. Antoniu Dedu usier N. Velcuiescu Miroiu Ispasiu G. Chamel CAPITOL: O noapte pe Dunăre, jurna şi complectare. SCALA: O aventură în zori de zi şi jurnal Paramount. TRIANON: închis pentru reno­vare. GRADINA CAPITOL: O noapte pe Dunăre, jurnal şi comple­tare. SAVOY: Dora Nelson şi Noctur­. no. GRADINA ARPA: O aventură in Mexico şi revista „Săptămâna râsului”. SELECT”: Les beaux jour” şi La Bandera. VOX: „Insula Pinguinilor” şi com­pletare. REGAL: Mademoisiere Mozart şi Jurnal Paramount. ROXY: O noapte pe Dunăre, jur­nal şi completare FEMINA: Maria Baskirtseff şi „ Sylly Simfony. SALA ARPA: O aventură în Me­xico şi revista „Săptămâna râsu­lui”. CORSO: Alarma de noapte şi Tot oraşul vorbeşte. FORUM (sală şi grădină: Simona şi Trandafirul însângerat. BIZANTIN: Aur şi Prinţesa Tu­­randot. MANON: Mi-am găsit bărbatul şi Noaptea visurilor mele. OMNI­A: Uniţi pe vecine, Dorinţa şi trupa de comedii. DARLY: Noaptea visurilor mele şi Zou-Zou. CITTY: Roberta şi Bucle de aur. VOLTA BUZEŞTI (sală şi grădi­nă): Alesul femeilor şi Trafi­canţii de opium. AMERICAN (Grădină şi sală) Tâ­nărul conte şi Insula pinguini­lor. CENTRAL: Fiul lui Tarzan. A­­venturile detectivului Hohn şi revistă. FRANKLIN: Knock­ out şi In sub­teranele Parisului. •3** AIDA: Dărueşte-ne noaptea şi Fecioarele din Bally. SPLENDID: ÎNCHIS PENTRU DEPARAZITARE PACHE (Str­ada Mătăsari): Da­ma cu Camelii şi Văduva veselă. MARCONI - ÎNCHIS PENTRU DEPARAZITARE ASTRA: Echipajul şi O femeie care ştie ce vrea. IZLANDA: Egoista şi Continen­tal. TOMIS: Soţie şi amantă şi Becky Sharp. CARMEN: Koenigsmark şi Pati­ma blondă. DIANA: Fetiţa noastră şi Revolta regilor. EDISON: Pasiunea mea şi Extra­ordinarul Mr. Ruggles. ILEANA (Sală şi terasă): Pasiu­nea mea şi Doctorul Crespi. LIA: Şarlatanul şi Un soţ ideal­ LIZEANU: Ultima romanţă şi Bes­tia din Borneo. MILANO: Vreau să-mi trăesc viaţa şi Stan şi Bran poliţişti. ORFEU: Dragostea e muzica şi Departe de civlizaţie. ODEON: Romanul unui spahiu şi reporter fără voe. PARIS: La capătul lumii Şi Am­fitrion. PAX: Sus mâinile şi Fata care spune nu. RAHOVA: Vreau să-mi trăesc viaţa şi Fantoma din expresul No. 6. REX: Richelieu şi Muzicantul din Petersburg. REGELE FERDINAND (Grădină şi sală): Secretul celor 3 şi Stan şi Bran scoţieni. VOLGA: Cafea Laptelui şi Aven­turile unei fetiţe. TRIUMF: Dragoste de scafandru şi Cartierul îndrăgostiţilor. SIC: Mayerling şi Marea ducesă şi chelnerul. SANTA LUCIA: Când liliacul în Horeşte şi Şeriful din Colorado. ŞTRANDUL KISELEFF : 3 bazine cu apă rece, duşu­ri, plajă solară, restaurant, jazz, dans. L­­ D O : Bazin cu valuri, duşuri calde şi reci, restaurant „Capşa”, Muzi­că, jazz, dans. STRANDUL BRAGADIRU: plajă solară, duşuri, poziţii na­turale, restaurant, jazz, dans. STRANDUL OBOR 3 bazine cu apă rece, dușuri, plajă solară, restaurant. ȘTRANDUL „MOARA CIUREL” plajă, apă curgăoare, pădure, restaurant, orchestră. Pentru 13 15 şi 16 Anost Ferencváros a anunţat formaţia care va face deplasarea la Bucureşti Vacanţa foot-ballistică a Capi­talei va lua sfârşit la 13 August, odată cu începerea turneului pen­tru care a fost angajată echipa fruntaşă a Ungariei. Ferencváros Angajată pentru trei matchuri, la 13, 15 şi 16 August, pe care le va juca în ordine cu Venus, C. F. R. şi Ripensia, vechea cunoş­­tiinţă a publicului bucureştean — care l-a impresiat în trecutele vi­­zite — va deplasa cea mai bună echipă de care dispune Conform contractului încheiat, în baza căruia primeşte o coche­tă retribuţie de 11.000 pengoe (peste 400.000 lei) Ferencváros va juca la Bucureşti în următoarea alcătuire: Hada, Pilgar, Korányi, Lyka, More, Lazăr Tänzer, Kiss, Sa­­ro­sy, Toldi şi Kemény. Deci cea mai bună echipă de care dispun şi care — sigur — va face impresie în imatchurile pe cari le juca. Eliminaţi din Turul Frnaţei mai înainte ca e©l puţin să se fi consu­mat trei etape, adică definitiv de­bordaţi intr’un moment când alţii ,abea începuseră să se pună pe pi­cioare, cei patru cilişti români care ne-au reprezentat pentru prima oară culorile naţionale în celebra competiţiune, au cauzat în rândurile noastre un pronun­ţat accent de deziluzie, uluială şi compătimire. De und­e mai fiecare dintre noi se aştepta să-i va­dă situaţi în­­tr’un loc onorabil, ne-am trezit cu ei acasă, întorşi ruşinaţi, tacitur­ni, întocmai ca şi nişte copii care au făcut cine ştie ce poznă!... Dar dacă la prima vedere spec­trul insuccesului este atât de a­­parent, în fond lucrurile au o în­făţişare mult mai blândă. ,,Eu n’am­ fost Cu” a "spus d. Iorga după guvernarea sa di­n 1952. Acest fel de scuză, dacă l-ar fi invocat şi alergătorii noştri, l-am fi primit cu dragă inimă, căci au fost într’adevăr multe fap­t­e care au trecut poate neobser­vate şi care i-au împiedecat să poată desvăluji toată gama posibi­lităţilor lor, deoarece noi suntem convinşi că un Virgil Mor­mo­ce­a, în plenititudinea mijloacelor, este un alergător valoros — foarte a­­apropiat de talia unui Gragac —­şin­ car­e ar fi parcurs cu siguranţă etapele până la Cannes, sau poa­te şi până la Perpignan. Din capul locului trebue preci­zat că publicul nostru sportiv a fost prea vag iniţiat de duritatea excesivă şi de eforturile supra­omeneştii, pe care le reclamă par­ticiparea într’un Tour de France. Şi acest mod superficial de a ju­deca lucrurile, a permis mai tu­turor să pretindă mult mai mult decât se putea cere di­n partea re­prezentanţilor noştri, cel mai e­­locvent în acest sens, fiind faptul că atunci când confraţii noştri au publicat rezultatul primei etape, toţi s’au grăbit să adauge: „Aler­gătorii români nu s’au clasat prin­tre primii zece!” Ca şi cum s’ar fi putut gândi cineva ca un Mormocea, Nicolae I°n Ţapu sau Tudose să se găsea­scă la sosire înaintea fraţilor ! un Tur însă divizat! Maes, înaintea unui Antonin Ma­gné, Vervaecke, Danneels, Canar­do, etc.! Cu­ alte cuviinţe, să întreacă oa­meni a căror valoare nu po­ate su­ferii, nici o comparaţie cu cea pe care o posedă alergătorii români. Am precizat în numărul nostru de eri­ că principial, debutul ci­clismului nostru în Tour de Fr­an­ce a corespuns unui gest admi­rabil. Este just. Căci dacă s’a văzut pe meleagurile noastre participa­rea unor Bat. Fleuret sau Riche­­bourg — alergători de mâna a pa­trusprezecea — nu se poate spu­ne că am admirat clasa ciclismu­lui francez, sau măcar a celui a­­pusdau și numai printr’un contact cu adevărata valoare a ciclismu­lui francez înseamnă că se urmea­ză cursurile unei şcoli care este imposibil ,să nu ne aducă cel mai preţios progres în existenţa spor­tului pedalei în România. Că priima zi de şcoală a însem­nat desvăluirea cunoştiinţelor n°a st­re cicliste la un nivel echiva­lent cu zero, asta nu spune nimic. In definitiv oricine când­­a în­văţat abecedarul a scris un ,,a” scâlciat, sau a tras coada cifrei unu, mai lungă cu un cot, decât era nevoie!.. Prin urmare s’a sărit dincolo cam când s’a pretins atât de mult cheia bieţii noştri reprezentan­ţi. Totuşi, poate că s’ar fi obţinut un rezultat mai bun, dacă nu i-am fi trimis atât de nepregătiţi, înfiorător de nepregătiţi! Este deadreptul ridicol să mai spunem că s’au antrenat în total 660 km, când au plecat cu gândul să acopere o probă de 3500 km. In Franţa, din luna Martie în­ Ciclism BlTour de France“ Despre participarea României in ediţia 1936. Un început cata­strofal... care ne da totuşi speranţe frumoase cer pregătirile pentru Tour de France, prin diferite probe de mare anvergură cum ar fi Paris- Bordeaux, Paris-Nice, Paris-Mar­seille, Paris-Lion şi multe altele­ Cu alte cuvinte, se mai execută Ai noştri s’au frecat două săp­tămâni pe parcursul­ Braşov-Si­­najia-Predeal. Nu este caraghios să mai insis­tăm pe această temă? Apoi expediţia s’a făcut fără un conducător fără Un menager. Este absurdă până la ultima ex- Pres e o asemenea faptă. Tour de France reclamă pe pri­mul plan: tactica. Cine a conceput-o pentru aler­gătorii noştri? LI­aida ele!.. Cât s’au priceput ei în­ acest domen,tu s’ai văzut cu prisosinţă încă din prima etapă când s’au aşezat tacticos , cu voe bună lân­gă un Tudose accidentat şi pe dea­supr­a recidivist şi încăpăţânat. Ce-au făcut acolo 40 de minu­te ne este imposibil de imaginat. Până la urmă, nu ne rămâne de­cât să credem c’ar fi admirat pe­­­sagiul ce li se întindea în faţa o­­chilor, sau s ar­ fi certat pentru modul de pronunţare al vreunui cuvânt franţuzesc, sau, în cel din urmă caz s’ar fi aşezat să scrie cărţi poştale ilustrate la cei de a­­casă!... Iată deci factorii hotărâtori ca­re ne îndreptăţesc să privim de­­butul ciclismului românesc în Tour de France, cu toată lar­ghe­­ţea. S’a început catastrofal ca la Kricioai! Sunt £©mnc bune!­.. NIDDY T. DUMITRESCU « H * V­m . In articolul nostru Re­eri, „La Predeal s’a sărit dincolo de cal”, am prezentat punctele principale cari au sugerat legiuitorului nece­sitatea modificării campionatului Diviziei Naţionale B, precum şi atitudinea cari au sugerat legiu­­torului necesitatea modificării campionatului Diviziei Naţionale B, precum şi atitudinea luată de unele din grupările acestei c­ate­­gorii în consfătuirea de la Predeal. Urmărind cu totul alte scopuri de­cât cele cari servesc de obiectiv unora din federalii noştri preocu­paţi de această, modificare, divi­zionarii B , vorbim numai de a­­ceea ca s-o vor să facă o afacere din unele din­­’forţele oculte"’ ale federaţiei noastre, au intenţia de a compromite o reformă utilă şi oportună — numai pentru ca să iasă pe socteala lor. Nimic din ceea ce se anunţa drept util în proectul de modifi­care n’a fost menţinut în noţiu­nea votată de ei după consfătuirea de la Predeal. Ideea de selecţie, bine cultiva­tă prin intenţiunea creerii unei categorii B, cu 12 participanţi, a fost svârlită la o parte pentru ca să facă loc unui proect de Divizie B cu 20 partant!! Clar ca bună ziua că această majorare a numărului a fost ce­rută de alte necesitati decât cele sportive. Divizionarii­­ strânşi la Pre­deal s'au lăsat convinşi, după mari Presiuni, să accepte o for­mulă care-i va desavantaja ş­i ca­re nu reprezenta punctul lor de vedere într’o problemă încercată a fi bagatelizată cu câteva vorbe goale. VOIUL DE LA PREDEAL NU ARE NICI O VALOARE Ceea ce impresionează însă la prima privire es­te rezultatul vo­tului obţinut pentru fiecare din punctele moţiunei. S’au obţinut majorităţii conclu­­­diente: 11—5­­sau 14—­6 sau mai ştim n°i cam­ altele. Liniştit s’a putut deci „bate to­ba” pe deplinul acord de păreri dintre congresişt­i, cari au fost toţi încântaţi ,,până peste urechi” de reformele cari îi vor ferici de­­acum încolo. Aparenţele d­east­ădată sunt mai înşelătoare ca oricând. Ele sunt acoperite de lustrul u­­nui strat subţire sub care se as­cund însă realităţi evidente şi grave. Votul de la Predeal este lipsit de orice valoare, deoarece au luat parte şi grupări cari au fost obli­gate să voteze numai ,,pro”, ca să facă jocul intereselor lor. Acuzaţia pe care o ridicăm este din cele mai serioase şi „aranja­torii” de la Predeal se vor ciocni de ea în primul consiliu federal. La Predeal nu trebuiau să ia ho­tărâri decât cei 12 divizionari cari intrau siguri în orice formulă a Diviziei B. Dacă însă au votat și grupările cari au fost cooptate pâ­nă la completarea numărului de 20 acestea n’au putut da decât O’SINGURA EXPRESIE VOTU­LUI LOR:­­aceea dictată de către „sforarii” cari le angrenaseră în sfera intereselor lor. Nimeni nu are naivitatea să creadă bunăoară că gruparea A. C. F. R. — sau oricare alta în­tr’o situaţie similară cu aceasta — a votat contra introducerii ei, preconizând o Divizie B cu 12 portanţi, în care nu ar fi avut loc. In atari condiţiuni, ce bază se mai poate pune pe votul de la Pi’e­deal, măsluit prin participarea i­­legală la vot a unor grupări lipsite de această calitate? Limpede ca bună ziua, votul este nul dat fiind condiţiunîle în care s’a produs. SE INCE­ARCA SACRIFICAREA UNUI NUMĂR DE 40 ECHIPE Acum, când­ am lămurit cum stă chestia cu „deplinul acord” dintre congresi­şti să revenim la cea de a doua mare greşală ce s’ar făptui prin luarea în seamă a moţiunii de la Predeal. Prima, după cum am spus mai sus, va înlătura ideea de selecţie în favoarea cantităţii. Cea de a doua este mult mai gravă şi priveşte soarta care se pregăteşte competiţiunii proecta­­te : Divizia Naţională C. După cum proectul oficial, din actuala Divizie B, s’ar fi scos nu­mai 12 grupări în locul cărora ar fi fost introduse câteva cluburi districtuale mai mult decât meri­tuoase: Electrica (Timişoara), Te­lefon Club (Bucureşti),­­Minerul (Lupeni), Gloria, C. F. R. (Galaţi), etc. S’ar fi putut deci păstra acestei competiţioni un interes suficient de mare. ,,Congresiştii” dela Predeal vor însă să scoată 20 echipe din B şi să introducă alte 20 ehipe distric­tuale, fără ca să se întrebe dacă pot găsi un număr atât de mare de formaţiuni cari să facă faţă exigenţelor unei competiţiuni fie ea chiar de talia Diviziei C, înseamnă deci să fie avansate nişte formaţiuni — ciurucuri, nu­mai ca să se completeze numărul necesar de 40. Cu un asemenea vitreg trata­ment ce rezultate poate da Divi­zia C. Şi nu ne gândim numai la cele sportive dar şi la cele mate­riale, cari construe un punct de mare importanţă. Nu sunt sortite la mari pier­deri materiale formaţiunile Divi­ziei C? Nu va deveni competiţia lor o probă de mâna şaptea, de care se va ocupa doar rubrica „rezul­tate technice”? Nu se loveşte în chipul acesta în cele 20 grupări cari vor fi lă­sate din Divizia B precum şi în merituoasele formaţiuni distric­tuale cari — chipurile — vor ob­ţine o avansare? Iată la ce trebuie să se gândea­scă legiuitorul în momentul când va fi chemat să hotărască în­­tr’un fel sau altul. Dar asupra acestora, vom mai reveni în numărul nostru viitor, protestând cu toată energia împo­triva acţiunii subversive dusă de un grup de interesaţi care vrea să îmbrobodească — cu false ex­puneri — pe cei cari au cuvântul hotărîtor. BUCUR BERCEANU S­PORT Scandalul cu consfătuirea de la Predeal Au votat grupări cari au fost „pro“ numai ca să facă jocul intere­selor lor. O reformă care va fi compromisă de câţiva „sforari“ Iaretul UB Art* Grafic* „RAMPA” Str. Brezoignu Nou 51. — X#Mo* 3.61.24. — București TEATRELE Cărăbuş Mâine seară Cărăbuşul pre­zintă n° ca sa premieră, „Trois jeunes füles nues” sau mai pe­.. româneşte. „Trei fete, etichete”, este o operetă în toată accepţiunea cuvântului, aşa cum trebuie să fie în realitate o lu­crare în acest gen. Subiectul, datorită textului sa­vuros al celor doi autori cunoscuţi Yves Mirande şi Albert Willgnietz este extrem de amuzant de la în­ceput până la sfârşit, plin de ine­dit şi de neprevăzut. Dar, ceea ce a contribuit la succesul acestei o­­perete, este muzica, într’adevăr, „Trou­s jeunes fü­les nues” este presărată, dealun­­gul celor trei acte, de o muzică mi­nunată, melodioasă, antrenantă­­care a făcut pe vremuri ocolul lu­mii, fredonată cu... frenezie.. Ea se datorește inspiratului compo­zitor Raoul Moretti. Vrsbi ,I.r iarbă verde" spectaco al sta­giuni de vară a Teatrul­ui Vesel la Grăd­na Marconi, a înregistrat chiar din stara premierei unui din cele mai mari succese pornit pe Irnserie D­mi Tudor Moisatescu­­: Sică Ale­xandrescu şi de astădată fericiţi au­­tori şi colaboratori au reauzat una din cele mai reviste lucrări in acest gen. Farsa­­,La iarbă verde» are o ac­ţiune extrem de amuzantă, bogată in tot felul de situaţii şi încurcături, plină de replici de haz de la început şi până la sfârşit, stârnind veselia spectatorilor care umple grădina sea­ră la seară. Eroul este Piţurcă — şi Piţurcă aţi ghiciţi nu poate fi decât Gr. Va­­siliu.Birlic eroul de totdeauna al în­­curcăturilor de tot soiul ce abundă in farsele Teatrului Vesel — iar In jurul său, roiesc o sumedenie de alţi eroi, care contribuie toţi prin verva jocului lor sclipitor la succesul spec­tacolului destinat să ţină afişul tot­­ta vara. Degajat, natural de Niculescu Bu­­zău şi-a făcut un fericit , debut" pe scena Teatrului Vesel complectând admirabil falanga de comici a­l aces­­tui teatru. Mişu Fotino a reapărut și el pe scena unde a cunoscut mari suc­cese. Iar in celelalte roluri aPax dmi G. Chamel, Romeo Lăzărescu Geo Mai­­can, Axente şi d­nete Silvia Fuma No­ra Piacentini, ,Maria Vallulerina, Fiii Harmand, Angela Mateescu, Tina Radu Iupceanu, etc ti „Bu­cureştiul râde—Bucureştiul cân­tă ", excelenta revistă In 2 acte şi 40 de tablouri pe care simpaticii Stroe Şi Vasilache o joacă la Teatrul Nou în fruntea unui ansamblu de 100 de persoane, obţine in fiecare seară un succes neobişnuit, culegând a­­plauze, ovaţii şi rechemări la rampă, scketchuri de mare efect comic, melodii fermecătoare, cuplete de poantă şi balete minunate, executa­te de un batalion de girls în frunte cu duo Siomin, asigură revistei d» primire excelentă din­ partea publicu­lui care umple grădina până la re­­fuz. „Bucureştiul râde—Bucureştiul cân­tă” este pornit pe serie mare, cu strălucita interpretare dela pre­miera: Nora Piacentini Moartea dmn sculptor ceh, Frantisek Rous Dumineca trecută a încetat din viaţa sculptorul Frantisek Rous, în­ vârstă de 64 de ani. Rous s’a născut la Jamberg din­tr’o familie de sculptori în lemn. In adolescenţă tânărul Frânti­­ş®k a dovedit atâta talent încât tatăl său l-a trimis în 1889 la A­­cad­emia de sculptură de la Vie­­na. La Viena a­­fost elevul profe­sorilor Hellmer şi Thingner. A trecut mai apoi la Budapesta un­de a lucrat alături de Zeile la mo­numentul lui And­ras­sy şi la sta­tuia mileniului împreună cu sculp­torul Fadrusz. In fine a lucrat de asemenea şi la statuia ridicată în cinstea Mariei Tereza din Bratislava. In 1894 a participat la concursul in­stituit pentru ridicarea unui mo­­nument lui Vaclav, regele Bohe­­miei. La ac®st concurs sculptorul Rous a obţinut premiul al III-lea alături de profesorii Myslibek şi Schn­irech. Ceva mai târziu a călătorit prin Italia şi în cele di­n urmă s’a stabilit la Praga. In diferite concursuri de proec­­te a fost totdeauna distins cu câte un premiu. Aşa s’a întâmplat, de pildă, la concursul pentru ridicarea unui monument lui Jan Hus, lui Pala­­cky, pentru împăratul liberator Alexandru. Proectele şi modele lui­ Rous e­­rau totdeauna animate de o lini© eleganţă şi stăpânit de multe li­nişte. Ştia foarte bine să plămădea­scă laolaltă masivitatea monumen­tuluii cu decoraţia intimă a de­taliilor. Opera ca­e rămâne după ur­ma acestui sculptor e risipită prin numeroasele construcţii de artă din Praga, o frescă a t©atrului na­ţional, decoraţia interioară a unei bănci mari, a unui palat ş. a. Tennis După victoria Angliei în finala Cupei Davis Cupa Davis, superlativul tro­feu al sportului alb a mai rămas încă un an în stăpânirea Angliei care mai norocoasă ca oricând, a reușit să dispună de Australia cu 3—2. Cheia succesului englez din a­­ce­st an este explicată, în afară de superioritatea fincontestabilă a lui Fred Perry, mai ales de sur­prinzătoarea victorie pe care Austin a repurtat-o în compania lui Jack Crawford. Intr’a­dlevăr dacă Perry însem­na două puncte sigure pentru An­glia în schimb Austin — după cum a dovedit-o proci­os în anul d­e față — este inferior atât lui Crawford cât şi Quist şi astfel, în mod regulat trebuia să ced©zo ambilor. Cât priveşte dublul, ori ce-ar fi opus fii Albionului nu puteau pe­riclita superioritatea celui ăusi­­tralian. Aşa dar, normal, '­ezultatul fi­nal trebuia să fie favorabil. 1« scorul de 3—2 Australiei. S’a repetat însă faimoasa figu­ră din 1932 când la Paris în fi­nală, marele Ellsworth Vines su­combând spre surprinderea una­nimă în faţa lui Borofra — căruia îi era oricând net superior — a in­mormântat în acelaş timp şi şan­sele Americei, căci Franţa a ră­mas cu Cupa Davis, biruind final­mente cu extrem de norocosul scor 3—2! Spre dezolare.«. australienilor, Jack Crawford a reputat figura-Ori­cum însă, ceasul încetării supremaţiei engleze a sunat şi si­­gur că în anul viitor vor ceda pasul şi Cupa, căci să nu se trea­că cu vederea amănuntul hotărî­tor al împrospătării cadrelor. Australia şi America posedă o serie de noi talente, pe care nu Ie-a aruncat în luptă dar care cert vor ştii să aducă un aport decisiv în viitoarele bătălii. Angla însă, odată cu trecerea la profesionism a lui Perry îşi pierde ultima şansă şi va împăr­tăşi soarta unei Frante lipsit© de Lacoste, Cochet și Borotta....

Next