Rampa, iunie 1937 (Anul 20, nr. 5815-5837)
1937-06-02 / nr. 5815
ANDL 20 Z No. §815 Premiul Naţional de pictură pe 1937 I. TEODORESCU - SION Noul laureat al premiului naţional de pictură ascunde sub o figură ce aminteşte trăsăturile Bourbonilor, un suflat de Boem. Părul ruginiu, natural buclat, nasul mare, ochii albaştri şi buzele uşor senzuale alcătuesc punctele de repere exterioare, pentru un portret. Peisagiul sufletesc e mai greu de conturat. I. Teodorescu Sion, ca orice boem, flirtează în primul rând cu poezia. Dacă, pentru a corespunde dictonului, în anii dintru început a fost poet, mânuind chiar rima în versuri proprii, acum posedă un bagaj impresionant de citate celebre din domeniul poeziei, pe care le foloseşte pentru a împodobi şi a da o anumită culoare discuţiei curente. Memoria îmbibată de poezie se situiază într’un anumit climat sufletesc. Acela care frecventează poezia, care îşi împodobeşte vorba cu mirajul versului, adoptă implicit o poziţie, o atitudine în care preocuparea frumosului ocupă un loc important. Nu poate fi un om rece, voluntar, sever şi implacabil, un îndrăgostit al poeziei. Nu poate fi periculos sau de temut un om care recită versuri, în viaţa de toate zilele. Istoria nui cunoaşte dictatori cari, în momentele libere, să fi recitat fragmente din poeţii preferaţi. I. Teodorescu Sion recită şi azi versuri. Şi aceasta constitue o primă trăsătură în peisagiul »a« sufletesc. Dar !• Teodorescu Sion nu se mulţumeşte numai cu parfumul versurilor. Are o curiozitate intelectuală care II îndeamnă să cottreere şi celelalte ţinuturi ale literaturii. Romanul, isttoria, arheologia sunt, pentru el, nu numai lecturi obişnuite, ci şi preocupări cari duc la stabilirea unor preferinţe critice. Nu e caracteristic faptul că I. Teodorescu Sion este unul din puţinii pictori cari mi-au vorbit despre Proust, Valery şi Puvis de Chavannes, cu aceeaşi competenţă şi aceiaşi siguranţă în apreciere? Iată deci că boemul e dublat de un intelectual. Dar viaţa prezintă şi alte satisfacţii pentru acest artist, care nu ezită să închine paharul în cinstea zeităţilor ce stăpânesc plăcerile lumei. Voluptatea cu care conturează formele pline ale nudului — in tablourile sale — savoarea cu care preţueşte paharul plin ce i trebue golit, preferinţa pe care o arată florilor, în ,,Naturile moarte” expuse, nostalgia care l’a îndemnat să cutreere atâtea ţări, toate acestea întregesc peisagiul sufletesc al „modelului” nostru. I. Teodorescu Sion iubeşte nu numai poezia, ci şi viaţa. N’are nimic dintr’un ascet Dimpotrivă. Plăcerea e un tovarăşbun de diurn, care te face să-ţi pară mai scutită şi mai uşoară trecerea prin lume. Şi pe acest tovarăşi trebue să-l cinsteşti cum se cuvine. Ii poţi cinsti preţuindu-le urmându-i îndemnurile sau chiar închinându-i un cântec. Şi cântecul se poate ridica nu numai din acordul notelor, ci şi din cel al tronurilor de culoare. Armonia — născută din vers, din muzică sau din culoare, — e tot un cântec închinat vieţii, pentru că afirmă frumosul pe care-l poate cuprinde viaţa. I. Teodorescu Sion, în accente lirice, calde, însorite, a ştiut să-şi înalţe cântecul său, închinat vieţii. De aceea peisagiul său sufletesc va fi însorit. Va avea culori calde, vesele, va avea bucuria luminii, alături de petele sale de umbră. Dar aceste petetrec pe planulsecundar. In faţă nu rămâne decât accentul liric, care-1 defineşte pe acest artist îndrăgostit de poezie, de viaţă şi de plăcerile ei. Ionel Jianu CITITE ŞI AUZITE Comemorarea lui Strindberg în Stuedia. La 14 Mai a. c. iuedia a comemorat 15 ani de la moartea celui mai mare dramaturg al său, August Steindberg. La Stokholm a avut loc o reprezentaţie de gală în teatrul regal, postul de emisiune a vorbit despre opera dramaturgului, în muzeul Nordului s-a amenajat o copie fidelă după camera de lucru a lui Strindberg iar la mormântul marelui scriitor au avut loc slujbe religioase şi pelerinagii pioase. Pentru reprezentaţia teatalâ a fost aleasă, piesa „Spre Damasc” la care au fost invitate și rudele scriitorului. Membrii teatrului dramatic au reprezentat „Drumul cel mare”. Camera în care dramaturgul suedez a lucrat de la 1908 până la moare a fost redata cu foarte mare exactitate. O cameră foarte simplă fără nici un obiect de prisos. La moartea acestui dramaturg nu s’a rostit nici un discurs. Anul acesta însă numeroase 1 3-petiţiculturale şiiautrimis delegaţii, care să prezinte omagiile lor marelui dispărut. Pe mormântul lui Strindberg au fost presărate foarte multe flori. Moartea unui pote polonez. La Cracovia a încetat din viaţa, în vârstă de 56 ani, poetul şi gazetarul Edmund Bieder. Defunctul a fost la început profesor de liceu. După câţiva ani a renunţat la profesiunea sa didactică, pentru a se dedica poeziei. In literatura poloneză dinaintea războiului Bieder ocupă un loc de frunte. Moştenirea sa literară eleatul de bogată. Bieder aparţinea generaţiei zise „Polonia tânără” şi era o figură foarte cunoscută a boliemilor din Cracovia. S-a ocupat de asemenea şi de ziaristică şi a fost câţiva ani colaboratorul ziarului „Noua, Reformă”, iar mai târziu a colaborat la „Ilustruvvanj Kurjer Codzienny”. In timpul războiului a fost ofițer de ulani în legiunile lui Pilsudsky. M. S. reputatul reputatul dramaturg s’a apucat să învețe stenografia. După vreo luna de studii, sofia sa îl întreabă: — El ai învățat ceva? — Merge strună. Scriu cu o viteză uimitoare. — Ești capabil să scrii atăt de repede cum vorbesc eu? — Atât de repede, da — răspunse trist, soțul — dar atât de mult nu! ia Derby, loneacu întreabă pe Georgescu: — Cum îfi merge1' — Prost! Prost de tot! —» Pier*? — Tot ce vreau! pi fiecare cursă! — Cum se poate să ai atâta ghinion la curse, pe când la „Poker’’ căş ligi tot mereu? — Păi vezi că la „poker’• dau tou cărţile! Un tânăr scriitor bucureştean căruia a început să-i cadă de mult părul şi are o chelie respectabilă este amorezat lulea de o foarte nostimă mondenă. — Ai fi In stare să fac orice pentru d-ta, fiindcă te iubesc, spunea deunăzi scriitorul nostru Jfrumoasei mondene. — In cazul ăsta aș vrea să faci să-i crească părul, spuse, cu un surâs crud, tânăra și frumoasa , mondena. Premiera Operei „Luli” Postul de radio din Zurich va transmite din studio, premiera opeiei „Lulu” de Alban Bey. Cuvântul de prezentar a operei va fi ţinut de Paul Ştefan, directorul opere din Zurich. muri * ■lisuclii - muri Micul Gi și odrasla simpaticului acoli G. I -ni deștept până la genialitate și cuminte păna la spargerea capetelor, a rumus repetent. După o mică chelfăneală de rigoare urmează morala inutilă: — Ți-am spus eu că ai să rămâi repetent dacă te tU de prostii și nu asculți pe domnişoara profesoar'd. — Domnișoara profesoară e o proastă. — ... Pleosc ! (cineva a tras o palmă). — ...Da nici nu știe ce e ăla un cal — Cum nu Știe?... — Păi am desenat eu cu cărbune un cal pe perete și ea m’a întrebat „Ce e, asta mă banditule!’’. Tala listatul poet G* are pe lângă cele trei volume de poezii, şi un drăgălaş băeţel, care e în clasa doua primară. Zilele trecute, poetul îşi cumpără un beci nou, fiindcă după calculele soliei sale, bărbierul, îl costă, zilnic „o avere". In dimineaţa următoare, după ce G. îşi săpuni toată fața, se pregătea să se radă. Dar, spre marea lui disperare, constată că briciul nu tăia deloc. Furios se adresă soției sale: — Dragă, dar Miciu! ăsta au tare!... — Ei ași... N’ai să mă convingi acuma că barba ta e mai greu de tăiat decât creioanele pe care Puiu, tot cu briciul ăsta le-a ascuțit asearră. Kill ei Ciwto. Arthur Rolileiki 4inja filarmonici vienezi * ' h Filarmonica vienezi va concerta Duminică 13 Iunie uh icmnducerii dirijorului Arthur Rodivntki, la Music vereinsaal. Rodzinski este unul din cei mii buni elevi el lui loscaniui și a cunoscut succese remarcabile prin concert'e dar la ^ Clove.and ?! la New York. Programul actualului concert va cuprinde Toccata de Baeta, Simfonia 4-a de Brahms „Petrușca” de Igor Stravinsky și un concert de solist. VALABIL AZI MARTI 1 Iunie 1037 CU JUMATATE PRET la 1 BILET de INTRARE ! Pentru 1 Persoană unul din Cinematografele Capital Roxy, Trianon, Regal, Como Forum, City, Omnia, Doamnei (Manon), American, Marna, Cotroceni,. Franklin, Edison, Venus, Lizeanu Cuponul aste valabil numi In ziua respectiva Nu există criza teatrală... Numai spectacole bune sau proaste spune Franz Molnár Pranz Molnár a sosit zilele trecute la Viena, venind din Italia unde a asistat la premiera ultimei sale comedii „Dalila’’. Celebrul scriitor ungur, care a tratat cu câteva teatre vieneze pentru reprezentarea noii sale comedii a dat unui confrate următorul răspuns cu privire la problema actuală: criza teatrului. „Criză teatrala ? Eu cred că nu există. Trebue să se termine odată cu această scuză pentru toate nereuşitele în teatru. Desigur, a fost o criză a teatrelor, tot așa cum ar fi de pildă, o criză a hotelurilor sau a sanatoriilor Este imposibil să nu existe mulţi bolnavi când afacerile înfloresc. Aţi auzit vreodată să se închidă sanatoriile în timp de epidemie? Pe Riviera italiană, unde am fost acum am remarcat că hotelurile sunt pline cafenelele nu mai pridideau şi teatrele jucau cu săli complete. Cum rămâne atunci cu criza ? ! EXISTA O CONCURENŢA Astăzi, când un director de teatru reprezintă o piesă slabă, în traducere proastă, nu trebue să se mire că publicul nu dă năvală la cassă. In loc să-i fie ruşine de ceia ce prezintă el invocă criza teatrală, criza şi concurenţa pe care o fac teatrului, cinematograful şi radio, iată scuzele directorilor cu piese execrabile. Cred că acestei probleme i se poate foartte fericit răspunde cu fraza lui Max Reinhardt : ,,Există numai o singura concurenţă între cinema şi teatru; concurenţa cinematografului bun fata de teatru prost, şi a teatrului bun faţă de cinematograful prost. DRAMA Acum câţiva ani la New-York cunoscuta dramă a lui Eugene O’Neill a cărei reprezentare a ţinut dela orele 3 p. m. până la miezul nopţii. La orele 9 seara s’a dat o pauză, pentru ca publicul să poată mânca şi totuşi veneau la fiecare spectacol mii de spectatori. Un an mai târziu piesa a fost transpusă pe ecran dar filmul n’a reuşiit, şi publicul a continuat să se ducă la teatru. Cinematograful şi Radio cu toată perfecţia la care au ajuns nu sunt totuşi decât reproducţii şi nu pot face niciodată concurenţă unei arte vii. America, patria clasică a filmului, cunoaşte acum o epocă de înaltă cultură teatrală. TRISTAN BERNARD ŞI „BANII DUREREI” Legăturile dintreteatru, autori şi film sunt un capitol important. Vorbindodată cu Tristan Bernard despre acest lucru, acesta mi-a spus că a primit deja o societate de film atâţia bani pentru un manuscris, „banii durerii” cum nu-şi închipuia că se poate plăti. L’am întrebat uimit — De ce spui „banii durerii”? — Pentru că aceşti bani, în afară de manuscris ,îţi cumpără şi dreptul de a-ţi mutila, în film, opera. O altă latură a crizei teatrale — pe care eu o contest — ar fi lipsa de artişti buni. Aceştia sunt atraşi de cinematograf care are posibilitatea să plătescă enorm mai bine decât teatrul. Artiştii, advărate „magneto” cari atrag publicul, sunt aceia cari, împreună cu repertoriul, pot distruge criza teatrală”. Front Molnár GRETTE MOSHEIM s’a măritat cu regele căilor ferate americane Săptămâna trecută sa oficiat la Viena,căsătoria religioasă a artistei germane Grette Mosheim cu Howard Gould, magnatul căilor ferate americane. Gazete comentând acest fapt, dau amănunte foarte interesante cu privire la cariera artistei, amintind între altele că Grette Mosheim a urmat cursurile unui conservator din Berlin odată Marlene Dietrich. A avut succese mari în cariera ei teatrală şi s-a făcut remarcată publicului cineast ca parteneră a cunoscutului artst Hans Albers. Acum câţiva ani jucând la Londra, a fost una din singurele artiste care au repurtat succese în lmba engleză, ea a jucat rolul pricipal din comedia lui Molnár,, Tânăra necunoscută” şi a făcut o impresie puternică unui spectator, ce nu era altul decât Howard Gould, şi care se îndrăgosti de ea. Deoarece, Grette Mosheim era cetățeană austriacă, în urma primului său mariaj cu Oskar Homolka, s-a decis ca nunta să aibe loc la Klangenfurth în cea mai strictă intimitate. Martorul soţului a fost avocatul şi prietenul său M. Taylor, venit special din America pentru a asista la această căsătorie. Din Viena D-na şi D-l Gould, vor pleca în Anglia unde multimiliardarul soţposedă proprietăţi, şi se pare, ca datorită dorinţei exprimate de soţia sa, se vor stabili la Londra. Cât despre activitatea viitoare Grettei Mosheim, anturajul confirmă dorinţa ei de a renunţa la activitatea sa artistică. Dar cine poate şti ce surprize îi reservă viitorul ? Foarte mulţi artişti au încercat să renunţe la dificil, dar interesanta lor profesie, dar nu au putut rezista. Unul câte unul, au revenit, la tirania irezistibilă dar plină de satisfacţie a artei lor. Du şoBz^ţipnal nrrres la Pans Yvonne Printemps pretinde tot Sacha Guitry plata spectacolelor tn care a jucat pe când era soţia lui Celebrul autor Invocă cheltociile menajului $1 cadourile pe cari le-a tocut Secţia Întâia a Tribunalului din Paris, după numeroase audiări şi în urma pledoariilor avocaţilor ti-na Baudelot — pentru Yvonne Printemps — şi d-nii Aubepin şi Delzons — pentru Sacha Guitry — s’a pronunţat în vederea lichidării comunităţilor ce existau între cei doi artişti. Doamna Yvonne Printemps declară că a jucat în piesele soţului ei fără a primi gajul pe care, obişnuit, orice director de teatru o achită artistelor sale. La rândul său, Sacha Guitry, a ex-, pus că a făcut numeroase cadouri soţiei sale şi că, doi ani de zile, deşi căsătorit sub regimul separaţiunii de bunuri el a suportat singur cheltuelile menajului. Tribunalul a însărcinat pe d-nul Emile Fabre, fostul administrator al Comediei Franceze, Ader şi Romin pentru a face decomptul tuturor sumelor pe care ar fi trebuit să le încaseze Yvonne Printemps ca artistă jucând la teatrul soţului ei Sacha Guitry şi contrapartida rezultând din cheltuelile menajului, la care trebuea să contribue și ea, plus cadourile cari i-au fost făcute. Audiţie muzicală Sâmbătă seară a avut loc în sala conservatorului din strada Negru Vodă, audiţia clasei de operă a maestrului A.Della Pergola. S'au cântat actele I şi III din Bohema de Puccini şi actul I din Faust de Gounod. In executarea actului din Faust, interpretarea d-lui Remo Pergola a constituit o plăcută , revelaţie, cu atât mai mult că avea partener pe basul Delescu un viitor angajat al Operei Române. . Actele din Bohema, au găsit în d-nele Claire Barber, o suavă Mimi, Elena Lupulescu, o Musetta cu temperament, iar in d-nii S. Alexe, un Rodolfo cald ca o voce de mari posibilităţi şi Mircea Nemens un Marcelo a cărei apariţie pe Scenă trecea de cadrul unei audiţii de conservator. Acompaniamentul d-lui Renzo Della Pergola, a fost redeal folos, precum şi prodigioasa regie a d-lui L. Harm, de la Opera Română.