Rampa, mai 1937 (Anul 20, nr. 5792-5814)

1937-05-02 / nr. 5792

REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE Str. Brezoianu 51, TeL 3.61.24­1 ABONAMENTE Trei luni , , , , , Lei 300 Şase luni Lei 500 Un an Lei 1000 In străinătate şi, pentru Institu­­ţiuni, preşul dublu Publicitatea la Administraţia ziarului „RAMPA” Str. Brezoianu No. 51, Tel. 3.61.241 ---------------- ~ linul 20 No.5792 ■ ■ DUMINICA 2 Cu regisorul spectacolelor de mare fast şi înalta realizare D-l SOARE Z. SOARE despre succes şi insucces, esenţialul într'o piesă de succes, legea teatrelor cu defectele şi calităţile ei, despre celebritate, metode de lucru, prieteni, femei şi alte multe chestii vesele Desigur, un interview cu d-l Soare Z. Soare nu este un lucru prea uşor de obţinut, date fiind multiplele sale preocupări, care fac ca timpul acestui mare regi­­sor să fie atât de preţios. Totuşi, întro zi, după ce în prealabil fixasem un rendez-vous pe calea nevăzută a undelor tele­­lefonice, m­’am prezentat la domi­ciliul d-sale, şi am bătut cu timi­ditate la poarta ferecată a turnu­lui de ivoriu în care sălăşlueşte „soarele” primei noastre scene. In apartamentul cochet, aran­jat cu fină elegantă şi sobră dis­tincţie, pe care d-l Soare Z. Soare îl locueşte împreună cu d-na pe Bulevardul Tach­e Ionescu, o su­medenie de bibelouri, covoare, tablouri şi cărţi rare, şi-au dat parcă întâlnire pentru a comple­ta decorul unei piese shakespea­riene... Şi apoi­ am fost atât de prie­tenos primit de amfitrion încât fără îndoială că amintirea aceasta îmi va rămâne puternic întipărită coordonându-se cu stima pe care i-o purtam. Deşi nu l-am cunoscut până azi personal pe d. Soare, dar o prie­tenie spirituală m’a legat dela cea dintâiu piesă pe care am vă­zut-o pusă în scenă de d-sa. INCURSIUNEA IN DOMENIUL TEATRAL — Spuneţi-mi ceva despre sta­giunea în curs. — Singurul defect precis al a­­cestei stagiuni care se încheie este că am mai îmbătrânit cu un an și uitându-mă în oglindă (mă uit foarte rar ca să nu mă spe­­riu) îmi spune cu oarecare me­lancolie: și când te gândești că la anul o să-mi pară rău după mutra asta! — Dar din punct de vedere teatal? — O mulţime de succese. Lu­cruri mici fără pretenţii, o mul­ţime de lucruri pretenţioase dar prea mici. — Din adevăratele succese câ­teva? — Troillus şi Cressida, Omul şi Masca şi Prima zi de primăvară. (Aceasta nu este o sentinţă, ci doar o modestă părere a mea) şi este suficient pentru o stagiune. Literatura originală se sfo­­dează şi anul acesta cu un în­semnat beneficiu. „Vreau să tră­­esc” de d-na Millian, îmbrăţişată cu aceeaşi dragoste şi de critică şi de public. (N’am văzuit încă piesa „Lupul şi Sania” a priete­nului Mircea Ştefănescu.!). — Dar din punct de vedere re­­gisoral s’a mai ivit ceva nou? — înainte de deschiderea sta­­giunei în curs, am cetit în câte­va gazete că din pricina mea, a activităţii mele prea mare la tea­trele particulare,­ nu se pot evi­denţia ceilalţi regisori. N’am activit aproape deloc la teatrele particulare şi nu ş­tiu să se fi manifestat alţi regizori.­­ — Ce credeţi că este esenţial pentru succesul unei piese? — Cum lucraţi? — Distribuţia! O bună distri­buţie duce la succes o piesă chiar proastă, pe când alta mediocră a­­vut succes aiurea au căzuit la noi sasinează una bună. Numai aşa se explică dece piese care au a ,şi dece altele căzute au avut pe scenele româneşti succes. — Am lucrat? — Cu toane! Se întâmplă une­ori să n’am nicio poftă de lucru MANUELA DEL RIO celebra dansatoare spaniolă, con­siderată drept succesoare a Ar­gentinei — va fi unul din punc­tele de atracţie la Expoziţia din Paris. (Continuare în pagina 2-a) de ore ale unei artiste 24 D-na MARIOARA ZIMNICE­ANU Desigur, un interview cu d-na Marioara Zimniceanu, distinsa societară a teatrului Naţional mi s’a părut dificil de obţinut, a­­ceasta nu din cauza că aş fi pre­văzut vreo lipsă de bună voinţă din partea d-sale, ci pur şi simplu fiindcă spiritul meu de intervie­wer presimţea că o să simtă oa­recum stingherit în faţa acestei mari artiste, al cărui joc de înal­tă calitate l-aţi apreciat fără în­doială şi dv. de multe ori in piese O cetăţeancă de baştină a Tea­trului Iraţional. In corporaţia de monumente mişcătoare. Intre ti-» mictitate si Izolare. O excepţie teatrala: N*am primit niciodată buchete anonime »i scrisori exal, tate. O ofensivă împotriva viito­rului : aşteptarea, întâmpinate cu unanime aplau- j de test... Nu, nu ! Să ze de public şi critică. Dar, acum, în momentul când scriu această prezentare, destul de sumara, în faţa notelor ce stau răvăşite pe biroul meu re­dacţional, îmi mărturisesc cinstit şi fără nici o intenţie de măgu­lire, regretul sincer că agremen­tul reconfortant pe care mi l-a oferit discuţia cu d-na Marioara Zimniceanu s-a consumat prea repede, lăsându-mi însă încrus­tat în suflet farmecul și verva admirabilei mele interlocutoare. — Vă plac interview-urile? — Atârnă de întrebări... Fiind­că îmi închipuiesc că vă referiți la interview-urile reale, — adică la un schimb adevărat de che­stionări și răspunsuri, — nu la acele monoloage camuflate cu care necesităţile de colaborare u­­şoară ale gazetelor slujesc în ge­nere vanitatea „stelelor” văzute ori nevăzute.­. Un interview di­rect, nepregătit şi, ca să zic aşa cinstit, cum e cel pe care mi-l iei d-ta acum, nu poate să-mi dis­placă. E o conversaţie agreabilă, cu un om simpatic, de la care aş­tept numai întrebări inteligen­te... — Ah, doamnă, nu anticipaţi! Ca măsură de precauţiune, lăsa­­ţi-mă să vă întreb, în prealabil, ce înţelegeţi D-voastră prin în­trebări inteligente?... — O întrebare inteligentă e cea care nu sileşte pe intervievat să se laude prosteşte... — Cum poate fi cineva silit să se laude şi, încă să se laude, cum ziceţi, D-voastră, prosteşte ? Surâsul frumoasei interlocu­toare se risipeşte blând pe urmă­­torul răspuns: — Bunăoară, ai imprudenţa să întrebi pe o actriţă când şi cum a debutat, fatal o sileşti să răs­pundă că, deşi n’avea decât doi­sprezece ani neîmpliniţi prima ei apariţie pe scenă a fost una din sărbătorile teatrului roma­nesc­.. Sau, cum vreţi să răspun­dă fericita când vrei să ştii ce face dimineaţa? Iţi va spune că se scoală, i­a baia, dejunează şi citeşte câteva poezii din Mallar­mé și Valery, fără de cari şi-ar simţi ziua pierdută... — In cazul ăsta, doamnă, poate ar fi mai cuminte din parte-mi să­­ vă cer a selecta tot D-voastră în­trebările — M’ai sili astfel să mă dedau la acel soi de interview-uri ca­muflate pe cari ți-am spus că le rămânem cu sinceritate în rolul nostru, în­treabă d-ta și eu am să răspund- Am impresia că pot compta pe întrebările d-tale.. Tocmai sosea cafeaua. Pauza îmi aduse un foarte oportun mo­ment de răgaz. Simţeam nevoia să-mi mobilizez toate îndemână­rile şi pândele profesionale. Cu o asemenea interlocutoare, inter­­view-ul lua proporția unei ade (Continuare in pagina 7-a) Doctore, nu voi mai fi urâtă ?... Preţioase destăinuiri ale unui medic specialist în chirurgia estetică Citiți articolul în pag. 10­a B­R­E­V­I­A­R De la țăran! la Arhangheli Expoziţia lui Nicolae Brana, la Mo­zart, ne-a relevat o frumoasă reali­zare­ în arta culorilor. Remarcam, in­­tr-un articol viziunea personală a tâ­nărului pictor ardelean,­­ care a pre­ferat să­ urce singur prin măr de ţi­par şi bolovanii unei coaste, lăsăndu­­şi amprenta acestei căi prin sălbăti­cia virgină a ei, în loc să urce co­mod nişte drumuri bine bătătorite de toată lumea. Am surprins, în pictura lui Brana, un simbolism organic, o cuviincioasă alegorie —, uneori­­ ce nu depăşeşte linia ortodoxă a picturei bizantine. Ţăranii lui Brana au im­primat acel tragism, acea­ mistică prea puţin oglindită in fresca epică a li­teraturii care vrea să redea viaţa noastră rustică. O vizită in atelierul lui Nicolae Brana, acum câteva zile, mi-a dat prilejul să cunosc şi ceva din pictura lui bisericească. Şi, mi-am dat seama, că Nicolae Brana s’a născut sub zo­dia de azur şi mărgean a artei bi­zantine. Pictura sa bisericească nu e o imitaţie după modele ci o creaţie, in linia autentică a duhului bizantin Un pictor al satului românesc Dacă­ muzica are, în redarea unei emoţii, în comunicarea unei ideii pe calea imaterialelor formale, — cele mai multe violenţe, plastica este a­­ceia care îi urmează imediat. Arta cuvântului, nobila artă a cuvântu­lui — vine, în ordinea calitativă, mult mai târziu. Pictura, prin sin­teza de culori, prin bogăţia de nuan­ţe este, fără îndoială, singura adevă­rată imagine a cadrelor. De aceia, proza lui Peter Neagoe cu autentici­tatea ei, este mai degrabă o frescă a satulei «"«TsOnKwe. .P­eter Neftgoe a re­uşit să ne înfăţişeze în povestirile sa­le un mediu asupra căruia s’au în­cercat multe condee. Unele au schi­ţat un ţăran idilic, senin şi blând ca un miel, simplu decor in natură, al­ţii l-au exagerat sub latura realistă alţii l-au găsit un admirabil pretext de divagaţii pitoreşti. Cunosc destul de bine, cred, ţăranul ardelean. II întâlnesc tot aşa de neguros, de com­plex, în povestirile lui Peter Neagoe . Şi, ceia ce găsesc superior în opera lui Neagoe nu e numai marele dar de a prezintă personagiile, de a le defi­ni într’o singură trăsătură de linie, ci lipsa prejudecăţilor de tehnică ar­tistică. Lipsa tezei, lipsa poantei mo­rale, lipsa rezidurilor ideologice. Dra­mele lui sunt adânci, umane, cu re­lief epic dar destul de calde pentru a nu fi călite la flacăra lirică a sen­sibilităţii sale prodigioase. Peter Nea­goe mi s’a revelat cel mai mare pic­tor al satului românesc. Poezia modernă... Activitatea literară a d-lui Victor Eftimiu nu s’a bucurat de o consa­crare pe toată linia ei. Categorisit dela început poet dramatic, d. Victor Eftimiu n’a primit din partea criticei literare alţi lauri. „Arhanghelul cu aripi de ceară’’, un roman bun, mult deasupra producţiei curente, nici n’a fost semnalat. Intr'un număr trecut al revistei „Azi’’ autorul lui „Pro­meteu” a publicat un ciclu de poeme de o surprinzătoare prospeţime. Ni­mic din ditirambica şi retorica fatal asociată cu poezia dramatică. Am­­ găsit, în aceste poeme, frumoase e­­i­şantioane de poezie modernă. Cităm, la întâmplare : ,Adună-ţi ciolanele grele Şi pune în sicriu rânduiala : Se scurse a vieţii spoială Te leagă vecia ’n curele. Curând ? se prea poate ! Fi oala ! Os alb şi os negru desparte. Vestitu-s’a neaşteptata: Deacuma nu-i mult păn’ departe.” Sau, din „Meşterii zugravi”­ ,Niculaie şi Gheorghiţă, Rade — Lemn de aur­ şi azur incoldeu­. Foc de iad și-ale Edenului răsade Pe catapitesme-at­ născocit Hodinin în­­ somnul drept ce viu se cade”. ' ! !. Portarul care a apărat cu brio colorile României PURCEA DAVID DC SRBRC: Am fost târât cu sila pe terenul de football Nu mi-a plăcut deloc primul contact Nu mai vream să joc portar Portarul să fie foot­ballist sau acrobat ? Am copiat pe Hiden şi Planika Superstiţii şi planuri de viitor ! x--------- - In momentul de faţă, cel mai Celebritatea îi gâdilă orgoliul, care le-a atins. Aci nu-i mai sunt popular jucător de foot-ball al­­ îi înzeceşte puterile pentru noui permise nici cele mai mici gre­- I şeii, căci nesătulul Moloh care-i ţării este tânărul portar al „Clu­bului Atletic Oradia”, Mircea David, care la 18 Aprilie a­­pâ­rât cu brio poarta echipei naţio­nale împotriva Cehoslovaciei. In acest match, având o com­portare peste aşteptări, a reuşit să eclipseze pe unul dintre cei mai mari goal-keeperi ai conti­nentului, pe faimosul Planika. A­cest fapt excepţional i-a adus su­prema satisfacţie de a fi decorat „manu proprio”, chiar pe terenul de joc, de M. S. Regele. Ecoul atenţiunii regale a făcut din jucătorul Mircea David „o­­mul zilei’’’. Popularitatea imensă îl umple de bucurie. Fire timidă, eroul nostru — în vârstă de 22 de ani — student în anul al treilea la facultatea de Drept e în mare încurcătură când un admirator sau admiratoa­re îi face un compliment direct. Vă închipuiţi, deci, cum se simte în vâltoarea actualei idolatrizări.­­ adulează nu mai concepe din par­­■ tea lui decât performanţe unice, ireproşabile. Teama lui David e neîntemeia­tă. Aşa cum se prezintă astăzi — deşi abia la începutul carierei — poate fi considerat un jucător mi­nune. Un portar de mare clasă, tăiat după modelul renumiţilor „aşi” ai continentului : Zamora, Hiden, Planika. Străinătatea a recunoscut îna­intea noastră, valoarea spumosu­lui său talent. Comportările lui prin Franţa, Belgia, Olanda sau Elveţia au determinat presa res­pectivă, deobicei, foarte ricidă, să-l resfeţe cu titluri în genul: „Marele David”, „Hitlen-ul Ro­­mâniei”, „Românul minune’’, etc. Aceste calificative sunt bine ■aeritate. Jocul lui David este un isprăvi frumoase, dar îl și înspăi­mântă. Ii e teama de culmile pe (Continuare In pagina t­a) BILET de INTRARE I _______ Pentru l Persană VALABIL MARTI­E MAIU (a treia zi de Pa*ti)­eu )UMAJ|tE PREȚ la unul din CmcmatoA^il^PITOL,ROXY, TRIANON­ REGAL, CORSO, Upturn,iCity, Omnia, Doamnei (Ma­no^ American, Marna, Cotroceni, Franklin, ;' -sum Cupdnule ______________ Ca acest cupon vă prezentaţi DIRECT la casa cinematogra­fii unde aveţi fără altă formalitate intrarea cu jumătate preţ ATENŢIUNE : Pe verso ofisiil biletul de teatru Eugen Munteanu Directorul General al Uzinelor elec­trice comunale din Cluj, care răspun­de in corpul ziarului nostru la an­­’cheta „Rampei”: Au industriaşii noş­tri preocupări artistice ? Bil­t nul­­­iiiistitlii - urniri Talen­ţi Gr­o... excelenţii prieteni actori s’au pome­nit într’o zi spre marea Lor stupefac­ţie invitaţi la masă de amicul lor M. recunoscut sgdrcit care numără şi chibriturile din cutie. Ca să-i joace un renghiu au hotă­rât să-i... ia ca amintire, la plecare un tacâm. Cine o reuşi să facă acea­stă farsă sgdrcitului câştigă un pa­riu de 500 iei. La un moment dat, când discuţia e foarte animată, Tal. profită de o­­cazie Si ascunde un cutit Şi o furcu­liţă in buzunarul hainei. Dar Gro. i’a revăzut şi se adresea­ză Intrepei asistente . — Pe vremuri m’am ocupat cu pre­stidigitaţia. Vreţi să vă fac câteva experienţe ? Voiu purcede, spune el, prin a vă arăta un truc. Iau un cuţit şi o fur­culiţă. Le bag pe amândouă in buzu­narul meu dela haină. Şi acum, una, două, trei! Hocus-pocus ! Cuţitul Şi furculiţa au trecut In buzunarul prie­tenului nostru Tal. Vă puteţi con­vinge ! Tal. e nevoit să-şi întoarcă buzuna­rele pe dos şi să restitue obiectele subtilizate. In schimb, Gro. le păstrează Și as­tăzi pe ale sale, că pariul bine ’’nte­­les că nu l-a fost plătit. Povestea zilele trecute la Corso, Nie., cu verva-i cunoscută, următoarea strașnică anec­dotă, care a stârnit hohote nesfâr­șite de râs : — Era in timpul răsboiului, Kovno, un oraş rusesc, fiind asediat de ger­mani, Ţarul şi-a consultat statul-ma­­ior, dar nici una din soluţiile pro­­puse, n’a avut darul să-i satisfacă. Cineva insă, din anturajul împăra­tului, a dat să se înţeleagă că n’va fi rău să fie consultat rabinul din Kovno, renumit pentru înțelepciunea sa. Rabinul, a fos­t adus imediat la statul-major. — Mi s’a sjuns că ne-ar putea scă­pa din încurcătură. E adevărat ? Hm! Să vedem mai întâiu despre ce este vorba... — Germanii vor să-mi ia orașul Kovno... Ce ai face in locul meu ? — Eu, Majestate, l-aș trece pe nu­mele împărătesei! De ce nu vă căsătoriţi, domnişoară. Sunteţi la vârsta când puteţi face fericirea unui bărbat, astfel i se adresă zilei­ trecute pe Calea Vicoriei unei cuno­scute, scriitorul Mircea D.­­ — Să mă căsătoresc . Inutil­ii în tot ce-mi trebue: un câine, un papa­gal şi o pisică. — Şi credeţi că aceste animale pot să vă suplinească lipsa unui soţ 7 — Perfect: câinele latră toată ziua, papagalul înjură tot timpul, iar pisi­ca hoinăreşte toată noaptea. Asta o spunea Groner­eri la Royal 7 — Unde fugi aşa madam Iancovici. — La doctor, d­ie Koifmann. — S’a întâmplat ceva 7 — Golduţd al meu a înghiţit o mo­­netă de douăzeci de lei. — Şi e în primejdie 7 — Mulţumesc lui D-zeu, nu ! Soţul meu nu-i acasă ! Mare amator de jocuri de noroc, Giţă C. spunea zi­lele trecute : — Eri am avut noroc la curs?... — Ai câştigat ? — Nu, dar când am ajuns la hi­podrom, am băgat de seamă că-mi­­ uitasem portofelul acasă ! Dragia mea, astăzi când te duci să-fi cum­peri pantofi, caută să fii rezonabilă. Nu uita ,că trebue să facem econo­mii. ..Astfel ,i se adresă sofiei sale, o fostă­ actriță, bancherul N. B. putred de bogat, dar celebru prin zgârce­nia sa. — Bine,, dragă,­i-a răspuns convin­să vedeta... Atunci o să iau un nu­măr mai mic. Eri la Corso, Tudorică M. se adresă chel­nerului : — Ei, amice, adu-mi o halbă.. Aș­tept pe o doamnă... — Blondă sau brună . — Nu e treaba ta, îi răspunse ener­vat autorul „Chestiunilor familiare”, care va lua premiul Teatrului Natio­nal pe 1937.

Next