Rampa, octombrie 1937 (Anul 20, nr. 5917-5943)

1937-10-01 / nr. 5917

:-14 şi S­AH La 1 Octombrie, rubrica de care apare sub conducerea maestrului Max Wechsler se va ocupă de recitalul marehui con­curs al candidaţilor la titlul de campion mondial, care se joacă acute la SemmerIng,Austria. La acest concurs participă următo­rii mari maeştri: 1) J. R. Capa, Wanca-Cuba, 2) Reuben Fine-U. S. A., 3) S. Reshevski-U. S. A., 4) Salo Flohr-Cehoslovac'm, 5) Pa'ul Keres-Estonia, 6) Eliska­­ses-Austria, 7) Petrov-Letonia, 8) Ragosin-JRitsîa. Pân’acum în­­naintea ultimei rundei conduce genialul estonian Paul Keres ur­mat la un punct diferenţă de a­­­mericanul Fisk ...de la examenul de Dramă şi Comedie Febra examenelor a început la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică. Luni 27. La ora 3 după amiază, în ganguli destul de neîncăpător ce stritueşte­­somptuoasa intrare a clădirii din strada Brezoianu, e luare animaţie. Candidate cu gin­găşie primăvăratecă în obraji şi camodaţi de gravitate hamletiană - toţi râvnitori la gratiile Thaliei - agită cu textele în toană, re­petând cu febrilitate versurile pe care datina le-a încetăţenit în-, re­pertoriul permanent al examene­lor de admitere: Rugămintea din urmă, El Zorab, Scrisoarea IlI-a... Cine nu e ispitit de himera unei cariere de strălucită vedetă? Cine au­ şi descoperă, dintr’o excesivă amabilitate faţă de valorile pro­prii vocaţie de actor? Câţi nu râv­nesc la luminile înşelătoare ale reflectoarelor, atraşi de mirajul rampei. Toţi nădăjduesc. E o atmosferă de optimism general. Totuşi unii, ca să preîntâmpine orice — Doam­ne fereşte! — eventual eşec, nu neagă posibilitatea căderii, dar grijă să adaoge celebra regu­lă potrivit căreia cei mai inari ac­tori au fost respinşi la intrarea în conservator. Un proaspăt absolvent al Aca­demiei, cu reprette de «prince sans lire­', sfătueşte pe un candidat: —­ Dragă, tu să spui că nu poţi recita fără sufleur. Au să-şi dea seama numai­decât că eşti actor de rasă... Afară de candidat’,, asistenta e completată de câţiva părinţi şi mai cu seamă de actori şi foşti e­­levi te Conservatorului care au venit ‘in «pelerinaj sentimental", atraşi de nostalgia unui trecut fru­mos, la această alxna-mater a ţi­nut destin raatigteilor de vise... Candidaţii sunt introduşi in sa­la de examen. In evidente, un po­dium şi masa verite a comisiei. In sfârşit, maeştrii încep, să so­sească: Doamna Lucia Sturdza Bulandra, D-na Filotti, D-nii Li­­vescu, Manolescu şi Soreanu. Di­rector Nona Otteacu începe să cheme, pe rând candidaţii... ■ Au trecut în ritm săltăreţ sau şchiopătând, fetele rumene din idilele lui Coşbuc, chiriaşul grăbit al lui Topârceanu, roibul lui Ben- Ardun, a voitet înţelepţeşte bă­trânul Mi­rc­ea Vodă, şi-a spus ultima rugăminte bravul ostaş, şi-a strigat suferinţa lacob Fra­did Despotul... Au fote admişi treisprezece, can­didaţi. Să nu fim supertel­ipşi. Totuşi, despre câţi din aceşti trei­sprezece noi recruţi se va putea vorbi cândva? Când­ dintre ei se vor înscrie cu litere trainice în istoria viitoare a teatrului româ­nesc? Cu fiecare nouă generaţie, ace­leaşi întrebări. Răspunsul ni-i va da timpul acest mare maestru în selecţionarea valorilor. Candidaţii reuşiţi la examenul de Dr­amu şi Comedie la Acade­mia de Muzică şi Artă Dramatică. Barra Flori­ca- repartizată la d-na prof Filotti; Beligan Radu, la d-na prof. Buiandra; Cernea Gheorgi. In d-na prof. Buiandra; Cişmigiu V­­inire la d. prof. Live­stu; Danielopol Alex, la d. prof. Manolescu; Dohatcu Mircea, la d. prof. Manolescu; Guliotti Ion Lu­ca la d-na prof. Filotti; Iliescu Const. la d. prof. Soreanu; loani­­de Mirella la d-na prof. Bulandra; Iorenţiu Viorel la d-na prof. Fi­lotti; Neghina Florica la d. prof. Levesen; Penculescu Julietta la d. prof. Manolescu: Reichstein Aura la d. prof. Soreanu. Pentru o deplasare în Cuba Iul TONA AUREI i sau oferit 350.000 lei ca si boxeze cu Sangchili Lui Tom­a Aurel, i s'a oferit 2000 de dolari — circa VF­.000 lei pentru n boax în Cuba — noua patrie a lui Balthazar Sangchili, care a renunţat la cetăţenia spa­niolă — pentru­ campionatul mon­dial la categoria cocoş. Precaut, micul nostru campion a cerut organizatorilor, să i se de­pună bursa, la o bancă americană din Nerw York. Puşi în forţa unei asemenea si­tuaţii, «cinstiţii» organizatori cu­­bani, au dat bir cu fugiţii, ceea ce dovedeşte că în America se trag multe chiuluri boxeurior streinii Precum se ştie echipa naţio­nală de rugby va juca, între 10 şi 15 octombrie, la campionate­le europene care se vor desfă­şura la Paris. Pentru astăzi după amiaza a fost fixat,­pe terenul F. S. S. R., ultimul antrenament al naţiona­lei. Ca partener a fost ales „R. C. R.”. ..Naţionala” va fi formată din turnătorii jucători : Tenis Club Roman­, Bârsan, Mateescu, Dumitrie, Tanovicea­nu, Popa, Ieremia, Ghica, Pană, Moldoveanu şi Chrissoveloni. Stadiul Român : Slobozeanu, Blaşek, Gică Ionescu, Turuţ şi Tudor Ioan. Sp. Studenţesc : Fânteneanu, Andreiaş şi Dinescin Viforul Dacia : Covaci. R. C. 13. : îfrim. P. T. T.: Floren. lOL BBFm S» Echipa naţionalâ de roODu face antre­nament înainte de plecarea la Paris Astăzi curse de galop la Băneasa Caracterul de consolare al reu­niunilor de la Băneasa din cursul săptămânii se păstrează și astăzi, când majoritatea alergărilor se a­­dresează cailor de mâna a doua. ■ Nu. Înseamnă că ziua nu va re­colta succes sau că toate cursele nu vor pasiona. •dpwtr”’""”'­­; PRONOSTICURILE NOASTRE Pr. Prahova: NARCISSE, Po­pina, Puişor. Pr. Gâmpina: A.­I AR­ANTI­E. Dochia, Goarna. . ‘ Pr. Băiete: SANDA, Moşierul Ma­nole. Pr. Moroni: CARTHAGO, Os­taş. Pr. Buştenari: PRINCIER. Brin­ceni, Sukoro. Pr. Octete: GLUMA. Ouuţa, Ru­ biţ­ *.L .. I­A­RAMPA a­ înfiinţat aceasta rubrică, «Scrisori de la Cetitori» în care vor fi publicate scrisori WC­­uite din public, referitoare la ori­ce chestiuni şi subiecte. Se poate] Postbelică in­tr unul din num­en­ie trecute ale acestui ziar, apăruse, în col­ţul cititorilor, un articol sub sem­nătura d-lui B. Zissu intitulat: ,,In goană’’. Suceai­unea trepidantă a imagi­nilor atât de frumos înlănţuite, pline de optimism, îţi inspiră o poftă de texte nemărginite, dorin­ţa de a lupta şi a învinge. Fru­museţile naturale sugestiv descri­se, îţi înalţă sufletul.,­ ţi-1 predis­pune către a primi înlăutrul său numai binele, iar răul dându-1 deoparte. Intre rândurile acestui articol citesc altceva. E vigurozitatea ge­neraţiilor de după războiu care luptă încontinuu cu viaţa şi gre­utăţile ei copleşitoare, dar mai gă­sesc şi puţinul timp necesar pen­tru a-şi reînprospăta sufletul în mijlocul naturii... .....Şi vor sări ca arşi de pe sca­un onoraţii părinţi a căror greuta­te începe de la optzeci de kilogra­me în sus, când voia spune că nu­mai sportul nobil care este alpi­nismul, adică ascensiunea ameţi­­toare a solitarilor munţi în mijlo­cul umbrişurilor înfiorătoare ale coniferelor sau printre jnepenii celor peste două mii de metri în­ălţime. Numai acest sport grandi­os şi înălţător, — şi la propriu şi la figurat, — poate purifica sufle­tele tinerilor ce trăesc în atmosfe­­ra citadină de nervi şi h­aos. «Acolo sus, — spune Edm­ond Kean, — undeva singur, departe doar linişte, atâta doresc...» Simţi în tine seva pământului, clocotind. Devii un primitiv, nu era de acum zece mii de ani, dar te asemeni lui nu prin cruzimi ei prin simţurile sălbatice în splen­doarea lor primitivă, ce i se desfa­ce ca petalele unei flori la prime­le raze ale soarelui dimineţii. Te uneşti,­­ în sunetele armonioase ce doar tu singur le înţelegi, atun­ci când ele răsună în inima ta,­­ cu cerul albastru, cu pământul negru ce abureşte la căldura ce o em­ană divinul Osiris, căci eşti doar tu singur, doar tu între cer şi pământ, în neant şi nemurire. Dar aceste rânduri nu pot fi înţelese decât de cei caii ca şi mine fac parte din generaţia post­belică. Ceilalţi nu se pot simţi bi­ne alături de noi. Este eternul con­flict dintre «Părinţii şi copie» lui Turghanieff ce isvorîşte din faptul că fiecare din aceste două catego­rii trăiesc succesiv, în timpi deo­­se­biţi. Cum nimic nu se­­deose­beşte mai mult între ele decât doua epoci de timp succesive, — începând cu felul de a se îmbră­ca şi sfârşind cu cel de a gândi,— iată că şi indivizii ce trăesc în a­­ceste două epoci se vor diferenţia de la sine, după aceia în care vie­­ţuesc. Şi, iată cum, în ritmul sacadat al roţilor de tren din care amicul B. Zis­su se inspiră pentru a des­crie atât de frumos regiunea de munte, de o măreţie fără seamăn în singurătatea sa, eu văd bucuria tânărului ce trăind în tumultul vieţei postbelice, simte o bucurie i­ensă în tovărăşia minunată a spârietorilor de bolţi. ION PASCU Student al Academiei de Litere şi Filosof­ie Intre teatru şi cine­matograf =^==1 O nouă stagiune, un nou prilej pentru discuţii: ce preferă lumea? şi ce e de preferat? Cinematograful, prin însăşi na­tura lui, prin posibilităţile pe ca­ri le prezintă se adresează imagi­naţiei. Predispune la visare. — E şi motivul pentru care epoca pu­bertăţii la generaţia modernă se caracterizează printr'o frecventa­re intensă a cinematografelor. „ Actorii, cei cu renume, reprezintă prototipuri ideale. Femei frumoa­se, bărbaţi frumoşi. Nicio imper­fecţie, niciun defect. Nu ştim şi nici nu ne interesează cum arată actorul la el, acasă. Pe film e per­­fect. Şi noi pe acesta îl vedem. Actorii de cinematograf nu au de­fecte. Greşelile au fost şterse. Pe­licula a fost ajustată, lucrată. Ce­­ea ce a rămas e ideal. E aşa cum am voi noi sa fie. Prea e plină viaţa de imperfec­ţii, de anomalii. Cel puţin la cine­matograf dorim să vedem altceva. Şi negustorul, producătorul de fil­­me, are gri­je de clienţii săi. Le a­­rată numai ceea ce e perfect. Zâm­betul actorilor de cinematograf e fascinant. Buzele lor nu fac nicio­dată un unghiu mai mare decât cel socotit ca cel mai fotogenic şi mai atrăgător. Dacă din greşeală, unghiul e mai mic, scena se repetă. Gesturile lor sunt calculate şi potrivite la situaţiile respective. Decorurile sunt bogate. Frumuse­ţea abundă. La fiecare scenă cores­punde un decor nou şi ochiul nu se poate plânge niciodată de mo­notonie.­­-­ Un film de cinematograf nu-şi desvoltă acţiunea în cadrul a patru pereţi, ce ne hrăneşte fantezia plim­bând bune, în cele mai ascunse colţuri, în cele mai frumoase, po­­ziţii. Ne desfată adresăndu-se ne­­cesităţii noastre de a admira fru­mosul în ceea ce are el mai reuşit: Natura. Oricare ar fi subiectul pe ca­re o tratează, un film nu e lipsit niciodată de abundenţa privelişti­lor naturale şi nici de anume mij­loace tehnice cari se adresează di­rect simţurilor noastre impresio­­narabi­le. Cu cât un film e mai ireal, cu atât ne atrage mai mult şi cu atât lasă amintiri mai plăcu­­te în memoria noastră. Cinematograful ne idealizează viaţa. E un vis care ne linişteşte şi care ne distrează în acelaş timp, face să «dorim ca întradevăr via­ţa să fie, ca la cinematograf» şi ne face să uităm pentru o clipă, cel puţin, greul vieţii. f * v.v ' '. Teatrul e cu totul diferit. Aici ac­torii sunt oameni ori; dincolo au fost doar nişte simple imagini, niş­te poze. ■ 1 ii Aici actorii sunt ca noi, şi adesea situaţile lor ni le amintesc pe cele ale noastre; dincolo avem dimen­siunile ireale, fantastice. Cea mai mică greşeală la teatru e comentată cu mult sgomot în antracte pe stradă, în ziare. »«RSSSiSB»- 41@ Deşi suntem la sfârşitul lunii Septembrie şi în anul expoziţiei internaţionale, foarte multe tea­tre n’au deschis încă. Cele deschise joacă reluări sau continuă să exploateze suc­cesele stagiunei trecute. Teatrul Michodiere a reluat piesa. „Fric Frac”, teatrul Bouf­­fes Parisiens continuă să joace opereta: „Trei valsuri” cu Yvonne Printemps, care a ţinut afişul toată vara; teatrul Ma­­rigny continuă să joace opere­ta : „La Belle Saison” cu Lu­ciane Boyer; teatrul Montpar­nasse a reluat „ „Madame Bo­­vary” după romanul tei Flau­bert, teatrul Dauidy, joacă ,,Pamplemousse” o comedie de Birabeau care de asemeni a ţi­nut afişul toată vara,. La teatrul Atelier s’a reluat: „Volpone” cu Charles Dullin, la teatrul de Paris se joacă „La Fessée’ de J. de Letraz, iar la Capucines , „Noaptea de 13” pe care o va juca la noi Ionel Ţă­­ranu. Singurele noutăţi ale stagiunei sunt: „Cadril” de Sacha Guitry la teatrul Madeleine şi „Albinele pe puntea de sus” o piesă de Priestlly La teatrul Mathurins, condus de Pitoeff. Teatrele de reviste cari au fă­cut încasări mari pe timpul ve­rii prezintă aceleaşi spectacole cu vedete. Mistinguett joacă la Mogador. Josephine Baker la Folles Bergere, iar Chevalier nu mai joacă la Casino de Paris, pentru ca e ocupat cu câteva fil­­ me. _______ Aspectele stagiunei teatrale parisiene .Josephine Baker Maurice Chevalier scrie despre oricine şi critica ori­­­ce. Toate scriorile vor fi publicate.­ La sfârşitul fiecărei luni, cinci din­­tre vor fi premiate. la teatriâ tsperataflil te cu actorul; la cinematograf ti ve­de doar imaginea. Omul de agi e dqtâiîe de noutăţi. Ulmul în fiecare minist prezintă un alt decor. La teatru această po­sibilitate nu există. Aici nu ochiul e­ cel mai ater,i­ ci­­mintea. La tea­tru te concentrezi asupra unei pro­bleme: fe d­ruprmtograf asitfî ?s o popeşte, mei mult sm­­mai puţtsn. banală, dar in fine o popeste. H. mos Către o redresare a mişcării noastre teatrale ... . S’a vorbit în ultimii ani atât la noi cât şi în străinătate despre o aşa z­isă criza teatrală, pe care au comentat-o şi au căutat s’o rezolve o mulţime de specialişti în mate­rie. S’au adus zeci de motive drept cauză acestei crize mai mult sau mai puţin argumentate. Printre cari citez îndeosebi: con­curenţa cinematografului, lipsa u­­nui public format pentru teatru, lipsa de literatură dramatica ori­ginală, lipsă de încurajare din partea isteţului, lipsa unei unifi­cări teatrale, etc., etc., etc. Moti­ve care s’au dovedit mai mult sau mai puţin neserioase, exceptând cele două din urma de care în special mişcarea dramatică di­n ţa­ră ar fi avut nevoie. Valoarea socială a literaturii dramatice neputând fi pusă la în­doială, statul a căutat să acapa­reze în toate vremurile şi în toa­te ţările civilizate acest important element de cultură. Teatrul impli­că un public şi dacă de cele mai multe ori numărul spectatorilor e în raport invers cu valoarea lor ar­tistică a operei representate, sta­tului îi revine rolul de susţinător al artei dramatice desinteresate. La noi s’a întâmplat exact invers, în ultimii ani statul retrăgând a­­proape toate subvenţiile acordate celor câteva teatre care se mai menţineau s’au pierdut pe drum unul câte umul. Oficialitatea a a­­bandonat arta, mulţumindu-se să- şi­ încaseze fără cruţare partea lui aferentă din încasări şi din diver­se timbre. Afară de aceasta, ceva specific mediului nostru cultural autohton şi în special mişcărei noastre tea­trale este lipsa forţei dinamice, care să determine manifestări şi să introducă stimulente; din con­tră ne relevăm în discursuri, prin­cipii şi aderenţe, nimeni ne­făcând nici un efort. ARE 17 ANI. IUBEŞTE, AFIR­MA CA E POET, SI FACE O NOUA CLASUFÎCARE AMO­­ROASA INTRE «SUBSTRATUL» SI «STRATUL» CARE E PE UR­­MELE EL. Scrisoare de dragoste Ce puternic şi viguros senti­ment e dragostea, la vârsta de 17 ani! Te subjugă şi te impre­sionează. Toate forţele, toate li­căririle de talent, cauţi să le a­­plici la simţirea ta. Eşti pictor ? Cauţi să zugră­veşti o măiastră inimă perfora­tă de o ascuţită săgeată cu câ­ţiva stropi roşi de sânge, sau aii oarecare alt simbol care să-ţi ex­prime dragostea. Eşti poet ? Te strădueşti să storci sufletului tău mişcătoare accente, perle de poezie muiate în nectarul amo­rului tău. Eşti compozitor ? Te munceşti să smulgi cutiei moar­te a viorii o melodie care să te ameţească şi să plângi de dra­gostea ta nefericită şi iarăşi să plângi, când fiinţa către care se îndreaptă rugăminţile sufletului Unificarea teatrală, de a c­­rei importanţă şi-au dat seama a­­tât directorii cât şi angajaţii potorite teatre­­particulare, care au tre­cut la realitate, unindu-se într-un front unic, cu ajutorul Soc. C. 1. 1. A. este un­ fapt îmbucurător. Prin această unificare teatrală, fiecare este mai bine plasat pen­tru a-şi desvolta personalitatea, şi pentru a combate dificultăţile care­ îngreunează bunul mers al teatrelor. Cu toate acestea critic­e şi in­vectivele au început, fără nici o motivare decât aceea a urei care desparte pe oameni. Dar pentru ca nimic în lume nu s'a făcut până acum fără comen­tarii şi inevitabile critici şi mai ales că teatru fără critica e ca pâinea fără sare, bine­înţeles aici aceasta importantă manifes­tare a teatrului autohton nu putea trece sub tăcere. Rămâne de văzut dacă această societate pornită cu­ cel mai mare atent pentru redresarea vieţii noastre teatrale se va încadra în­­tr’un program adecvat acestei i­­niţiative şi care pe cât de implu enorm de greu se poate rezuma în câteva cuvinte: încurajarea li­teraturii dramatice originale care a început să se afirme tot mai mult şi realizarea de spectacole de artă, cari vor câştiga publicul nostru cunoscut ca unul din cele mai exigente din Europa şi impli­cit vor satisface şi ideea de comer­cializare necesară unei societăţi de asemenea proporţii. Cert este că mergem spre o re­dresare teatrală, care, ne va pune pe picior de egalitate cât de cu­rând, cu cele mai mari centre din apus. EMIL FANESCU (student) Buc. 28 Sept. 932, tău ţi-a răspuns cu un zâmbet luminos la văpaia inimii tale. Şi între sunetele melodiei ameţitoa­re, între accentele mişcătoare al versurilor, deasupra simbolu­lui pictat, tronează portretul Ei. Şi pentru mine, adolescentul de 17 ani dragostea e un sentiment viguros, care m’a subjugat Fie­care fibră a inimii mele vibrea­ză sub impulsul acestui senti­ment Şi eu poetul de 17 anni mă străduesc să smulg sufletului, inimii mele, versuri care nu vor fi citite de nimeni şi nici de EA. Şi eu îndrăgostitul de 17 ani nu visez decât de Ea.„ Nu mă gândesc decât la numele ei ca­re-mi aminteşte de roma dimi­neţilor... M’am obişnuit să-mi împart raţiunea într’un strat şi un substrat Pe când substratul se achită de îndeplinirea micilor mizerii, stratul e mereu pe ur­mele Ei, mereu lângă EA... Şi aşa va fi, până acest vigu­ros sentiment se va epuiza şi idealistul de 17 ani va cădea victimă realităţii vieţii. M. Vântură-Lume

Next