Rampa, ianuarie 1938 (Anul 21, nr. 5989-6003)

1938-01-01 / nr. 5989

A­ nul acesta s a săvârşit sub semnul rodniciei şi al belşugu­lui în artele plastice. Participarea României la Ex­­poziţia internaţională d­in Paris a fost un admirabil prilej de manifestare pentru o bună sea­mă din pictorii şi sculptorii no­ştri. A fost un stimulent şi, în acelaş timp, o posibilitate de a­­liniare. Pavilionul României, la care au colaborat numeroşi artişti, a reunit opere de valoa­re şi a dovedit nivelul înalt la care a ajuns plastica noastră. Sculpturile d-lor Ion Jalea, Cor­neliu Medrea, Mac Constantine­­scu şi ale d-nelor Milita Petra­­şcu, Cerna Emilian, Margareta­­ Cosăceanu, panourile istorice ale d-lui Teodorescu Sion, mo­zaicurile d-nei Nora Steriadi, picturile murale ale d-lor De­­m­ian şi ale soţilor Ana şi Aurel Jiquide, contribuţiile unor ar­tişti mai tineri ca d-ra Lena Constante şi d­. Paul Miracovici au dat Pavilionului românesc un caracter de preocupare arti­stică şi i-au ridicat nivelul şi prestigiul. Expoziţia de pictură şi sculp­tura românească, organizată, în cadrul Pavilionului, a dovedit valoarea de circulaţie univer­sală a plasticei noastre- iar pre­miile acordate de Comitetul in­ternaţional al Expoziţiei d-lor Fetinaşcu şi Iser pentru pictură şi d-lor Ion Jarea şi C. Medrea pentru sculptură consacră va­loarea excepţională a operii a­­cestor artişti. Tot anul acesta s’a reînfiin­ţat şi premiul naţional de pic­tură, care, din motive de eco­nomie fusese şters din budge­tul statului sub guvernul de teehnicieni. Prempiul naţional de pictură a revenit d-lui I. Teodorescu- Sion, încununând astfel o operă şi un om. Printre evenimentele plasti­ce cele mai semnificative ale a­­nului trebue să însemnăm şi re­întoarcerea în ţară a marelui sculptor Constantin Brâncuş, căruia i s-a încredinţat execu­tarea unui monument la Târgu- Jiu. Ar fi timpul ca şi Bucure­ştii să posede o operă de Brân­­cuş, artistul atât de preţuit pe­ste hotare, dar atât de puţin cunoscut la noi. Oficialitatea a început, anul acesta, să arate mai mult inte­res pentru artiştii noştri plas­tici. In urma memoriului pre­zentat Suveranului de d. Ştefan Popescu, preşedintele Societă­ţii pictorilor şi sculptorilor ro­mâni, s’au acordat câteva a­­vantagii artiştilor şi s’a votat o lege pentru reglementarea cum­parării operelor de artă de că­tre Stat. V­­ Astfel, s-au acordat pentru prima dată 30 de permise gra­tuite pe căile ferate pentru pic­tori şi sculptori şi o sumă de un­ milion de lei pentru construi­rea unui cămin pentru artişti. Desigur suma e modestă, aproa­pe infimă faţă de cele 80 mi­lioane lei pe cari le va primi sculptorul iugoslav Mestrovici, pentru monumentele primilor Regi ai României. Dar, e totuş un început şi un pas înainte fa­ţă de trecut. Participarea României la „Ex­poziţia Greco” de la Paris, cu cele opt capodopere ce aparţin colecţiei regale, precum şi con­tribuţia adusă de specialiştii ro­mâni la succesul a­cestei­­ex­poziţii de răsunet mondial au ridicat prestigiul ţării noastre în lumea artistică. În sfârşit, trebue să amintim, in această trecere în revistă a evenimentelor mai de seamă ale anului, încă două lucruri im­portante. Mai întâi constitui­rea asociaţiei „Arta” o grupa­re de mare prestigiu, care re­uneşte numele unora din cei mai de seamă maeştri ai pictu­rii noastre de la academicianul G. Petraşcu până la N. Dărăs­­cu, de la Iser până la Ştefan Po­­pescu, de la Steriadi­­ană la E. Stoenescu. Şi-apoi, numeroase­le expoziţii oficiale de artă streină cari îngădue o compa­raţie menită să pu­e în valoare stadiul înaintat al plasticei noa­stre în actuala configuraţie eu­ropeană. Expoziţiile­ de artă da­neză, poloneză precum şi expo­ziţia italiană de alb şi negru a­­rată că suntem mult mai înain­tăm­ în domeniul plastic decât cei cari ne vizitează. Astăzi plastica românia se si­tu­ează la loc de frunte, după pic­tu­ra franceză, în­erarhia artis­tică a Europei. • Avem­ pictori şi sculptori de mare valoare, avem colecţio­nari luminaţi. Trebue să salutam aci adu­cerea în ţară a primului tablou de Cezanne, o achiziţie făcută a­­nul acesta de un mare colecţio­nar. Trebue sa subliniem ecoul pe care lau avut marile manifes­tări de­ artă din Occident — de la acele minunate expoziţii ale capodoperelor artei franceze şi ale Maeştrilor artei indepen­dente, de la Paris, până la expo­ziţia Tintoretto din Veneţia şi Giotto din Florenţa. Numeroşii artişti şi amatori de artă din ţară cari au avut prilejul de a vizita Expoziţia internaţională de la Paris, au putut, admira o bună parte din cele mai strălucite capodopere ale patrimoniului artistic uni­versal. Sezonul plastic a fost îmbel­şugat anul acesta. Numărul să­lilor de expoziţii a devenit in­suficient faţă de mulţimea din ce în ce mai mare a expozanţi­lor. E destul să amintim că sălile Fundaţiei Dalles sunt reţinute până în Februarie 1939, adică­­pe un an şi trei lui înainte. Dar nu numai cantitativ a sporit producţia artistică, ci şi calitativ. Arta plastică este dintre toa­te artele româneşti aceea care s’a afirmat mai viguros, s’a im­pus la foc mai de frunte în ie­rarhia artistică a Europei şi a dovedit astfel resursele şi pute­rea de creaţie a geniului româ­nesc. Ionel Jieatu Anal Plastic Anul teatral O activitate bogată şi plină de emulaţie caracterizează, în special, a doua parte a anului care se termină azi. Se construesc săli noui, se în­fiinţează companii particulare, se extinde activitatea Teatrului Naţional pe o nouă scenă aju­tătoare. Capitala se împodobeşte cu două noui săli, una clădită de municipalitate şi destinată acti­vităţii Teatrului Naţional, alta construită din iniţiativa parti­culară. Săli moderne, luxoase, confortabile, intime destinate prin natura lor şi a scenelor re­duse, teatrului modern şi de ca­dru restrâns. Pe o astfel de scenă Teatrul Naţional reia vechia încercare de a creia un „Studio”, o scenă ajutătoare şi de extindere a ac­­tivităţii primului teatru de stat. Iniţiati­va a fost primită cu unanimă aprobare, ca răspun­zând unei reale necesităţi. Sunt într’adevăr prea multe şi întin­se obligaţiile de repertoriu ale primei noastre scene, pentru a putea face joc, în măsura în ca­re s’ar cuveni literaturei dra­matice originale şi în specia­ noilor piese româneşti. Pe de altă parte, desfiinţarea Teatre­lor Naţionale din trei oraşe ale provinciei au adus pe scena o­­ficială a Capitalei un contigent de actori, care mărind cadrele, înlesnea o lărgire a activităţii instituţiei de stat. Scurta activitate a Studioului, şi dibuirile pentru a face cu­noscut publicului noul teatru, nu dau încă răgazul de a trage concluzii din viaţa şi rosturile Studioului. Revenim totuş la re­comandarea pe care am făcut-o din chiar ziua când s a anunţat creerea lui. Principala menire a unui „Studio­ Naţional’" trebue să fie servirea literaturei origi­nale. Atâţi autori îşi aşteaptă rândul să fie jucaţi, atâţi anii se văd ţinuţi departe de teatru, din pricina greutăţilor de a se monta şi susţine un spectacol o­­riginal. Prin natura lui şi boga­ta înzestrare pe care i-o dă sce­na tutelară, Studioul­­poate şi trebue, chiar cu sacrificii, să se destine operei de susţinere şi creaţie a literaturei dramatice româneşti. ■ Teatrele particulare, urmând îndemnul ce l-am făcut adesea, de a’şi coordona activitatea, în­tr’o armonie care să excludă ri­valitatea, au trecut în anul ace­sta la o formulă şi mai larga, la o colaborare subt o singură con­ducere. Patru teatre de dramă şi co­medie şi-au pus laolaltă avutul şi efortul într’o activitate, care lasă să se întrevadă roade feri­cite. 1 O restrânsă viaţă teatrală a Capitalei, cu o populaţie de spectatori redusă, cariera orică­rei piese e foarte scurtă. Un tea­tru era astfel constrâns să re­prezinte 10—15 piese pe an, cu­ acelaş ansamblu de actori. Faptul că subt actualul regim al colaborării un actor poate fi văzut azi pe o scenă, mâine pe alta, în ansambluri de aspecte mereu înoite revifiază atmosfe­ra teatrală şi îi dă un nou puls de viaţă. Iar pe de altă parte teatrele îşi pot căuta interpreţii potriviţi rolurilor, nu numai în propria lor trupa, ci în tot lotul actorilor teatrelor particulare. ■ Totuş ca niciodată, cu toată emulaţia şi sporul de scene, nici o realizare nu s’a detaşat ca un mare succes. Câteva piese au realizat performanţe frumoase şi s’au impus atenţiei publicului spectator. Niciuna nu a atins succesul răsunător care domină întreaga stagiune şi o caracte­rizează. Aceiaș timiditate pe care o observăm de ani de zile în ale­gerea şi prezentarea pieselor ori­ginale, mai dăi­nuește încă­ în­cercarea de a pune actuala sta­giune subt semnul lui Caragia­­le, cu prilejul comemorării a 25 de ani dela moartea maestrului comediei româneşti, n’a dat un rezultat satisfăcător. intenţiajiea n’a trecut dincolo de un fapt frumos şi lăudat, fă­ră Insă aceea strălucită aureolă pe care^e r~urm­ăreau iniţiatorii şi o merita faptul. Tot in literatura românească nouă, în literatura care ’şi aş­teaptă zorile rampei întreve­dem evenimentul de mâine al teatrului românesc.V. Timuş Citiţi în pag. 6-a De vorbă cu d. Sandu Teleajei, directorul Teatralei Naţional din Iaşi O... în pag. 3-a cu tsnorul Tomei Spă­tare de la Opera Ro­mână din Cluj Viaţa şi cariera lui Const. Tănase Acum cinci ani, Constantin Tănase a acordat ziarului nos­tru un interview, în care-şi des­tăinuia începuturile carierei, viaţa şi năzuinţele sale. Astăzi, când un incendiu i-a distrus teatrul, cu atâta râvnă şi trudă înjghebat, socotim că amintirile şi viaţa lui C. Tana­se sunt de-o impresionantă ac­tualitate. Le redăm mai jos: — Cum ţi-a venit ideea să te faci actor? — Tata îmi spunea să mă fac impiegat la gară; vroia să mă vadă cu şapcă roşie şi in­stalat la casa mea. Impiegaţii de ga­ră„ a­u bi-b­e­rolaţi * pe vremea aceia şi în special unul ca mine, care avea şase clase de liceu, avea şansa să i se în­soare cu o zestre bunicică. Ca să mă fac însă „act­or”, cum spunea el, nici vorbă ! Totuşi, actorul a încolţit în mine pe ne­gândite, şi oarecum inconş­tient. Când eram copil, luam lăi­­cerele mamei, scoteam drape­rii din casă, şi făceam teatru, în curtea mare din faţa case­lor. Actualul general Iacob, şi el tot din Vaslui, juca roluri­le de fată. De câte orii veneau trupe de teatru în Vaslui, şi asta numai în timpul verii, pentru că pe vremea aceia nu exista sală închisă — trupe cum erau cele ale lui Nisipea­­nu, care jucau „Hoţii de codru şi hoţii de oraş’’, Bufienescu şi I. D. Ionescu care jucau sket­­sclniri, mult gustate de public pe vremea aceia,­­ căutam prin toate mijloacele posibile să trag eu cortina, aceasta fiind pe vremea aceia, cea mai mare fericire pentru mine. Reprezen­tabiile se dădeau la grădina „Ia­cob” şi înainte de specta­col, fanfara militară, aceasta pentru reclama spectacolului, cânta vre­o câteva marşuri în faţa in­trării. Când muzica termina, puneam şi eu mâna pe contra­bas, mă băgăm printre soldaţi, şi aşa ajungeam­­pe scenă lângă funia cortinei. Acuma de multe ori, se întâmpla ca sa mă prin­dă. Dar oamenii de serviciu, nu cam cunoşteau, căci eu eram un fel de spaimă a mahalalei. Şi aşa mă lăsau în pace. DEBUT IN „IDIŞ” Intr’o vară, s’a nimerit să vie la Vaslui, trupa lui Segalescu, care juca în „idiş”. Cum s’a întâmplat să le lipsească un ac­tor, şi cum­ eu stăteam la repe­ţiţ­ie şi pe deasupra mai ştiam şi evreeşte, mi-au pus o burtă, mi-au lipit nişte mustăţi şi ast­­fel am jucat rolul unui cârciu­­mar, căci deşi eram copil totuşi mam­ desvorţat de timpuriu, aşa că aveam aspectul unui om ma­tur. După ce am terminat patru clase de liceu, am plecat la Ia­şi, ca să mă prezint la exame­nul de admitere al liceului mi­litar.­ La vizita medicală, a­­veam lângă mine pe un candi­dat puţin adus din spate. Eu, musculos şi drept ca o lumâ­nare, îi tot şopteam : „ţin’te drept, că dacă nu, te respinge”. Rezultatul a fost că m’au res­pins pe mine, căci pe vremea aceia se preferau l­a li­ce­tele mi­litare, fii de militari. Mă gândeam să plec tocmai la Brăila ca să urmez mai de­parte liceul real. Dar într’o zi, nu am întâlnit cu învăţătorul şi scriitorii­ Ion Adam, care mi-a spus că urmează Universitatea libera la Bruxelles. Cum în tim­pul lipsei lui din ţară, avea ne­­voe de un suplinitor, Adam, văzându-mă abătut, ca să mă­ consoleze, mi a spus: „Mă Cos­­tica, mergi cu mine la Revizo­rat şi fac eu să te numească în­văţător”. Şi astfel, am a­juns în­văţător la şcoala din comuna Curseşti, plasă Rahova, în îm­prejurimile căruia, au avut loc­ vestitele lupte al­e lui Şt­efan cel Mare, de la Podul înalt şi Rahova. RĂZBUNARE De la început, mi-am dat sea­ma că numai cu duhul blân­deţii, voi putea atrage copiii spre şcoală. Şi de aceia, pen­tru început, am pus mai mult temei pe muzică şi pe gimnas­tică. Asta le-a plăcut şi de tin­de înainte învăţătorii trăgeau, elevii cu arcanul, acum veneau elevii de bună voe. Eram un (Continuare în pagina 4-a) if* f m ^M 'a?­ ill IBILEI DI. INTRARE Pentr­u 1 Persoana Valabil­a^i Vineri 31 Dec., sau mâine Sâmbătă l, Duminică 2 și Luni 3 Ianuarie 1938. co REDUCERE la V" ■•«Ivita ‘CI »mato graf «la Capitol. Ro*f, Savoy« Hy roraW'CltT. C*aia, »«■*■ O0*1 Lld°) M*«®« Catraaaal. t,,m Ll1“” kUi este valabil numeai in «lua teapedlva Ca unui cupon ni procentaţi DIM£cT lu cm ciutiuutofru­­fulul na teatru unde uvtţi fără uită UrmuUturi reducerea Enache Ionescu Câţi ani sunt de atunci? Eram într'im ajun dea Crăciun. Alcătuisem un cor, noi, băieţii din clasa­ 8-a a liceului Matei Basa­rab şi cea dintâi urare ,nu'_a­m­ dus­­să i-o facem lui Enache Ionescu, «profesorul» nostru. Eram vreo zece: Pândele, lung, crssuchiat, cu un cap prea mare, cât un bostan, care surâdea mereu şi îşi freca mâinile (îl poreclisem «cafeluţă»; Ti­ti Vasil­iu, cu bărbia brăzdată de o cicatrice, de o veselie­ mereu antrenantă; Ion V­asilescu, timid, punctual, ordonat ca un funcţio­nar de carieră; Melidon, care avea un cap rotund ca o sferă şi alţii. Enache Ionescu ne-a primit în biroul său d­in strada Cezar Boliac ne-a poftit să ne aşezăm printre vrafurile de cărţi, ne-a cinstit c­u un pahar de vin, pe care noi abia îndrăzneam să-l bem, a glumit cu noi şi ne-a vorbit aşa cum numai el ştia să vorbească. Pentru că Enache Ionescu era un om care cunoştea cuvintele magi­ce ce deschid drumurile suflete­lor.­­Era un poet şi un filosof. A scris şi versuri. Nu ştiu dacă le-a publicat. Dar în .Versurile sale plutea ecoul unei tristeţi a­­dânci şi resemnate, apărea o at­mosferă de clar-obscur, cu umbre multe care făceau şi mai vie lu­mina sufletului. Enache Ionescu îşi ascundea în­să coardele poetice sub masca li­nei ironii adeseori crude, dar în­totdeauna ,sclipitoare de inteligen­ţă. , Omul acesta care avea o imen­să cultură istorică ,şi artistica, o profundă înţelegere a lumii şi a vieţii, a trăit întotdeauna retras, în umbră.­­ In puţinele conferinţe ,pe car­e le-a ţinut mai întâiu la cercul cul­tural înfiinţat de noi la liceul Ma­tei Basarab şi mai târziu la Ate­neu, Enache Ionescu a desfăşu­­rat o viziune strălucitoare a Re­naşterii italiene şi o înţelegere­­şi cunoaştere Profundă a arteii, de la aceea a bizantinilor ,sau a maeştri­lor Quatro­centului, până la pieţe,­ra lui Nicolae Grigorescu. Dar nu numai conferinţele, ci şi lecţiile lui Enache Ionescu erau Vivian Bell (Continuare în pagina 2-a'/ Un foc la Davila Focul de la Eforie aduce me­reu în discuţii alte focuri ist­uc­­uite mai de mult în lumea, tea­trelor. Un actor mai în vârstă— i se supară dacă-i spui că e bă­­trân — povestea de un incendiu I foarte... original, în casa lui AI. Davila, care locuia pe vremea aceia în strada Zorilor, astăzi strada Aristide Demetriade. Davila, original în multe pri­­vinţi, avea in serviciul lui un fecior, fost matelot pe celebrul „Potemkin”. Plecând la vână­toare, lucru ce i se ’ntâmpla foarte des, Davila a lăsat fecio­rului să-i calce nişte pantaloni. „Potemkinistul”, s’a apucat de treabă, dar tocmai când era în toi, şi-a făcut apariţia un coleg de vas. Surprinsei fericit, fe­ciorul a lăsat maşina de călcat pe parchet şi a plecat să se cin­stească. Parchetul s’a ’ncins. In apro­piere se afla un dulap în care Davila îşi păstra felurite lucru­ri pentru vânătoare, între care şi mai multe cutii cu alice, iar pe un cat se afla un borcan cu peştişori aurii, f­ocul întinz­ându-se, fumul ră­bufnind în stradă, au fost che­­maţi pompierii, comandaţi de pitorescul colonel Tilică Urlă­­ţeanu, bine cunoscut în lumea teatrelor. Vă ’nchipuiţi că alinete au îi­n­ceput să facă explozie la scurte intervale, lucru ce era menit să zăpăcească pe cei can se apro­piau pentru potolirea focului. In sfârşit, focul a fost­ stins fără prea mari pagube. Victime: bie­ţii peştişori cari se aflau răspân­­diţi, unii lipiţi pe ziduri, în toa­tă încăperea. Şi în clădirea cu mulţi chi­riaşi toate au intrat în normal, afară de un singur lucru. Dat fiind cunoscuta violenţă a lui Davila, toţi se temeau de ce va puţi „potemkinistul”, din negi­jenţa căruia isbucnit focul. Ace­sta, deşi fost revoluţionar, tre­mura gândind ce-l aşteaptă. Davila, înştiinţat, trebuia să sosească dintr’un moment în­­tr’altul. Chiriaşii — era pe vre­mea când oamenii trăiau în oa­recare armonie şi chiriaşii alcă­tuiau un fel de mare familie — au hotărât ca în momentul apa­riţiei lui Davila, cineva, cu mai multă greutate, să-i iasă înainte pentru a l împiedica să facă ci­ne ştie ce, mai ales că venea de la vânătoare. Şi Davila a venit plin de gloanţe, căci chemat telegrafic, îşi intrerupsese vânătoarea. Ve­cinii au trecut prin panică. Vreo câţiva l-au înconjurat. Spre sur­prinderea tuturora, fostul di­rector al Teatrelor a spus doar atâta: „pleacă, să nu te mai văd”. Potemkinistul și-a luat gea­­mantănaşul și p’aici i-a fost dru­mul. loan Uf «««off

Next