Rampa, aprilie 1937 (Anul 20, nr. 5766-5791)
1937-04-01 / nr. 5766
ABONAMENTE Lei 300 Lei 5«y Lei JOOO în străinătate şi pentru Instruiţiuni pretul dublu Publicitatea la Administratia ziarului „RAMPA” Str. Brezoianu No. 51, TeL 3.624 redacţia, administraţia $1 ATELIERELE GRAFICE Str. Brezoiaanu 5, Tel. 3.613$ Trei raţii $ose luni lin «n Cronica plastică Expoziţiile Metfi Wexler şi Ion Orleans la Mozart Pictura d-rei Medi Wexler pare esenţialmente femenină. E atâta graţie, atâta gingăşie şi atât rafinament în lucrările sale, încât ele amintesc penelul şi sensibilitatea unei femei. Desenul e uşor, imaterial parcă, desfilșurându-se ca o broderie extrem *d e fină, ca .un ipc.de linii sugerate numai de un creion „subţire pe materia doratiL ■ Meritul cel mai de seamă al d-rei Afc-di - Weiler cî că. ştia sâ-şi păstreze simplicitatea, expHmându-şi direct, nemijlocit, prin limbajul culorilor, evita intredgo .••••. Iată de pildă ’ifeisăului acesta din Lalcic, un triunghiu răsturnat albastru, transparent, în care se desfăşoară priveliştea asupra marii. In juril petei de culoare luminoasă, rămâne galbenul cartonului, nelucrat, intensificând vibraţia suprafeţei colorate, forţa ei de expresie, frăgezimea ei luminoasă în care pulsează viaţa. Peisagiul acesta arată siguranţa cu care d-ra Medi Wexler ştie sâ-şi transcrie emoţia şi să obţină efecte remarcabile. Vom mai atrage atenţia amatorului de artă şi asupra altor lucrări din această expoziţie: tabloul cu bucata tie pânză galbenă ce flutură la fereastră — realizat in culori calde, priînăvăratice —, peisăgiul cu priveliştea de pe terasa împodobită ■ cu un vas, etc. Credem însă că d-ra Medi Wexler poate păşi mai departe. încercările de portret sunt indicii sigure. Călitățile sale de sensibilitate," desimţ al culorii," de vibraţie a desenului, frăgezimea viziunii* sate şi puterea de expresie şi emotivitate vor putea fi mai amplu desfăşurate, în adevărate frizări plastice. Deocamdată, --lucrăriind-rei Medi ..oxler au toată graţia unor schiţe, toată gingăşia unui joc, în care se vădesc calităţi deosebite. Expoziţia de la Mozart ne prezintă un talent tânăr1, cu reale însuşiri a cărui evoluţie merită a fi urmărită cu atenţia . Tot la „Mozart” expune şi dl Ion Orleanu, estet cosmopolit, diletant rafinat, personaj desprins parcă din romanul lui Marcel Proust, al cărui adept şi fervent admirator s’a declarat singur încă de acum vreo 10 ani. Ceea ce predomină la d-l Ion Orleanu e diletantismul. Reporter monden din cele mai alese centre internaţionale, esseist rafinat, desenator abil, lH Ion Orleanu prinde aspecte sumare din colţurile lumei pe care le-a străbătut, încercând să redea tonul care le exprimă atmosfera caracteristică. ■ • . • Adesea, notaţia are şi o Urmă uşoară, de ironie, de humor (poliţiştii verzi din peisagiile londonezei. In portrete- stilizarea ajunge până la un bainament aproape decadent, subti- Hat de tonurile preţioase de culoare. Tilenicum pentru notaţia abilă şi atmosfera realizată peisăgiul de Moare „Rain” (No. 15), pentru clari, feţea redării acuarela No. 19 „Towerbridge” şi pentru preţiozitatea stilizării portretul „Green” No. 46 E inutil şi numărăm influenţele remarcate in alta lucrări. D-l Ion Orleanu are, desigur, o cultura artistică desăvârşită. Dar pentru a fi numai pictor, se cer atâtea sacrificii pe cam personalitatea d-lui Ion Orleanu nu poate să le facă, încât expoziţia sa trebue privită ca manifestarea unui artist diletant, prea felurit înzestrat pentru a-şi cânta nostalgia artei pe un singur instrument Ionel Jianu ! J-M Camille Marts alease preşedinţia societatea scriitorilor francezi Comitetul Boc. Scriitorilor Franţai, a ales în unanimitate ca prese lilfre pe d-na Camille Marto. E soţia lui Emile Borel, membru al Acade■ritei de ştiinţe şi fost ministru. A puricat mai multe ■ romane: A bord dite, Croîx du Sud, Celle qui defrait ’amour şi La Statue voilee, premiaţi în PJ13 cu Brix Femma. Ca vice-preşedinţi au fost aleşi Maurice Renard. Octava Aubry, Pfart Chatelaine ? van Joseph Rensud --------oo#*ooo-----— Anul 30 - III mm\ -1 Adorat Ionel Ţ, care e totodată și directorul unui teatru modern, e cunoscut prin marea lui grije de a face economii. Ei, venind la teatru, cei cu recuzite iterte înainte prezentându-i o notă de cheltueli, in sumă de o mie de lei. — Cum se indignă Ionel Ţ..., nu cumva, în lipsa mea, aţi montat vre-o piesă ? Ion Tailianu simpaticul actor al Teatrului Regina Maria, se afla. Duminică noaptea la Modern. Când s'au strâns la masa lui mai mulţi actori şi gazetari a început o şuetă interminabilă. Fiecare avea câte-o anecdotă despre Spania, lat-o pe acela a eroului nostru .Intr’un compartiment de tren se găseau patru cetăţeni- Primul spune .Eu sunt italian şi mă duc să lupt ca voluntar în Spania! Al doilea răspunde imediat. Şi eu merg in Spania, dar sunt neamţ. Al treilea se uită crunt la primii şi zice :- Tot in Spania mă duc, voi lupta însă în contra Dvs., pentru că sunt rus. Toţi trei se adresează apoi celui de-al patrulea. — D-ta, tot in SPanla mergi ? — Nu, ce să caut acolo ? Eu sunt spaniol. Se ştie că galeria face furori la diferite reprezentaţii teatrale. Iată spre exemplu o întâmplare care a produs senzaţie. Interpretul tocmai exclama : — Calul meu ! Aduceţi-mi calul / Un student instalat comod la „cucurigu” apostrofează : — Dar un măgar n’ar fi bun ? Actorul își pierdu pentru moment cumpătul, in timp ce vub in rîsete. Apoi, reculegându-se se adresă spectatorului anonim :- Ba da ! E foarte bun. Poftiţi, vă rog pe scenă ! Şi cu cel mai desăvârşit calmîşi continuă rotul. Un cabotin cutreeză târgurile Moldovei jucând „Scrisoarea pierdută”. I-a mers cum i-a mers dar săptămâna trecută la Târgul Ocna, publicul l-a luat la flueraturi. Aveau şi de ce. — Măgarii, isbucni cabotinul refugiindu-se în cabină. Au fluerat pe Caragiale! Bill et comp. La 12 Mii vor avea loc serurile încoronării Regelui Angliei Intense pregătiri pentru marea Săptămâna a încoronării Londra va dispare sub flori Vor veni oameni din lumea întreagă să asiste la grandiosul eveniment Londra. — Anglia întreagă se pregătește să serbeze cu un fast deosebit încoronarea regelui. De săptămâni de zile se fac tot felul de planuri, se primesc tot felul de sugestii, pentru că data de 12 Mai 1938 să rămâie drept una din cele mai strălucite din istoria Angliei. In oraşe şi în sate se formează comitete; arhitecţii muncesc; artiştii îşi pun imaginaţia la lucru; fabricile de manufactură din Lancashire şi turnătoriile din Birmingham lucrează din plin. Grădinarii îşi pregătesc uneltele. Londra se înfrumuseţează. Se zugrăvesc faţadele, se repară ţiglele care trebue să facă un fond cenuşiu şi roşu pentru draperiile violet şi argint, roşu şi aur, care le vor împodobi în onoarea noului rege. Noaptea, oraşul va fi transformat într’un oraş din basme, strălucind în lumina milioanelor de becuri multicolore. In grădinile publice se va juca teatre şi se va dansa. 2 MILIOANE DE SPECTATORI VOR URMARI CORTEGIUL REGAL Se aşteaptă o mulţime enormă. Autorităţile au făcut socoteală că, în ziua de 12 Mai, peste 2 milioane de spectatori se vor îmbulzi pe parcursul cortegiului regal. Aşa că itinerariul acestuia a fost fixat pe 10 kilometri, ca toată lumea să fie mulţumită. Problema găzduirii va fi cea mai greu de rezolvat. Hotelurile sunt de pe acum bombardate de radiograme sosite din Dominioane şi din America, reţinând camere şi apartamente pentru Marea săptămână a încoronării. La Ritz, Savoy şi Carlton n’a mai rămas niciun pat liber, ca şi în toate marile hoteluri din West End. Bătaia se dă acum pe aşa zisele „boarding-houses”, hotelurile de clasa doua şi a treia. Străinii cari vor să evite nopţile albe, ar face bine să cultive amiciţiile londoneze. Acelaşi lucru şi cu focurile, pe tot lungul parcursului. Fireşte, nu va fi loc pentru toată lumea. Ferestrele, vitrinele, case întregi vor fi transformate în tribune. CUM VOR FI ÎMPODOBITE STRĂZILE Serbările încoronării vor avea ca decor strada. Aşa că se dă o importanţă foarte mare acesteia. O comisiune de experţi, condusă de arhitecţii Sir Gile Scott, Sir James Grey West şi d. Grey Womum este însărcinată în mod ofical cu împodobirea Londrei. In clipa de faţă se studiază proecte, se fac planuri, se numără stâlpii cari se vor planta de-a lungul Motoarelor, pentru a se creta ansamblu impresionant. Vă puteţi închipui ce va fi această sărbătoare a culorilor, când fabricile de ţesătorie au în lucru un bion de drapere, steaguri şi steguleţe. Gândiţi-vă la milioanele de metri de pânzeturi, mătăsuri şi catifele care vor trebui pentru împodobirea străzilor, caselor şi magazinelor Va fi un deliciu pentru ochi. Căci la draperii se vor adăuga flor. Şi se Ştie dragostea englezului pentru flori ! ORAŞUL VA DISPARE SUB FLORI London County Council cultivă, în serele de la Avery HUI, plantele şi rădăcinile necesare încoronării Va fi nevoie, în primăvara aceasta, de 100.000 narcise, 100.000 crini, 10.000 hiamiite, 7.000 stânjenei, 200 000 lalele şi 25.000 ghiocei., pentru a se împodobi grădinile şi parcurile. Rododendronul — roza de munte floarea favorită a regelui, va ocupa loc de onoare. In cartierele cele mai sărace ale (Continuare în ultima pagină) Viaţa nu-i atât de grea — Cantina e în curtea Facultăţii, mi-a spus prietenul meu studentul. — Are vreo firmă, ceva, un semn distinctiv ? — Firmă, nu. Totuş, o vei identifica uşor. Treci un baraj de miros urât şi dincolo de el e cantina. ..După ce-am trecut, cu oarecari revolte olfatice, de zona cu pricina, fiindcă exista una, am dat într'adevăr de intrarea anonimă a cantinei. Mirosul rău provin© — la egală măsură — dela laboratorul fizico-chimic aşezat pe dreapta, şi dela un morman de înnoi aşezat pe stânga, în rând cu cantina. Varză, castraveţi, murături şi diferite alte leguminoase şi delicatese căzute în disgraţie estivală. O căţea de culoarea mizeriei, ridicol de gravidă, e regina acestui perpetuu ospăţ. Ea s’a obişnuit să vină mereu şi studenţii s’au obişnuit cu ea. Cineva i-a zis „Fetiţa!” şi ea s’a bucurat. De atunci se bucură mereu când ooisemî Fett*«. ........ ^ v UN PURGATORIU DE ZECE TREPTE De afară, din infernul de hidrogen sulfurat, nu intri direct în cantină. Scobori zece trepte de piatră, îţi laşi ceva de prisos — pălărie, umbrelă, geantă — la vestiar.Prima oară nu ţi le laşi, ca să nu plăteşti garderoba. Pe urmă afli însă că e gratuit, absolut gratuit şi în sfârşit pătrunzi în cantină. Fireşte, şi asta e la subsol, ca orice cantină care se respectă. Cu „romanţe şi arii naţionale”, parcă mâncarea alunecă mai uşor pe gât De aceea patronul nu face economie cu aparatul său de radio, l-a dat drumul de răsună bolţile Universităţii. Un menu fix costă 18 lei. A la carte nu se serveşte. A la cartelă, da. Cine cumpără deodată, cel puţin zece mese — o cartelă — beneficiază de un leu reducere la fiecare masă. Aşadar, la 17 mese, revine una pe gratis. La clienţi nu se cunoaşte dar patronul zice că în felul acesta dă circa trei mii de mese gratuite pe an. O masă înseamnă — bineînţeles — trei feluri de mâncare Ciorba, mâncarea şi desertul cu care s’a obişnuit toată lumea. Pâinea e la discreţie. O, nu vă daţi seama de importanţa acestor trei cuvinte: pâine la discreţie ! Veţi vedea mai la vale, cu exemple. UN QUARTET DE CHELNERIŢE DULCI Pe lângă faptul că mâncarea e servită, pe cât posibil cu romanţe tmrmmyan» ta tmum la discreţie — Iar la 17 mese ai una gratis — 18 lei masa, trei feluri servile cu muzică şi un quartet de chelneriţe dulci Tamara, „Floarea din Cuba*1 face pe Greta Garbo D-1 V. V. Popescu et rezolvat problema : Mănâncă odată pe zi, cu 15 bucăţi de pâine umărmn împărţit Ştiri de la teatrele parisiene şi de la cele din Franţa Teatrul Sarah Bernhardt va reprezenta p**ste câteva zile - mesn., Mon oncie et mon curé de Lucien Dobrie, adaptată după romanul lui Jean de la Brete. Această piesă, nejucată încă la Paris, a fost creată la Lyon şi în alte căteva oraşe de provincie. ■ O piesă de Georges Simenon intitulată Quartier negre va fi jucată la Paris pe timpul expoziţiei cu Jean Pierre Aumont. Piesa a fost creată la Bruxelles. ■ Teatrul de la Casinoul de la Cannes anunţă reprezentarea unei comedii întitulată Căpitan Smith. Cu prilejul comemorărei centenarului lui Puskin, Opera din Paris a reluat Doris Godunov. Opera lui Musorgsky e scrisă pe un text de Puskin şi Karamzin. La acest spectacol excepţional, Serge Lifar a dansat Poloneza, împreună cu Marissa Ferrer, interpreta rolului Marina. Actriţa Yvonne Printemps îşi va face apariţia pe scena teatrului Bouffes Parisiens interpretând o operetă semnată de trei Strauss. ■ Teatrul Vieux Colombier de sub conducerea lui Rene Rocher, reia piesa Duşmanca de Andre Paul Antoine într’o nouă versiune. Joi 1 Aprilie 1837 Afentiune ÎN BILET de INTRAREI J Pentru 1 Persoană valabilă azi Miercuri 30 martie 193? ! cu JUMĂTATE PREt la unul din Cinematografele CAPITOL, ROXY, TRIANON, REGAL* SAVOY, CORSO, Forum, Ciy, American, MdlanoÎ Splendid Gioria Cuponul este valabil numa In ziua respectivă! Cu acest cupon vă prezentaţi DIRECT la casa cinematogra-fului unde aveţi fără altă formalitate intrarea cu jumătate preţ Pe verse» găsiţi cuponul pentru teatru. Cele 5 gemene Dienn° au strâns o avere de peste 100 milioane lei DIN RECLAMA DE PUBLICITATE Până la măritiş gommele vor fi feteie cu cea mai mire zestre din lume „Cazul” celor cinci gemene Dionne, departe de a fi un motiv vremelnic de senzaţie şi reclamă, pare-se că abia acum începe să devină într’adevăr senzaţional. La început a fost un simplu caz de extraordinară prolificitate. O femee naşte cinci copii deodată — cinci fete. — Familia e săracă. Oamenii încep să se înduioşeze de soarta mamei şi a pruncilor. Regele Angliei se proclamă protectorul şi naşul copilelor. (Cazul se petrece în Canada). America nu vrea să rămână mai prejos şi „curiozitatea” cunoscută a yankeilor face adevărate minuni. Guvernul canadian ia sub tutela sa pe cele 5 copile. Acum abia începe adevărata senzaţie. Guvernul tutor administrează direct averea copilelor, căci familia asaltată de amatori de reclamă începe să facă afaceri. Luna aceasta împlinindu-se trei ani de la nașterea celor 5 gemene, guvernul canadian publică comptul gestiunei pupilelor lui. Fetiţele au strâns până acum 573.765 dolari bani și 287.383 dolari creanţe. Suma aceasta înseamnă circa o sută de milioane de lei. Formidabila avere provine din contracte de publicitate şi reclamă, încheiate cu autorizaţia şi sub controlul guvernului tutor. Principalele contracte sunt realizate cu 24 companii de cinematograf şi contracte de publicitate pentru produse alimentare, de farmacie, de igienă infantilă, jucării, mobile şi lingerie de copii, etc., etc. Guvernul canadian arată în raportul gestiunei, că cererile de contracte sunt în creştere. Sumele oferite din ce în ce mai mari. Până la măritișul lor fetele Dionne vor fi cele mai bogate mirese din lume. SI CITITE SI AUZITE sunt Hva-Tristan Bernard povesteşte despre Bernard Shawjă^~s&t* Un editor american i-a cerut marelui umorist irlandez un roman. Ca să ni convingă il spuse -— Plătesc cât vreţi dv. I , Shaw se gândeşte un moment şi îi răspunde grav .— E prea puţin, zău ! CUM FALSIFICA CINEMATOGRAFUL REALITATEA. E vorba despre un scenariu prelucrat după una dintre cele mai bune nuvele a lui Pirandello: Răposatul Mathias Pascal. Cunoaşteţi fără îndoială aventura eroului pirandellian ! Iată versiunea pe care i-o dă cinematograful: Un om slab, urât de către, soţia ca şi de mama acesteia, evadează într’o bună zi de acasă şi este socotit mort El câştigă la jocul de cărţi o sumă de bani care îi asigură independenţa, dar nu-şi găseşte deloc liniştea sufle- tească deoarece tremură in orice moment să nu î se descopere identitatea adevărată. Intr’o familie unde el face cunoştinţă cu o tânără fată pe care începuse s’o iubească, suspectat fiind de anumite persoane este nevoit să fugă. Se reîntoarce acasă, dar îşi găseşte femeia remăritată şi mamă de familie. Fericit el reuşeşte să-şi obţină actele cu ajutorul cărora poate să se căsătorească cu tânăra fată de care am vorbit mai sus şi poate totodată să reînvieze şi în senspropriu şi în sens figurat Bietul Pirandello, dacă ar vedea cum i-a fost falsificată nuvela, fără îndoială că ar muri pentru a doua oară. Şi intre humoriştii? .. MOARTEA UNEI SCRIITOARE. MARI Marguerite Audoux a murit de curând, într’un moment când mulţi o credeau uitată şi ignorată. Iată însă că sfârşitul său a suscitat foarte numeroase şi importante comentarii, pentru a arăta că aceea care a stăruit, în ultimii treizeci de ani, un mare sentiment de admiraţie in literatura franceză, se mai bucură încă de unanime simpatii. Ea a fost o orfană îngrijită de Asistenţa publică. In copilărie a păzit animalele în Morvay. Sosită la Paris, devine chelneriţă, şi într’un restaurant-mediocru face cunoştinţă cu Ch L. Philippe şi amicii săi Intr'o zi ea le-a destăinuit că are un roman, Marie-Quire, pe care l-a scris în urma reminiscenţelor pe care i le-a sugerat copilăria. După,ce l-au citit şi s’au entuziasmat, aceştia l-au dus lui Mirabeau care i-a scris o prefaţă şi totodată i-a înlesnit lumina tiparului. Succesul cărţii a fost imens. Marie- Claire respiră parfumul pământului francez şi al unei poezii particulare, simplă şi misterioasă. Acest roman e cum s’ar spune cu alte cuvinte o capo d’operă. Margueritte Audoux a mai scris şi alte cărţi, niciuna însă n’a egalat-o pe aceasta-Ca personalitate ,această scriitoare a fost un spirit excepţional, de-o bunătate perfectă şi de-o incomparabilă frumuseţe sufletească Amintirea pe care o lasă această femee-scriitor, va fi nemuritoare. Un spectacol unic O grupare a absolvenţilor Şcoalei de înalte studii comerciale a hotărit să dea un spectacol de binefacere care va fi unic în felul său. Se va juca o revistă de Sacha Guitry, Rip şi Willemetz. In distribuţie vor fi Cecile Sorei, Jacqueline Delubae, Mistinguett, Victor Boucher, Rai niu. . Breviar Baletul Joos Evenimentul actualului sezon artistic l-a constituit baletul Joos, cu cele căteva reprezentaţii de la Operă şi Eforie Pentru scepticii noştri amatori de „arta adevărată”,obişnuiţi să ţină piept oricărei ventilări necesare, pe terenurile indigene bine înţeles, pentru că de import nu mai poate fi vorba — atenţia şi bunăvoinţa ajungând cel mult la graniţele fizice ale României Mari) — baletul Jobs a fost o apostrofă usturătoare. Mitică Popescu, eternul Mitică Popescu, spune toată ziua, la cafenea, la frizer, la „foncţie” sau în tramvai— „Ce e aia dom'le ? Balet ?? Ha ? Asta e, domle, artă !! N’ei vrea să zici că danţrile şi panţardele astea noile sântără artă...” Şi Mitică Popescu trece triumfător înainte, pretutindeni, în sute de mii de exemplare, multiplicat de toate oglinzile aşezate par’că înadins faţă în faţă Mitică Popescu e frizer, aproprietar, contopist, şef de birou, milionar. Mitică Popescu e intelectual. Ghemuit intr’un fund de scaun în sala „Vox”, acum catena sen, aveam în faţă pentru prima oară, baletul Joos. Transfigurat de emoţie, m’a trezit de-odată, în timp ce cortina unui tablou cafea, o reflexie a unui vecin de scaun, adresată probabil companionului sau din dreapta : — Eh, nu fac doua parale. Ai văzut ce picioare nasoale aveau ? rdă minunea că Salatela , Eton, gemea în fiecare seară. Cu toate că „bacetshele” au picioare nasoale și cu toate că nu se spun... măscări. Am uitat . Mitică Popescu e şi snob. PHn urmare când e vorba de un certificat de intelectual, Mitică sacrifică bucuros ora şpriţului pentru o... „delectare rafinată’’. Vlam Bârna