Rampa, decembrie 1937 (Anul 20, nr. 5966-5988)

1937-12-01 / nr. 5966

■IlilMMiillfaiiMiiMIM­ ­I Cronica filmului­­­Cinema Scala: Sub roba roşie“ cu Conrad Veidt şi Annabella L­n film istoric. Dar o istorie cu totul aproximativă şi denaturam. Un prolog­ avis ne iniţiază: «Su­biectul 1572... spânzurători­le se înălţau în jupei palatului dictato­rul­ui..Dictatorul e Cardinalul de Richelieu care în 1585 abia s­e năştea!... Acţiunea se învârteşte în jurul luptei pe care într’adevăr Riche­lieu a dus-o împotriva protestan­ţilor. A fost însă o luptă deschisă şi susţinută cu protestanţii care formau pe atunci în Franţa un a­devărat stat în stat ,şi lupta s’a în­­cheiat 1626 prin pacea de la Ro­chelle. Aci lupta istorică e înfăţişată ca un act de persecuţie surdă şi ine­gală, cu delaţiuni şi spionaj, cu a­­r­asinate meschine şi misterioase, teatrul acţiunii e istoricul castel de Foix din Ariège şi eroul perse­cuţiei un oarecare inexistent Ray­­mond din familia feudală a corni­lor de foix, a cărei origina se ur­că până în secolul XI. Castelul a fost într adevăr scena unor învier­­şunate lupte şi de mai multe ori a trecut din mâna catolicilor în a protestanţilor. Filmul ni-i înfăi­­­şează o fortăreaţă în ale cărei sub­terane se puneau la cale conjura, ’ţii şi unde Cardinalul pătrund­e printr’un spion, trimis să cucerea­scă inima femeilor şi să trădeze ţie castelanul refugiat în Spania. Magiiu uizănd evenimentele isto­ce, filmul bagetelizează la fel figu­r­ile istorice. Cardinalul care a ră­mas în istorie prin supleţea spiri­tului, prin grandoarea şi tactul său politic, aci e caricatură fără relief şi fără altă personalitate de­cât cinismul şi setea de sânge. Răpăitul tobelor de la spânzu­ră­torile care se înălţau în jurul palatului (cum ne spune şi ne în­­făţişează filmul) e acompaniat de sunetul flautului la care cântă Cardinalul, între două decrete de trimitere la moarte. Chiar Pe eroul film­ului, credin­­ciosul lui slujitor, care i-a făcut imense servicii îl trimite la spân­zurătoare fiindcă s’a bătut un duel. E drept că un conte de Mont­­morancy care a călcat ostil edi­­­ful ce interzicea duelul, coind­is, tentativ cu spada în chiar prafu­ palatului a fost executat. De ai însă şi până a spânzura un devo­tst pentru o greşeală e­u imensă fdistanţă cu tendenţiozitate par­cursă, însăşi masca actorului care înfa­ţişează pe Richelieu e ridiculă şi caricaturală de altfel ca tot jocul lipsit de inteligenţă al actorului. Dar şi eroii înşişi Conrad Veitl,­­i Annabella sunt mult inferiori probelor lor de odinioară, într un joc artificios, plat, şi mediocru ca însuşi filmul întreg.V. Ştiri de la teatrele din Paris Teatrul Varietes continua să re­prezinte opereta în arsilieză: «Un de la Canebiere» cu artistul Alt-’ bort. Viitorul spectacol va fi o re­vistă. ■ Opera comică din Paris anunţă o reluare a operei «Louise» de Gustave Charpentier cu d-na J­anny Heldy în rolul titular. . .. ■ . Teatrul Athen­­e de sub condu­­cerea lui louis Jouvet anunţă uri mele reprezentaţii cu piesa: «Flec­ţi­a» de Jean Girau­doux. Teatrul Gymhase continuă să re­prezinte în serie piesa lui Henri Bernstein: «Capul furtunilor?. ■ Opera anunţă o reluare a operei •stasu­l fantomă» de­ Wagner. ■ La­ teatrul Mogador se fac pre­gătiri pentru reprezentarea revis­tei pe ghiață de Louis Vernéill. Piesa «Pacifique» de H. R. Le­­normand continuă să se joace la U. R. Lenormand teatrul Ambassadeurs cu aceiaș interpretare în frunte cu Alice Cocea. Sub acest titlu a apărut de cu­rând în editura .­Alicia Michel ’ un nou volum al vest»ti'U»i negu­stor- editor de artă și prieten al inpresioniștilor, Ambr­oise Voi­lard. într’o vreme când se cumpăra im tablou de Cezanne, de Manet sau Degas era un act de curaj, socotit de unii drept un act de nebunie Ambroise Vollard a ştiut să strângă, pe preţ de nimic, o serie de capodopere pe care a­­poi le-a vândut cu preţuri fabu­loase miliardarilor americani’ co­lecţionarilor '-'rus» sau muzeelor germane. Ambroise Vollard i-a cunos­cut îndeaproape pe cei mai de seamă pictori şi sculptori de la sfârşitul veacului trecut, de la Meissonnier până la Degas, de la Cezanne până la Picasso şi amin­tirile sale sunt o sursă de docu­mentare importantă pentru ace­la care va voi câdva să recons­­tituie­ viaţa artistică a Parisului din acea epocă­ De fapt, cartea lui Vollard e o serie de anecdote îmbinată cu o galerie de portrete, în care nu apar n»»ma» cei ma» de seamă pic­tori, ci şi figurile celor mai im­portanţi colecţionari, de la ban­cherul Isaac de Camondo, ale că­rui tablouri se află az» la muzeu! ■,Lo»»vrc”, până la vestitul Chau­chard, directorul magazinelor Louvre, Havemeyer, regele za­hărul»»» sa»» Auguste Pescrim re­gele margarinei. Sunt, în această carte, o serie de anecdote autentice car» ■ ilus­trează psihologia cumpărătoru­lui de tablouri şi modul cttm se hotărăsc cei mai mulţi colecţio­nari să-şi facă achiziţiile, cele na» importante. 'Stint instanţa­­,iee prinse asupra jsufdetului o­­menesc, de un »nteres pasionant.­» ii s»»nt unele, »ntâm­pţjlăr» cari a­­rată cum o capodoperă poate f' .ie in,llie "ri. nesihiotitSB? cei ■ mulţi, la început. \ Iată, de pilda, ,,o veste*ît . unui colecţionar: j *; . Intro zi, în magazinul lui Vx­l­­lard din nie Laffitt^ intră un-rie- c'noscut care-1 întreabă: — Poţi să-mi s­pui care este cel ma» mare pi chir de astăzi ? §i fără a mai aștepta raspusul necunoscutul îi spline: — Domnule, cel »mai măre p»c­­or de azi e Ste»nilin. Ai ceva tablouri de el ? Vollard îi arată câteva paste­luri de vSteinlen pe care clientul Ie cumpără irpediat, cerându-i -sa-i mai procure’și altele. I peste câteva zile,’ acelas client­­revine și « spune» I — St»i, am descoperit că cel m­ai mare pictor nu e Steinlen, : :i, Maurm- Aș vrea să cumpăr ta­­­blouri de Maiban. ’Și după, ce achiziţionează o­­serie întreagă,de opere ale lui Maurin, colecyonarul necunos­cut revine la Vollard și îi măr­turisește­ . — Domnule­, m’am convins că Maurin n»»­­e cel mai mare pic­tor. Cum sa.fac ca să afli care e cel mai mare pictor ? — De fapt- îi răspunde Vollard nu există un singur mare pictor, ci ma» "mulți, Cezanne, .Renoir Monet, Degas'. .' } « - prea m­ulti, Câpd • tțU esti­ hotarat. trebue să­ recurgi îa zaruri ka să te decizi. Ăsa.-spu-- 1 ■ - î?.Sî5 ; * t -+ r . ne Rabelais. Dar eu ara jurat sorii mele să nu pun mâna nici pe zaruri, mei pe cărţi­ ^ — Putem să punem câteva bi­leţele într’o pălărie şi să tragem. — Asta e o ideie. Şi astfel, au scris numele ce­lor patru pictori pe câte o bu­cată de hârtie, le-au pus într’o pălărie şi clientul a tras. Ce credeţi că a ieşit ? Numele lui... Van Gogh­ care căzuse în pălărie, din nebăgare de seamă. Colecţionarul, impresionat de această întâmplare,­­a cumpărat vreo 30 de tablouri de Van Gogh După aceea, a reînceput acelaş joc şi a ieşit numele l»»i Cezan­ne. A mai luat şi vreo 20 de pân­ze de Cezanne. Şi a plecat cu promisiunea de a reveni. Vollard n»» l’a mai revăzut- După mult» ani, a aflat şi epilo­gul acestei aventuri.­­ Colecţionarul s’a întors la Ha­­ga- unde locuia, aducând cu el câteva lăz» pline de tablouri. Fa­milia- îngrozită ,a cerut punerea lui sub interdicţie şi internarea lui într’un ospiciu, socotind»»-i nebun- Experţii care au exami­nat tablourile au tras concluzia că numai un nebu»n putea arun­ca atâţia bani pe asemenea ta­blouri. Şi colecţionarul a fost în­chis într’un sanatoriu. După zece ani, la moartea co­lecţionarului, tablourile au fost vândute la licitaţie. Pentru o singură pânză de Van Gogh s’a obţinut 30.000 de franci, atât cât costase toată colecţia. Tablouri­le lui Cezanne au fost cumpăra­te de cele mai importante muzee din l»»ine şi de cel mai de seama colecţionar». De abia atunci s’a văzut că bietul Olandez făcuse o afacere minunată şi că, în fond, el avu-; sese dreptate împotriva familiei şi a experţilor­ Dar, nu» se ştie nie» până azi’ dacă a fost sau nu nebun. Ionel J­abu O carte Amintirile unui neguţător de tablouri 1 Decembrie 1937 Director, SC AR­.­AT FRODA Cd lucia Demetrius despre „WERTHER“, colaborarea literară, începuturi şi proecte Viitoarea premieră a Naţiona­­lului e piesa W­erthen după ro­manul Di Goethe, prelucrare de Marietta Sadova şi Lucia Deme­trius. Este pentru prima oară când o lucrare dramatică e semnată de două nume feminine — deci un apt­enie — o colaborare între fe­mei. Publicând convorbirea cu d-na Marietta Sadova, am socotit că e iteresant să cerem și colabora­­oarei d-sale un interview, ca să aminăm această conlucrare. Iată răspunsurile d-rei Lucia Demetrius : — Am scris în colaborare cu d-na Marietta Sadova, piesa «Su­ferinţele lui Weither după roma­nul lui Goethe. Ne aflam astă vară împreună la Balcic şi ne întrebam dezorientate şi prea libere ce-o să facem cu două luni de vacanţă, noi amân­două prea deprinse cu munca. Ni s'a părut potrivit să ne interzicem de bună voe dreptul la odihnă. \e.am propus în glumă să drama­tizăm un rontțin (cred că numai o dramatizare se poate scrie bine în colaborare, pentru că într o Piesă originală trebuie să te ?’mT» stân- JinH in io( ce l-a iJr « son al de orice t ovărășie. oricât de aleasă ar fi ea).ț am cautat în glu­mă romanul şi * când într’o seară "’a spus — «Werther» — am sim­ţit amândouă ca să devenim se-Am lucrat, cu d.na Sadova, în­drăgostite de «Werther» şi ferme­cau­ de imaginea dramatică, din ce în ce mai clară şi mai vie pen­tru noi, cu o stăruinţă şi o gravi­tate care ne-ar fi făcut să uităm a­­proape Balcicul, dacă marea, nu s’ar fi urcat aproape la ușe, în casa de pe mal a lui Boro °nia .— 4- *------ I scrim. 1 Am găsit în d-na Marietta Ju­dová un admirabil tovarăș, pu ca­­re m’am înțeles minunat la Aecarc­a WM»* ■****•P­HO«««*-* (Continuare în pagina 3-a) Lucia Demetrius De vorbă cu Lionel Barrymore Artistul Lionel Barrymore, bine cunoscut publicului nostru, se a­fă de câteva zile la Paris. El e fără îndoială cel mai vechi actor de cinematograf pentru că î joacă în filme încă înainte de a se fi înfiinţat Hollywood-ul. A făcut unui confrate Parisian următoa­rele declarații: — Am venit la Paris după ce am jucat la Londra împreună c­e Robert Taylor în filmul: Yankee « Oxford». Sunt doisprezece ani de câne n’am mai fost la Paris. De altfel acum 25 de ani, pe la 1912 an­ fost elev al Academiei de pictura .t­alien. — Ați continuat să faceți pic­­tură? — Da! In timpul liber. Chiar a­cum s’a deschis la New York o expoziţie cu tablouri de ale mele Sunt destul de apreciate în Ame­rica. — Despre Greta Garbo? — Am fost adesea partenerii! Cretei Ga­rbo. Am jucat în vre o jopt ființe cu ea. De câte ori ah­, așteptat să turneze în c­âteva fii prilejul’ să-i fiu partener e o ma­­re plăcere pentru mine. Se povestesc atâtea și atâtea a­­isupra misterioasei Greta Garbo. N’are nimic misterios decât mis­terul ce i se atribue. Eu o găsesc adorabilă. Lionel Barrymore a mai spus ca se întoarce la Hollywood unde e mc. ... Valabil azi MARȚI 1957 ca REDUCERE BIUs*.de intrare Pcnljir 1 Pericanfi «»•1 din Ctn«m»tojfr»f»I» Capiii») Hol Vi S«VV||, Forim, City, Oa»la, Nissa (fost Lidoj Mar*«, C*lr*«*»l, Vmi Llnui Cuponul pare valabU numai io sfi vsa reapectivH Ca acatt tmpon vă prauntați DIRECT l* caaa dmtmwtogrm­­fmimi »a «»«uv. sad* avifl fără slîâ f&ra aslitsi* reducerea ♦ Privind viaţa Tornai fanion... Cred că în realitate omul este monolingvit, nu poate şti bine de­cât o singură limbă. Or fi şi ex­cepţe­ dar foarte puţine. Şi e cu­rios că aceia cari spun că ei cu­nosc la perfecţie mai multe limbi fac greşeli în româneşte, astfel că nu poţi pune nici un temei pe lauda lor­ Se pare însă că există pentru anumiţi inşi o neputinţă totală­­lui de a stăpâni o limbă străină, dar măcar de a o putea vorbi pâ­nă la a te înţelege. S’a întâmplat acest lu­cru cu un »ns, de altfel foarte pitoresc, un an»»me G­atulescu, paracliser al Capelei române din Paris. Acest Catulescu a făcut parte din ca­tegoria aceia de români cari se duc la Paris, c»» gând»»­ să-l cu­cerească. Nu »slutesc, şi ca să nu moară de foame, fac şi ei ce se prinde, Catulescu avea voce, cum era şi arătos şi nici prost nu era s’a făcut dascăl. D»»pă câtva timp s’a căsătorit cu o italiancă- deşi nu ştia nici italieneşte. Au avut şi copii, cari insă nu ştiau decât franţuzeşte, astfel că în familia Catulescu­­membrii nu se puteau înţelege decât foarte aproximativ. Curios este că tatăl nu se putea înţe­lege aproape deloc cu copiii- Dar totuş familia trăia în armonie. Un caz foarte curios de armo­nie, chiar de prietenie­ între două oameni cari nu stăpâneau aceia­ n limbă, l-am urmărit acum doi ani­şi staţiunea balneară Pyshan din Cehoslovacia. Aci se statornicise o prietenie la cataramă între un german, care nu ştia decât nemţeşte, şi un român — angrosist de colo­niale care a dat numele unei sta­­tii de tramvai prin Labirint — care nu ştia boabă de nemţeas­că. Ei bine aceştia doi erau văzuţi necontenit împreună­ la plimba­re­ la masă, la ba»e* se căutau unul pe altul, şi un»»l n’ar îi luat o bere fără tovarăşul său. M’a pasionat într’o vreme să desleg m­isterul. N'am isb»»tit în­­ să. « Iom Massoff Oaspeţi rari: Pianista exploza Myra Hess la Bucureşti t'd­ebî a piansta .... . d-ra Myra Hess care face un­­ turneu in principalele capitale europene, a sosit ori în Bucureşti şi va da un concert astăsară în sala Dalles sub auspiciile Asociaţiei anglo-ro­­mâne. D.ra Myra Hess este socotită azi una dintre cele mai cunoscute pia­niste ale Angliei. ■ Distinsei artiste i s’a conferit de către Regele George , Ordinul de Comandor al Imperiului Britanic, o onoare care n’a mai fost acorda­tă până acum nici unui alt instru­mentist englez. A dat numeroase recitale in A­merica si ţie co.|tinei,£ ptgcumi și' concerie acom­pa^^'orches­trele filarmonice fUți balheid ti marilor dirijori. Myra Hess a intei,nt.pt.a( multe lucrări contimporane. Deasemenea este foarte bi­ne CU­­noscută pentru interpretarea,, cli­ticilor și în special Bach, Be­­th­len, Brahms, Schuman și Școala •■•amanticăt ; I­­EÁ(41­9 , “ Myra Hess Riccaro Stricciari la Budapesta1 Celebrul bariton italian Ric­­cardo Stracc­ari a cântat cu ma­re succes la Budapesta rolul Re­­nato din Balul mascat de Verdi având ca parteneră pe soprana Fila Flesch dela Opera din Vid­­ul. Elisabeth Schumann la Londra Soprana Elisabeth Schumann a dat '»n­ concert de lieduri la Lon­dra la Queens Hall a» un enorm succes. .Tr" *-**-• "

Next