Rampa, decembrie 1937 (Anul 20, nr. 5966-5988)
1937-12-01 / nr. 5966
■IlilMMiillfaiiMiiMIM I Cronica filmuluiCinema Scala: Sub roba roşie“ cu Conrad Veidt şi Annabella Ln film istoric. Dar o istorie cu totul aproximativă şi denaturam. Un prolog avis ne iniţiază: «Subiectul 1572... spânzurătorile se înălţau în jupei palatului dictatorului..Dictatorul e Cardinalul de Richelieu care în 1585 abia se năştea!... Acţiunea se învârteşte în jurul luptei pe care într’adevăr Richelieu a dus-o împotriva protestanţilor. A fost însă o luptă deschisă şi susţinută cu protestanţii care formau pe atunci în Franţa un adevărat stat în stat ,şi lupta s’a încheiat 1626 prin pacea de la Rochelle. Aci lupta istorică e înfăţişată ca un act de persecuţie surdă şi inegală, cu delaţiuni şi spionaj, cu arasinate meschine şi misterioase, teatrul acţiunii e istoricul castel de Foix din Ariège şi eroul persecuţiei un oarecare inexistent Raymond din familia feudală a cornilor de foix, a cărei origina se urcă până în secolul XI. Castelul a fost într adevăr scena unor învierşunate lupte şi de mai multe ori a trecut din mâna catolicilor în a protestanţilor. Filmul ni-i înfăişează o fortăreaţă în ale cărei subterane se puneau la cale conjura, ’ţii şi unde Cardinalul pătrunde printr’un spion, trimis să cucerească inima femeilor şi să trădeze ţie castelanul refugiat în Spania. Magiiu uizănd evenimentele istoce, filmul bagetelizează la fel figurile istorice. Cardinalul care a rămas în istorie prin supleţea spiritului, prin grandoarea şi tactul său politic, aci e caricatură fără relief şi fără altă personalitate decât cinismul şi setea de sânge. Răpăitul tobelor de la spânzurătorile care se înălţau în jurul palatului (cum ne spune şi ne înfăţişează filmul) e acompaniat de sunetul flautului la care cântă Cardinalul, între două decrete de trimitere la moarte. Chiar Pe eroul filmului, credinciosul lui slujitor, care i-a făcut imense servicii îl trimite la spânzurătoare fiindcă s’a bătut un duel. E drept că un conte de Montmorancy care a călcat ostil ediful ce interzicea duelul, coindis, tentativ cu spada în chiar prafu palatului a fost executat. De ai însă şi până a spânzura un devotst pentru o greşeală eu imensă fdistanţă cu tendenţiozitate parcursă, însăşi masca actorului care înfaţişează pe Richelieu e ridiculă şi caricaturală de altfel ca tot jocul lipsit de inteligenţă al actorului. Dar şi eroii înşişi Conrad Veitl,i Annabella sunt mult inferiori probelor lor de odinioară, într un joc artificios, plat, şi mediocru ca însuşi filmul întreg.V. Ştiri de la teatrele din Paris Teatrul Varietes continua să reprezinte opereta în arsilieză: «Un de la Canebiere» cu artistul Alt-’ bort. Viitorul spectacol va fi o revistă. ■ Opera comică din Paris anunţă o reluare a operei «Louise» de Gustave Charpentier cu d-na Janny Heldy în rolul titular. . .. ■ . Teatrul Athene de sub conducerea lui louis Jouvet anunţă uri mele reprezentaţii cu piesa: «Flecţia» de Jean Giraudoux. Teatrul Gymhase continuă să reprezinte în serie piesa lui Henri Bernstein: «Capul furtunilor?. ■ Opera anunţă o reluare a operei •stasul fantomă» de Wagner. ■ La teatrul Mogador se fac pregătiri pentru reprezentarea revistei pe ghiață de Louis Vernéill. Piesa «Pacifique» de H. R. Lenormand continuă să se joace la U. R. Lenormand teatrul Ambassadeurs cu aceiaș interpretare în frunte cu Alice Cocea. Sub acest titlu a apărut de curând în editura .Alicia Michel ’ un nou volum al vest»ti'U»i negustor- editor de artă și prieten al inpresioniștilor, Ambroise Voilard. într’o vreme când se cumpăra im tablou de Cezanne, de Manet sau Degas era un act de curaj, socotit de unii drept un act de nebunie Ambroise Vollard a ştiut să strângă, pe preţ de nimic, o serie de capodopere pe care apoi le-a vândut cu preţuri fabuloase miliardarilor americani’ colecţionarilor '-'rus» sau muzeelor germane. Ambroise Vollard i-a cunoscut îndeaproape pe cei mai de seamă pictori şi sculptori de la sfârşitul veacului trecut, de la Meissonnier până la Degas, de la Cezanne până la Picasso şi amintirile sale sunt o sursă de documentare importantă pentru acela care va voi câdva să reconstituie viaţa artistică a Parisului din acea epocă De fapt, cartea lui Vollard e o serie de anecdote îmbinată cu o galerie de portrete, în care nu apar n»»ma» cei ma» de seamă pictori, ci şi figurile celor mai importanţi colecţionari, de la bancherul Isaac de Camondo, ale cărui tablouri se află az» la muzeu! ■,Lo»»vrc”, până la vestitul Chauchard, directorul magazinelor Louvre, Havemeyer, regele zahărul»»» sa»» Auguste Pescrim regele margarinei. Sunt, în această carte, o serie de anecdote autentice car» ■ ilustrează psihologia cumpărătorului de tablouri şi modul cttm se hotărăsc cei mai mulţi colecţionari să-şi facă achiziţiile, cele na» importante. 'Stint instanţa,iee prinse asupra jsufdetului omenesc, de un »nteres pasionant.» ii s»»nt unele, »ntâmpţjlăr» cari arată cum o capodoperă poate f' .ie in,llie "ri. nesihiotitSB? cei ■ mulţi, la început. \ Iată, de pilda, ,,o veste*ît . unui colecţionar: j *; . Intro zi, în magazinul lui Vxllard din nie Laffitt^ intră un-rie- c'noscut care-1 întreabă: — Poţi să-mi spui care este cel ma» mare pi chir de astăzi ? §i fără a mai aștepta raspusul necunoscutul îi spline: — Domnule, cel »mai măre p»cor de azi e Ste»nilin. Ai ceva tablouri de el ? Vollard îi arată câteva pasteluri de vSteinlen pe care clientul Ie cumpără irpediat, cerându-i -sa-i mai procure’și altele. I peste câteva zile,’ acelas clientrevine și « spune» I — St»i, am descoperit că cel mai mare pictor nu e Steinlen, : :i, Maurm- Aș vrea să cumpăr tablouri de Maiban. ’Și după, ce achiziţionează oserie întreagă,de opere ale lui Maurin, colecyonarul necunoscut revine la Vollard și îi mărturisește . — Domnule, m’am convins că Maurin n»»e cel mai mare pictor. Cum sa.fac ca să afli care e cel mai mare pictor ? — De fapt- îi răspunde Vollard nu există un singur mare pictor, ci ma» "mulți, Cezanne, .Renoir Monet, Degas'. .' } « - prea multi, Câpd • tțU esti hotarat. trebue să recurgi îa zaruri ka să te decizi. Ăsa.-spu-- 1 ■ - î?.Sî5 ; * t -+ r . ne Rabelais. Dar eu ara jurat sorii mele să nu pun mâna nici pe zaruri, mei pe cărţi ^ — Putem să punem câteva bileţele într’o pălărie şi să tragem. — Asta e o ideie. Şi astfel, au scris numele celor patru pictori pe câte o bucată de hârtie, le-au pus într’o pălărie şi clientul a tras. Ce credeţi că a ieşit ? Numele lui... Van Gogh care căzuse în pălărie, din nebăgare de seamă. Colecţionarul, impresionat de această întâmplare,a cumpărat vreo 30 de tablouri de Van Gogh După aceea, a reînceput acelaş joc şi a ieşit numele l»»i Cezanne. A mai luat şi vreo 20 de pânze de Cezanne. Şi a plecat cu promisiunea de a reveni. Vollard n»» l’a mai revăzut- După mult» ani, a aflat şi epilogul acestei aventuri. Colecţionarul s’a întors la Haga- unde locuia, aducând cu el câteva lăz» pline de tablouri. Familia- îngrozită ,a cerut punerea lui sub interdicţie şi internarea lui într’un ospiciu, socotind»»-i nebun- Experţii care au examinat tablourile au tras concluzia că numai un nebu»n putea arunca atâţia bani pe asemenea tablouri. Şi colecţionarul a fost închis într’un sanatoriu. După zece ani, la moartea colecţionarului, tablourile au fost vândute la licitaţie. Pentru o singură pânză de Van Gogh s’a obţinut 30.000 de franci, atât cât costase toată colecţia. Tablourile lui Cezanne au fost cumpărate de cele mai importante muzee din l»»ine şi de cel mai de seama colecţionar». De abia atunci s’a văzut că bietul Olandez făcuse o afacere minunată şi că, în fond, el avu-; sese dreptate împotriva familiei şi a experţilor Dar, nu» se ştie nie» până azi’ dacă a fost sau nu nebun. Ionel Jabu O carte Amintirile unui neguţător de tablouri 1 Decembrie 1937 Director, SC AR.AT FRODA Cd lucia Demetrius despre „WERTHER“, colaborarea literară, începuturi şi proecte Viitoarea premieră a Naţionalului e piesa Werthen după romanul Di Goethe, prelucrare de Marietta Sadova şi Lucia Demetrius. Este pentru prima oară când o lucrare dramatică e semnată de două nume feminine — deci un aptenie — o colaborare între femei. Publicând convorbirea cu d-na Marietta Sadova, am socotit că e iteresant să cerem și colaboraoarei d-sale un interview, ca să aminăm această conlucrare. Iată răspunsurile d-rei Lucia Demetrius : — Am scris în colaborare cu d-na Marietta Sadova, piesa «Suferinţele lui Weither după romanul lui Goethe. Ne aflam astă vară împreună la Balcic şi ne întrebam dezorientate şi prea libere ce-o să facem cu două luni de vacanţă, noi amândouă prea deprinse cu munca. Ni s'a părut potrivit să ne interzicem de bună voe dreptul la odihnă. \e.am propus în glumă să dramatizăm un rontțin (cred că numai o dramatizare se poate scrie bine în colaborare, pentru că într o Piesă originală trebuie să te ?’mT» stân- JinH in io( ce l-a iJr « son al de orice t ovărășie. oricât de aleasă ar fi ea).ț am cautat în glumă romanul şi * când într’o seară "’a spus — «Werther» — am simţit amândouă ca să devenim se-Am lucrat, cu d.na Sadova, îndrăgostite de «Werther» şi fermecau de imaginea dramatică, din ce în ce mai clară şi mai vie pentru noi, cu o stăruinţă şi o gravitate care ne-ar fi făcut să uităm aproape Balcicul, dacă marea, nu s’ar fi urcat aproape la ușe, în casa de pe mal a lui Boro °nia .— 4- *------ I scrim. 1 Am găsit în d-na Marietta Judová un admirabil tovarăș, pu care m’am înțeles minunat la Aecarca WM»* ■****•PHO«««*-* (Continuare în pagina 3-a) Lucia Demetrius De vorbă cu Lionel Barrymore Artistul Lionel Barrymore, bine cunoscut publicului nostru, se afă de câteva zile la Paris. El e fără îndoială cel mai vechi actor de cinematograf pentru că î joacă în filme încă înainte de a se fi înfiinţat Hollywood-ul. A făcut unui confrate Parisian următoarele declarații: — Am venit la Paris după ce am jucat la Londra împreună ce Robert Taylor în filmul: Yankee « Oxford». Sunt doisprezece ani de câne n’am mai fost la Paris. De altfel acum 25 de ani, pe la 1912 an fost elev al Academiei de pictura .talien. — Ați continuat să faceți pictură? — Da! In timpul liber. Chiar acum s’a deschis la New York o expoziţie cu tablouri de ale mele Sunt destul de apreciate în America. — Despre Greta Garbo? — Am fost adesea partenerii! Cretei Garbo. Am jucat în vre o jopt ființe cu ea. De câte ori ah, așteptat să turneze în câteva fii prilejul’ să-i fiu partener e o mare plăcere pentru mine. Se povestesc atâtea și atâtea aisupra misterioasei Greta Garbo. N’are nimic misterios decât misterul ce i se atribue. Eu o găsesc adorabilă. Lionel Barrymore a mai spus ca se întoarce la Hollywood unde e mc. ... Valabil azi MARȚI 1957 ca REDUCERE BIUs*.de intrare Pcnljir 1 Pericanfi «»•1 din Ctn«m»tojfr»f»I» Capiii») Hol Vi S«VV||, Forim, City, Oa»la, Nissa (fost Lidoj Mar*«, C*lr*«*»l, Vmi Llnui Cuponul pare valabU numai io sfi vsa reapectivH Ca acatt tmpon vă prauntați DIRECT l* caaa dmtmwtogrmfmimi »a «»«uv. sad* avifl fără slîâ f&ra aslitsi* reducerea ♦ Privind viaţa Tornai fanion... Cred că în realitate omul este monolingvit, nu poate şti bine decât o singură limbă. Or fi şi excepţe dar foarte puţine. Şi e curios că aceia cari spun că ei cunosc la perfecţie mai multe limbi fac greşeli în româneşte, astfel că nu poţi pune nici un temei pe lauda lor Se pare însă că există pentru anumiţi inşi o neputinţă totalălui de a stăpâni o limbă străină, dar măcar de a o putea vorbi până la a te înţelege. S’a întâmplat acest lucru cu un »ns, de altfel foarte pitoresc, un an»»me Gatulescu, paracliser al Capelei române din Paris. Acest Catulescu a făcut parte din categoria aceia de români cari se duc la Paris, c»» gând»» să-l cucerească. Nu »slutesc, şi ca să nu moară de foame, fac şi ei ce se prinde, Catulescu avea voce, cum era şi arătos şi nici prost nu era s’a făcut dascăl. D»»pă câtva timp s’a căsătorit cu o italiancă- deşi nu ştia nici italieneşte. Au avut şi copii, cari insă nu ştiau decât franţuzeşte, astfel că în familia Catulescumembrii nu se puteau înţelege decât foarte aproximativ. Curios este că tatăl nu se putea înţelege aproape deloc cu copiii- Dar totuş familia trăia în armonie. Un caz foarte curios de armonie, chiar de prietenie între două oameni cari nu stăpâneau aceia n limbă, l-am urmărit acum doi anişi staţiunea balneară Pyshan din Cehoslovacia. Aci se statornicise o prietenie la cataramă între un german, care nu ştia decât nemţeşte, şi un român — angrosist de coloniale care a dat numele unei statii de tramvai prin Labirint — care nu ştia boabă de nemţească. Ei bine aceştia doi erau văzuţi necontenit împreună la plimbare la masă, la ba»e* se căutau unul pe altul, şi un»»l n’ar îi luat o bere fără tovarăşul său. M’a pasionat într’o vreme să desleg misterul. N'am isb»»tit în să. « Iom Massoff Oaspeţi rari: Pianista exploza Myra Hess la Bucureşti t'debî a piansta .... . d-ra Myra Hess care face un turneu in principalele capitale europene, a sosit ori în Bucureşti şi va da un concert astăsară în sala Dalles sub auspiciile Asociaţiei anglo-române. D.ra Myra Hess este socotită azi una dintre cele mai cunoscute pianiste ale Angliei. ■ Distinsei artiste i s’a conferit de către Regele George , Ordinul de Comandor al Imperiului Britanic, o onoare care n’a mai fost acordată până acum nici unui alt instrumentist englez. A dat numeroase recitale in America si ţie co.|tinei,£ ptgcumi și' concerie acompa^^'orchestrele filarmonice fUți balheid ti marilor dirijori. Myra Hess a intei,nt.pt.a( multe lucrări contimporane. Deasemenea este foarte bine CUnoscută pentru interpretarea,, cliticilor și în special Bach, Bethlen, Brahms, Schuman și Școala •■•amanticăt ; IEÁ(419 , “ Myra Hess Riccaro Stricciari la Budapesta1 Celebrul bariton italian Riccardo Straccari a cântat cu mare succes la Budapesta rolul Renato din Balul mascat de Verdi având ca parteneră pe soprana Fila Flesch dela Opera din Vidul. Elisabeth Schumann la Londra Soprana Elisabeth Schumann a dat '»n concert de lieduri la Londra la Queens Hall a» un enorm succes. .Tr" *-**-• "