Rampa, octombrie 1936 (Anul 19, nr. 5615-5641)

1936-10-01 / nr. 5615

Actuaillail cinematografice Cu Katha''ine Hepburn în rolul principal, romanul lui A gynxes M. Barrie „Micul preot” a devenit un film, vibrant, plin de acţiune, de cu­­loare şi de emoţie. „Baibbie” este cel ma­ii dinamic rol al Katharinei Hepburn. Fata de ţigan, romantică, îndrăgostită, este cea mai atravă creaţie a vedetei pe care amu admirat-o în „Fittle Wo­men”, „Viaţa nouă’’... John Bear, unul din cei mai de­licaţi actori tineri ai Hollywoodului, apare 111 rolul micului preot pe ca­­re î l iubeşte Rabbie. Richard Warlace a realizat cel mai frumos Him al celei mai originale vedete a ecranului. „Studentul cerşetor“ la Capitol şi Roxy, se anunţă un film de mare a­t­racţie. Faimoasa operetă a lui Millöcker,­ în adantarapt lui Georg Iacoby, este o realizare amu­­zantă, plină de pitorese, muzică, dan­suri. In rolul principal, Marika Roekk va cuceri favorurile publicului. După triumfurile repurtate pe sce­nă, debutul pe ecran al acestei ac­triţe constitue una din senzaţiile sta­giunii. Ultimul film produs de regretatul Irwing Th­alberg, este „Romeo şi Julieta”, realizat după Shakespeare de George Cukor. In rolurile titulare aPar Howard şi Norma Snearer. „Romeo şi Julieta’’ este primul film admis să fie prezentat la Salzburg In cadrul festivalurilor­­artistice anuale. Prin realizarea acestui film, Thal­­berg lasă în memoria tuturor o a­­mintire plăcută. Cineaştii îi vor păs­­tra o profundă recunoştinţă, căci prin filme ca „Fecioarele din Wimpole Street’’ şi „Romeo şi Julieta”, Thal­berg a deschis cinematografului dru­mul spre axil, cea mai pură. Printre filmele pe care le-a plănuit şi care vor mai fi turnate după pro­iectele sale, figurează şi „Marie An­toinette” de Stefan Zweig. Fritz Kreisler celebrul violonist şi compozitor vie­­nez a fost în vara aceasta la Hol­lywood, unde i s’a’ filmat, opereta „Sissy”. Se ştie că­­acţiunea acestei operete se petrece în timpul lui Franz Iosef. împăratul este el însui unul din eroii ei. La Hollywood, Kreisler s-a licurat de o călduroasă primire. Doi regizori celebri au lucra la adaptarea operetei Sale: Joseph von Steinberg şi Wilhelm Thiele, ia ro­lul principal a fost încredinţat celei mai m­­are vedete a ecranului iric, Grace Moore. Danielle Darieux a reapărut pe ecranul bucurețean în „Aur in stradă”, la Select. Albert Prejean este partenerul și Robert Slodmak, regisorul ei. Leslie -jtrotrgTiirim MMJgmri*cwlfl *11*1TM*TM***"^ Norma Sheerer Grace Moore Muzeul satului româesc rămâne deschis li permanentă Muzeul Satului Românesc egani­­zat de Fundaţia Culturală regală ..Principele Carol’, care are n ca­racter permanent, po­ate fi uitat şi miji departe. Intrarea în expoziţia Satuli Ro­­m­ânesc se va face numai pre intra­­ția specială de la anandem­e,care se află pe șoseaua Kiseleff, a doua a­­lee pe dreaptţâi de la Archide Tri­umf. Vizitare­a Muzeului are orele 8—24 in fiecare zi. Taxa de intrare a fost edusă la 5 lei de persoană. Studenţii şi elevii de oală în grupuri au intrarea gratică. Väinämöinen, Orfeul finlandez Continuare din pag. I-a creaţa-i faptă şi scăpă din prinsoa­re numai mulţumită vrăjilor sale, dar nu putuse afla cuvintele ma­gice trebuitoare la desăvârşirea corăbiei sale. Väinämöinen nu este însă numai d­our obsedat de mari realizări, ne­înfricoşat şi perseverent în tot ce-şi propunea, ci apare în toată epopera „Kalevala” dr®pt un ma­­re cântăreţ ale cărui însuşiri artis­tice au fost în stare la un moment dat să stăpânească natura. Glasul său supraomenesc îm­preună cu neîntrecutul său talent de a cânta din „Kanteră”, un fel de literă naţională a finlandezi­­lor, aşează eroul în rândul mari­lor artişti ai legendelor. Vainamoinen, cântăreţul condu­cător de noroade, încarnează par­că o fărâmă din poetu­l-mag pus în fruntea mulţimilor, astfel cum concepe Victor Hugo, rolul poetu­lui în umanitate. Orfeul finlandez a născocit un instrument muzical potrivit a-i exterioriza cât mai fericit inspira­ţia. „Kantela” rămasă de la dân­sul a servit secole întregi barzi­lor populari, acei care au trans­mis din strămoşi, cântecele şi descântecele, să-şi întovărăşească recitările cu sunetele coardelor ei venerabile. De la lira lui Orfeu la „Kante­­la” lui Vainamoinen poate fi dis­tanţa specifică de la Mediterană la­ ­ Baltică, dar numai piu apare şi înfrăţirea Nordului ne cu Sudul drag lui Apollo, pri suveranita­tea planetară a floriii de artă. Kantela a fost costruită în ur­ma unei minunate dâmplări. Vainamoinen, împeună cu fera­ml ilmarinen și altîrou Lemmin kainen, navigau pr locuri pri­mejdioase, ducând-se într’o e­x­­pediție depărtată. Corabia rămase prinsă în loc Și cili­cotii crezură a început că • au oprit într’un colț da stâncă sau vreun trunchi de copac. Cu surprindere au oservat însă că nu erau ep vreuiVârf de stâncă, ci pe spinarea mi peşte uriaș. Zadarnic cerca Ilmarinen și Lemminkainen s răpuie peştele, paloşele lor s’aui'âni. Spada lui "V­ainamoinen stpunse în pliu Și monstrul fu oborftt, apoi se retraseră pe o istilă iar femeile gătiră mâncări din carnea peş­telui. Rămaseră oale în ostrov şi e­­roul după ce ia cercetat cu aten­ţiune, se într­et cam ce s’ar pu­­t­ea face din lite acele rămăşiţe, dinţii şi fălci­ peştelui. Tovară­şul său, fauri Ilmarineu răspun­sa că nimic n-i cu putinţă să se fâureasc di’ hm­ic, sau dintr’un os de peşte. Bătrânul vraciu Se gândi că s’ar pu­ta ciopli din toate aceste oase fltera, dar nu se oferi nic­um­ui să înceapă lucrul, celace să­vârşi tot dânsul prin geniul sau universal. Din Falca peştelui făcu lada ti­­terei, din dinţi cuiele iar Coardele fură luate din coama şi coada u­­­nui armăsar năvalnic-Kantela era gata lume peste lume, veni să vadă minunata chi­tară, care până astăzi se mai ve­de încă în ţara atât de pitorească a pădurilor şi lacurilor. Vainamoinen îmbie atunci ti­nerii şi bătrânii să încerc® sune­tul Kantelei printr’un cântec oare cuie. Nimeni nu izbuti însă și chi­tara străbună rămase mută, nici chiar vijeliosul Lemminkainen n’a fost în stare să scoată un a­­cord. Eroul hotăra atunci să s® ducă noul instrument în țara Poli­­oia, termen misterios, arătând un ţi­nut al demonilor și vrăjitorilor, «i duşmanilor ţării ,,Kalevala”; acolo toată lumea făcu să răsune „Kantela” dar numai mugete şi­­ un to înspăimântătoare, ceea ce pricinui indignarea unui bătrân orb care ceru să fie aruncată chi­tara în valuri sau să fie trimisă înapoi, odată ce nu poate răs­pândi voioşia între ascultători. ,,Kantela’ minunată prinse glas și rosti că n’are să s® prăbuşească în adâncurile mării înainte de a fi răspândit cele mai sublime me­lodii, sub degetele unui cântăreţ adevărat. Numai marele Vainamoinen era indicat să cânte din Kantela de os de peşte. Eroul se așeză pe o stâncă şi-şi începu pregătirile pentru unul din cele mai divine concerte pomeni­te de legendă Vajnicul şi unchiaşul Vainamoi­­­­nen Cântăreţul vestit şi veşnic. Degetele măiestre — şi pregăti, Pe stânca bucuriei se urcă, Pe piatra cântecului şi- aşeză( Pe o cojină de argint, In vârful crestei de aur... (Kalevala, cânt. 41) Când începu să cânte, parcă toată natura îşi schimbă faţa. Din coardele chitarei picurau cereşti acorduri care făcură să se pros­­t®ruleze oameni şi vieţuitoare, în­tr’o imensă şi acaparatoare contra­terni­ta­te de artă. Orfeul nordic îşi valorifică ge­niul, fără a putea mişca şi stân­cile dintr’odată, ca­pra Orfeului sudic, dar în schimb cufundă în ex­taz tot ce era însufleţit în mijlo­­cul acelei veşnice şi nesfârşite Na­turi, la rândul ei o neîntrecută artistă. Pentru finlandez animalul este om prieten, o fiinţă cugetătoare fără grăimi locuind în acelaş de­cor melancolic al lacurilor şi pă­durilor. Nu numai atât dar întreaga Na­tură este plină de atenţiune faţă de omul care trebue de altfel să lupte din greu cu avariţia ei. Literatura finlandeză cultă ara­tă în chipul cel mai vădit acea­stă confundare a omului în natu­ra înconjurătoare căutându-şi în ea stări sufleteşti corespunză­­toare. La melodiile emoţionante ale dantelei lui Vainamoinen alergă tot norodul necuvântător al pădu­rilor, câmpiilor, ve­rdi­ului şi a­­pelor. Jmo Nu s’a găsit nici e­­a co orilor care să nu fi fost sub vraja cântecului eroului, animalele ve­niră să-şi aducă prinosul lor de admiraţie. Veveriţa, hermina, elanii, lyn­­xii, lupii şi ursul îşi lăsară înde­letnicirile pentru a se închina în faţa bardului, râul greoiu şi nesociabil se ară­­tă meloman pătimaş, necruţat de anumite hazlii pătăranii: Ursul câmpii întinge străbătu, Pe Un zăplaz se cocoţă, \\ ţeruşi se rezemă, Zăplazul cade dintr’odată, Intr’un brad stufos se urcă Să asculte muzica măiastră... (Kalevala, cânt. 41) Tapio, zeul pădurilor, împreu­nă cu soţia şi tot poporul său veniră să audă muzica nemaipo­menită. Păsările cerului zburară spr® stânca fermecată. Vulturul își părăsi puii. Lebe­rtr­e formau o cochetă grupă de admiratoare iar păsarel®le acom­paniau cu glasurile lor primăvă­­rarice litera făcătoare de minuni* 'T­abloul are ceva din lumina unui peisaj italian: Păsărelele cu sutele, Cu miile ciocârliile Priviau din văzduhuri, Vesele cântau pe ai unchia­­şului umeri.. (Kalevala, cânt. 41) Zânele văzduhului, harnicei® ţesătoare Kuntar şi Paivatar care lucrau o pânză de aur şi brodau o stofă de argint, scăpară jos su­veica şi celelalte scule, urzeală de aur şi argint se risipi îndată ce auziră acordurile danterei. Peştii mici şi mari, monştrii a­­pelor, năvăliră la ţărm scoşi din fundul întunericimilor de cânte­cele îmbietoare. Altă importantă divinitate, Ahti, puternicul zeu al valurilor, tură admiratorilor, luând loc pe atât de graţiosul tron improvizat dintr’o floare de nufăr: Ahti, puternicul zeu a­l vălurilor, Seniorul cu barbă de iarbă, Pe un nufăr se întinse, v­ântul de bucurie Să-l audă. Apoi, aceste vorbe el rosti: — O,Nici odată, n’am ascultat ceva asemănător. Cântecelor lui Vainamoinen cel înţelept. Bardul cel veşnic... (Kalevala, cânt. 41) Divinităţile apei, surorile Sot­­kottaret, tin®re cu păr minunat de frumos şi lung, scăpară în apă, copleşite de emoţie, perile şi piep­tenii cu care-şi d®scăloeau părul, rămânând pe jumătate nepieptăna­te iar stăpâna apelor, copleşită de accentele eroului şi acordurile Kanterei, adormi adânc pe un colţ de stâncă. O imensă solidaritate întru fru­mos cuprinse toată lumea cunos­cută din Kalevala. Vieţuitoarele slabe ascultau în extaz muzica divină alături de cei mai fioroşi duşmani ai lor. N’a răm­as om, tânăr sau bătrân, femeie ori fecioară care să nu fi fost mişcat până în lacrimi de concertul epocal și universal al atotputernicului bard. începu să plângă însuși eroul, vărsând la­crimi bogate care se rostogoliră în mare. Lacrimile lui Orfeu din ,,Kale­vala’ au fost sortite să se prefa­că apoi în perle* Bardul întrebă mulţimea dacă cineva ar putea să-i culeagă la­crimile din fundul mării, dar ni­meni nu se prinse. Când omul îşi arată neputinţa, Poezia vechilor finlandezi recurge la vreo pasăre a cerului sau a mării şi Vainamoinen îmbie a­­tunci Un corb să caute preţioasele lacrimi, promiţându-i o mantie de pene. Corbul nu izbuti dar faţa se cufundă în adâncimile un­delor străvezii, scoase lacrimile una câte una şi le picură în mâna vrăjitorului. Se încheie acum actul de operă fantastică şi halucinantă. Pe dată, lacrimile­­eroului, la­crimi vărsate sub covârşitoarea e­­mojie a artei, se prefăcură în per­le bune pentru împodobitul co­roanelor regeşti şi a gâturilor de femei frumoase. Feeria nu s’a terminat însă. Eroii au parcă o îndatorire fa­­ţă de omenire să fie sbuciumaţi şi fără odihnă, ca un simbol al vâr­­toarei universale. Vainamoinen,se apropie şi dân­­sul de asfinţit după ce şi-a înde­plinit chemarea, ca toţi zeii ai inspiraţiilor. Kantela din os d­e Peşte îşi găsi pierzania în valuri pe când magicianul se întorcea dintr’o primejdioasă expediţie din Pohjola, de unde răpise ta­­lismanul veşnicii fericiri. Nu­ există însă fericire pentru Finlandezi fără cânt şi muzica de vis a Kanterei. Biruitorul unchiaş ciopli o alta din lemn de mesteacăn, a cărei glas de data aceasta mişcă din loc şi stâncile. AUREL GEORGE STINO Drumul spre glorieVarietăţi şi cariera plini de peripeţii a vedetei Mary Astor Din Kansas la Hollywood. Mary Astor eroina cronicilor scandaloase Mary Astor este una din vedetele care au furnizat cele m­ai multe su­biecte de scand­al reporterilor ameri­cani. In viaţa Particulară d-na r.Hanklyn Th­orpe a provocat, prin procesul ei de divorț cu predecesorul d.lui Thorpe, comnentariile ziarelor din lum­ea întreagă. Dar nu este princi­pară când Mary Astor este eroina cronicilor scanda­loase. Cariera ei e bogată în pagini pasionante. Totul a început in 1920, când, ca Luciile Vasconellos Laughauke, fiica unui profesor de muzică la Universi. lt,­tea din Kansas, a trimes o fotogra­fie la un concurs de frumuseţe. Frumoasa fată din Kansas a cu­cerit repede sufragiile unanime. Câş­tigând premiul întâi la selecţia pre­­liminară, a fost­ chemată la New­ York pentru concursul final. Antici­pând alegerea ei, familia, sperând glorie şi avere s-a deplasat cu Lucii­le la New­ York. Luciile a câştigat locul al doilea şi un contract pentru un film. A devenit Mary Astor şi a început s să turneze în „The Beggar Maid”. Filmul a fost un litare succes. Mary a atras asupra ei atenţia criticilor şi publicului. Acum intervine un personaj care avea să joace un rol important în viaţa şi cariera ei, Harold R. Du­rant, şeful serviciului dramaturgic al studiourilor Famous Players_ Lasky. Durant a debutat ca ziarist, a stud­iat dreptul şi a devenit judecă­tor în oraşul său natal In 1906 a­­avut un conflict cu un al judecător, în urmţa cărui­i.^ Durant a fost nevoit sǎ demisioneze şi să părăsească o­­raşul. La New­ York a început să scr­ie nuvele pentru magazine, apoi scena­rii de filme şi a sfârşit ca şef al ser­viciului dramaturgic la Famous Pla­yers. In această epocă Mary Astor şi părinţii ei căutau un impresar. Pă­rinţii ei veneau în fiecare Sâmbătă la studio să încaseze salariul fiicei lor: 50 de dolari pe săptămână. Durant i-a­ convins de necesitatea serviciilor sale. Mary Astor era încă minoră şi Durant i-a pus pe părinţii ei să semneze un contract prin care el e angajat, ca „instructor drama­tic”. In urma acestui contract salariul actriţei a crescut la 100 de dolari, din care Durant primea 35 la sută. Un an mai târziu, Mary Astor a primit un contract cu 1000 dolari pe săptămână şi când Durant a venit să-şi incaseze procentele, actriţa, ta­tăl şi mama ei, au început să crea­dă că e ceva neobişnuit cu contractul de „instructor dramatic’’. Ei au în­cercat ruperea angai falmenului şi re­zultatul a fost că Mary Astor a de­venit cunoscută ca „sclava lui Du­­ rant”. ’ *­ In Octombrie 1022, Curtea Supre­mă de Justiţie din New­ York a decis că Miss Astor este „eleva legală’’ a lui Durant și contractul nu poate fi reziliiat. In timpul procesului Durant a ex­­plicat că în calitatea­­ oficială de director la Famous Players nu poate fi impresarul vedetei. Iată de ce a cerut un contract ca „instructor dramatic”. Părinţii actriţei­­au declarat că au semnat contractul crezând că conţi­­ne formele obişnuite, că Durant n’a dat fiicei lor nici-o „instrucţie”. O singură observaţie a făcut la premi­era filmului „The Beggytr Maid”. El a spus: „Luciile n’ar trebui să-și vopsească sprâncenele”. Dar contractul n’a putut fi rezi­ Iiat. Până când, într’o zi, brusc, Durant s-ai retras din cinematograf, consacrându-se din nou dreptului și politicei. După proces, steaua lui MapT Astor a început să strălucească .A jucat cu Douglas Fairbanks în „Fiul lui Zor­­ro” cu John Barrymore în „Don Juan”, cu Ramon Novarro în „Beau Brummel”, in „Rough Riders”, „Two Arabian Knights”, „Dressed to Kill”. In primavara­­anului 1928, s’a mă­ritat cu Kenneth Hawkes un regisor, și după 18 luni, in urma unui acci­dent de avion, a rămas văduvă. Intre tim­p, popularitatea ei a crescut. Suc­­cesele s’au înmulțit: „Holiday”, „The Steel Highway”, „The Lost Squa­dron’’, „Red Dust”, „Men of Chance”, „The Little Giant’’, „Convention City”. In 1934 Mary Astor a a devenit din nou eroina cronicilor scandaloase, când părinţii ei i-au cerut să-i ajute. In răspunsul ei, ea a spus că le-a dat in cinci ani mai mult de 500.000 de dolari, pe care cheltuit în „investiţii extravagante”. Tribunalul i-a ordonat să plătească părinţilor 100 de dolari pe lună. Astăzi ziarele se ocupă de proce­sul ei de divorţ care a adus în dis­­cuţie şi alte personalităţi ale Holly­wood-ului. CAPITOL: Studentul cerşetor. ARO: Simfonia IX cu Lil Dagoyer. TRIANON: Materina cu Francoska Gar­d-SCALA: Sub două drapele şi jurnal Paramount. SJAVOY: Prinţesa Olga (Cabina B 50) jurnal şi completare. GRADINA ARPA: Mizerabilii şi­ Jur­nal. VOX: Rabbie. SELECT: L’or dans la rue (Aur in stiţardă). REGAL: Soţie contra secretară şi jurnal Paramount. ROXY: Studentul cerşetor. PALAS­ BULEVARD: Ţiganii şi com­pletare: Viaţa­ lui Maxim Gorki. FEMINA: Infamia. ARPA: Mizerabilii cu Frederic March şi Charles La­ughton Şi jurnal. CORSO: 13 ore în văzdun. FORUM (sală şi grădină): Chipuri uitate şi Aşa te vreau. BIZANTIN: Când liliacul înfloreşte şi Avioanele morţii. OMNIA: Chipuri uitate şi In umbra scaunului electric. CITTY: Pasiunea mea şi Un prinţ şarmant. DARLY: O căsnicie modernă şi Tră­­iască iubirea. FRANKLIN: îngerul întunericului şi Dora Picolo. VOLTA BUZEŞTI (sală şi grădină): Micul rebel cu Shirley Temple, Bo­tezul copilului lui Petrache Lupu şi jurnal. MARNA: Picolino şi Copilul durerii. MODEL: Frate contra frate şi Veni­nul dragostei. AIDA (Rahovei 151, sa­la şi grădina Bragadiru): Königsmarck şi Tră­dătorul. AMERICAN (Grădină şi sală): Micul rebel cu Shirley Temple şi Prada. CARMEN: Fiicele d-nei Lehman, Clarka Rotschild şi Banda veselă. DIANA: Sequaia cu Jean Parker şi Buffalo Bill, DORY: Koenigsmark, Miracolul mas­cat şi Trupa de reviste. IZBANDA: Chipuri uitate Şi Desfigu­ratul. LIA: Timpuri noui şi Dominoul verde. MILANO: Mademoisele Mozart şi Mi­­cele PACHE: Trandafirii negri şi învin­gătorul. RAHOVA: Manevrele de toamnă şi Odisa Rotschild. TOMIS: Păcatul Stelei Parish VOLGA (La Roata lumii, Dorobanţi): Tumultes şi Nopţi în harem. Franciska Gall la Hollywood America continuă să răpească cei mai populari actori ai Europei. Ulti­­ma achiziţie a americanilor nu este alta decât nostima actriţă Franciska I Gaal, care a fost angajată de curând de „Paramount”- In curând adora­bila unguroaică va lua drumul ţării dolarilor. Ce anume vor face ame­ricanii cu dânsa nu știm încă precis, dar probabil că in curând vom­­auzi nostimul ei accent unguresc grefat pe l­imba engleză. Un nou film cu Gary Cooper Faimoasa lucrare „Beyond the Sound of Machine gjin”, va fi filma­­tă cu Gary Cooper. Friincjska Gaal RADIO 1875 m. RADIO.ROMANIA 150 kw. 160 kHz 364,5 m. BUCUREŞTI 12 kw. 823 kHz. ORA DIMINEŢII (6.30—7.30) 6.30: Deschi­derea, emisiunii. Gimnastică ritmică. Radio jurnal. Concert de dimiineaţă (discuri). Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.30: Ora. Colţul Dunării. Bursa­ Culturale. Sport. 13.40: Concert de prânz. Muzică variatâ (discuri). 14.15: Radio jumferl. 14.30: Muzică uşoară (discuri). 15.00: Ultimele știri. 19.00: Ora. Mersul vremii. Bursa cerealelor.­­ 19.04: Concert de după amiazâ. Orchestra Radio, dirij. de C. C. Noi-UNIVERSITATEA RADIO 20.15: Prof. Dimitrie Gusti: o re­capitulare a lucrărilor culturale din acest 20.35: Tablourile unei expoziţii de Mussor,Osky-Ravel (discuiţi), 21.10: Poşta Brejdie. 1 ORA DE SOLIŞTI­ ­ 21.30: George Folescu (canto), 22.30: Radio jurnal. Sport. 22.45: Concert de soartă. Orchestra de Salon Radio, dirij. D. Teodora. 23.45: Jurnalul pentru străinătate în limba franceză și germană. 23.55: Ultimele știri. Sisteme americane ! Pentru a stimula zelul scriitorilor, editurile americane dispun cu totul de alte metode decât cele europene. Astfel firma Lyons, Mc­Cormack et Lyon a înfiinţat un serviciu special care ţine pe autori în curent cu su­biectele cerute de studiouri. Actual­mente se cer următoarele scenarii: unul pentru Bing Crosby; două sce­­n­arii pentru Marlene Dietrich, din­tre cari unul în regia lui E. Lubitsch­, iar celălalt în regia lui Frank Lloyd; pentru Claudette Colbert se preferă subiecte moderne, se acceptă însă și scenarii cu costume de epocă. Se mai cere un scenariu pentru un film cu Carole Lombard şi unul pentru Gary Cooper. „Bugat economic“ Gary Cooper se ocupă intens cu studiile economice. De curând a in­ventat un nou sistem de buget pen­­tru bărbaţii căsătoriţi, care permite f­acerea unor economii nemaipome­nite. Pentru aceasta e suficient să spui în fiecare seară nevestei: „E prea târziu să mai eşim în oraş” Şi apoi să mergi la culcare. Vânătoare Regisorul Frank Lloyd întorcân­­du-se Duminică sara dintr’o excur­sie, intră într’o măcelărie şi ceru o raţă sălbatecă. Măcelarul îi spuse că nu este sezonul raţelor sălbatece, dar îl poate servi cu un picior de miel foarte frumos. „Şi ce vrei să fac cu el? spuse regisorul. „Doar nu pot spune ne­vestei ca am împuşcat un picior de miel!”

Next