Rampa, octombrie 1936 (Anul 19, nr. 5615-5641)

1936-10-01 / nr. 5615

Inul ISI —* Na l 3w REDACŢIA. ADMINISTRAŢIA . Şl ATELIERELE GRAFICE STR. BREZOIANU, 51 TEL. î.61.24 , -w ■ ■» 1 9* ! i . ABONAMENT?\J Tr*î Inni — — — — L«1 iW * Sa«« Ioni — — — — L«1 MO Un an — - - - - Lei 100# la străinătate sl pentm In sil to­ţi ani pretai dubla '% ■„ • Publicitatea la Administraţia statului RAMPA Str. Bresoianu, 33 Tel: 3.61.24 Director: SCARLAT FRODA ie vor duce să monteze a Comedia Franceză ouvet, Baty, Coppeau şi Dollin? Ce ştie cu Eduard Bourdet, noul ministrator al Comediei Fr­an­se a elaborat un interesant pro , acela de a face apel la regi­­i ca Dullin. Coppeau Baty şi ivet pentru ca fiecare din ei să ia şi să pună în scenă câte o să, fiecare din ei a declarat că ar­ută în principiu aceasta pro­­nere î­ntâmplarea fee® ca toţi aceşti visori să fie şi directori de tea. Astfel Gaston Baty conduce tea 1 Montparnass®. Dullin condu teatrul Atelier. Jouyet condu­­tentrul Athenee, iar Coppeau ntează la teatrul Porte St- Mar CE A SPUS BATTY Gaston Baty a declarat încă de im câteva zile că e fericit să laboreze cu artiştii de la Come'­i Franceză, dar că nu îşi va concursul decât dacă va fi li­­:■ de la teatrul Montparnasse. Actualmente el montează piesa Adame Bovary la teatrul său. E SPUN CHARLES DULLIN ŞI LOUIS JOUVET D-nii Dullin şi Jouvet au fost relaţi la rândul lor ce­ le-ar ice să monteze la Comedia anceză. Amândoi au tăcut. Li s’a mai îs­că la Comedia. Franceză trează pe ei cu prilejul unor nări provocate de tricentena­­lui Corneille. A fost vorba ca Jouvet să moa­ie ,,CiduL’ iar Dullin piesa: olyeuct®” sau ,,Moart­a Pome d’'­Imandoi abia au mărturisit că a înțeles cu Bourdet. Noul administrator al Comediei anceze nu va vorbi d®cât din * i momentul în care va lua postul în primire. CE A SPUS JACQUES COP­PEAU Jacques Coppeau care pune în scenă piesa Napoleon Unique la teatrul Porte St. Martin a spus : — Proectele de cari s’a vorbit nu sunt încă precizate. Eu în ce mă priveşte mă voi duce să mon­tez. S’a şi vorbit de piesa „Le Monteur” din ciclul Corneille. Piesa mi-e cunoscută şi am mai pus-o în sc®nă în 1918 odată la New York şi apoi la Vieux Co­­lombier. Coppeau a mai spus: — Cred că nu e în intenţia nici unuia dintre noi, ideia de a răs­turna complect ce s’a făcut până acum la Comedia Franceză. Exis­tă acolo o tradiţie moartă şi o tradiţie vie. Nici odată n’am fost de părere că arta unui regisor e de a masacra o piesă, sub pre­text de originalitate. Mă voi duca la Comedia Fran­ceză fără nici o ideie preconi­zată. L­E SPUN ARTIŞTII DELA CO­MEDIA FRANCEZA Artiştii de la Comedia France­ză nu prea cred că vor lucra cu cei patru regizori. Unul din ei a şi spu­s: — Cum oare va reuşi să condu­că şi întreprinderea lui ŞÎ să monteze şi la Comedia Franceză. Dacă n’are succes la noi și con­­tinuă să aibă succes la el se va spune că n'a vrut să s® concu­reze. Cei mai muri nu cred decât în colaborarea lui Jacques Coppeau și aceasta pentru motivul că nu are nici un teatru pe seama lui. viaţa teatrală parisiană i se ştie unde va juca Opera din Paris. Proec­tele Ini Lncien Rosemberg. Gaby Mariaj la teatrul Antoine Dela- această dată te­atrul Sa-Abja după ce s’a făcut un studiu­­ serios al lucrărilor necesare pen. refacereai Operei din paris,­­H3­­sa de un recent incendiu, s’a con­­tat că repart­ iţiile vor ţine încă la luni, se ştie că actualmente trupa Ope. din Paris cântă la teatrul Sarau­nhardt pus la dispoziţie de numi­­tul Paris pnă la data de 15 Noem. Berni­ardt e inchiriat d-lui Lu­­r Rosemberg.­­,iar ele parisiene au propus două iţii. Prima e ca Opera să fie a­­fostră provizoriu în localul Ope. Comice, şi a doua ca Opera să ce la teatral des Camps Elysees­ tru în care nu joacă nimeni şi e aproape lăsat în Părăsire. nsamblul Operei, din Paris pre.­es­te un spectacol cu băietul „Prim­­i prin Roma’­ mda­tâ ce Opera fi reinstalată în Palatul Garnier va relua „Oedip” de George­scu. PROECTELE LUI LUCIEN ROSEMBERG­rtistul Lucien Rosemberg care îmb­ună cu soţia lui Madeleine Soria jucat în trecuta stagiune la tea- Sar­ah Bernhardt, ai vorbit de ctele sale.­­ Deocamdată, până ce teatrul al Bernhardt va fi liber nu voia la Paris. Eu mă voiu duce să a Bruxelles comedia: „BLOCH CHICAGO”, de Tristan Berna rdt, Madeleine Soria va relua la ani du Park tot idela Bruxelles a „ZAZ­A”, pe care aveam de ci s’o reiau la Paris. Și acolo va, creţ^i o piesă nouă de n­­oe intitulată: „SCARA DE MANT” şi pe care o voiu monta­­ la Paris. ;atrai Vieux Colombel* va des­­le stagiunaţi, cu piesa „Elisabeth'5 femme sans homme”, de Andre et. itriţa Gaby Morley va­ juca la rui Antoine comedia lui Verneuil: idemoiselle ma Mere’’, UN DANSATOR INDIAN LA PARIS Dansatorul Oday Shan Kar s’a întors în Indii unde a recrutat noui (•’rmenite pentru trupa lui. In Sep­­tembrie şi Octombrie va face un tur­neu în Europa centrală­­ şi apoi­­ pleca în Statele Unite. Teatrul Chatelet anunţă o­ reluare a operetei „Nina Rosa” cu Andre Gauge şi Bach. Teatrul Etoile anunţă redeschide­rea cu piesa „Clubul gangsterilor’’. Celebrul diseur de pe vremuri Ma­­yor reveni pe scenă cu un toupet a­lb. Burgtheaterul a prezentat o premieră interesantă: „Căsătoria divină“ Debutat Fsaiei Wessely. — „Cum vă place“ de Shakespeare iotr’o nouă traducere. — Două comedii la Akademietheater Burgtheaterul, prima scenă aus­triacă, a prezentat în pro­m­­ieră poemul dramatic ..Căsătorie di­vină’­’ de Hermann Heinz Ortner. Această lucrare, de mar® valoare artistică şi înaltă ţinută morală, a fost primită de publicul vie­­nez şi de întreaga presă, cu vi® simpatie, înregistrând astfel un frumos succes. Desigur că autoru­l, Hermann Heinz Ortner, a avut lucrări mai valoroase, cum a fost ele exemplu legenda ,,Tobias Wunderlich " în care trata iubirea acestuia pen­tru Sfânta Barbara, totuşi „Căsă­torie divină” este o piesă despre care nu se poate spune decât bi­ne. Anecdota este următoarea: Eroul, un intelectual, se află în­tre două femei — soţia şi secre­tara sa. Prologul ni-l arată pe acesta în situaţia delicată­­a măr­turisirii că n’a ştiut să-şi împar­tă bine dragostea. Soţia sa a aflat de pasiunea pe care el o nutreşte pentru secreta­ră. Această lovitură n’o poate su­porta şi cade la pat sbătându-se între viaţă şi moarte. Eva, secretara, la rândul ei, este îndrăgostită de un locotenent Marradas şi fuge de îmbrăţişările soţului vinovat, lăsând ud cu ini­ma sdrobită şi amintirea a două iubiri pe cari n’a ştiut să le păs­treze. Tratat elegant acest subiect, nu prea complicat, i-a prilejuit lui Ortner un succes remarcabil de presă car® a apreciat larg subti­litatea textului. In rolul principal masculin, E­­wald Balser are 0 creaţie puter­nică, şi is scuieşte să contureze ve­ridic personagiul acestui erou nefericit în dragoste. In rolul soţiei Auguste Punkos- Joly şi în al secretarei Hilde Wage Pentru viitoarea premiera Bur­gul pregăteşte feeria lui William Shakespeare, ,,Cum vă place’’ — pe care la noi a jucat-o Teatrul Ventura cu Lovy Cyler şi G. V­raca. Deşi repetiţiile sunt înaintate premiera care se va juca într’o nouă traducere datorită lui Ri­­chard Flatter, nu va put®a avea loc înainte de 10 octombrie. Regia acestei piese shakespea­­rene a fost încredinţată lui Her­bert Wanjek iar decorurile şi machetele pentru costume vor fi executat® ele Ştefan Hhwvao. ,,Cum vă plac®” se va juca în­tr’o distribuţie excelentă, în care va figura şi compatriotul nostru Ro­ul Aslan. Celebra vedetă austriacă Paula Wessely, pe care publicul bucu­­reştean o cunoaşte din „Mascara­da” şi din „Episode”, va debuta a­­nul acesta pe scena Burgtheater­gului La 24 octombrie în „Sfânta Ioana”, cronica istorică a ma­relui autor irlandez G. B. Sha­y­­„Sfânta Ioana” va fi pusă în scenă de directorul Berfefrhii d. Hermann Robbeling, iar decoru­rile le va face Emil Pirchan. Distribuţia cuprinde alături de protagonistă, o sumă de nume cu rezonanţă din­ care desprindem Sichert, Wilke şi Ewald Balser. A doua scenă vieneză. Akade­­mietheater a pus în repetiţie o ex­celentă comedie în trei acte de Premiera va avea loc la 2 Octombrie în regia lui Karl Eid­­îtz şi decorurile executate de Remigius Geyling. In a doua jumătate a lunii Oc­tombrie Akademietheater va pre­zenta o astă premieră „Abracada­bra” comedie de Friz Kozerka, care va alterna pe afiş cu „S’a descoperit o insulă”, ner cu repurtat deasemctiea un pe Hermann Thimig, Warwick, succes remarcabil, subliniat de a­­plauze la scenă deschisă. Un rol complex de băeţaş, a fost jucat excelent, în travesti, de micuţa lise Rattin. Regia d­ l-ulux Herterich este magistrală Epic Alexander, o insulă”. ,,S’a descoperit Paula Wessely Raul Aslan Väinämiiinen, Orfeul finlandez Fără îndoială că povestea, lui Orfeus est® una din cel® mai fer­ice viziuni de artă din patrimo­niul gândirii omeneşti. Feciorul divinului Apollo şi al st­ifei Clio, neîntrecutul cântăreţ din Ură, dispunea de natura în­conjurătoare atunci când făcea să glăsuiască vrăjitele coarde. Arta stăpânind forţele naturii! Ambele sunt eterne şi eternităţi­­se stăpânesc­ In faţa l­rii lui Orfeu se opreau fluviile, ca să nu-i înăbuşe glasul, stâncile şi arborii se mişcau din loc pentru a putea i’uzi mai bine, şi bestiile sânge­roase se adunau îmblânzite în ju­rul cântăreţului. Destinul neîndurător trasformă pe marele artist într’un erou de cea mai autentica tragedie. In ziua nunţii­ sale chiar, Eury­­dice, tânăra soţie a cântăreţului, moare din cauza muşcăturii unui şarp® veninos. Orfeu coboară în infern pen­tru a face o încercare disperată să-şi recapete soţia. Fermecaţi de acordurile divinei sale lire, Plu­ton, Pros®rpina şi celelalte zeităţi ale infernului se arătară generoşi hotărând trimiterea pe pământ a lui Eurydice, cu singura condiţie ca dânsul, soţul, să nu­ se uite în­dărăt cât timp va ţinea calea prin infern. Nefericitul Orfeu, simbol al slăbiciunii omeneşti, nu-şi putuse stăpâni nerăbdarea şi întoarse ca­pul să vadă dacă îl urmează Eu­­rydice, atunci dânsa se făcu ne­văzută în lumea umbrelor, sclava neînduplecatelor hotărâri ale lui Platon Orfeu se retrase în singurătate şi durere în Tracia, cântându-şi mereu durerea prin accentele su­­praomeneşti ale firii sale. Ultimul act al tragediei vine sa sfârşească existenţa sbuciumatu­­lui artist, scoţând în evidenţa şi grozăvia răzbunării femeii re®pin se. Bacantele, după unii chiar fe­meile din partea locului, furioase şi umilite pentru faptul cutezător de a fi fost refuzate de erou cu toate îmbietoarele lor propuneri de dragoste, îl sfăşiară în bucăţi aruncându-i lira şi capul în ape­le fluviului Hebru. Astfel se sfârşi tragedia celui mai mare artist al anticei Hellade răpus de femeile doritoare de v®ş nicia iubirii, cucerite de accentele prodigio­aiei lore şi mai ales acele femei atât de mult femei, neiertă­toare pentru cel care nu le-a pre­­fus farmecele. Sudul cel luminos, scăldat şî parfumat de albastrul cald al unei mări luminoase, pr sărata cu in­sule şi împrejmuită cu temple de marmoră, l-a avut pe Orfeu, tână­rul atât de râvnit de femei şi ba­cante. Nordul c­el învăluit în misterul vrăjilor şi negurilor şi-a avut Or­feul său în persoana bătrânului mag Vaînamoinen, unul din eroii centrali ai epopeii finlandeze ,,Ka­lev­aja”, opera poetului. *şi f­olklo­­ristului Elias Lonnrott După cum pare şi ftruse, erp o deosebire între aceşti doi mari muzicanţi legendari, după cum gă­sim şi analogii. Orfeu ni­ se arată în primul rând ca o incomparabilă viziune ele artă şi poezie, complectată prin­tr’o tragedie finală schițând omul prigonit de soartă. Personalitatea eroului Vaina­­moinen este însă mult mai com­plexă. Fruct al unei Zămisliri suprana­turale, s’a născut dintr’o fecioară divină care locuia în câmpiile ce­­rului. Ilmafar, mama eroului, a creat apoi pământul; Vainamoinen, cel care stătuse şapte sute de ani în pântecele mamii sal®, veni să în­sămânţeze pământul şi devieni în scurt timp apărătorul ţinutului „Kalevalei”, prin puterea sa asu­pra Naturii, exercitată cu ajuto­rul formulelor magice. Acum era bătrân Vaînamoinen, «pare drept im­personaj aproape cosmic, stăpânind lumea cu aju­torul magiei şi a fricei răspândită de faptele sale. Are la aeler evenimente destul de întunecoase şi tragice De pildă, în urma unei lupte cu rivalul său Jon Kahainen pe care-l birui, i­ se promise mâna l­ui A­ni O, sora învinsului. Tânăra, îdrită­­de a fi soţia unui­­ ăVibrân, se ard­că în mare, împo­­vă­ rţând cugetu vraciului cu pier­­deri la tinerii geţi- Erou de vaste propmorţiuni etiice, Yainamoinen încar­nează un vast capitol de în­­ţelepciuiune, atât de necesar pen­tru orie­ntar,a unei societăţi pri­mitive şi inefxate încă. Temerar , inventiv, nu se dă înlături în­ kinea, cele­ mai bazar, date întreprinderi când *este vor­ba de a se sxtuulge necunoscutului noi taine. Divinul Eneas cobora în Infern să Vadă umbrele Troe­­nilor și ale părintelui său, care-1 făcu apoi să ;n­e fac­ă glorioa­sele destine predestinateS^ . •• Orfeu Tiideo]j„i aceiaşi TIilărop­rie ca sâ-şî regăsească soţia. Vainamoiney, erou] nordic, a­ vând neapărmă nevoie de câteva descântece pentru construirea u­­nei minunat® luntre, se îndreptă să te caute tot în Infern, în împă­­raţia lui Tuoni, zeul morţilor. Călătoria a fost­ primejdioasă şi ajuns la Tuon®lu ţara morţilor fu aspru dojenit ]pentru îndrăz­(Continuare la pagina III) Harry Baur regizor­ist mărturiseşte concepţiile Harry Baur, cunoscutul actor Pa­risian, după ce a jucat vara asta teatru film, rolul Beethoven, al unui şofeur de taximetru şi al unui co­­mandant de submarin, va­ alţii1’6 In curând în noua piesă a lui Ivan Noe „Christian”. E o piesă in care Harry Baur va juca un dublu personaj. Personajul principal e Leon, un funcţionar de minister, care îşi per­­mite luxul ca odată pe luna să se dea drept Christian. Piesa va fi pusă în scenă de Harry Baur. Intrebat­ea-Ci sunt concepţiile de regiisor a spus: — In materie de regie s’a încercat tot ce a fost posibil. Eu cred că pu­­r­erea în scenă inseamnă, punerea în scenă a dialogului. Desigur ca exis­tă Si mijloace exterioare de a sus­­ţine un dialog: atitudini mai bune, luminat mai folositor. Ceeia ce interesează e ca în fiecare scenă să se spună ceaa ce trebue sa se spună. Nu e necesar c­a toate personagiile să vorbească la fel. Mișcarea perso­­nagiilor să fie sau lente, sau rapide, sau ,«|,h­emate, dar în nici un caz sa nu fie uniforme, pentru a evita mo­notonia. Trebue găsită petru fiecare perso. ..ai o mișcare proprie. Sunt împotriva efectelor ce se scot din machiaj din craniu de car­­ton și din costume. Ar trebui sa se joace fară machi­­aj si cu costume de strada. Nu tre-­bue sa se cheltuiască bani mulți pentru a montoli o piesă- mmm. MB­B Joi 1 Octombrie 1936 4!p«i0ina 3 Lei ■SHEWS TEATRUL REGINA MARIA Ăstă seară PREMIERĂ meu Domnul ministru Comedie de André Bu­’abeau ca d-nii VAMuIallian, Ion Tallasu, Marcel Enescn şi d-ne'e Maria Sanio,' E. Petreann Romanţa celor 3 decenii Stegarul simbolismului românesc • - aşa'­l numeşte d-l Eug. Lovînescu pe poetul ,,fi­am­antelor pentru mai târziu” -- îşi va serba toamna.jj a­­ceasta trei decenii de activitate pe tărâmul literaî­urii. La noi Sărbătoririle acestea au a­­juns uneori abuzive şi deaceia nu mai au semnificaţia neceară. Şi mai ales din cauza nenumaratelor valori relative cari 'Şi fac din ele, prilej de speculă, publicul ciitor nu le mai acordă importanţa cuvenita. Nădăjduim ca aniversarea celor 30 de ani inc.v';’i,saui de d-l Ion Minu­­lescu, frumosului şi artei pure, va avea artă scartă. Pentrucă domnia sa are mulţi şî binemeritaşi adnaratori Sa cumpănim drept şi vom vedea că d­acă poezia d-lui Minulescu poa­­te fi acuzată uneori de un sentiimen­­talism declamator, nimeni nu poate contesta acelea­şi poezii meritul de a fi deschis orizonturi noul în litera­tura noastră, încătuşa­tă în acea vre­­me de leghe fixe şi asuprio­are ale tradiţionalismului Lterar. Şi în afară de ,acest merit istoric, romurile rii,auh­eciene, plac pentru sonoritatea lor, pentru frumuseţea m­etaforelor, mitru pitorescul şi mu­zicalitatea limbajului, pentru consi­derabila doză de sensibilitate poeţi. °­ă Pe care o coi­ţin. Poetul care a scris: Nu.ţi cer nimic fi totuşi dac'ar fi O dac'ar fi să-ţi cer ce nu.mi dai încă Ai face d­intr’un ioc o Marmara Şi dintr’un melc un sfinx săPi­xi în stâncă, va avea Parte de o sărbătorire cu totul specială, sărbătorirea întreitei suflări artistice româneşti­, pentru cea mai glorioasă romanţă, a litera­­turei autohrome moderne. „Jiornan­a celor trei decenii’’. La Ribellione di nn sanzionista... ...este titlul ediţii editata de „Insti­­tutul de cultură italiană din Bucu­­reşti” aparţinând dr.lui Pamfil­ie­. Perru, directorul ziarului „Curentul”, un desăvârşit mânuitor al peniţei, prin toate văgăunele labirintului de probleme, carora caută să le dea o soluţie, înălând prestigiul scrisului zilnic, nu numai prin talentul sau masiv, dar şi printr’o excepţională cultură. Volumul conţine traducerea unei ei alegeri de articole rezultate din re­volta pe care autorul — tenace filo­­italian — a încerca­t-o atunci când forurile călăuzitoare­­a­le politicii noastre externe, au luat cunoscuta ati­tudine faţă de sora noastră la­tină. Vehemenţa articolelor, ţinuta lor elegantă, sprinteneala frazei, bogatul material informativ, nu sunt alterat® în tălmăcire desminţind de asta datăl 8.1'hicunoscutul: il ajutore traditore’’’. Drama poetului l’am revăzut zilele trecute, cu a­­ceiaşi ochi năuci scufundaţi în prăp­­astia orbitelor, cu gura schimonosită într’un spasm­ neînţeles, cu buzele zdrenţuite şi vinete din cari nou,­ colţi Galbeni rânjeau înfofolit în a­­celeaşi ,,strae” ferfeniţă în cari îl vă­zusem şi întâia dată. Păşind lugu­bru pe „cale”, nefirească arătare din alte lumi. Tineri bine îmbrăcaţi din cari veselia isbucnea nestăvilită de nici o povară, se fereau din Calea lui şi cu un zâmbet incolor î­n arătau cu degetul calm, parc’ar fi fost vorba de cea mai plată banatate. Uite-l pe Artur Enăşescu. „Tragedia­ poetului­’j este un­ su­­biect uzat într’o atâta măsură încât Şi-a Pierdut de mult trăsăturile ca­­racteristice ajungând aproape o idee fixă a oricărui purtător de condei fi d­acă-l reluăm acum o facem — cu sinceră nemulţumire, numai pentrucă drama lui este o realitate care de. Vărteşte senzaţionalul Şi întrece cu mult limitele cele mai îngăduitoare. Dar m­ai presus de toate este o ruŞine. Fiindcă nu e admisibil ca un poet care a făcut cândva deliciile contim­­poranilor săi Şi ale cărui versuri sunt încă străbătute de cel m­ai autentic Hor liric, să rătăcească pe străzile metropolei, când avem o societate a scriitorilor, când revista cere a colaborat continuă să a­ctgă şi când Suveranul ţării, a ..’.-*­ficat fonduri din caseta Particulară pentru ajuto­­rarea scriitorilor „necăjiţi”. Prăbuşirea sufletului care a zămisl­­it „Crucea albă de mesteacăn” nu este cunoscută în întregime şi nimeni nu ştie pare ce gânduri îl rod pe acela ce-şi plimbă prin centru sche­letul furnicat, de gângănii ş.. trăeşte din mila unui hangiu iubitor de poezie Penru cei ce au suflet şi intuesc sfâşierile tragediilor neînţelese aie vieţii, simpla lui apariţie constitue un apel desnădăjduit pentru reumano­nizarea unei simţiri împotmolite în întunecimile inconştienţei. Noi propunem — şi ne gândim în mod special la d-l Al. Rosetti reali-­zatorul atâtor fericite iniţiative — reeditarea unei plachete de versuri care să permită poetului, un trai OMENESC, puţinul cât mai are de trăit. Şi atunci vor veni regrete prea târzii.: CRISTIAN MIREA Com vor face propagandă Sovietele la expoziţia din 1937 poziţiei de la Paris din 1937. Un loc special­­­ic afectat­ rea­lizărilor cinematografiei societice in Pavilionul U. R. S. S. Se vor arăta câlte cinematografe; sunt în­­Rusia, rezultatele recentelor cercetări ştiin­ţifice şi progresele tehnice cinemato­grafice. Se va construi o sală de cinema pentru 600 de spectatori. Se vor pro­­ecta cele mai bune filme sovietice In af­a­ră de ac­easta, ci­nem­at­o­gra­ful v­ar mai juca un rol auxuiar în toate secţiunile avi­ponului sovie­tic şi va scoate în relief realizările sovietice şi articularitatile vietii so­vietice. In acest scop organizaţiile cine­­matografice pregătesc numeroase fil­me de scurt metraj referitoare la di­ferite subiecte: protecţiunea munce­i marm­a şi copilul, casele de odihnă, transporturile feroviare, lucrările in­stitutelor de cercetări şi în special al institutului de medicină experimenta­lă şi al institutului Pavlov. O comisie specială va asigura pregătirea acestei documentare spe­­c .a­le pentru expoziţia din Paris. „Le Journal de Mosc­ au” infor­­m­ează pu­bliul asupra intenţiilor de sovietică, cu piciorul ex- „Tr­ei biete fate“ Raimund! Theater care a fost multă, vreme' .închis se va redes­chide­ la 5 Octombrie cu opereta’­­Trei biete fetiței de Wahr Kollo. A fost jucată deV 100 de ori New York.

Next