Rampa, iunie 1937 (Anul 20, nr. 5815-5837)

1937-06-02 / nr. 5815

ANDL 20 Z No. §815 Premiul Naţional de pictură pe 1937 I. TEODORESCU - SION Noul laureat al premiului na­­ţional de pic­tură ascunde sub o figură ce aminteşte trăsăturile Bourbonilor, un suflat de Boem. Părul ruginiu, natural buclat, nasul mare, ochii albaştri şi bu­zele uşor senzuale alcătuesc punc­tele de repere exterioare, pen­tru un portret. Peisagiul sufletesc e mai greu de conturat. I. Teodorescu Sion, ca orice boem, flirtează în primul rând cu poezia. Dacă, pentru a corespun­de dictonului, în anii dintru înce­put a fost poet, mânuind chiar ri­ma în versuri proprii, acum po­sedă un bagaj impresionant de citate celebre din domeniul poe­ziei, pe care le foloseşte pentru a împodobi şi a da o anumită cu­loare discuţiei curente. Memoria îmbibată de poezie se situiază într’un anumit climat su­fletesc. Acela care frecventează poe­zia, care îşi împodobeşte vorba cu mirajul versului, adoptă im­plicit o poziţie, o atitudine în ca­re preocuparea frumosului o­­cu­pă un loc important. Nu poate fi un om rece, volun­tar, sever şi implacabil, un îndră­gostit al poeziei. Nu poate fi pe­riculos sau de temut un om care recită versuri, în viaţa de toate zilele. Istoria nui cunoaşte dictatori cari, în momentele libere, să fi recitat fragmente din poeţii pre­feraţi. I. Teodorescu Sion recită şi azi versuri. Şi aceasta constitue o primă trăsătură în peisagiul »a« sufle­tesc. Dar !• Teodorescu Sion nu se mulţumeşte numai cu parfumul versurilor. Are o curiozitate inte­lectuală care II îndeamnă să co­­ttreere şi celelalte ţinuturi ale li­teraturii. Romanul, isttoria, arhe­ologia sunt, pentru el, nu numai lecturi obişnuite, ci şi preocupări cari duc la stabilirea unor pre­ferinţe critice. Nu e caracteristic faptul că I. Teodorescu Sion este unul din pu­ţinii pictori cari mi-au vorbit de­spre Proust, Valery şi Puvis de Chavannes, cu aceeaşi competen­­ţă şi aceiaşi siguranţă în apreci­ere? Iată deci că boemul e dublat de un intelectual. Dar viaţa prezintă şi alte satis­facţii pentru acest artist, care nu ezită să închine paharul în cins­tea zeităţilor ce stăpânesc plăce­rile lumei. Voluptatea cu care conturează formele pline ale nu­dului — in tablourile sale — sa­voarea cu care preţueşte paharul plin ce i trebue golit, preferinţa pe care o arată florilor, în ,,Naturile moarte” expuse, nostalgia care l’a îndemnat să cutreere atâtea ţări, toate acestea întregesc pei­sagiul sufletesc al „modelului” nostru. I. Teodorescu Sion iubeşte nu numai poezia, ci şi viaţa. N’are nimic dintr’un ascet Dimpotrivă. Plăcerea e un tovarăş­­bun de diurn, care te face să-ţi pară mai scutită şi mai uşoară trecerea prin lume. Şi pe acest tovarăşi trebue să-l cinsteşti cum se cuvine. Ii poţi cinsti preţuindu-le ur­­mându-i îndemnurile sau chiar închinându-i un cântec. Şi cânte­cul se poate ridica nu numai din acordul notelor, ci şi din cel al tronurilor de culoare. Armonia — născută din vers, din muzică sau din culoare, — e tot un cântec în­chinat vieţii, pentru că afirmă fru­mosul pe care-l poate cuprinde viaţa. I. Teodorescu Sion, în accente lirice, calde, însorite, a ştiut să-şi înalţe cântecul său, închinat vie­ţii. De aceea peisagiul său sufle­tesc va fi însorit. Va avea culori calde, vesele, va avea bucuria lu­minii, alături de petele sale de umbră. Dar aceste pete­­trec pe planul­­secundar. In faţă nu ră­mâne decât accentul liric, care-1 defineşte pe acest artist îndrăgos­tit de poezie, de viaţă şi de plă­cerile ei. Ionel Jianu CITITE ŞI­ AUZITE Comemorarea lui Strind­­berg în Stuedia. La 14 Mai a. c. i­uedia a comemorat 15 ani de la moar­tea celui mai mare drama­turg al său, August Steind­berg. La Stok­holm a avut loc o reprezentaţie de gală în teatrul­ regal, postul de emi­siune a vorbit despre opera drama­turgului, în muzeul Nordului s-a a­­menajat o copie fidelă după camera de lucru a lui Strindberg iar la mor­mântul marelui scriitor au avut loc slujbe religioase şi pelerinagii pioa­se. Pentru reprezentaţia teatalâ a fos­t aleasă, piesa „Spre Damasc” la care au fost invitate și rudele scriitoru­lui. Membrii teatrului dramatic au re­prezentat „Drumul cel mare”. Camera în care dramaturgul sue­dez a lucrat de la 1908 până la moare a fost redata cu foarte mare exacti­tate. O cameră foarte simplă fără nici un obiect de prisos. La moartea acestui dramaturg nu s’a rostit nici un discurs. Anul acesta însă numeroase 1 3-­­petiţi­­culturale şiiau­­trimis dele­gaţii, care să prezinte omagiile lor marelui dispărut. Pe mormântul lui Strindberg au fost presărate foarte multe flori. Moartea unui pote polo­nez. La Cracovia a încetat din viaţa, în vârstă de 56 ani, poetul şi gazetarul Edmund Bieder. Defunctul a fost la început profe­sor de liceu. După câţiva ani a re­nunţat la profesiunea sa didactică, pentru a se dedica poeziei. In literatura poloneză dinaintea războiului Bieder ocupă un loc de frunte. Moştenirea sa literară e­­lea­tul de bogată. Bieder aparţinea ge­neraţiei zise „Polonia tânără” şi era o figură foarte cunoscută a boliemi­­lor din Cracovia. S-a ocupat de asemenea şi de zia­ristică şi a fost câţiva ani colabora­tor­ul ziarului „Noua, Reformă”, iar mai târziu a colaborat la „Ilustru­­vvanj Kurjer Codzienny”. In timpul războiului a fost ofițer de ulani în legiunile lui Pilsudsky. M. S­. reputatul reputatul dramaturg s’a apucat să învețe stenografia. După vreo luna de studii, sofia sa îl întreabă: — El ai învățat ceva? — Merge strună. Scriu cu o viteză uimitoare. — Ești capabil să scrii atăt de re­pede cum vorbesc eu? — Atât de repede, da — răspunse trist, soțul — dar atât de mult nu! ia Derby, loneacu întreabă pe Geor­­gescu: — Cum îfi merge1' — Prost! Prost de tot! —» Pier*? — Tot ce vreau! pi fiecare cursă! — Cum se poate să ai atâta ghi­nion la curse, pe când la „Poker’’ căş ligi tot mereu? — Păi vezi că la „poker’• dau tou cărţile! Un tânăr scriitor bucureştean căruia a început să-i ca­dă de mult părul şi are o chelie res­pectabilă este amorezat lulea de o foarte nostimă mondenă. — Ai fi In stare să fac orice pen­tru d-ta, fiindcă te iubesc, spunea deunăzi scriitorul nostru Jfrumoasei mondene. — In cazul ăsta aș vrea să faci să-i crească părul, spuse, cu un su­râs crud, tânăra și frumoasa , mon­dena. Premiera Operei „Luli” Postul de radio din Zurich va transmite din studio, premiera ope­­­iei „Lulu” de Alban Bey. Cuvântul de prezentar a operei va fi ţinut de Paul Ştefan, directorul opere din Zurich. muri * ■lisuclii - muri Micul Gi și odrasla simpaticului acoli G. I -ni deștept până la genialitate și cumin­te păna la spargerea capetelor, a­ ru­­mus repetent. După o mică chelfăneală de rigoa­re urmează morala inutilă: — Ți-am spus eu că ai să rămâi repetent dacă te tU de prostii și nu asculți pe domnişoara profe­soar'd. — Domnișoara profesoară e o proa­stă. — ... Pleosc ! (cineva a tras o pal­mă). — ...Da nici nu știe ce e ăla un cal — Cum nu Știe?... — Păi am desenat eu cu cărbune un cal pe perete și ea m’a întrebat „Ce e, asta mă banditule!’’. Tal­a listatul poet G* are pe lângă cele trei volume de poe­zii, şi un drăgălaş băeţel, care e în clasa doua primară.­­ Zilele trecute, poetul îşi cumpără un beci nou, fiindcă după calculele soliei sale, bărbierul, îl costă, zilnic „o avere". In dimineaţa următoare, după ce G. îşi săpuni toată fața, se pregătea să se radă. Dar, spre marea lui disperare, con­stată că briciul nu tăia deloc. Furios se adresă soției sale: — Dragă, dar Miciu!­ ăsta au­ tare!... — Ei ași... N’ai să mă convingi a­­cuma că barba ta e mai greu de tăiat decât creioanele pe care Puiu, tot cu briciul ăsta le-a ascuțit asearră. Kil­l ei Ciwto. Arthur Rolileiki 4i­­nja filarmonici vienezi * ' h Filarmonica vienezi va concerta Duminică 13 Iunie uh icmnducerii di­rijorului Arthur Rodivntki, la Music vereinsaal. Rodzinski este unul din cei mii buni elevi el lui loscaniui și a cunoscut succese remarcabile prin concert­'e dar la ^ Clove.and ?! la New York. Programul actualului concert va cuprinde Toccata de Baeta, Simfonia 4-a de Brahms „Petrușca” de Igor Stravinsky și un concer­t de solist. VALABIL AZI MARTI 1 Iunie 1037 CU JUMATATE PRET la 1 BILET de INTRARE ! Pentru 1 Persoană unul din Cinematografele Capital Roxy, Trianon, Regal, Como Forum, City, Omnia, Doamnei (Manon), American, Marna, Cotroceni,­­. Franklin, Edison, Venus, Lizeanu Cuponul aste valabil num­­i In ziua respectiva Nu există criza teatrală... Numai spectacole bune sau proaste spune Franz Molnár Pranz Molnár a sosit zilele tre­cute la Viena, venind din Italia unde a asistat la premiera ulti­mei sale comedii „Dalila’’. Cele­brul scriitor ungur, care a tratat cu câteva teatre vieneze pentru reprezentarea noii sale comedii a dat unui confrate următorul răs­puns cu privire la problema actu­ală: criza teatrului. „Criză teatrala ? Eu cred că nu există. Trebue să se termine odată cu această scuză pentru toate nereuşitele în teatru. Desi­gur, a fost o criză a teatrelor, tot așa cum ar fi de pildă, o cri­ză a hotelurilor sau a sanatoriilor Este imposibil să nu existe mulţi bolnavi când afacerile înfloresc. Aţi auzit vreodată să se închidă sanatoriile în timp de epidemie? Pe Riviera italiană, unde am fost acum am remarcat că hotelurile sunt pline cafenelele nu mai pri­dideau şi teatrele jucau cu săli complete. Cum rămâne atunci cu criza ? ! EXISTA O CONCURENŢA Astăzi, când un director de tea­tru reprezintă o piesă slabă, în traducere proastă, nu trebue să se mire că publicul nu dă năvală la cassă. In loc să-i fie ruşine de ceia ce prezintă el invocă criza teatrală, criza şi concurenţa pe care o fac teatrului, cinematogra­ful şi radio, iată scuzele directo­­rilor cu piese execrabile. Cred că acestei probleme i se poate foartte fericit răspunde cu fraza lui Max Reinhardt : ,,Există nu­mai o singura concurenţă între cinema şi teatru; concurenţa ci­nematografului bun fata de tea­tru prost, şi a teatrului bun faţă de cinematograful prost. DRAMA Acum câţi­va ani la New-York cunoscuta dramă a lui Eugene O’Neill a cărei reprezentare a ţi­nut dela orele 3 p. m. până la miezul nopţii. La orele 9 seara s’a dat o pauză, pentru ca publicul să poată mânca şi totuşi veneau la fiecare spectacol mii de spec­tatori. Un an mai târziu piesa a fost transpusă pe ecran dar filmul n’a reuşiit, şi publicul a continuat să se ducă la teatru. Cinematograful şi Radio cu toa­tă perfecţia la care au ajuns nu sunt totuşi decât reproducţii şi nu pot face nicioda­tă concu­renţă unei arte vii. America, pa­tria clasică a filmului, cunoaşte acum o epocă de înaltă cultură teatrală. TRISTAN BERNARD ŞI „BANII DUREREI” Legăturile dintre­­teatru, auto­ri şi film sunt un capitol impor­tant­. Vorbind­­odată cu Tristan Bernard despre acest lucru, aces­ta mi-a spus că a primit deja o societate de film atâţia bani pen­tru un manuscris, „banii durerii” cum nu-şi închipuia că se poate plăti. L’am întrebat uimit — De ce spui „banii durerii”? — Pentru că aceşti bani, în a­­fară de manuscris ,îţi cumpără şi dreptul de a-ţi mutila, în film, o­­pera. O altă latură a crizei teatrale — pe care eu o contest — ar fi lipsa de artişti buni. Aceştia sunt atraşi de cinematograf care are posibilitatea să plătescă enorm mai bine decât teatrul. Artiştii, advăra­te „magneto” cari atrag publicul, sunt aceia ca­ri, împreună cu repertoriul, pot distruge criza teatrală”. Front Molnár GRETTE MOSHEIM s’a măritat cu regele căilor ferate americane Săptămâna trecută sa oficiat la Viena,­­căsătoria religioasă a artistei germane Grette Mosheim cu Howard Gould, magnatul că­ilor ferate americane. Gazete comentând acest fapt, dau amănunte foarte interesan­te cu privire la cariera artistei, amintind între altele că Grette Mosheim a urmat cursurile unui conservator din Berlin oda­tă Marlene Dietrich. A avut succese mari în cari­era ei teatrală şi s-a făcut remar­cată publicului cineast ca parte­neră a cunoscutului artst Hans Albers. Acum câţiva ani jucând la Londra, a fost una din singurele artiste care au repurtat succese în lmba engleză, ea a jucat ro­lul pricipal din comedia lui Mol­nár,, Tânăra necunoscută” şi a făcut o impresie puternică unui spectator, ce nu era altul decât Howard Gould, şi care se îndră­gosti de ea. Deoarece, Grette Mosheim era cetățeană austriacă, în urma pri­mului său mariaj cu Oskar Ho­­molka, s-a decis ca nunta să aibe loc la Klangenfurth în cea mai strictă intimitate. Martorul soţului a fost avoca­tul şi prietenul său M. Taylor, venit special din America pen­tru a asista la această căsătorie. Din Viena D-na şi D-l Gould, vor pleca în Anglia unde multi­miliardarul soţ­­posedă proprie­tăţi, şi se pare, ca datorită dorin­ţei exprimate de soţia sa, se vor stabili la Londra. Cât despre activitatea viitoa­re Grettei Mosheim, anturajul confirmă dorinţa ei de a renun­ţa la activitatea sa artistică. Dar cine poate şti ce surprize îi reservă viitorul ? Foarte mulţi artişti au încercat să renunţe la dificil, dar intere­santa lor profesie, dar nu au pu­tut rezista. Unul câte unul, au revenit, la tirania irezistibilă dar plină de satisfacţie a artei lor. Du şoBz^ţipnal nrrres la Pans Yvonne Printemps pretinde tot Sacha Guitry plata spectacolelor tn care a j­ucat pe când era soţia lui Celebrul autor Invocă cheltociile me­najului $1 cadourile pe cari­­ le-a tocut Secţia Întâia a Tribunalului din Paris, după numeroase audiări şi în urma pledoariilor avocaţilor ti-na Baudelot — pentru Yvonne Printemps — şi d-nii Aubepin şi Delzons — pen­tru Sacha Guitry — s’a pronunţat în vederea lichidării comunităţilor ce e­­xistau între cei doi artişti. Doamna Yvonne Printemps decla­ră că a jucat în piesele soţului ei fără a primi gajul pe care, obişnuit, orice director de teatru o achită ar­tistelor sale. La rândul său, Sacha Guitry, a ex-, pus că a făcut numeroase cadouri so­ţiei sale şi că, doi ani de zile, deşi căsătorit sub regimul separaţiunii de bunuri el a suportat singur cheltue­­lile menajului. Tribunalul a însărcinat pe d-nul Emile Fabre, fostul administrator al Comediei Franceze, Ader şi Romin pentru a face decomptul tuturor su­melor pe care ar fi trebuit să le înca­seze Yvonne Printemps ca artistă ju­când la teatrul soţului ei Sacha Gui­try şi contrapartida rezultând din cheltuelile menajului, la care trebue­a să contribue și ea, plus cadourile cari i-au fost făcute. Audiţie muzicală Sâmbătă seară a avut loc în sala conservatorului din strada Negru Vo­dă, audiţia clasei de operă a mae­strului A.­Della Pergola. S'au cântat actele I şi III din Bo­­hema de Puccini şi actul I din Faust de Gounod. In executarea actului din Faust, in­terpretarea d-lui Remo Pergola a con­stituit o plăcută , revelaţie, cu atât mai mult că avea partener pe basul Delescu un viitor angajat al Operei Române. . Actele din Bohema, au găsit în d-nele Claire Barber, o suavă Mimi, Elena Lupulescu, o Musetta cu tem­perament, iar in d-nii S. Alexe, un Rodolfo cald ca o voce de mari posi­bilităţi şi Mircea Nemens un Mar­celo a cărei apariţie pe Scenă trecea de cadrul unei audiţii de conserva­tor.­­ Acompaniamentul d-lui Renzo Del­la Pergola, a fost re­deal folos, pre­cum şi prodigioasa regie a d-lui L. Harm, de la Opera Română.

Next