Rampa, ianuarie 1938 (Anul 21, nr. 5989-6003)
1938-01-01 / nr. 5989
A nul acesta s a săvârşit sub semnul rodniciei şi al belşugului în artele plastice. Participarea României la Expoziţia internaţională din Paris a fost un admirabil prilej de manifestare pentru o bună seamă din pictorii şi sculptorii noştri. A fost un stimulent şi, în acelaş timp, o posibilitate de aliniare. Pavilionul României, la care au colaborat numeroşi artişti, a reunit opere de valoare şi a dovedit nivelul înalt la care a ajuns plastica noastră. Sculpturile d-lor Ion Jalea, Corneliu Medrea, Mac Constantinescu şi ale d-nelor Milita Petraşcu, Cerna Emilian, Margareta Cosăceanu, panourile istorice ale d-lui Teodorescu Sion, mozaicurile d-nei Nora Steriadi, picturile murale ale d-lor Demian şi ale soţilor Ana şi Aurel Jiquide, contribuţiile unor artişti mai tineri ca d-ra Lena Constante şi d. Paul Miracovici au dat Pavilionului românesc un caracter de preocupare artistică şi i-au ridicat nivelul şi prestigiul. Expoziţia de pictură şi sculptura românească, organizată, în cadrul Pavilionului, a dovedit valoarea de circulaţie universală a plasticei noastre- iar premiile acordate de Comitetul internaţional al Expoziţiei d-lor Fetinaşcu şi Iser pentru pictură şi d-lor Ion Jarea şi C. Medrea pentru sculptură consacră valoarea excepţională a operii acestor artişti. Tot anul acesta s’a reînfiinţat şi premiul naţional de pictură, care, din motive de economie fusese şters din budgetul statului sub guvernul de teehnicieni. Prempiul naţional de pictură a revenit d-lui I. Teodorescu- Sion, încununând astfel o operă şi un om. Printre evenimentele plastice cele mai semnificative ale anului trebue să însemnăm şi reîntoarcerea în ţară a marelui sculptor Constantin Brâncuş, căruia i s-a încredinţat executarea unui monument la Târgu- Jiu. Ar fi timpul ca şi Bucureştii să posede o operă de Brâncuş, artistul atât de preţuit peste hotare, dar atât de puţin cunoscut la noi. Oficialitatea a început, anul acesta, să arate mai mult interes pentru artiştii noştri plastici. In urma memoriului prezentat Suveranului de d. Ştefan Popescu, preşedintele Societăţii pictorilor şi sculptorilor români, s’au acordat câteva avantagii artiştilor şi s’a votat o lege pentru reglementarea cumparării operelor de artă de către Stat. V Astfel, s-au acordat pentru prima dată 30 de permise gratuite pe căile ferate pentru pictori şi sculptori şi o sumă de un milion de lei pentru construirea unui cămin pentru artişti. Desigur suma e modestă, aproape infimă faţă de cele 80 milioane lei pe cari le va primi sculptorul iugoslav Mestrovici, pentru monumentele primilor Regi ai României. Dar, e totuş un început şi un pas înainte faţă de trecut. Participarea României la „Expoziţia Greco” de la Paris, cu cele opt capodopere ce aparţin colecţiei regale, precum şi contribuţia adusă de specialiştii români la succesul acesteiexpoziţii de răsunet mondial au ridicat prestigiul ţării noastre în lumea artistică. În sfârşit, trebue să amintim, in această trecere în revistă a evenimentelor mai de seamă ale anului, încă două lucruri importante. Mai întâi constituirea asociaţiei „Arta” o grupare de mare prestigiu, care reuneşte numele unora din cei mai de seamă maeştri ai picturii noastre de la academicianul G. Petraşcu până la N. Dărăscu, de la Iser până la Ştefan Popescu, de la Steriadiană la E. Stoenescu. Şi-apoi, numeroasele expoziţii oficiale de artă streină cari îngădue o comparaţie menită să pue în valoare stadiul înaintat al plasticei noastre în actuala configuraţie europeană. Expoziţiile de artă daneză, poloneză precum şi expoziţia italiană de alb şi negru arată că suntem mult mai înaintăm în domeniul plastic decât cei cari ne vizitează. Astăzi plastica românia se situează la loc de frunte, după pictura franceză, înerarhia artistică a Europei. • Avem pictori şi sculptori de mare valoare, avem colecţionari luminaţi. Trebue să salutam aci aducerea în ţară a primului tablou de Cezanne, o achiziţie făcută anul acesta de un mare colecţionar. Trebue sa subliniem ecoul pe care lau avut marile manifestări de artă din Occident — de la acele minunate expoziţii ale capodoperelor artei franceze şi ale Maeştrilor artei independente, de la Paris, până la expoziţia Tintoretto din Veneţia şi Giotto din Florenţa. Numeroşii artişti şi amatori de artă din ţară cari au avut prilejul de a vizita Expoziţia internaţională de la Paris, au putut, admira o bună parte din cele mai strălucite capodopere ale patrimoniului artistic universal. Sezonul plastic a fost îmbelşugat anul acesta. Numărul sălilor de expoziţii a devenit insuficient faţă de mulţimea din ce în ce mai mare a expozanţilor. E destul să amintim că sălile Fundaţiei Dalles sunt reţinute până în Februarie 1939, adicăpe un an şi trei lui înainte. Dar nu numai cantitativ a sporit producţia artistică, ci şi calitativ. Arta plastică este dintre toate artele româneşti aceea care s’a afirmat mai viguros, s’a impus la foc mai de frunte în ierarhia artistică a Europei şi a dovedit astfel resursele şi puterea de creaţie a geniului românesc. Ionel Jieatu Anal Plastic Anul teatral O activitate bogată şi plină de emulaţie caracterizează, în special, a doua parte a anului care se termină azi. Se construesc săli noui, se înfiinţează companii particulare, se extinde activitatea Teatrului Naţional pe o nouă scenă ajutătoare. Capitala se împodobeşte cu două noui săli, una clădită de municipalitate şi destinată activităţii Teatrului Naţional, alta construită din iniţiativa particulară. Săli moderne, luxoase, confortabile, intime destinate prin natura lor şi a scenelor reduse, teatrului modern şi de cadru restrâns. Pe o astfel de scenă Teatrul Naţional reia vechia încercare de a creia un „Studio”, o scenă ajutătoare şi de extindere a activităţii primului teatru de stat. Iniţiativa a fost primită cu unanimă aprobare, ca răspunzând unei reale necesităţi. Sunt într’adevăr prea multe şi întinse obligaţiile de repertoriu ale primei noastre scene, pentru a putea face joc, în măsura în care s’ar cuveni literaturei dramatice originale şi în specia noilor piese româneşti. Pe de altă parte, desfiinţarea Teatrelor Naţionale din trei oraşe ale provinciei au adus pe scena oficială a Capitalei un contigent de actori, care mărind cadrele, înlesnea o lărgire a activităţii instituţiei de stat. Scurta activitate a Studioului, şi dibuirile pentru a face cunoscut publicului noul teatru, nu dau încă răgazul de a trage concluzii din viaţa şi rosturile Studioului. Revenim totuş la recomandarea pe care am făcut-o din chiar ziua când s a anunţat creerea lui. Principala menire a unui „Studio Naţional’" trebue să fie servirea literaturei originale. Atâţi autori îşi aşteaptă rândul să fie jucaţi, atâţi anii se văd ţinuţi departe de teatru, din pricina greutăţilor de a se monta şi susţine un spectacol original. Prin natura lui şi bogata înzestrare pe care i-o dă scena tutelară, Studioulpoate şi trebue, chiar cu sacrificii, să se destine operei de susţinere şi creaţie a literaturei dramatice româneşti. ■ Teatrele particulare, urmând îndemnul ce l-am făcut adesea, de a’şi coordona activitatea, într’o armonie care să excludă rivalitatea, au trecut în anul acesta la o formulă şi mai larga, la o colaborare subt o singură conducere. Patru teatre de dramă şi comedie şi-au pus laolaltă avutul şi efortul într’o activitate, care lasă să se întrevadă roade fericite. 1 O restrânsă viaţă teatrală a Capitalei, cu o populaţie de spectatori redusă, cariera oricărei piese e foarte scurtă. Un teatru era astfel constrâns să reprezinte 10—15 piese pe an, cu acelaş ansamblu de actori. Faptul că subt actualul regim al colaborării un actor poate fi văzut azi pe o scenă, mâine pe alta, în ansambluri de aspecte mereu înoite revifiază atmosfera teatrală şi îi dă un nou puls de viaţă. Iar pe de altă parte teatrele îşi pot căuta interpreţii potriviţi rolurilor, nu numai în propria lor trupa, ci în tot lotul actorilor teatrelor particulare. ■ Totuş ca niciodată, cu toată emulaţia şi sporul de scene, nici o realizare nu s’a detaşat ca un mare succes. Câteva piese au realizat performanţe frumoase şi s’au impus atenţiei publicului spectator. Niciuna nu a atins succesul răsunător care domină întreaga stagiune şi o caracterizează. Aceiaș timiditate pe care o observăm de ani de zile în alegerea şi prezentarea pieselor originale, mai dăinuește încă încercarea de a pune actuala stagiune subt semnul lui Caragiale, cu prilejul comemorării a 25 de ani dela moartea maestrului comediei româneşti, n’a dat un rezultat satisfăcător. intenţiajiea n’a trecut dincolo de un fapt frumos şi lăudat, fără Insă aceea strălucită aureolă pe care^e r~urmăreau iniţiatorii şi o merita faptul. Tot in literatura românească nouă, în literatura care ’şi aşteaptă zorile rampei întrevedem evenimentul de mâine al teatrului românesc.V. Timuş Citiţi în pag. 6-a De vorbă cu d. Sandu Teleajei, directorul Teatralei Naţional din Iaşi O... în pag. 3-a cu tsnorul Tomei Spătare de la Opera Română din Cluj Viaţa şi cariera lui Const. Tănase Acum cinci ani, Constantin Tănase a acordat ziarului nostru un interview, în care-şi destăinuia începuturile carierei, viaţa şi năzuinţele sale. Astăzi, când un incendiu i-a distrus teatrul, cu atâta râvnă şi trudă înjghebat, socotim că amintirile şi viaţa lui C. Tanase sunt de-o impresionantă actualitate. Le redăm mai jos: — Cum ţi-a venit ideea să te faci actor? — Tata îmi spunea să mă fac impiegat la gară; vroia să mă vadă cu şapcă roşie şi instalat la casa mea. Impiegaţii de gară„ au bi-berolaţi * pe vremea aceia şi în special unul ca mine, care avea şase clase de liceu, avea şansa să i se însoare cu o zestre bunicică. Ca să mă fac însă „actor”, cum spunea el, nici vorbă ! Totuşi, actorul a încolţit în mine pe negândite, şi oarecum inconştient. Când eram copil, luam lăicerele mamei, scoteam draperii din casă, şi făceam teatru, în curtea mare din faţa caselor. Actualul general Iacob, şi el tot din Vaslui, juca rolurile de fată. De câte orii veneau trupe de teatru în Vaslui, şi asta numai în timpul verii, pentru că pe vremea aceia nu exista sală închisă — trupe cum erau cele ale lui Nisipeanu, care jucau „Hoţii de codru şi hoţii de oraş’’, Bufienescu şi I. D. Ionescu care jucau sketsclniri, mult gustate de public pe vremea aceia, căutam prin toate mijloacele posibile să trag eu cortina, aceasta fiind pe vremea aceia, cea mai mare fericire pentru mine. Reprezentabiile se dădeau la grădina „Iacob” şi înainte de spectacol, fanfara militară, aceasta pentru reclama spectacolului, cânta vreo câteva marşuri în faţa intrării. Când muzica termina, puneam şi eu mâna pe contrabas, mă băgăm printre soldaţi, şi aşa ajungeampe scenă lângă funia cortinei. Acuma de multe ori, se întâmpla ca sa mă prindă. Dar oamenii de serviciu, nu cam cunoşteau, căci eu eram un fel de spaimă a mahalalei. Şi aşa mă lăsau în pace. DEBUT IN „IDIŞ” Intr’o vară, s’a nimerit să vie la Vaslui, trupa lui Segalescu, care juca în „idiş”. Cum s’a întâmplat să le lipsească un actor, şi cum eu stăteam la repeţiţie şi pe deasupra mai ştiam şi evreeşte, mi-au pus o burtă, mi-au lipit nişte mustăţi şi astfel am jucat rolul unui cârciumar, căci deşi eram copil totuşi mam desvorţat de timpuriu, aşa că aveam aspectul unui om matur. După ce am terminat patru clase de liceu, am plecat la Iaşi, ca să mă prezint la examenul de admitere al liceului militar. La vizita medicală, aveam lângă mine pe un candidat puţin adus din spate. Eu, musculos şi drept ca o lumânare, îi tot şopteam : „ţin’te drept, că dacă nu, te respinge”. Rezultatul a fost că m’au respins pe mine, căci pe vremea aceia se preferau la licetele militare, fii de militari. Mă gândeam să plec tocmai la Brăila ca să urmez mai departe liceul real. Dar într’o zi, nu am întâlnit cu învăţătorul şi scriitorii Ion Adam, care mi-a spus că urmează Universitatea libera la Bruxelles. Cum în timpul lipsei lui din ţară, avea nevoe de un suplinitor, Adam, văzându-mă abătut, ca să mă consoleze, mi a spus: „Mă Costica, mergi cu mine la Revizorat şi fac eu să te numească învăţător”. Şi astfel, am ajuns învăţător la şcoala din comuna Curseşti, plasă Rahova, în împrejurimile căruia, au avut loc vestitele lupte ale lui Ştefan cel Mare, de la Podul înalt şi Rahova. RĂZBUNARE De la început, mi-am dat seama că numai cu duhul blândeţii, voi putea atrage copiii spre şcoală. Şi de aceia, pentru început, am pus mai mult temei pe muzică şi pe gimnastică. Asta le-a plăcut şi de tinde înainte învăţătorii trăgeau, elevii cu arcanul, acum veneau elevii de bună voe. Eram un (Continuare în pagina 4-a) if* f m ^M 'a? ill IBILEI DI. INTRARE Pentru 1 Persoana Valabila^i Vineri 31 Dec., sau mâine Sâmbătă l, Duminică 2 și Luni 3 Ianuarie 1938. co REDUCERE la V" ■•«Ivita ‘CI »mato graf «la Capitol. Ro*f, Savoy« Hy roraW'CltT. C*aia, »«■*■ O0*1 Lld°) M*«®« Catraaaal. t,,m Ll1“” kUi este valabil numeai in «lua teapedlva Ca unui cupon ni procentaţi DIM£cT lu cm ciutiuutofrufulul na teatru unde uvtţi fără uită UrmuUturi reducerea Enache Ionescu Câţi ani sunt de atunci? Eram într'im ajun dea Crăciun. Alcătuisem un cor, noi, băieţii din clasa 8-a a liceului Matei Basarab şi cea dintâi urare ,nu'_am dussă i-o facem lui Enache Ionescu, «profesorul» nostru. Eram vreo zece: Pândele, lung, crssuchiat, cu un cap prea mare, cât un bostan, care surâdea mereu şi îşi freca mâinile (îl poreclisem «cafeluţă»; Titi Vasiliu, cu bărbia brăzdată de o cicatrice, de o veselie mereu antrenantă; Ion Vasilescu, timid, punctual, ordonat ca un funcţionar de carieră; Melidon, care avea un cap rotund ca o sferă şi alţii. Enache Ionescu ne-a primit în biroul său din strada Cezar Boliac ne-a poftit să ne aşezăm printre vrafurile de cărţi, ne-a cinstit cu un pahar de vin, pe care noi abia îndrăzneam să-l bem, a glumit cu noi şi ne-a vorbit aşa cum numai el ştia să vorbească. Pentru că Enache Ionescu era un om care cunoştea cuvintele magice ce deschid drumurile sufletelor.Era un poet şi un filosof. A scris şi versuri. Nu ştiu dacă le-a publicat. Dar în .Versurile sale plutea ecoul unei tristeţi adânci şi resemnate, apărea o atmosferă de clar-obscur, cu umbre multe care făceau şi mai vie lumina sufletului. Enache Ionescu îşi ascundea însă coardele poetice sub masca linei ironii adeseori crude, dar întotdeauna ,sclipitoare de inteligenţă. , Omul acesta care avea o imensă cultură istorică ,şi artistica, o profundă înţelegere a lumii şi a vieţii, a trăit întotdeauna retras, în umbră. In puţinele conferinţe ,pe care le-a ţinut mai întâiu la cercul cultural înfiinţat de noi la liceul Matei Basarab şi mai târziu la Ateneu, Enache Ionescu a desfăşurat o viziune strălucitoare a Renaşterii italiene şi o înţelegereşi cunoaştere Profundă a arteii, de la aceea a bizantinilor ,sau a maeştrilor Quatrocentului, până la pieţe,ra lui Nicolae Grigorescu. Dar nu numai conferinţele, ci şi lecţiile lui Enache Ionescu erau Vivian Bell (Continuare în pagina 2-a'/ Un foc la Davila Focul de la Eforie aduce mereu în discuţii alte focuri istucuite mai de mult în lumea, teatrelor. Un actor mai în vârstă— i se supară dacă-i spui că e bătrân — povestea de un incendiu I foarte... original, în casa lui AI. Davila, care locuia pe vremea aceia în strada Zorilor, astăzi strada Aristide Demetriade. Davila, original în multe privinţi, avea in serviciul lui un fecior, fost matelot pe celebrul „Potemkin”. Plecând la vânătoare, lucru ce i se ’ntâmpla foarte des, Davila a lăsat feciorului să-i calce nişte pantaloni. „Potemkinistul”, s’a apucat de treabă, dar tocmai când era în toi, şi-a făcut apariţia un coleg de vas. Surprinsei fericit, feciorul a lăsat maşina de călcat pe parchet şi a plecat să se cinstească. Parchetul s’a ’ncins. In apropiere se afla un dulap în care Davila îşi păstra felurite lucruri pentru vânătoare, între care şi mai multe cutii cu alice, iar pe un cat se afla un borcan cu peştişori aurii, focul întinzându-se, fumul răbufnind în stradă, au fost chemaţi pompierii, comandaţi de pitorescul colonel Tilică Urlăţeanu, bine cunoscut în lumea teatrelor. Vă ’nchipuiţi că alinete au îinceput să facă explozie la scurte intervale, lucru ce era menit să zăpăcească pe cei can se apropiau pentru potolirea focului. In sfârşit, focul a fost stins fără prea mari pagube. Victime: bieţii peştişori cari se aflau răspândiţi, unii lipiţi pe ziduri, în toată încăperea. Şi în clădirea cu mulţi chiriaşi toate au intrat în normal, afară de un singur lucru. Dat fiind cunoscuta violenţă a lui Davila, toţi se temeau de ce va puţi „potemkinistul”, din negijenţa căruia isbucnit focul. Acesta, deşi fost revoluţionar, tremura gândind ce-l aşteaptă. Davila, înştiinţat, trebuia să sosească dintr’un moment într’altul. Chiriaşii — era pe vremea când oamenii trăiau în oarecare armonie şi chiriaşii alcătuiau un fel de mare familie — au hotărât ca în momentul apariţiei lui Davila, cineva, cu mai multă greutate, să-i iasă înainte pentru a l împiedica să facă cine ştie ce, mai ales că venea de la vânătoare. Şi Davila a venit plin de gloanţe, căci chemat telegrafic, îşi intrerupsese vânătoarea. Vecinii au trecut prin panică. Vreo câţiva l-au înconjurat. Spre surprinderea tuturora, fostul director al Teatrelor a spus doar atâta: „pleacă, să nu te mai văd”. Potemkinistul și-a luat geamantănaşul și p’aici i-a fost drumul. loan Uf «««off