Rampa, februarie 1937 (Anul 20, nr. 5716-5739)
1937-02-01 / nr. 5716
Anui 20 —■ Mo.ST IO REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE PIRAFICE Strada BREZOIANU 51, Tet 5.61.24 ABONAMENTE Trei luni — _ — — Lei 300 Şase luni — — — — Lei 500 Un an — — — — — Lei 1000 In străinătate şi pentru Instituţiuni preţul dublu filiuluisi Publicitatea la Administraţia ziarului RAMPA Str. ferezoianu, 51 Tel 3.61.24 Pentru un prieten din străinătate al artiştilor români Cu câtă mândrie am citit în ziare că distinsul maestru George Georgescu a fost decorat de Regele Italiei pentru sprijinul ce a dat artiştilor şi manifestărilor artistice italiene la noi în ţară. Ia adevăr în ultimii ani s’au perindat în cursul sezonului din iarnă o pleiadă întreagă de soli ai artei italiene, pianişti, dirijori, violinişti şi chiar câţiva cântăreţi. Cea mai mare parte din ei au găsit în maestrul Georgescu un prieten care îi făceau si se simtă îndată în largul lor şi astfel să şi poată da toată înăsura talentului ce aveau. De multe ori un artist prin flacăra geniului său, prin comunicarea sufletească ce se creiază între el şi public, prin entuzaismul ce poate stârni cu talentul său, aduce ca un reflex de glorie şi asupra ţării sale de obârşie. Câtă gândire duc cu ei şi ce soli ai artei pot fi aceşti trimişi ai unei ţâri ! Acest lucru l-a priceput Regel Italiei încurajând şi răsplătim pe cei ce primesc pe artiştii ţărei sale, căci şi artiştii pot fi ca nşti ambasadori ai unei ţări şi Ionel Lnescu, Ventura, Elena Văcărescu, Georgescu, Nona Otescu şi mulţ alţii sunt sărbătoriţi în ţări străine, laurii culeşi prin talentul lor se resfrâng şi asupra ţărei noastre ! Şi cu toate astea de multe ori cât e de greu pentru un artist să găsească pe acel ce ar avea încreder în talentul lui şi ar vrea să-i deie prilejul de a duce solia artei ţărei sale printre străini ! Niciodată n’au fost vremurile mai vitrege ca azi. Dar unul din cei care au dat posibilitatea de manifestare tuturor artiştilor Români, bărbaţi şi femei ce au trecut prin Franţa în ultimii 40 de ani este Raoul Guensbourg. El a lăsat să cânte n roluri mari şi mici pe românii care s’au adresat lui, a creiat piese româneşti traduse şi oricare dintre noi a bătut la uşa lui ugându-l să ajute să-şi croiască hrumul, i-a dat voe să cânte, antajându-l în teatrul ce conducea la Monte-Carlo sub înaltul paronaj al Princepelui de Monaco, Kirclée, Nuovina, Mara d’Asti, Jina de Nori, Stroescu, Vulpes■u, Florescu, Istraty, Georgewsci ,Florin Weiss şi o sută alţii al căror nume îmi scapă au putut avea ocazia de a-şi manifesta talentul în faţa unui public cum nu se poate mai distins şi alături de artiştii teatrelor celor mai venite. De multe ori ne-am întrebat, le ce oare oficialitatea noastră î’a găsit de cuviinţă să răspundă printr’un gest de atenţie acestui director străin ce încurajeau pe artiştii români. De ce nu e relevă printr’o atenţie a fortiilor noastre artistice sprijinului Raoul Guensbourg pentru oţi artiştii români care s’au perfecţionat în Franţa. Aşa cum Italia a găsit prilejul unei răsplătiri a devotamentului lui George Georgescu pentru arta itaiană, socotim că şi cercurile muzicale româneşti au datoria de a atrage atenţia oficialităţii asupra imensului rol jucat de Raoul le Guensbourg pentru artiştii români din Franţa. Şi suntem siguri că numai prilejul a lipsit ca să dovedim că şi noi nu suntem nerecunoscători. Lucia Anghel n——■mmmmmmmmmmmmmmmam Moartea lui Henri Duvernois PARIS, SO (Rador). Din cursul nopţii a încetat din viaţă la Paris, cunoscutul scriitor francez Henri Duvernois. note biografice Henri Duvernois s’a născut la Paris la 4 Martie 1875, dintr’o familie de mici burghezi. A făcut studii serioase şi încă de timpuriu s’a interesat de tot ceea ce atingea literatura, încă în adolescenţă a scris versuri şi nuvele. Din fericire, părinţii nu l-au împiedicat de a merge înainte pe calea aleasă. Mama lui a ţinut însă, când a terminat liceul, să ocupe o slujbă, ca să cunoască mai întâi viaţa, pentru ca mai apoi să o poată descrie. Astfel la vârsta de 17 ani, a intrat la librăria „Charpentier”. Aici a venit in contact cu Zola, Edmond de Goncourt, Alphonse Daudet şi alţii. Bineînţeles că mediul acesta trebuia să-l facă pe Duvernois să uite de treabă şi să-şi vadă numai de literatură. De aceea, patronul l-a şi concediat destul de repede. S-a apucat atunci de gazetărie, trecând prin toată filiera reportajului. Astfel a făcut „fapte diverse”, a fost secretar de redacţie, a luat interview-uri, a fost critic literar, recenzent teatral, etc. Henri Duvernois recunoştea că nu există şcoală mai bună pentru un romancier. In timp ce făcea gazetărie, şi-a început şi opera literară A scris mai întâi piese de teatru în versuri, a abordat apoi romanul şi nuvela, în care excelează. Succesul n’a venit bineînţeles numaidecât şi chiar când a venit, a fost la început mai mul de stimă decât de folos. Totuși a venit ziua când s’a putut lăsa de gazetărie, consacrându-se numai literaturii. Astfel pe rând a dat publicului Crapotte, Nounette, Faubourg Montmartre, Edgar, Morte la Béte, Finfinoiseau, Demoiselles de perdition. Fernand Bravey povestește cum se turnează un fum laflollywood Artistul Parisian Fernand Graver’, intere de la Hollywood, unde a jucat un film intitulat ,Hegele baletistelor”, a povestit unui confrate parisian câteva interesante impresii asupra metodelor de lucru din Canfomia. — In primul rând toată limea de ia ultimul electrician până la regizor, lucrează pentru film. Vreau să spun că omul care se ocupă de sunet nu se desinteresează de ceia ce face fotograful şi autorul dialogului ţine seama de toate acestea. Când vii pe scenă la ora 9 precis, toată lumea e acolo şi se şi începe turnarea. Luminile sunt potrivite din ajun. Dialogul a fost dat artiştilor să-l înveţe cu câteva zile mai înainte. Organizarea americană e cu totul remarcabila în ce priveşte pregătirea unui film Regia e de asemeni perfectă şi dă actorului mari posibilităţi. Când ai fie repetat o scenă, scena nu e agrorierată de aparate. Repeţi totdeauna în decorul in care vei juca. Deşi actorul e condus până în cele mai mici amănunte, are totuşi mari posibilităţi de a-şi manifesta personalitatea. Pentru roluri de minima importanţă, şi cari sunt totdeauna ne jucate în filmele americane, el încearcă trei sau patru actori. Actorul joaca în condiţii excepţia nala de confort. Chiar un actor care joacă un rol secundar are la dispoziţia lui un electrician care îi potriveşte lumina. Cabina mea avea un hail, un salon, o bucătărie cu fright a i rn e\ an 1 B /la m» oVijo \ dl SîUlț de bae. Când eșiem din cabină aveam la dispoziție un automobil ca să luă ducă pănă la scenă. Fernand Gravey a mai spus că se va întoarce la Hollywood ca să mai joace încă intrun film în regia lui Mervyn Le Roy. —--------- w wm H ww ------- Cântăreaţă româncă la Opera din Roma La reprezentarea de Sâmbătă seara a teatrului de opere reale din Roma cu Boris Godunov de Musovjsky, rolul Xenia a fost cântat de d-ra Claudia Saghir originară de la Cernăuţi. Spectacolul a fost şi radio-diînzat , . _ jj, , IIUf I airil^m.*n. D-l Pani Gust! ne vorbeşte despre cei 60 de ani ai săi de teatru Colea ca fii lui Mihail Pascalii. Despre Pascali şi Nottara. Copielor de roluri, sufleur, Inspirient, regizor, piese la modă pe vremuri şi mari adori. Cineamiograf. Bilanţ: 500 piese montate; 35 de localizări; 65 traduceri; 44 libretele operete Dintre numeroasele sărbătoriri artistice, cea mai frumoasă, cea mai înălţătoare, cea mai plină de pilde şi de învăţăminte, este desigur sărbătorirea maestrului Rand Gusty, care va avea loc în seara de Miercuri 3 Februarie. Marele regizor, tânăr încă, viciu, care a pus priceperea sa în slujba primei noastre scene, împlineşte 60 ani de teatru. Şase decenii de muncă neîntreruptă închinată unui singur ideal. Văzându-i punând la punct un spectacol, dând indicaţii şi îndrumări interpreţilor, cine i-ar bănui impresionantul număr de ani ?... Şi totuşi, dinaintea ochilor săi s au perindat generaţii de actori. Pe cei mai mulţi din componenţii acestor generaţii, i a călăuzit cu sfaturile şi priceperea sa indiscutabilă. Un bilanţ amănunţit de ceea ce-i datorează teatrul românesc ar duce la un rezultat direct impresionant — şi cu toate acestea, dânsul se complace într’o modestie rară, indiferent de meritele înfăptuirilor. In analele teatrului nostru, maestrul Paul Gusty rămâne personalitatea ce se desprinde şi se impune, o figură la înălţimea unei meniri pe care şi a impus-o, realizând-o cu prisosinţă. O convorbire cu d-sa, a fost pentru noi un prilej unic de emoţionantă şi deosebită desfătare. Sprinten la vorbă, isvor nesecat de amintiri, i-am solicitat un interview în preajma evenimentului sărbătoririi dsale. Mi-a acordat această cinste, număr oarecare ezitare — căci şi de astă dată, mai mult poate decât întotdeauna, maestrul Paul Gusty a vrut să rămână în umbră, modest, aşa cum a fost o viață întreagă. Cum era de prevăzut, Panagărcontinuare un supliment) 24 ANNIE SIOMIN de ore ale anei artiste Annie Siomin este un nume cu trecut în coregrafia revistei româneşti. Aşi putea spune chiar că este prima vedetă autohtonă a dansului în spectacolele de revistă bucureştene. Şi e drept că până la apariţia sa, coreografia era reprezentată prin cuplurile importante de peste graniţă. Annie Siomin, deseinzând cu soţul său, d. Siraion Siomin din ansamblul de balet al Oper_ av uuuoy tui A u L U 1^*1« cerit aplauzele publicului perei Române a format primul cu princpalele scene de revistă ale Capitalei. Vreme de peste şapte ani, evoluând în numeroase balete, — fantezii coregrafice realizate de inventivitatea partenerului ei de viaţă şi de dans, Simion Siomin — intervievata de azi s’a dovedit şi drept posesoarea unei mimici remarcabile. Baletele mimodramatice, cum aste o recentă realizare „Opium’, au găsit în Annie Siomin o interpretă excelentă. Annie Siomin locueşte în str. Dr. Lueger. Cum nu cunoşteam aşezarea geografică a acestei străzi, am rătăcit cam mult în căutarea ei. Un agent al forţei publice, căruia m-am adresat solicitându-i să mă îndrepte pe drumul bun, a ridicat inocent din umeri şi m’apoi dimineaţaIbae şi gospodărie, despre lene, o colecţie de autori, ‘muzică uşoară şi clasică, superstiţii şi pasiune, balet la Cluj şi la Bucureşti, în operetă, la revistă, realizări preferate _________ j»« _v * » ui ca inuru pe un etgem cu nantă roşie la mână, arătând nmi-o pea sa de culoare albastră, gest ce voia să însemne că el nu se amestecă în treaba asta. Deci, am început să rătăcesc în căutarea unui reprezentant al prefecturii, cu banta de nuanţa ce întărâtă taurii. Nu ştiu dacă aţi remarcat că de câte ori cauţi un sergent în Bucureşti) nu găseşti, oricât de perseverat ai fi. Eu, până ori ştiam acest lucru din auzite. De ori sunt om cu experienţă. Strada pe care locueşte Annie Siomin, se află pe Ştirbey Vodă, colţ cu Popa Tatu. E o stradă mică, pe care, din cauza gheţei, era să cad de câteva ori. Annie Siomin, mă aștepta. Pe o măsuță, în sufragerie, o ceașcă caldă de cafea cu lapte era pregătită pentru mine. jacoocwogeiwHKXwoeocooofee (Continuare I*padina w\) mimmmtmmmmmmmmmmmmmmm Cu d. Paul ABRAHAM O Cum am devenit compozitor de muzică uşoară despre el şi o Cele 12 operete o Floarea din Haway la Bucureşti şi aiurea O Compozitori preferaţi O Compozitori români o Visam să fac operă Cu ocazia premierei operetei Floarea din Haway, celebrul compozitor Paul Abraham, autor al unor şlagăre internaţionale şi a cării faimă este de multă vreme stabilită, a fost oaspele Bucureştiului Invitat de d. Constantin Tănase să dirijeze premiera operetei sale la Teatrul Vox-Eforie, d. Paul Abraham s’a grăbit să răspundă afirmativ gentilei invitaţii a directorului Cărăbuşului şi a avut astfel prilejul să asiste la succesul triumfal pe care l-a înregistrat lucrarea sa la noi. D. Pani Abraham, este un tip bine, inuit, de o amabilitate excesivă. Deşi, în urma marelui succes al Floarei din Hawai, a stat până târziu în zori la banchetul organizat de d. Tănase n’a ezitat nici un moment să se trezească pentru a mă primi. — Bitte nehmen sie Platz. In zwei Minuten bin ich fertig. Deoarece trecuseră mai mult de două minute și cravata, rebelă, nu voia să se așeze după gustul fin al compozitorului, d. Paul Abraham, îşi întoarse ochii, mari şi obosiţi către mine, îşi împreună rugător mâinile şi mi se adresă cu glas alintat, de copil mare : — Noch zwei Minuten, bitte! Iată-l, în faţa mea, la interval de câţiva paşi, pe celebrul compozitor al atâtor operete de grandios succes. Scena şi ecranul au făcut cunoscut în cele patru puncte cardinale ale Europei, gloria (Continuare In supliment) despre alţii 10 Lonî 1 Febouarie 1937 'rr „ RAMP * publică zilnic Programul comiplect al spectacolelor CapitaleiiCU Distribuția și Subiectul tuturor filmelor^ care se reprezintă în CAPITALĂ Dantura. Pe un scaun care fare parte din „recuzita” tabloului următor, actorul, cu fruntea sprijinită în pumnii aşteaptă să-i vină rândul. S’a aşezat în dreptul unei uşi, crăpate în decor, pe unde va intra în scenă. Actorul e trist și dus pe gânduri. Din când în când — adevărat tic — duce câte două degete împreunate în gură, ca şi cum ar vrea să încerce rezistenţa dauturei. Nu departe, pitit într’un colţ, pe un scăunaş, ca de cismărie, stă bătrânul cortinier, tot atât de trist şi de gânditor. Cortinierul deschide şi închide palma, întunecându-se la faţă de câte ori îşi priveşte podul, şănţuit de atâtea frânghii pe cari le-a coborît şi ridicat în... carieră. Cei doi slujitori ai Thaliei române, îşi întâlnesc privirile doar o clipă, se feresc un moment, pentru ca apoi să se privească împăcate. Actorul începe vorba : — Câţi ani ai, mă Avrame ? Muncitorul, care-şi socoteşte naşterea din ziua când a început să muncească, pătrunde întrebarea : — Păi ’s dela Davila. — Pă Pompiliu Eliade nu l-ai apucat? — Nu, că tcmai atunci „l au icos”, când m’au numit pă mine. — Atunci eşti mai „mie” decât mine, pentrucă eu am intrat bursier sui Cantacuzino. — Cam deopotrivă coane, când m’a tăiat pă mine pentru prima oară de ernie, că ne deșălase Davila cu căratul decorurilor, dumneata jucai pe Umbra din „Hamlet”. — Eu „Umbra’’ mă? — Da coane. — Adică se poate, mă, că multe am mai bodogănit p’aici, pentrucă la urmă să te alegi cu două mii pensie. Da’ unu’ ăsta, mă lasă nu mai merge, nu mai merge de loc ! — De ce coane ? Actorul, cu arătătorul galben, lovește, semnificativ, buza. Cor. J fluierul nu pricepe. — Dantura, mă Avrame ! — Ei ! — Ei, m’a lăsat dracului. — Pă mine de zece ani. — Da, da’ tu n’ai nevoe de ea, ca mine. Ce mă fac dacă îmi cade pe scenă ! Vrei să păţesc ca Vasilescu-Bacceaua, de ia prins-o sufletul sau ca ăla de era s’o înghită ? Ei păcatele mele! — Am auzit că există un praf de-o ține lipită... — Nu face două parale! Când îţi iei vânt în scenă, tocmai atunci de lasă. Câteodată mi-e frică, să nu-mi cadă damblaua. — Da Râureanca cum joacă, d’atâția ani ? — Apăi mersi, aia și-a făcut-o, eu un sistem special, mi se pare c’a dat cincizeci de mii. Da’ eu de unde bani ! Până mai aveam doi în față, aveam de ce să prind. Acuma trebue totul fals. Nu mai merge. Uite, acuma că n’am decât două verbe de spus şi tremur. — Şi eu coane mă las. Sunt şi „vechi” aproape că nu-mi mai simt palmele. Uite dacă-ţi mint. Mi s’mu înmuiat oasele. încaltea cortina asta nouă, sufletul mi l-a scos. S’o mai tragă şi alţii, deşi nu cred ca mulţi s’o poată “s picula” ca mine. Trebue să știi să faci asta, când vezi că ăia din sală nu aplaudă, s’o ridici aşa, la apropont, ca să-i faci să aplaude. Da’ când s’o isprăvi stagiunea, o dau dracului! Actorul, cu urechile ciulite la ce vorbesc cei de pe scenă, se ridică brusc, își trage hainele, duce mâna la cravată. Peste un minut va intra în scenă. — Zi, pleci coane ? — Plec înăi Avrame. — Şi eu coane. Actorul a intrat în scenă. Maşinistul şi-a pus o ţigară la ureche, ca o floare, aşteptând, dintr’un minut într’altul, sfârşitul actului. E ultima lor stagiune... Inan Massif Noutăţi şi cancanuri de lateatrele parisiene TEATRUL de L’OEUVRE Teatrul de Voeuvre de la Paris, se Ştie că este cel mai mic şi cel mai neconfortabil teatru din Paris. Piesa care se joacă actualmente, Un om cai alţii de Salacrou, e ultima ce se mai joacă, peste câteva luni teatrul va fi reconstruit. Jean Cocteau, ca să-şi joace acolo noua lui piesă Les chevaliers de la Table ronde, a pus condiţii. Scena e prea jos, să fie ridicată, balconul e prea sus, să fie lăsat mai jos, iar faţada să fie transformată. Paulette Pax, directoarea teatrului, se bucură că imobilul va fi transformat. Totuși asociatul ei, Lucienne Ren a oftat. — Ca să montezi o piesă de Cocteau nu mai ajunge un regisor, trebuie arhitect, tâmplari și zidar. EMILE FABRE IN EGIPT Emil Fabre, fostul administrator al Comediei Franceze a plecat in Egipt pentru trei luni, a spus el. Dar el știe bine că de câte ori ocupi provizoriu un post stai mult. Directoratul de la Comedia Franceză e ţinut douăzeci de ani. Acolo va conduce teatrul National şi conservatorul din Cairo. — Voi monta o piesă la poalele piramidelor, a spus el înainte de plecare. MĂRITIŞUL MISTINGUETTEI . Ştirea măritișului artistei Mistinguett a făcut ocolul lumei. La începutul lunei Decembrie, înainte de plecarea în America, Mis- Huguett a fost asaltată de ziariști. A fost silită să vorbească și la Radio. — Ce să le mai spun ? a întrebat ea pe colegul el Pizant. — Spune că te vei mărita cu un fmerican foarte cunoscut, generalul Motors. Generalul Motors a fost in ultimul timp la ordinea zilei dar pentru alte motive. Sthema a fost totuşi răspândită şi în America şi in Statele Unite şi a revenit în Franța, cu un aspect de adevăr. Realitatea e că Mistinguett nu s’a măritat. UN NOU TEATRU Un nou teatru îşi va deschide porţile în Aprilie pe una din străzile cari merg de la Etoile spre Expoziţia. BATAE LA COMEDIA FRANCEZA ! Se întâmplă uneori ca şi societarele de la Comedia Franceză să se de păr ca nişte vulgare coriste. Zilele trecute doua celebre societare cari poartă pronumele Maria s-au bătut ca nişte spălătorese Pe chestia plecarei in concediu. V O PIESA DE GERALDY LA COMEDIA FRANCEZA / Comedia lui Paul Geraldy Christine a cărei serie de reprezentaţii a fost întreruptă la Comedia Franceză de plecarea artistului Francén, va fi reluată la 1 Februarie la acelaș teatru. Primele roluri vor fi jucate de Mary Marquet, Henriette Barreau și Aimé Clamond lu rolul creat de Francén. ■ Teatrul Sarah Bernhardt anunță pentru data de 1 Februarie premiera piesei Chanson d'Asie de André Paul Antoine. ■ Reprezentațiile piesei Joc periculos cu Danielle Darrieux cari trebuiau să țină până la 11 Ianuarie, au fost prelungite până la 13 Fe bruarie. Alfred Gragnon a scris o nouă comedie intitula La Femme d’une heure. }