Rampa, septembrie 1937 (Anul 20, nr. 5891-5916)

1937-09-01 / nr. 5891

ANUL 2ni . h­ tu 1 58914 2 Miercuri 1 Septembrie 1937 Opera­­l-a descris pornii?) Statornicie. Un cerber mustăcios. Lanţuri şi lacăte. Glasuri înnăbuşite. „Aida“ în trecere. Lobengrin îşi caută lebăda.. în Cişmigiu. Frecvenţă permanentă. In birourile pustii. O voce în surdină. Pupitre abandonate. Surpriza: porţile s’au deschis. Care-i adevărul ? Cred că nu există instituţie artistică despre care să circule mai multe zvonuri în preajma fiecărui început de stagiune, de­cât este Opera Română. Ba că se mută,­­ ba că stă pe loc, etc. Ceea ce se poate afirma, este că deocamdată, Opera-i stator­nică, în piaţa Valter Mărăci­­neanu am lăsat-o la sfârşitul stagiunii trecute, — în Piaţa Valter Mărăcineanu este de gă­sit şi acuma. Până când? E greu de răspuns. Nu-i exclus ca numai până la Sf. Dumitru,— după cum nu este exclus să ră­mână fidelă pieţii, întreaga sta­giune, căci mutarea ei în Piaţa 8 Iunie (după cum se vede,— O­­pera e mereu­, pe piaţă) e încă departe de a se realiza. In piaţa Operii, e o veşnică a­­nimaţie, — datorită faptului ca vis-a-vis este situat ministerul de război. Maşini, trăsuri,­­Ofi­ţeri, cvili, — Opera e mereu într un cadru pitoresc. In spe­cial diverşii năpăstuiţi ai soar­­tei, care au tot fe­l de jalbe la minister, staţionează, ca nişte „solişti revoltaţi”, în gangul şi pe scările Operii,­­ loc de o­­dihnă şi de recreare. Paznicul Operii este un cer­ber mustăcios peste care nu se trece fără anumite drepturi re­cunoscute. Stă dosit într o „lo­je”, urmărind, prin geamurile prăfuite, toate mişcările. — Domnul? Pe cine căutaţi? E închis! nu e nimeni! Pufăie dintr'o lulea — „lu­leaua neamţului” — şi e în aş­teptarea începerii activităţii, — poate mai nerăbdător decât alţii — ca să-i mai treacă de urât. Căci în clipa când începe activitatea, e şi el mai ocupat: urmăreşte intrarea şi ieşirea ar­tiştilor, i se lasă o scrisoare, un pacheţel —, atâtea şi atâtea ni­micuri care dau farmec mese­riei sale. E bun prieten cu toţi marii cântăreţi şi cu toate ma­rile vedete, le ştie orele, adre­sele, — e un întreg „birou de informaţiuni”... la singular. ■ Actualmente, Opera e ferecată cu lacăte. „Intrarea strict opri­tă” pentru toată lumea. Te lo­veşti de restricţii, de lanţuri,­­ şi de totala indiferenţă a cerbe­rului care-ţi dă un „bună ziua” în silă. In curând va cunoaşte pe fiecare, azi nu cunoaşte pe nimeni. Azi e suveran, într’o casă pustie. O raită pe scenă şi pe cori­doare are drept rezultat una şi aceiaş constatare: e o linişte a­­dâncă, mormântală. Glasurile — ale primadonelor, ale tenorilor, ale baritonilor, ale başilor, ale întregului cor, — toate au fost deopotrivă înăbușite ca un ba­nal claxon căruia sgomotul i-a fost interzis. E relache... cu pre­lungire. Intr’un colt, o umbră, Aida! E în trecere. A venit să vadă ce mai e „nou pe la Operă’ . Nu-i însă Aida de pe malurile Nilului, — ci Aida de pe malu­rile Dâmboviței. E elegantă, modernă, și e îmbrăcată. E la braţul unui Radames, solid ce-i drept, piramidal, — dar care pare decupat dintr’un jurnal Adam. Dinspre strada Brezoianu a făcut la stânga, Lohengrin. A trecut nepăsător prin faţa O­­perii şi a intrat în Cişmigiu, a­­colo are rendez-vous cu lebăda. Ea şi-a petrecut vilegiatura, no­stalgia, pe lac. 8 Opera e totuși permanent frecventată de o lume diversă, pestriţă, care are, n’are treabă, e acolo, — pentru te miri ce chestiuni: de alaiul furnizorilor care încep asaltul de pe a­­cum­a. In birouri, aceiaș pustietate. Doar un glas, al unui om la da­torie, care copleşit de tăcerea ce domneşte în juru-i, vorbeşte în surdină. Sala e cufundată în întuneric. In orchestră, pupitrele zac uita­te răvăşite, deavalma, văduvite de partituri. In acest stadiu se află în cli­pa de faţă Opera, — sau mai e­­xact se afla, — pentru că ori di­­mneaţă, trecătorul, chiar cel gră­bit, a avut o surpriză — porţile — respectiv uşile de la intrarea principală, ca şi cele ce dau în scenă, era larg deschise. — Opera şi-a deschis porţile? a fost întrebarea, pe drept cu­vânt mirată, pe care şi-a pus-o omul. Da! şi-a deschis porţile, — dar numai o clipă, — ca să facă loc unor decoruri ce erau trans­portate cu o destinaţie necu­noscută. Acesta-i adevărul! Dar în acea clipă, — în acea infimă, părticică de timp, umbre au evadat în stradă — Aida, Traviata, Mignon, Manon, Lo­hengrin — şi s’au făcut nevă­zute, contopindu-se în iureşul din Piaţa Mărăcineanu. ...S’au dus să se pregătească in vederea apropiatei deschide­ri a stagiunii.F. O. Fosîssfî ROBERT TAYLOR, marele artist american, şi cercetările ştiinţifice Se ştie că Robert Tayo­r, cu­noscutul star american, se află actualmente pe transatlanticul „Berengaria”, în drum spre Lon­dra. De obicei reclama cu privire la artiştii de cinematograf o fac gazetarii de specialitate. De data aceasta însă, sunt doctorii cari au încercat să o facă, și iată prin ce mijloace. Un medic din Londra, care a indicat că profesează în Harley street, dar care a preferat să nu-şi dea numele, a invitat o tâ­nără, pe Miss Yvonne Elis la Northcliffe House, unde i s-a luat pulsul care era 88 pe mi­nut şi presiunea arterială care nu depăşea 12,2. După aceea s’a procedat la marea experienţă ştiinţifică. D-na Elis fu anunţată că va fi pusă în comunicaţie telefonică, cu „Berengaria’’, care se află în plin Ocean Atlantic, şi că va pu­tea vorbi cu Robert Taylor. Reacţia imediată a fost: pul­sul 136, tensiunea arterială, 15. La auzul vocei lui Robert Taylor, Miss Ellis marcă 168 puls, 16,5 tensiune, şi 24 de res­piraţii în loc de 16 câte avea în stare normală. Întrucât aceste observaţii cli­nice vor trebui să fie consem­nate în archivele medicale, iată ca titlu documentar, cele trei răspunsuri cari au provocat per­turbările în organismul dactilo­grafei: .­­ PRIMA ÎNTREBARE: Prezenţa admiratoarelor dvs., ori unde vă aflaţi, vă ener­vează? ... _.. i.Jjadj RĂSPUNS: De loc! A DOUA ÎNTREBARE: Se zice că vă veţi căsători cu Barbara Stanwick, este ade­vărat? RĂSPUNS Prefer să nu răspund la acea­stă întrebare. A TREIA ÎNTREBARE Este oare posibil să vă amo­rezaţi de o dactilografă necunos­cută, care nu prezintă nimic a­­parte? RĂSPUNS Nu se poate şti, niciodată. In acest moment, Miss Ellis era pe punctul să-şi piardă cu­noştinţa, şi comunicarea telefo­nică fu întreruptă imediat, pen­tru a nu-i pune viaţa în pe­ricol. Şi când ne gândim, că unii medici englezi sunt acuzaţi că nu se ocupă cu cercetări ştiin­ţifice. Huguette Duflos revine la e­­cran, după o îndelungată ab­senţă. Frumoasa actriţă, care a ilus­trat cu necontestatul ei talent numeroase filme, îşi va face reintrarea, în „Maman Colibri”, în care turnează actualmente cu Jean Dreville, Jean Worms, Jean-Pierre Aumont, Assia, Ber­nard Laueret, Denise Rose, Jean Paqui, şi Jeanne Héricert. Cu ocazia acestei reintrări Huguette Dulfos a oferit zilele trecute, în studioul unde se tur­nează filmul, un cocktail intim la care au luat parte directorii producţiei, interpreţii, şi nume­roşi admiratori ai talentatei ac­triţe. S-a băut pentru succesul ace­stui film, care va marca reintra­rea mult așteptată a Huguettei Duflos în cinematograf. BILET Pentru Valabil azi Marti 31 August 1937 cu JUMĂTATE nul din Cinematografele Capitol, Roxy, Trianon, Forum­i City, Omnia, Doamnei (Manon), Marna, vuuunu, ■■■•­­Franklin Venut Lizeanu A. Teatrul TEMPO, Str. Travatri­­­a Comp. Florica Lupescu—Gogu Lascu (Hala Traian) -Cuponul este valabil num ’ In ziua respectiva Cu acest cupon vă prezentaţi DIRECT la casa cinematograf­i­fului sau teatru unde aveţi fără aita formalitate jumătate preţ pilllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllM BOGAT I ILUSTRAT i Ziarul DUMINICA 5 Septembrie Rampa apare complet reorganizat Un concurs senzaţional Premii de Lei 100.000 COLABORĂRI LITERARE REDACŢIE NOUA RUBRICI NOUI DIN ŢARA ŞI STRĂINĂTATE Vedetele franceze la Expoziţie GEORGES MILTON, popularul comic francez turneazâ „Business", la Expoziţia Internaţională Georges Milton, simpaticul co­mic francez, turnează actual­mente filmul „Systeme Bou­­boule”, al cărui titlu provizoriu a fost „Business”. Cum una dintre scenele prin­cipale din acest film are loc la expoziţia internaţională, se ho­tărâse ca această parte să fie turnată zilele trecute. In vederea acestui fapt, în­­tr’una din zile, Milton vine la Expoziţie, opreşte maşina în faţa uneia din numeroasele intrări, şi când vrea să coboare, este o­­prit de către un agent al circu­laţiei care-i spune: — Nu este permis să lăsaţi maşina aci, domnule. — Am o autorizaţie, răspunde comicul. — Dar nu este oficială, răs­punde la rândul lui agentul. — Sunt regele şmecherilor... Milton. — Oh! vă cer scuze, domnule Milton, nu v-am recunoscut, pu­teţi staţiona ori­cât timp doriţi. Milton intră în Expoziţie, un­de era aşteptat de către Jacques Houssin, regisorul filmului, Louis Gondin, directorul producţiei, Fred Langenfeld şi Roger Mon­­tareau, operatori, şi numeroşi a­­sistenţi. Popularul Bouboule venise ma chiar de acasă, și era îmbrăcat într’un costum vechiu, ca un tâ­năr sărac în căutarea norocului. ■ Se începu de îndată turnarea primei scene. Milton luă loc în­tr’un curios aparat care este format din două nacele fixate în jurul unei pârghii ce se învâr­tește încet în jurul unei axe. Când una din nacele era jos, la pământ, cealaltă era în aer, iar cei cari se aflau în ea, erau cu capul în jos. După aceasta, Milton se dădu în „Montagnes russes”, scenă care reuși de minune, întrucât se parea că Milton o face mai mult pentru a se distra, decât pentru ca să turneze. După amiază se turnă la in­sula Iebădelor. Bouboule semnă mai mult de 200 de fotografii, provicialiior cari îl înconjurau. O m­arsilieză se precipită spre el: — Ei, domnule Milton. Când veniți la Marsilia? E timp frumos acolo, e soare. — Atunci de ce ai venit d-ta aici? — Pentru expoziție. Și nimeni nu ne anunţase că vă vom ve­dea lucrând. E o surpiză pentru noi. Spu­­neţi-mi, „după cum se pare”, ju­caţi la Porte Saint-Martin. Aveţi bilete, pentru a veni să vă aplaudăm? Milton semnă două bilete de intrare. Apoi, întorcându-se spre Jacquis Houssin, îi spuse: — Să mergem, am găsit pe unii mai șmecheri ca mine aici... SIMONE SIMON, va turna la Hollywood filmele „Suez“, și „Amour et Haine" Ai ”. Darryl Zannuk, marele pro­ducător american, nu scapă nici ocazie pentru a face cunoscută și mai mult publicului ameri­­an pe Simone Simon. Dacă până în prezent, nu a găsit formula care să permită acestei talentate artiste să ega­leze în America succesele­­ce le-a avut în Franţa, caută să o prezinte în filme cât mai varia­te, pentru a pune în evidenţă multiplul talent al tinerei ar­tiste. Simone Simon va fi vedeta filmului „Suez”, care tratează viaţa lui Ferdinand de Lesseps şi construcţia canalului, înainte de „Suez”, îndată du­pă înapoerea sa la Hollywood, Simone Simon va juca în „A­­m­our et haine” cu Walter Wint­­ch­ell şi Ben Bernie. După aceea­, în „Jeanne” şi în „Jo şi Josette”. In acelaş timp, Zanuck a cum­părat o piesă italienească, „Aşi da un milion”, de G. Savattini şi G. Mondaini, dar refuză să spu­nă dacă va fi sau nu jucată de Simone Simon. Simone Simon Celebra galerie Tretiakov va fi in­stalatâ Intre nouă clădire Zilele acestea s’a luat hotărî­­rea ca celebra galerie Tretiakov dela Moscova să fie instalată în­tr’o clădire nouă. Se știe că a­­ceastă galerie e una din cele mai întinse și mai bogate galerii de artă din Rusia Sovietică. Clădi­rea actuală care a fost construi­tă după planul artistului Vasne­­cov, a fost lărgită în ultimii ani şi cu toate acestea nu e sufici­entă. In sălile acestei galerii sunt peste 2500 tablouri, schiţe, desepuri şi sculpturi. In majori­tate sunt lucrări ale celor mai mari artişti ruşi. In pivniţele ga­leriei sunt şi mai multe piese de artă, întregul muzeu dispune de 5000 tablouri, 20.500 schiţe şi 700 opere de sculptură. Pe lân­gă acestea un mare număr de piese de pictură veche rusă şi 2.500 produse de artă indus­trială. Primur festival de muzica din Balcani La finele lui Septembrie va a­­vea loc la Sofia un festival mu­zical, la care vor participa or­chestrele şi corurile bulgăreşti. Festivalul e pus sub protectora­tul Tarplui Boris. In fruntea comitetului de organizare se află profesorul Gonev. Pe lân­gă coşurile şi orchestrele din Bulgaria şi-au mai anunţat par­ticiparea şi asociaţii similare din G­recia şi Iugoslavia. Au fost invitate şi cele de la Bucureşti şi Constantinopol, ca şi quarte­­tul din Zagreb.

Next