Rampa, aprilie 1937 (Anul 20, nr. 5766-5791)

1937-04-01 / nr. 5766

ABONAMENTE Lei 300 Lei 5«y Lei JOOO în străinătate şi pentru Instrui­ţiuni pretul dublu Publicitatea la Administratia ziarului „RAMPA” Str. Brezoianu No. 51, TeL 3.6­24 redacţia, administraţia $1 ATELIERELE GRAFICE Str. Bre­zoiaanu 5­, Tel. 3.613$ Trei raţii $ose luni lin «n Cronica plastică Expoziţiile Metfi Wexler şi Ion Orleans la Mozart Pictura d-rei Medi Wexler pare e­­senţialmente femenină. E atâta gra­ţie, atâta gingăşie şi atât rafinament în lucrările sale, încât­ ele amintesc penelul şi sensibilitatea unei femei. Desenul­ e uşor, imaterial parcă, desfilșurându-se ca o broderie extrem *d e fină, ca .un ipc.de linii sugerate nu­mai de un creion „subţire pe materia doratiL ■ Meritul cel mai de seamă al d-rei Afc-di - Weiler cî că. ştia sâ-şi păstreze simplicitatea, expHmându-şi direct, nemijlocit,­ prin limbajul culorilor, e­­vita intredgo­ .••••. Iată de pildă ’ifeisăului acesta din La­lcic, un triunghiu răsturnat alba­stru, transparent, în care se desfă­şoară priveliştea asupra marii. In ju­ril petei de culoare luminoasă, ră­mâne galbenul cartonului,­­ nelucrat, intensificând vibraţia suprafeţei colo­rate, forţa ei de expresie, frăgezimea ei luminoasă în care pulsează viaţa. Peisagiul acesta arată siguranţa cu care d-ra Medi Wexler ştie sâ-şi tran­scrie emoţia şi­ să obţină efecte re­marcabile. Vom mai atrage atenţia amatorului de artă şi asupra altor lucrări din această expoziţie: tabloul cu bucata tie pânză galbenă ce flutură la fe­reastră — realizat in culori calde, pri­­înăvăratice —, peisăgiul cu priveliş­tea de pe terasa împodobită ■ cu un vas, etc. Credem însă că d-ra Medi Wexler poate păşi m­ai departe. încercările de portret sunt indicii sigure. Călită­­țile­ sale de sensibilitate," de­­simţ al culorii," de vibraţie a desenului, fră­gezimea viziunii* sate şi puterea de expresie şi emotivitate vor putea fi mai amplu desfăşurate, în adevărate f­ri­zări plastice. Deocamdată, --lucrăriin­d-rei Medi ..­oxler au toată graţia unor schiţe, toată gingăşia unui joc, în care se vădesc calităţi deosebite. Expoziţia de la Mozart ne prezintă un talent tânăr1, cu reale însuşiri a cărui evoluţie merită a fi urmărită cu atenţia . Tot la „Mozart” expune şi d­l Ion Orleanu, estet cosmopolit, diletant ra­finat, personaj desprins parcă din ro­manul lui Marcel Proust, al cărui a­­d­ept şi fervent admirator s’a decla­rat singur încă de acum vreo 10 ani. Ceea ce predomină la d-l Ion Orlea­nu e diletantismul. Reporter monden din cele mai alese centre internaţio­nale, esseist rafinat, desenator abil, lH Ion Orleanu prinde aspecte su­mare din colţurile lumei pe care le-a străbătut, încercând să redea tonul care le exprimă atmosfera caracteri­stică. ■ • . • Adesea, notaţia are şi o Urmă uşoa­ră, de ironie, de humor (poliţiştii verzi din peisagiile londonezei. In portrete- stilizarea ajunge până la un bainament aproape decadent, subti- Hat de tonurile preţioase de culoare. T­ilenicum pentru notaţia abilă şi atmosfera realizată peisăgiul de Moare „Rain” (No. 15), pentru clari, feţea redării acuarela No. 19 „Tower­­bridge” şi pentru preţiozitatea­ stili­zării portretul „Green” No. 46 E inutil şi numărăm influenţele re­marcate in alta lucrări. D-l Ion Or­leanu are, desigur, o cultura artisti­că desăvârşită. Dar pentru a fi numai pictor, se cer atâtea sacrificii pe cam­ persona­litatea d-lui Ion­ Orleanu nu poate să le facă, încât expoziţia sa trebue pri­vită ca manifestarea unui artist­ di­­letant, prea felurit înzestrat pentru a-şi cânta nostalgia artei pe un sin­gur instrument Ionel Jianu ! J-M Camille Marts alease preşedinţi­a societatea scriitorilor francezi Comitetul Boc. Scriitorilor Fran­ţai, a ales în unanimitate ca prese lilfre pe d-na Camille Marto. E soţia lui Emile Borel, membru al Acade­­■ritei de ştiinţe şi fost ministru. A pu­ricat mai multe ■ romane: A bord di­te, Croîx du Sud, Celle qui defrait ’amour şi La Statue voilee, premiaţi î­n PJ13 cu Brix Femm­a. Ca vice-pre­­şedinţi au fost aleşi Maurice Renard. Octava Aubry, Pfart Chatelaine ? van Joseph Rensud­ --------oo#*ooo-----— Anul 30 - III mm\ -1 Adorat Ionel Ţ, care e totodată și directo­rul unui teatru modern, e cunoscut prin marea lui gri­je de a face eco­nomii. Ei, venind la teatru, cei cu recu­zite it­erte înainte prezentându-i o notă de cheltueli, in sumă de o mie de lei. — Cum se indignă Ionel Ţ..., nu cumva, în lipsa mea, aţi montat vre-o piesă ? Ion Tailianu simpaticul actor al Teatrului Regina Maria, se afla. Duminică noaptea la Modern. Când s'au strâns la masa lui mai mulţi actori şi gazetari a început o şuetă interminabilă. Fiecare avea câte-o anecdotă despre Spania, lat-o pe acela a eroului nostru .­­Intr’un compartiment de tren se gă­seau patru cetăţeni- Primul spune .­­Eu sunt italian şi mă duc să lupt ca voluntar în Spania! Al doilea răs­punde imediat. Şi eu merg in Spania, dar sunt neamţ. Al treilea se uită crunt la primii şi zice :- Tot in Spa­nia mă duc, voi lupta însă în contra Dvs., pentru că sunt rus. Toţi trei se adresează apoi celui de-al patrulea. — D-ta, tot in SPan­la mergi ? — Nu, ce să caut acolo ? Eu sunt spaniol. Se ştie că galeria face furori la diferite re­prezentaţii teatrale. Iată spre exemplu o întâmplare ca­re a produs senzaţie. Interpretul tocmai exclama : — Calul meu ! Aduceţi-mi calul / Un student instalat comod la „cu­curigu” apostrofează : —­ Dar un măgar n’ar fi bun ? Actorul își pierdu pentru moment cumpătul, in timp ce vub­­ in rîsete. Apoi, reculegându-se se adresă spec­­tatorului anonim :­­- Ba da ! E foarte bun. Poftiţi, vă rog pe scenă ! Şi cu cel mai desăvârşit calm­­îşi continuă rotul. Un cabotin cutreeză târgurile Moldovei jucând „S­crisoarea pierdută”. I-a mers cum i-a mers dar săptă­mâna trecută la Târgul Ocna, publi­cul l-a luat la flueraturi. Aveau şi de ce. — Măgarii, isbucni cabotinul refu­­giindu-se în cabină. Au fluerat pe Ca­­ragiale! Bill et comp. La 12 Mii vor avea loc serurile încoronării Regelui Angliei Intense pregătiri pentru marea Săptămâna a încoronării Londra va dispare sub flori Vor veni oameni din lumea întreagă să asiste la grandiosul eveniment Londra. — Anglia întreagă se pregătește să serbeze cu un fast deosebit încoronarea regelui. De săptămâni de zile se fac tot felul de planuri, se primesc tot felul de sugestii, pentru că data de 12 Mai 1938 să rămâie drept una din cele mai strălucite din istoria Angliei. In oraşe şi în sate se formează comitete; arhi­tecţii muncesc; artiştii îşi pun ima­ginaţia la lucru; fabricile de ma­nufactură din Lancashire şi tur­nătoriile din Birmingham lucrea­ză din plin. Grădinarii îşi pregă­tesc uneltele. Londra se înfrumuseţează. Se zugrăvesc­ faţadele, se repară ţi­glele care trebue să facă un fond cenuşiu şi roşu pentru draperiile violet şi argint, roşu şi aur, care le vor împodobi în onoarea nou­lui rege. Noaptea, oraşul va fi transformat într’un oraş din bas­me, strălucind în lumina milioa­nelor de becuri multicolore. In grădinile publice se va juca tea­tre şi se va dansa. 2 MILIOANE DE SPECTATORI VOR URMARI CORTEGIUL REGAL Se aşteaptă o mulţime enormă. Autorităţile au făcut socoteală că, în ziua de 12 Mai, peste 2 milioa­ne de spectatori se vor îmbulzi pe parcursul cortegiului regal. Aşa că itinerariul acestuia a fost fixat pe 10 kilometri, ca toată lumea să fie mulţumită. Problema găzduirii va fi cea mai greu de rezolvat. Hotelurile sunt de pe acum bombardate de radiograme sosite din Dominioa­­ne şi din America, reţinând ca­mere şi apartamente pentru Ma­rea săptămână a încoronării. La Ritz, Savoy şi Carlton n’a mai rămas niciun pat liber, ca şi în toate marile hoteluri din West End. Bătaia se dă acum pe aşa zisele „boarding-houses”, hotelu­rile de clasa doua şi a treia. Străinii cari vor să evite nopţile albe, ar face bine să cultive ami­ciţiile londoneze. Acelaşi lucru şi cu focurile, pe tot lungul par­cursului. Fireşte, nu va fi loc pentru toată lumea. Ferestrele, vitrinele, case întregi vor fi tran­sformate în tribune. CUM VOR FI ÎMPODOBITE STRĂZILE Serbările încoronării vor avea ca decor strada. Aşa că se dă o impor­tanţă foarte mare acesteia. O comisi­une de experţi, condusă de arhitecţii Sir Gile Scott, Sir James Grey West şi d. Grey Womum este însărcinată în mod ofical cu împodobirea Lon­drei. In clipa de faţă se studiază proecte, se fac planuri, se numără stâlpii cari se vor planta de-a lungul Motoarelor, pentru a se creta ansam­blu impresionant. Vă puteţi închipui ce va fi această sărbătoare a culori­lor, când fabricile de ţesătorie au în lucru un bi­on de drapere, steaguri şi steguleţe. Gândiţi-vă la milioanele de metri de pânzeturi, mătăsuri şi ca­tifele care vor trebui pentru împodo­birea străzilor, caselor şi magazinelor Va fi un deliciu pentru ochi. Căci la draperii se­ vor adăuga flor. Şi se Ştie dragostea englezului pen­tru flori ! ORAŞUL VA DISPARE SUB FLORI London County Council cultivă, în serele de la Avery HUI, plantele şi rădăcinile necesare încoronării Va fi nevoie, în primăvara aceasta, de 100.000 narcise, 100.000 crini, 10.000 hia­miite, 7.000 stânjenei, 200 000 lalele şi 25.000 ghiocei., pentru a se împodobi grădinile şi parcurile. Rododendronul — roza de munte floarea favorită a regelui, va ocupa loc de onoare. In cartierele cele mai sărace ale (Continuare în ultima pagină) Viaţa nu-i atât de grea — Cantina e în curtea Facul­tăţii, mi-a spus prietenul meu studentul. — Are vreo firmă, ceva, un semn distinctiv ? — Firmă, nu. Totuş, o vei iden­tifica uşor. Treci un baraj de miros urât şi dincolo de el e cantina. ..După ce-am trecut, cu oare­­cari revolte olfatice, de zona cu pricina, fiindcă exista una, am dat într'adevăr de intrarea ano­nimă a cantinei. Mirosul rău pro­vin© — la egală măsură — dela laboratorul fizico-chimic aşezat pe dreapta, şi dela un morman de înnoi aşezat pe stânga, în rând cu cantina. Varză, castraveţi, mu­rături şi diferite alte leguminoase şi delicatese căzute în disgraţie estivală. O căţea de culoarea mizeriei, ridicol de gravidă, e regina aces­tui perpetuu ospăţ. Ea s’a obiş­nuit să vină mereu şi studenţii s’au obişnuit cu ea. Cineva i-a zis „Fetiţa!” şi ea s’a bucurat. De a­­tunci se bucură mereu când o­­­oisemî Fett*«. ........ ^ v UN PURGATORIU DE ZECE TREPTE De afară, din infernul de hi­drogen sulfurat, nu intri direct în cantină. Scobori zece trepte de piatră, îţi laşi ceva de prisos — pălărie, umbrelă, geantă — la ve­stiar.­­Prima oară nu ţi le laşi, ca să nu plăteşti garderoba. Pe urmă afli însă că e gratuit, absolut gra­tuit­ şi în sfârşit pătrunzi în can­tină. Fireşte, şi asta e la subsol, ca orice cantină care se respectă. Cu „romanţe şi arii naţionale”, parcă mâncarea alunecă mai uşor pe gât De aceea patronul nu face economie cu aparatul s­ău de radio, l-a dat drumul de răsună bolţile Universităţii. Un menu fix costă 18 lei. A la carte nu se serveşte. A la carte­lă, da. Cine cumpără deodată, cel puţin zece mese — o cartelă — beneficiază de un leu reducere la fiecare masă. Aşa­dar, la 17 mese, revine una pe gratis. La clienţi nu se cunoaşte dar pa­tronul zice că în felul acesta dă circa trei mii de mese gratuite pe an. O masă înseamnă — bine­în­ţeles — trei feluri de mâncare Ciorba, mâncarea şi desertul cu care s’a obişnuit toată lumea. Pâinea e la discreţie. O, nu vă daţi seama de importanţa aces­tor trei cuvinte: pâine la dis­creţie ! Veţi vedea mai la vale, cu e­­xemple. UN QUARTET DE CHELNE­­RIŢE DULCI Pe lângă faptul că mâncarea e servită, pe cât posibil cu romanţe tmrmmyan» ta tmum la discreţie — Iar la 17 mese ai una gratis — 18 lei masa, trei feluri servile cu mu­zică şi un quartet de chelneriţe dulci Tamara, „Floarea din Cuba*1 face pe Greta Garbo D-1 V. V. Popescu et rezolvat problema : Mănâncă odată pe zi, cu 15 bucăţi de pâine um­ărmn împărţit Ştiri­­ de la teatrele parisiene şi de la cele din Franţa Teatrul Sarah Bernhardt va repre­zenta p**ste câteva zile - m­esn., Mon oncie et mon curé de Lucien Dobrie, adaptată după romanul lui Jean de la Brete. Această piesă, nejucată încă la Pa­ris, a fost creată la Lyon şi în alte căteva oraşe de provincie. ■ O piesă de Georges Simenon intitu­lată Quartier negre va fi jucată la Paris pe timpul expoziţiei cu Jean Pierre Aumont. Piesa a fost creată la Bruxelles. ■ Teatrul de la Casinoul de la Cannes anunţă reprezentarea unei comedii întitulată Căpitan Smith. Cu prilejul comemorărei centenaru­lui lui Puskin, Opera din Paris a reluat Doris Godunov. Opera lui Mu­­sorgsky e scrisă pe un text de Puskin şi Karamzin. La acest spectacol ex­cepţional, Serge Lifar a dansat Polo­neza, împreună cu Marissa Ferrer, interpreta rolului Marina.­ ­ Actriţa Yvonne Printemps îşi va face apariţia pe scena teatrului Bouf­­fes Parisiens interpretând o operetă semnată de trei Strauss. ■ Teatrul Vieux Colombier de sub conducerea lui Rene Rocher, reia pie­sa Duşmanca de Andre Paul Antoine într’o nouă versiune. Joi 1 Aprilie 1837 Afentiune ÎN­­ BILET de INTRAREI J Pentru 1 Persoană valabil­ă azi Miercuri 30 martie 193? ! cu JUMĂTATE PREt la unul din Cinematografele CAPITOL, ROXY, TRIANON, REGAL* SAVOY, CORSO, Forum, Ci­y, American, MdlanoÎ Splendid Gioria Cuponul este valabil num­a In ziua respectivă! Cu acest cupon vă prezentaţi DIRECT la casa cinematogra-­­fului unde aveţi fără altă formalitate intrarea cu jumătate preţ Pe verse» găsiţi cupon­ul pentru teatru. Cele 5 gemene Dienn° au strâns o avere de peste 100 milioane lei DIN RECLAMA DE PUBLICITATE Până la măritiş gommele vor fi feteie cu cea mai mire zestre din lume „Cazul” celor cinci gemene Dionne, departe de a fi un mo­tiv vremelnic de senzaţie şi re­clamă, pare-se că abia acum în­cepe să devină într’adevăr senza­ţional. La început a fost un simplu caz de extraordinară prolificitate. O femee naşte cinci copii deodată — cinci fete. — Familia e săra­că. Oamenii încep să se înduio­şeze de soarta mamei şi a prun­cilor. Regele Angliei se procla­mă protectorul şi naşul copilelor. (Cazul se petrece în Canada). America nu vrea să rămână mai prejos şi „curiozitatea” cunoscută a yankeilor face adevărate minu­ni. Guvernul canadian ia sub tu­tela sa pe cele 5 copile. Acum abia începe adevărata senzaţie. Guvernul tutor adminis­trează direct averea copilelor, căci familia asaltată de amatori de reclamă începe să facă afaceri. Luna aceasta împlinindu-se trei ani de la nașterea celor 5 ge­mene, guvernul canadian publică comptul gestiunei pupilelor lui. Fetiţele au strâns până acum 573.765 dolari bani și 287.383 dola­ri creanţe. Suma aceasta înseam­nă circa o sută de milioane de lei. Formidabila avere provine din contracte de publicitate şi recla­mă, încheiate cu autorizaţia şi sub controlul guvernului tutor. Principalele contracte sunt rea­lizate cu 24 companii de cinema­tograf şi contracte de publicitate pentru produse alimentare, de farmacie, de igienă infantilă, ju­cării, mobile şi lingerie de copii, etc., etc. Guvernul canadian arată în ra­portul gestiunei, că cererile de contracte sunt în creştere. Sume­le oferite din ce în ce mai mari. Până la măritișul lor fetele Dionne vor fi cele mai bogate mirese din lume. SI CITITE SI AUZITE sunt Hva-Tristan Bernard povesteşte despre Ber­nard Shawjă^~­­s&t* Un editor american i-a cerut ma­relui umorist irlandez un roman. Ca să ni convingă il spuse -— Plătesc cât vreţi dv. I , Shaw se gândeşte un moment şi îi răspunde grav .­— E prea puţin, zău ! CUM FALSIFICA CINE­MATOGRAFUL REALI­TATEA. E vorba despre un scenariu prelu­crat după una dintre cele mai bune nuvele a lui Pirandello: Răposatul Mathias Pascal. Cunoaşteţi fără îndoială aventura eroului pirandellian ! Iată versiunea pe care i-o dă cinematograful: Un om slab, urât de către, soţia ca şi de mama acesteia, evadează într’o bună zi de acasă şi este socotit mort El câştigă la jocul de cărţi o sumă de bani care îi asigură independenţa, dar nu-şi găseşte deloc liniştea sufle-­­ tească deoarece tremură in orice mo­ment să nu î se descopere identita­tea adevărată. Intr’o familie unde el face cunoştinţă cu o tânără fată pe care începuse s’o iubească, suspectat fiind de anumite persoane este nevoit să fugă. Se reîntoarce acasă, dar îşi găseşte femeia remăritată şi mamă de fami­lie. Fericit el reuşeşte să-şi obţină actele cu ajutorul cărora poate să se căsătorească cu tânăra fată de care am vorbit mai sus şi poate totodată să reînvieze şi în sens­­propriu şi în sens figurat Bietul Pirandello, dacă ar vedea cum i-a fost falsificată nuvela, fără îndoială că ar muri pentru a doua oară. Şi intre humorişti­i? .. MOARTEA UNEI SCRIITOARE. MARI Marguerite Audoux a murit de cu­rând, într’un moment când mulţi o credeau uitată şi ignorată. Iată însă că sfârşitul său a suscitat foarte nu­meroase şi importante comentarii, pentru a arăta că aceea care a stă­ruit, în ultimii treizeci de ani, un mare sentiment de admiraţie in lite­ratura franceză, se mai bucură încă de unanime simpatii. Ea a fost o orfană îngrijită de Asi­stenţa publică. In copilărie a păzit a­­nimalele în Morvay. Sosită la Paris, devine chelneriţă, şi într’un restau­rant-mediocru face cunoştinţă cu Ch L. Philippe şi amicii săi Intr'o zi ea le-a destăinuit că are un roman, Marie-Quire, pe care l-a scris în urma reminiscenţelor pe care i le-a sugerat copilăria. După,ce l-au citit şi s’au entuzias­mat, aceştia l-au dus lui Mirabeau care i-a scris o prefaţă şi totodată i-a înlesnit lumina tiparului. Succesul cărţii a fost imens. Marie- Claire respiră parfumul pământului francez şi al unei poezii particulare, simplă şi misterioasă. Acest roman e cum s’ar spune cu alte cuvinte o ca­­po­ d’operă. Margueritte Audoux a mai scris şi alte­ cărţi, niciuna însă n’a egalat-o pe aceasta-Ca personalitate ,această scriitoare a fost un spirit excepţional, de-o bu­nătate perfectă şi de-o incomparabilă frumuseţe sufletească Amintirea pe care o lasă această femee-scriitor, va fi nemuritoare. Un spectacol unic O grupare a absolvenţilor Şcoalei de înalte studii comerciale a hotărit să dea un spectacol de binefacere ca­re va fi unic în felul său. Se va juca o revistă de Sacha Gui­try, Rip şi Willemetz. In distribuţie vor fi Cecile Sorei, Jacqueline Delu­­bae, Mistinguett, Victor Boucher, Rai­­ niu. . Breviar Baletul Joos Evenimentul actualului sezon artis­tic l-a constituit baletul Joos, cu cele căteva reprezentaţii de la Operă şi E­­forie Pentru scepticii noştri amatori de „arta adevărată”,­­obişnuiţi să ţină piept oricărei ventilări necesare, pe terenurile indigene bine înţeles, pen­tru că de import nu mai poate fi vor­ba — atenţia şi bunăvoinţa ajungând cel mult la graniţele fizice ale Ro­mâniei Mari) — baletul Jobs a fost o apostrofă usturătoare. Mitică Popescu, eternul Mitică Po­pescu, spune toată ziua, la cafenea, la frizer, la „foncţie” sau în tramvai­— „Ce e aia dom'le ? Balet ?? Ha ? Asta e, domle, artă !! N’ei vrea să zici că danţrile şi panţard­ele astea noile sântără artă...” Şi Mitică Popescu trece triumfător înainte, pretutindeni, în sute de mii de exemplare, multiplicat de toate oglinzile aşezate par’că înadins faţă în faţă Mitică Popescu e frizer, apro­­prietar, contopist, şef de birou, milio­nar. Mitică Popescu e intelectual. Ghemuit intr’un fund de scaun în sala „Vox”, acum catena sen, aveam în faţă pentru prima oară­, baletul Joos. Transfigurat de emoţie, m’a tre­zit de-odată, în timp ce cortina unui tablou cafea, o reflexie a unui vecin de scaun, adresată probabil companio­nului sau din­ dreapta : — Eh, nu fac doua parale. Ai văzut ce picioare nasoale aveau ? rdă minunea că Sala­tela , Eton, gemea în fiecare seară. Cu toate că „ba­­cet­shele” au picioare nasoale și cu toa­te că nu se s­pun... măscări. Am ui­tat .­ Mitică Popescu e şi snob. PHn urmare când e vorba de un certifi­cat de intelectual, Mitică sacrifică bucuros ora şpriţului pentru o... „de­­le­ctare rafinată’’. Vlam­­­ Bârna

Next