Rampa, iunie 1937 (Anul 20, nr. 5815-5837)

1937-06-02 / nr. 5815

MIERCURI 2 IUNIE 1937R­ ECFIAŞI fim MĂTĂSOASĂ Achat 1(H TRACED «tut JAPON AMPA PENTRU TENURILE DELICATE 20.000 DE SPECIALIŞTI RECOMANDA ULEIUL D’OLIVE C­opiii cari au pielea atât de delicată, au nevoie de un câpun special, extrem de fin, care nu provoacă niciun fel de iritaţiuni şi care îi fereşte de coşuri şi roşeaţă... Să­­punul Palmolive este cel mai indicat pentru ei, din cauză că în compoziţia sa intră uleiul d’olive. Cu atât mai mult este indicat acest săpun pentru femeile care vor să-şi men­ţie frăgezimea tinerească, întrebuinţarea regulată­ a săpunului Palmolive, dimineaţa şi seara, consti­­tue într adevăr un minunat tratament de înfrumuseţare care face pielea netedă şi catifelată, dând tenului o frăge­zime şi puritate neîntrecută... KlliiHllillHllilillIIIJII Priviţi abundenta.­­*• ulei d’olive care intră in compoziţia fiecărui săpun Palmolive. r F­N­­I­M — „Clipe de rătăcire“ la cinematografele Capitol­ul Rom O nouă premieră de mare spectacol rulează la cinemato­grafele Capitol și Roxy. E vorba de filmul „Clipe de rătăcire”, un super film realizat în studiou­rile germane, menit unui strălu­cit succes. „Clipe de rătăcire” este o dra­mă a zilelor noastre, al cărui conflict va subjuga spectatorii. Acţiunea se desfăşoară în jurul unui bărbat care este pus să lup­te între obligaţiile lui profesio­nale şi căminul conjugal. El îşi neglijează soţia, care la rândul ei îl iubeşte,­­ dar care este to­tuşi gata să cadă în păcat, pen­tru că e prea mult lăsată sin­gură. E o temă interesantă, pe care s’a brodat o serie de scene a­­propiaite realităţii, — o dramă în sfârşit, în care multe femei se vor regăsi, urmărind palpitantul subiect al filmului. E în acelaş timp o temă deli­cată, pe care însă o pricepută regie a tratat-o cu măestrie, fara echivocuri, într’un cadru de ma­re montare şi de dinamică des­făşurare. Acţiunea creşte, gra­dat, până la faza finală, culmi­nantă, când cele mai mici amă­nunte, cele mai mici taine şi tot ce părea mistter, sunt lămurite. Magistrala regie o deţine Paul Wegener,­­ eminentul actor, ca­re însă a dat de mult dovada ta­lentului să prin numeroase pu­neri în scenă reuşite. „Clipe de rătăcire'' este inter­pretat de două celebre vedete ale ecranului : Lida Baarova şi Gustav Froehlich apar în rolu­rile principale. Din distribuţie mai fac parte Harald Paulsen, Theodor Leo, Elizabeth Wendt, etc. Filmul este încadrat, ca de obi­­cei,­­de o serie de interesante complectărri, între care jurnalul sonor „Eclair” --- în exclusivita­te — cu ultimele actualități din întreaga lume. . Concursul „Rampei“ pentru alegerea celei mai bune La marele concurs pe care l-a instituit ziarul nostru pentru ale­gerea celei mai bune dactilografe sau dactilograf, organizarea se va face după normele următoare : Fiecare concurent sau concu­rentă va primi în ziua concursu­lui un text imprimat cunoscut numai de comisiune. Pe lângă rapiditate se va ţine seama de numărul de greşeli, de curăţenia scrisului p­recum şi de estetica aranjamentului. Clasificarea concurenţilor va fi făcută pe bază de lovituri netto, adică se va ţine cont de greşeli. Pentru a putea da‘posibilitatea tuturor să poată lua parte la a­­cest match dactilografic, unic în genul său, vom împărţi concuren­ţii în două clase: dactilografe a) O maşină de scris Reming­ton, ultimul model 1937; b) O maşină de scris Adler, tot ultimul model, precum şi nume­roase alte maşini renumite ale c­îror mărci le vom indica în nu­meriie noastre viitoare. Mașina de scris „Remington" este un Noiseless Model 8 de mă­rime normală Standard. Clasa Il-a la care se vor pu­tea înscrie dactilografii și dacti- rog­afele începătoare și neprofesio­niste, este dotată deasemenea cu importante premii, între care un gramafon portabil conform mo­delului. Deoarece la noi în ţară sunt numeroşi dactilografi de limbă străină concursul „Rampei’’ se va ţine în patru limbi : română, germană, franceză şi ungară. fftampa Sport F. C. RAPID -1 RIPENSIA s’au calificat pentru finala „Cupei României“ învingătorii s au calificat in dauna unor adversari cari nau confirmat antecedentele Sferturile de finală ale „Cupei României” s’au soldat cu victori­ile Ripensiei şi F. C. Rapid­ului, cari au eliminat — respectiv — pe Juventus şi V­enus. Dintre aceste performanţe de­sigur că aceea a feroviarilor a făcut mare senzaţie. Nu pentru faptul că au dispus de echipa campioană a ţării ci datorită sco­rului cu care au câştigat. De altfel şi la Timişoara, Ri­­pensia a câştigat cu un scor cu mult mai mare decât era de aş­teptat. VENUS A JUCAT SURPRIN­ZĂTOR DE SLAB La Bucureşti, P. C. Rapid a reuşit frumoasa ispravă de a în­­ vinge pe Venus eu 5—1. Chiar cei mai fanatici supor­teri al grupării feroviare nu s au putut gândi la un asemenea scor. Pe teren, totuşi, acest scor a fost posibil- Ceferiştii au făcut o partidă de toată frumuseţea, cum de mult n’au mai reuşit. A fost, poate, cea mai bună com­portare din acest sezon. E drept că învinşii nu şi-au dat adevărata măsură. Venus care a pierdut Duminică în faţa P. C. Rapidului n’a avut decât foarte puţin comun cu echipa care a câştigat campionatul pe a­nul în curs. Lipsa lui Petea, nu­meroasele partide disputate în ultima vreme şi slaba compor­tare a ofensivei venusiste a tran­smis echipei o slăbiciune care nu i-a permis de a opune nici cea mai mică rezistenţă învingători­lor. Venus de e­l nu a fost o de­ziluzie. Dar ne-a lăsat amărăciu­nea unui favorit care n’a cores­puns increderei care i-a fost a­­cordată. Nu putem încheia aceste rînduri fără ca să relevăm formidabila partidă făcută de Baratky, care a entuziasmat. Duminică, Barat­­ki — în afară de cele trei goalu­­ri pe care Ie-a marcat — a aco­perit tot terenul, culegând pre­lungite aplauze. In acest match decisiv l-am revăzut pe cel mai bun Baratki. RIPENSIA S'A DISTRAT IN COMPANIA JUVENTUS-ULUI La Timişoara, * Juventus n’a putut fi pentru Ripensia adver­sarul care se aştepta. Timişorenii au­­ câştigat decât şi cum au vrut manifestând o co­pleşitoare superioritate. Scorul partidei, 5—2, nu repre­zintă adevărata fizonomie a jo­cului — care ar fi trebui să se termine mai categoric în favoa­rea învingătorilor. PINALA SE VA JUCA LA 20 IUNIE Eliminarea Venusului din „Cu pă’’ a simplificat marea proble­mă a finalei. Cu P. C. Rapid și Ripensia în finală, ultimul tur se va juca la 20 iunie. - LUTON - F. R. F. A. nu va avea un al doilea secretar general Un confrate de specialitate a anun­ţat, acum câteva zile, că Federaţia de foot-ball va căpăta inuit un secretar general, în persoana domnului C. Chiriceanu — actualul preşedinte al Districtului Bucureşti. Suntem in măsură să desminţim­ această știre, care nu corespunde de fel cu realitatea. E drept că sa vorbit de numirea domnului Chiriceanu într’un post la F. R. F. A. dar — la nici un momem — n’a fost vorba de un post de secre­tar general tehnic. Perry şi Vines vor juca troaimatcburi la Bucureşti Am anunţat între anul din numeriie noastre trecute că faimoşii jucători de tennis Perry şi Vines s’au decla­rat de acord de a veni să joace la Bucureşti în schimbul unui gaj tie minimum 100.000 lei. Federaţia noastră de special Kalo nu a dat încă un răspuns dem­itiv la această ofertă. Din informaţiunile care le-am cu­les putem insă anunţa că acest tur­neu se va face şi că Perry şi Vines vor juca două partide la Bucureşti. Duminică la Belgrad Iugoslavia joacă cu Belgia Un match al cărui rezultat ne interesează se mai despart doar nouă zile de matchul­ Belgia-România, în cadrul căruia echipa noastră naţională va fi supusă la o grea încercare. Echipa belgiană a dovedit în toate partidele jucate în actualul sezon vă deţine o excelentă formă. Normal de aceea să fim îngrijoraţi de aceasta întâlnire. Adevărata valoare a adversarilor noştri de la 10 iunie ne va fi arătată cu o ocazia matchului pe care vii­torii noştri oaspeţi îl vor juca. Du­minică, la Belgrad. Naţionala Iugoslaviei, vechea noa­stră rivală, ne va ajuta să cunoaș­tem valoarea belgienilor, despre cari se spun lucruri atât de fru­moase. Mâine trebuie să se dispute matchul Max Schmeling-Jim Braddock Sunt arhicunoscute­ peripeţiile prin care a trecut întâlnirea dintre Max S­chmeling şi Jim Braddock, pen­tru titlul mondial la toate catego­riile. Nici­odată un match de o aseme­nea anvergură n’a avut o publicita­te mai curioasă decât această Întâl­nire. De zeci de ori s'a anuna­t că mat­ch­ul va avea loc şi tot de atâtea ori contrariul. Nu este, de aceea, nici o mirare ca astăzi — în ajunul matchului — ne ^întrebăm dacă întâlnirea va avea sau nu loc. Nu ne-ar mira de fel ca o ştire de ultima oră stt anunţe amânarea matchului pentru o altă dată. ­ Artiştii tuturor tea­trelor din Capităla lişi îngrijesc dinţii \tn cabinetul dentar al clinicei particulare a medicilor Specialişti I Bulv. Domnito l 12. Concult. 4—9. p. m. Preţuri foarte convenabile. Tratament tnflrljtt.— Lucrări artlitice Eli I-AM UCIS roman polițist 14 de HENRY GERARD North spune că-i foar­te ușor să­sești striehnină, iar veterinarul îi răspunde, că fiind multe ferme prin apropiere, se găsește strich­­nină destulă pentru omorârea șo­bolanilor. M’am întors la hotel cu North, și Gouby ne invită la el după de­jun. — Haide Paul, îmi spuse doc­torul, nu­­trebue săi fii atât de trist de moartea cățelului acela. — Ce câine? întrebă Gouby. Doctorul îi povesti. — Uite frate? zise Gouby, nu te credeam atât de sensibil. Sună și comandă ceva de băut. Șampania însă mă amețise. To­tuși pe urmă ne așezarăm la o partidă de bridge şi pe la miezul nopţii m’am dus la mine în ca­meră, şi„ A doua zi am fost foarte ocu­pat la bancă, dar spectrul lui Marcel Plath, mă urmărea pretu­tindeni. Spre marea mea dispe­rare îl văd pe la prânz, intrând în bancă. Se îndreaptă direct spre mine, rugându-mă să-i schimb 1000 franci. Directorul ş­i ceilalţi funcţio­nari erau alături şi l-au auzit de­sigur, vorbind tare. Bestia însă însuni o hârtie de 20 de franci. Paraliz­at de îndrăzneala lui, am rămas nemişcat... Apoi ca să evit o nenorocire, îl număr zece hârtii de câte 100, pe care tipul le ia numărându-le încet și plecă jucându-mi un salut amical cu mâna. Fierbeam de mânie, întrebân­­du-mă ce-mi mai pregătește a­­ceastă brută, care mă știa că sunt în mâna lui. Seara mă îndrept spre maga­zia, unde aveam întâlnire cu Mar­cel Plath. — Ce vrei? îmi zise fără nici un fel de introducere, am găsit că e un mijloc foarte bun să iau un mic acont. Am adus-o bine, nu? Mai viu şi mâine... — Nu te sfătuesc. — Ei aş! Ce, vrei să cazi pe mâna lui Crutoy? — Ascultă Plath, şi să fim bine înţeleşi. Ţi-am spus şi ţi-o repet, că eu n’am omorît pe acel om şi nu l’am furat. Pe de altă parte eu sunt motociclistul pe care l-ai în­tâlnit, dar nu vreau să se Ştie, din motive care mă privesc numai pe mine. Sunt dispus să-ţi dau ceva bani, ca să taci din gură, dar nu cine ştie ce, fiindcă nu sunt bo­gat... Câteva sute din când în când. E de prisos ce-ţi spun că nu vezi nimic, dar nu ştii să taci. Tristul personagiu mă privi cu un aer de dispreţ. — Nu merge aşa, tinere ! Şi nu cred nici un cuvânt din tot ce-mi spui. Ştiu că ai bani şi am să te fac să-mi dai... Te cunosc foarte bine, Jean Paul şi pe d-ta şi afa­cerile d-tale... Ştiu că eşti îndră­gostit de Simone Latour şi că-i faci curte bătrânului, ca să te ac­cepte ca ginere, s’o scoţi din ghia­rele lui Maurice Tollier de care este îndrăgostită fata, spre ma­rea disperare a bătrânului. Am rău­ CAS înmărmurit. De unde ştie asta? Bestia asta ştie aşa dar toate secretele vieţii me­le? Dar ce înseamnă că d. Latour m’ar prefera pe mine ca ginere?... Plath se vede că îmi citea gân­­durile. — Te miri, nu? — De unde știi toate acestea? — Foarte simplu. Sora neves­­te-mi e fată în casă la ei. Trebuie să o cunoști, o zmintită... Deodată mi-adusei aminte că d. Latour îmi vorbise într’o zi de sora servitoarei lor, măritată c’un bandit, care o batea și pe ea și pe copil şi care era toată vremea în închisoare pentru beții... Așa dar în mâinile acestei brute căzu­sem­ acum. — Ascultă-mă Paul, reluă si­nistrul individ, n’am timp de vor­bă. Ai adus, sau nu banii? — Nu, îi răspunsei privindu-1 amenințător. Scoase ceasul şi se ridică în pi­c­ioare. — Perfect, mă duc să anunţ po­liția. — Și pe urmă?... — Ai să te duci la puşcărie. — Şi d-ta n’ai să te alegi cu nici un ban. — Bine!... Te mai las încă o zi să te gândeşti. Dar bagă de seamă. D-t ta ai mult mai mult de pierdut, decât mine. Eu sunt un beţiv şi n’am să mă aştept la cine ştie ce. D-ta eşti tânăr, îndrăgos­tit, ai siituaţie, gândeşte-te bine. Mai discutarăm puţin şi apoi ne despărţirăm. Dar, vai, scene ca acestea s’au repetat aproape în fiecare zi ale întregei săptămâni. Mă duceam la întâlnire şi-l mai amânam dându-i ceva parale. E­­ram furios împotriva mea, că-i dădeam mereu, dar ce era să fac? Plath era într’adevăr un degene­rat de cea mai oribilă speță. In­­tr’o zi mi-a propus un atac la bancă, făcându-se forte să dea el lovitura dacă eu îi dau toate in­dicaţiile, cum și pe unde trebuie să lucreze. Toate acestea aveau o influenţă nefastă­­asupra mea. Devenisem nervos şi morocănos. Toţi au ob­servat aceasta şi mă întrebau me­reu. In special actorul North îmi muta un interes care începea să mă plictisească, aşa încât am fost foarte bucuros în ziua când am auzit că e chemat la treburile lui la Lyon. La o ultimă întâlnire Plath mă anunţă în sfârşit că s’a plictisit la Brianton şi că vrea să se întoar­că la Grenoble. Imi cerea 3000 de franci. Bine­înţeles lam refu­zat şi căzusem de acord la 1500, jurându-mi căi dispare cu totul şi pentru totdeauna din viața mea. Jurământ de beţiv. Dar e­­ram bucuros că cel puţin deocam­dată scap de el. I-am dat întâlni­re a doua zi, după ce am împru­mutat bani de la Gouby şi cum n’am putut face rost de suma în­treagă, a plecat înjurându-mă şi spunându-mi că are să-m­i scrie la bancă pe numele „Josef Bro­­dy”, ori de câte ori va avea ne­­voe de parale. Plecarea lui Plath mi-a dat o profundă senzaţie de linişte, şi totuşi nu-mi făceam deloc iluzii. Aveam totuşi o vagă speranţă: cu timpul crima va fi uitată şi deci îmi va fi mai uşor să-l fac pe Plath să tacă. După o săptămână însă pri­mesc de la amicul meu F­rederic, o scrisoare, în care îmi spune că poliţia are să ofere o buna recom­pensă a celui care ar putea da o indicaţie asupra asasinului. „Drivale a avut această ideie, adaugă Frederic. Părerea tuturor este că au fost trei asasini. Po­litia ştie precis pe unul şi caută pe ceilalţi doi”. Am rupt scrisoarea furios, căci îmi dădeam seama că sunt pier­dut dacă poliţia oferă o recom­pensă. Plath mă va vinde cu si­guranţă­ Chiar a doua zi în jur­nalele sosite de la Grenoble, citesc în prima pagină că autorităţile oferă trei mii de franci, oricui va furniza informaţi­uni care să ducă la descoperirea şi condamnarea asasinului. Şi chiar în acea zi, în corespon­denţa băncii găsesc o scrisoare a­­dresată ,,Josef Brody”. Aşa­dar şantagistul meu nu m’a lăsat mult să aştept. Iată ce-mi scrie: „Lui Jean Paul. Sunt sătul de minciunile d-tale. E ultimul meu cuvânt. Imi dau răgaz până Vineri seara să-mi a­­duci cinci mii de franci, sau dacă nu, bagă de seamă. Ne înâlnim Vineri la 9 seara în faţa hotelu­lui Bristol. Răspunde-mi că vii şi nu umbla cu prostii. Marcel Plath Grenoble Str. Refier 10 „ (Va urma)

Next