Rampa, februarie 1937 (Anul 20, nr. 5716-5739)

1937-02-01 / nr. 5716

Anu­i 20 —■ Mo.­ST IO REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE PIR­A­FI­CE Strada BREZOIANU 51, Tet 5.61.24 ABONAMENTE Trei luni — _ — — Lei 300 Şase luni — — — — Lei 500 Un an — — — — — Lei 1000 In străinătate şi pentru Instituţiuni preţul dublu filiuluisi Publicitatea la Administraţia ziarului RAMPA Str. ferezoianu, 51 Tel 3.61.24 Pentru un prieten din străinătate al artiştilor români Cu câtă mândrie am citit în ziare că distinsul maestru Geor­­ge Georgescu a fost decorat de Regele Italiei pentru sprijinul ce a dat artiştilor şi manifestărilor artistice italiene la noi în ţară. Ia adevăr în ultimii ani s’au pe­rindat în cursul sezonului din iarnă o pleiadă întreagă de soli ai artei italiene, pianişti, dirijo­ri, violinişti şi chiar câţiva cân­tăreţi. Cea mai mare parte din ei au găsit în maestrul Georges­cu un prieten care îi făceau si se simtă îndată în largul lor şi astfel să şi poată da toată înăsu­ra talentului ce aveau. De multe ori un artist prin flacăra geniu­­lui său, prin comunicarea sufle­tească ce se creiază între el şi public, prin entuzaismul ce poate stârni cu talentul său, aduce ca un reflex de glorie şi asupra ţă­rii sale de obârşie. Câtă gândire duc cu ei şi ce soli ai artei pot fi aceşti trimişi ai unei ţâri ! A­­cest lucru l-a priceput Regel Italiei încurajând şi răsplătim­ pe cei ce primesc pe artiştii ţărei sale, căci şi artiştii pot fi ca nşti ambasadori ai unei ţări şi Ionel Lnescu, Ventura, Elena Văcăres­­cu, Georgescu, Nona Otescu şi mulţ alţii sunt sărbătoriţi în ţări străine, laurii culeşi prin ta­lentul lor se resfrâng şi asupra ţărei noastre ! Şi cu toate a­stea de multe ori cât e de greu pen­­tru un artist să găsească pe acel ce ar avea încreder în talentul lui şi ar vrea să-i deie prilejul de a duce solia artei ţărei sale prin­tre străini ! Niciodată n’au fost vremurile mai vitrege ca azi. Dar unul din cei care au dat posibilitatea de manifestare tu­turor artiştilor Români, bărbaţi şi femei ce au trecut prin Franţa în ultimii 40 de ani este Raoul Guensbourg. El a lăsat să cânte n roluri mari şi mici pe românii care s’au adresat lui, a creiat piese româneşti traduse şi ori­care dintre noi a bătut la uşa lui ugându-l să­­ ajute să-şi croiască hrumul, i-a dat vo­e să cânte, an­­tajându-l în teatrul ce conducea la Monte-Carlo sub înaltul pa­­ronaj al Princepelui de Monaco, Kirclée, Nuovina, Mara d’Asti, Jina de Nori, Stroescu, Vulpes­­■u, Florescu, Istraty, Georgews­­­ci ,Florin Weiss şi o sută alţii al căror nume îmi scapă au putut avea ocazia de a-şi manifesta ta­lentul în faţa unui public cum nu se poate mai distins şi alături de artiştii teatrelor celor mai ve­­nite. De multe ori ne-am întrebat, le ce oare oficialitatea noastră î’a găsit de cuviinţă să răspun­­dă printr’un gest de atenţie ace­stui director străin ce încura­jea­­u pe artiştii români. De ce nu e relevă printr’o atenţie a forti­­ilor noastre artistice sprijinul­ui Raoul Guensbourg pentru oţi artiştii români care s’au perf­ecţionat în Franţa. Aşa cum Italia a găsit prilejul unei răsplătiri a devotamentului lui George Georgescu pentru ar­ta it­aiană, socotim că şi cercurile muzicale româneşti au datoria de a atrage atenţia oficialităţii asu­pra imensului rol jucat de Raoul le Guensbourg pentru artiştii ro­mâni din Franţa. Şi suntem siguri că numai pri­lejul a lipsit ca să dovedim că şi noi nu suntem nerecunoscători. Lucia Anghel n——■mmmmmmmmmmmmmmmam Moartea lui Henri Duvernois PARIS, SO (Rador). D­in cursul nopţii a încetat din viaţă la Paris, cunoscutul scriitor francez Henri Du­vernois.­ ­ note biografice Henri Duvernois s’a născut la Pa­ris la 4 Martie 1875, dintr’o familie de mici burghezi. A făcut studii se­rioase şi încă de timpuriu s’a inte­resat de tot ceea ce atingea literatu­ra, încă în adolescenţă a scris ver­suri şi nuvele. Din fericire, părinţii nu l-au împiedicat de a merge îna­inte pe calea aleasă. Mama lui a ţinut însă, când a terminat liceul, să ocupe o slujbă, ca să cunoască mai întâi viaţa, pentru ca mai apoi să o poată descrie. Astfel la vârsta de 17 ani, a intrat la librăria „Char­pentier”. Aici a venit in contact cu Zola, Edmond de Goncourt, Alphonse Daudet şi alţii. Bine­înţeles că me­diul acesta trebuia să-l facă pe Du­vernois să uite de treabă şi să-şi va­dă numai de literatură. De aceea, patronul l-a şi concediat destul de repede. S-a apucat atunci de gazetă­rie, trecând prin toată filiera repor­tajului. Astfel a făcut „fapte diver­se”, a fost secretar de redacţie, a luat interview-uri, a fost critic lite­rar, recenzent teatral, etc. Henri Du­vernois recunoştea că nu există şcoa­lă mai bună pentru un romancier. In timp ce făcea gazetărie, şi-a început şi opera literară A scris mai întâi piese de teatru în versuri, a abordat apoi romanul şi nuvela, în care excelează. Succesul n’a venit bineînţeles numaidecât şi chiar când a venit, a fost la început mai mul de stimă decât de folos. Totuși a ve­nit ziua când s’a putut lăsa de ga­zetărie, consacrându-se numai lite­raturii. Astfel pe rând a dat publi­cului Crapotte, Nounette, Faubourg Montmartre, Edgar, Morte la Béte, Finfinoiseau, Demoiselles de perdi­tion. Fernand Bravey povestește cum se turnează un fum laflollywood Artistul Parisian Fernand Graver’, intere de la Hollywood, unde a jucat un film intitulat ,Hegele baletiste­­lor”, a povestit unui confrate pari­si­an câteva interesante impresii a­supra metodelor de lucru din Can­­fomia. — In primul rând toată limea de ia ultimul electrician până la regi­zor, lucrează pentru film. Vreau să spun că omul care se ocupă de sunet nu se desinteresează de ceia ce face fotograful şi autorul dialogului ţine seama de toate acestea. Când vii pe scenă la ora 9 precis, toată lumea e acolo şi se şi începe turnarea. Lumi­nile sunt potrivite din ajun. Dialo­gul a fost dat artiştilor să-l înveţe cu câteva zile mai înainte. Organizarea americană e cu totul remarcabila în ce priveşte pregătirea unui film Regia e de asemeni perfectă şi dă actorului mari posibilităţi. Când ai fie repetat o scenă, scena nu e agro­­rierată de aparate. Repeţi totdeauna în decorul in care vei juca. Deşi actorul e condus până în cele mai mici amănunte, are totuşi mari posibilităţi de a-şi manifesta perso­nalitatea. Pentru roluri de minima importanţă, şi cari sunt totdeauna­­ ne jucate în filmele americane, el încearcă trei sau patru actori. Actorul joaca în condiţii excepţia nala de confort. Chiar un actor care joacă un rol secundar are la dispo­­ziţia lui un electrician care îi potri­veşte lumina. Cabina mea avea un hail, un salon, o bucătărie cu frigh­­t a i rn e\ an 1 B /la m» oVijo \ dl SîUlț de bae. Când eșiem din cabină aveam la dispoziție un automobil ca să luă ducă pănă la scenă. Fernand Gravey a mai spus că se va întoarce la Hollywood ca să mai joace încă intrun film în regia lui Mervyn Le Roy. —--------- w wm H ww -------­ Cântăreaţă româncă la Opera din Roma La reprezentarea de Sâmbătă seara a teatrului de opere reale din Roma cu Boris Godunov de Musovjsky, rolul Xenia a fost cântat de d-ra Claudia Saghir o­­riginară de la Cernăuţi. Spectacolul a fost şi radio-d­i­­înzat , . _ jj, , IIUf I airil^m­.*n. D-l Pani Gust! ne vorbeşte despre cei 60 de ani ai săi de teatru Colea ca fii lui Mihail Pascalii. Despre Pascali­ şi Nottara. Copielor de roluri, sufleur, Inspirient, regizor, piese la modă pe vremuri şi mari adori. Cineamiograf. Bilanţ: 500 piese montate; 35 de localizări; 65 traduceri; 44 librete­le operete Dintre numeroasele sărbătoriri artistice, cea mai frumoasă, cea mai înălţătoare, cea mai plină de pilde şi de învăţăminte, este desigur sărbătorirea maestrului Rand Gusty, care va avea loc în seara de Miercuri 3 Februarie. Marele regizor, tânăr încă, viciu, care a pus priceperea sa în sluj­ba primei noastre scene, împli­neşte 60 ani de teatru. Ş­ase de­cenii de muncă neîntreruptă în­chinată unui singur ideal. Văzându-i punând la punct un spectacol, dând indicaţii şi îndru­mări interpreţilor, cine i-ar bănui impresionantul număr de ani ?... Şi totuşi, dinaintea ochilor săi s au perindat generaţii de actori. Pe cei mai mulţi din componenţii acestor generaţii, i a călăuzit cu sfaturile şi priceperea sa indis­cutabilă. Un bilanţ amănunţit de ceea ce-i datorează teatrul româ­nesc ar duce la un rezultat di­rect impresionant — şi cu toate acestea, dânsul se complace în­­tr’o modestie rară, indiferent de meritele înfăptuirilor. In analele teatrului nostru, maestrul Paul Gusty rămâne personalitatea ce se desprinde şi se impune, o fi­gură la înălţimea unei meniri pe care şi a impus-o, realizând-o cu prisosinţă. O convorbire cu d-sa, a fost pentru noi un prilej unic de e­­moţionantă şi deosebită desfăta­re. Sprinten la vorbă, isvor ne­secat de amintiri, i-am solicitat un interview în preajma eveni­mentului sărbătoririi dsale. Mi-a acordat această cinste, nu­măr oarecare ezitare — căci şi de astă dată, mai mult poate decât în­totdeauna, maestrul Paul Gust­y a vrut să rămână în umbră, mo­dest, aşa cum a fost o viață în­treagă. Cum era de prevăzut, Pana­gă­­rcontinuare un supliment) 24 ANNIE SIOMIN de o­re ale anei artiste Annie Siomin este un nume cu trecut în coregrafia revistei ro­mâneşti. Aşi putea spune chiar că este prima vedetă autohtonă a dansului în spectacolele de re­­vistă bucureştene. Şi e drept că până la apariţia sa, coreografia era reprezentată prin cuplurile importante de peste graniţă. Annie Siomin, deseinzând cu soţul său, d. Si­raion Siomin din ansamblul de balet al Ope­r_ av uuuoy tui A u L U 1^*1« cerit aplauzele publicului pe­rei Române a format primul cu­ princpalele scene de revistă ale Capitalei. Vreme de peste şapte ani, evo­luând în numeroase balete, — fantezii coregrafice realizate de inventivitatea partenerului ei de viaţă şi de dans, Simion Siomin — intervievata de azi s’a dove­dit şi drept posesoarea unei m­i­mici remarcabile. Baletele mimo­­dramatice, cum a­­ste o recentă realizare „Opium’, au găsit în Annie Siomin o interpretă exce­lentă. Annie Siomin locueşte în str. Dr. Lueger. Cum nu cunoşteam aşezarea geografică a acestei străzi, am rătăcit cam mult în căutarea ei. Un agent al forţei publice, căruia m-am adresat solicitându-i să mă îndrepte pe drumul bun, a ridi­cat inocent din umeri şi m’a­poi dimineaţaIbae şi gospodărie, despre lene, o colecţie de autori, ‘muzică uşoară şi clasică, superstiţii şi pasiune, balet la Cluj şi la Bucureşti, în operetă, la revistă, realizări preferate _________ j»« _v * » ui ca in­uru pe un etgem cu nan­­tă roşie la mână,­­ arătând n­­mi-o pea sa de culoare albastră, gest ce voia să însemne că el nu se amestecă în treaba asta. Deci, am început să rătăcesc în căuta­rea unui reprezentant al prefec­turii, cu banta de nuanţa ce în­tărâtă taurii. Nu ştiu dacă aţi re­marcat că de câte ori cauţi un sergent în Bucureşti) nu găseşti, oricât de perseverat ai fi. Eu, până ori ştiam acest lucru din auzite. De ori sunt om cu expe­­rienţă. Strada pe care locueşte Annie Siomin, se află pe Ştirbey Vodă, colţ cu Popa Tatu. E o stradă mică, pe care, din cauza gheţei, era să cad de câteva ori. Annie Siomin, mă aștepta. Pe o măsuță, în sufragerie, o ceașcă caldă de cafea cu lapte era pre­gătită pentru mine. jacoocwogeiwHKXwoeocooofee (Continuare I*­padina w­\) mimmmtmmmmmmmmmmmmmmm Cu d. Paul ABRAHAM O Cum am devenit compozitor de muzică uşoară despre el şi o Cele 12 operete o Floarea din Haway la Bucureşti şi aiurea O Compozitori preferaţi O Compozitori români o Visam să fac operă Cu ocazia premierei operetei Floarea din Haway, celebrul com­­pozitor Paul Abraham, autor al unor şlagăre internaţionale şi a cării faimă este de multă vreme stabilită, a fost oaspele Bucureş­­tiului Invitat de d. Constantin Tănase să dirijeze premiera ope­retei sale la Teatrul Vox-Eforie, d. Paul Abraham s’a grăbit să răspundă afirmativ gentilei in­vitaţii a directorului Cărăbuşu­lui şi a avut astfel prilejul să asiste la succesul triumfal pe care l-a înregistrat lucrarea sa la noi. D. Pani Abraham, este un tip bine, inuit, de­ o amabilitate ex­cesivă. Deşi, în urma marelui suc­ces al Floarei din Hawai, a stat până târziu în zori la banchetul organizat de d. Tănase n’a ezitat nici un moment să se trezească pentru a mă primi. — Bitte nehmen sie Platz. In zwei Minuten bin ich fertig. De­oarece trecuseră mai mult de două minute și cravata, rebe­lă, nu voia să se așeze după gus­tul fin al compozitorului, d. Paul Abraham, îşi întoarse ochii, mari şi obosiţi către mine, îşi împreu­nă rugător mâinile şi mi se a­­dresă cu glas alintat, de copil mare : — Noch zwei Minuten, bitte! Iată-l, în faţa mea, la interval de câţiva paşi, pe celebrul com­pozitor al atâtor operete de gran­dios succes. Scena şi ecranul­­ au făcut cunoscut în cele patru punc­­te cardinale ale Europei, gloria (Continuare In supliment) despre alţii 10 Lonî 1 Febouarie 1937 'rr „ RAM­P * publică zilnic Programul comiplect al spectacolelor Capita­leiiCU Distribuția ș­i Subiectul tuturor filmelor^ care se reprezintă în CAPITALĂ D­antura. Pe un scaun care fare parte din „recuzita” tabloului urmă­tor, actorul, cu fruntea sprijinită în pumnii aşteaptă să-i vină rân­dul. S’a aşezat în dreptul unei uşi, crăpate în decor, pe unde va intra în scenă. Actorul e trist și dus pe gânduri. Din când în când — adevărat tic — duce câte două degete împreunate în gură, ca şi cum ar vrea să încerce rezistenţa dau­turei. Nu departe, pitit într’un colţ, pe un scăunaş, ca de cismărie, stă bătrânul cortinier, tot atât de trist şi de gânditor. Cortinierul deschide şi închide palma, întu­­necându-se la faţă de câte ori îşi priveşte podul, şănţuit de a­tâtea frânghii pe cari le-a cobo­­rît şi ridicat în... carieră. Cei doi slujitori ai Thaliei ro­mâne, îşi întâlnesc privirile doar o clipă, se feresc un moment, pentru ca apoi să se privească împăcate. Actorul începe vorba : — Câţi ani ai, mă Avrame ? Muncitorul, care-şi socoteşte naşterea din ziua când a început să muncească, pătrunde între­barea : — Păi ’s dela Davila. — Pă Pompiliu Eliade nu l-ai apucat? — Nu, că t­­cmai atunci „l au icos”, când m’au numit pă mine. — Atunci eşti mai „mie” decât mine, pentrucă eu am intrat bur­sier sui­ Cantacuzino. — Cam deopotrivă coane, când m’a tăiat pă mine pentru prima oară de ernie, că ne deșălase Davila cu căratul decorurilor, dumneata jucai pe Umbra din „Hamlet”. — Eu „Umbra’’ mă? — Da coane. — Adică se poate, mă, că mul­te am mai bodogănit p’aici, pen­­trucă la urmă să te alegi cu două mii pensie. Da’ unu’ ăsta, mă las­ă nu mai merge, nu mai merge de loc ! — De ce coane ? Actorul, cu arătătorul galben, lovește, semnificativ, buza. Cor. J fluierul nu pricepe.­­ — Dantura, mă Avrame ! — Ei ! — Ei, m’a lăsat dracului. — Pă mine de zece ani. — Da, da’ tu n’ai nevoe de ea, ca mine. Ce mă fac dacă îmi cade pe scenă ! Vrei să păţesc ca Vasilescu-Bacceaua, de ia prins-o sufletul sau ca ăla de era s’o îngh­ită ? Ei păcatele mele! — Am auzit că există un praf de-o ține lipită... — Nu face două parale! Când îţi iei vânt în scenă, toc­mai atunci de lasă. Câteodată mi-e frică, să nu-mi cadă dam­blaua. — Da Râureanca cum­ joacă, d’atâția ani ? — Apăi mersi, aia și-a făcut-o, eu un sistem special, mi se­ pare c’a dat cincizeci de mii. Da’ eu de­ unde bani ! Până mai aveam doi în față, aveam de ce să prind. Acuma trebue totul fals. Nu mai merge. Uite, acuma că n’am de­cât două verbe de spus şi tre­mur. — Şi eu coane mă las. Sunt şi „vechi” aproape că nu-mi mai simt palmele. Uite dacă-ţi mint. Mi s’mu înmuiat oasele. încaltea cortina asta nouă, sufletul mi l-a scos. S’o mai tragă şi alţii, deşi nu cred ca mulţi s’o poată “s pi­cula” ca mine. Trebue să știi să faci asta, când vezi că ăia din sală nu aplaudă, s’o ridici aşa, la apropont, ca să-i faci să aplau­de. Da’ când s’o isprăvi stagiu­nea, o dau dracului! Actorul, cu urechile ciulite la ce vorbesc cei de pe scenă, se ridică brusc, își trage hainele, duce mâna la cravată. Peste un minut va intra în scenă. — Zi, pleci coane ? — Plec înăi Avrame. — Şi eu coane. Actorul a intrat în scenă. Ma­şinistul şi-a pus o ţigară la ure­che, ca o floare, aşteptând, din­­tr’u­n minut într’altul, sfârşitul actului. E ultima lor stagiune... Inan Massif Noutăţi şi cancanuri de la­­teatrele parisiene TEATRUL de L’OEUVRE Teatrul de Voeuvre de la Paris, se Ştie că este cel mai mic şi cel mai neconfortabil teatru din Paris. Piesa care se joacă actualmente, Un om cai alţii de Salacrou, e ultima ce se mai joacă, peste câteva luni tea­trul va fi reconstruit. Jean Cocteau, ca să-şi joace acolo noua lui piesă Les chevaliers de la Table ronde, a pus condiţii. Scena e prea jos, să fie ridicată, balconul e prea sus, să fie lăsat mai jos, iar faţada să fie transformată. Paulette Pax, directoarea teatrului, se bucură că imobilul va fi trans­format. Totuși asociatul ei, Lucienne Ren a oftat. — Ca să montezi o piesă de Coc­teau nu mai ajunge un regisor, tre­buie arhitect, tâmplari și zidar. EMILE FABRE IN EGIPT Emil Fabre, fostul administrator al Comediei Franceze a plecat in Egipt pentru trei luni, a spus el. Dar el știe bine că de câte ori ocupi provizoriu un post stai mult. Direc­toratul de la Comedia Franceză e ţinut douăzeci de ani. Acolo va conduce teatrul National şi conservatorul din Cairo. — Voi monta o piesă la poalele pi­ramidelor, a spus el înainte de ple­care. MĂRITIŞUL MISTINGUETTEI . Ştirea măritișului artistei Mistin­­guett a făcut ocolul lumei. La începutul lunei Decembrie, îna­inte de plecarea în America, Mis- Huguett a fost asaltată de ziariști. A fost silită să vorbească și la Ra­dio. — Ce să le mai spun ? a întrebat ea pe colegul el Pizant. — Spune că te vei mărita cu un fm­erican foarte cunoscut, generalul Motors. Generalul Motors a fost in ultimul timp la ordinea zilei dar pentru alte motive. Sth­ema a fost totuşi răspân­dită şi în America şi in Statele­ Unite şi a revenit în Franța, cu un aspect de adevăr. Realitatea e că Mistinguett nu s’a măritat. UN NOU TEATRU Un nou teatru îşi va deschide por­ţile în Aprilie pe una din străzile cari merg de la Etoile spre Expo­ziţia. BATAE LA COMEDIA FRANCEZA ! Se întâmplă uneori ca şi societare­le de la Comedia Franceză să se de păr ca nişte vulgare coriste. Zi­lele trecute doua celebre societare cari poartă pronumele Maria s-au bătut ca nişte spălătorese Pe ches­tia plecarei in concediu. V O PIESA DE GERALDY LA COME­­­DIA FRANCEZA / Comedia lui Paul Geraldy Chris­tine a cărei serie de reprezentaţii a fost întreruptă la Comedia Franceză de plecarea artistului Francén, va fi reluată la 1 Februarie la acelaș tea­tru. Primele roluri vor fi jucate de Mary Marquet, Henriette Barre­au și Aimé Clam­ond lu rolul creat de Francén. ■­ ­ Teatrul Sarah Bernhardt anunță pentru data de 1 Februarie premie­ra piesei Chanson d'Asie de André Paul Antoine. ■ Reprezentațiile piesei Joc pericu­los cu Danielle Darrieux cari tre­buiau să țină până la 11 Ianuarie, au fost prelungite până la 13 Fe­­ bruarie.­­ Alfred Gragnon a scris o nouă co­medie intitula La Femme d’une heure. }

Next