Rampa, iulie 1942 (Anul 2, nr. 31-34)

1942-07-05 / nr. 31

„R­AMPA2 «•«■■■■BnissnaMHiRB® 4i*'9SBSfbr'*niaBBBBBaBBBB REGISORUL ZILEI: Volker von Collande Un actor marcant este desigur tânărul Volker von Collande, care a făcut o plăcută impresie specta­torilor în fimul ,,Gospodărie de burlaci” — jucat cu mult succes în străinătate. Se pare însă că von Collande nu era satisfăcut de succesele artisti­ce în film, neglijând ecranul în fa­voarea teatrului. Aici a făcut pri­ma încercare în domeniul regiei. Ideile sale au prins, pub­icul l-a apreciat şi Volker von Collande, ar­tistul cu muşchi de oţel se pomeni peste noapte regisor de teatru. Har actorul continuă să joace; producătorii îi ofereau mereu roluri noi. Succesele sale de actor nu-i mulţumeau însă complect. El vrea să fie regizor. După câteva luni de încercări za­darnice de a obţine un contract de regizor, Volker von Collande găsi un producător optimist care-i acor­dă toată încrederea. Volker Von Collande pregăti ur­gent un scenariu intitulat „Zwei in einer grossen Stadt” și începu tur­narea,. După multe încercări von Coll­an­­de descoperi o fată tânără spor­tivă și plină de talent pe care ho­tărî s-o lanseze în filmul său. Monika Burg este numele noii vedete, despre care se scrie mult în ziare în ultimul timp. Volker von Collande n’a utilizat nicio vedetă consacrată în filmul său; filmul este jucat complect de debutanți, dar fiecare devine prin acest fim vedetă, întâi Mariane Simson, o adolescentă picantă cu un humor dulce care aminteşte pe Deana Durbin. Carl John este vedeta masculină a filmului. Fără să fie un băiat frumos, Carl John reuşeşte să-şi câştige simpatia prin jocul său degajat şi prin statura sa spor­tivă. Volker von Collande şi-a rezervat rolul unui ofiţer de marină, un rol de puţină importanţă aşa cum obicinuiesc de obicei actorii regi­sori. Dar „24 ORE DRAGOSTE” lan­sează un regisor nou de înalte re­surse cinematografice, un regisor al filmului modern. Volker von Collande soseşte la timp fiindcă cinematograful euro­pean duce lipsă de regisori de ta­lia sa. v * se * «*ni wmmmm»mm «rmb & Apareîn curând: mr a in „Editura contesupon volumul tar­im» de 1MEAGU RĂDULESCU *»BM®«fflBBBBBBfflBBK8fBES»BS®E!»BBBiS®MB»BHSffc ’ Vedetele în vacanţă: Maria Andergast şi Hilde Jansen, la un match de foot-ball. Monika Burg şi Carl Holm In filmul: „24 ore de dragoste” Mazwă uşoară TANGOUL 1Urmare din pag. l­ar jazzul descălicară la Paris bizari caballeroşi foarte pintenaţi şi foar­te înecaţi în ciucuri, şaluri şi şal­vari de mătase. Se numeau Bian­co, Gardel, Bach’cha. & Comp. Purtau ghitare şi bandoneoane şi cântau languros nostalgice tan­­gouri argentinian*). Dar ritmul acestor tangouri di­ferea de cel din 1915. Tangoul post­belic are in general ca acom­paniament pat'u timpi egal de ac­centuați într’o măsură, pe când tangoul 1913 păstra acompania­mentul habanmei, adică accent pe timpul I și pe timpul IV. In plus se executa intr'un tempo mai mis­cat­. La noi primul care a lansat tan­goul a fost regretatul Alex Leon (e vorba de tangoul românesc), l-a urmat Ion Vasilescu care a dat impuls tangotechniei autoh­tone. Succese în serie au mai făcut printre primii: Nello Manzatti, si Petre Andreetti, anoi, ... etc. In acest etc., se cuprin­­ toţi care au venit după. Curios insă că nici la noi m­ei aiurea in Europa forma melodică argentiniană nu sa păstrat, ci fie­care ţară şi-a adaptat mai mult sau mai puţin romanţa proprie în ritmul tangoului. Italienii şi Spa­niolii excelează o melodie, deoa­rece canţonetele lor erau cele mai adaptabile genului. La noi afară de fraza melodică a vechei roman­ţe a prins in public o formulă şa­blon, care este un compromis în­tre tangoul francez şi cel german. Formulă deloc fericită pentru că repetându-se la exces a devenit oribil de vulgară şi asta o dato­răm unor recenţi „compozitori", cari cu tot dinadinsul coboară tan­goul­ până la cea mai nenorocită treaptă a formelor muzicale, exis­tente în muzica uşoară. Doamnelor şi Domnilor „Com­pozitori cu orice preţ" prea dese­ori otrăviţi ascultători la radio cu muzică uşoară, care nu-i nici u­şoară şi nici muzici, ci o inşi­pi­re vulgară de sunete puse pe por­tativ. B­elul portativ care supor­t atâtea / GH DENDRINO Primul film de aventuri al slam sum­­sar­ia Hew-Frisco Studiourile germane „BAVARIA” au realizat pentru prima oară un film de aventuri, de goane nebune prin stepele din vestul Canadei, cu călăreţi intreprizi, cu intrigi în jurul lăco­miei pentru aur, cu atmosferă încăr­cată de patimi, de bachanale şi sen­timente josnice. Studiourile americane ne-au dat a­­deseori astfel de filme, din epoca colonizării Statelor din Sud şi a Ca­nadei, iar regizorii lor au redat întot­deauna pictural poezia acestor epoci. Sarcina americanilor era mult uşu­rată, deoarece trecutul istoric astfel evocat nu era încă pierdut în negura timpurilor şi a uitării şi pentru că ei puteau cunoaşte reacţiile compatrioţi­lor lor, sufletul lor, concepţia lor. Meritul noului film „AUR IN NEW­ FRISCO” apare deci cu atât mai mare cu cât studiourilor germane le lipsea tradiţia călăuzitoare şi prece­dentul. Realizarea germană porneşte de la o epopee, epopeea căutătorului de aur şi sfârşeşte prin a lua caracterul unei farse. Nu lăcomia după aur l-a în­demnat pe Franck Norton să porneas­că în goană după preţiosul metal, ci răzbunarea tatălui său, spoliat de un hain la inimă. Până la urmă şi cu a­­jutorul unei fete drăgălaşe, el se va lăsa înduplecat şi ura se va transfor­ma în dragoste şi iertare pentru păca­tele intrigantului. Realizat în regia lui Paul Verhoe­­ven, într-un ritm dinamic, cu culoare locală, filmul se bucură de o interpre­tare aleasă. In rolul lui Franck Nor­ton apare actorul Hans Sphnker, băr­bat puternic, cu râsul spontan şi ini­mă deschisă. Prin pădurile seculare ale Canadei, străbătând şesuri întinse şi dune de nisip, întotdeauna vesel, însu­fleţit de simţul dreptăţii, el conduce cu brio întreaga acţiune şi realizează prototipul eroului iute la mânie dar şi pregătit la iertare-Otto Wernicke, în rolul hainului bancher Pepper, Annie Markart în acel al soţiei sale, drăgălaşele Ellen Frank şi Hilde Jansen, alcătuesc îm­­preună cu inteligentul Carl Wery an­samblul distribuţiei. Amatorii de senzaţii tari, de curse de cai, dornicii de aventuri vor găsi în acest film hrana unor îndelungate ore de nostalgie şi de vis. După Ilse Werner, studiou­rile germane au descoperit o nouă vedetă cu posibilităţi de ,,star" mondial în persoana blondei Monika Burg. Ilse Werner este gingaşe, plăpândă brunetă, cu ochi mari de copil şi un zâmbet ştren­găresc de şcolăriţă. Monika Burg este tocmai contrariul­ înaltă, bine făcută sportivă, energică, plină de sănătate şi temperament. E mai femeni­­nă, mai cochetă iar zâmbetul ei nu e copilăresc ci feciorel­nic, ca un chip de madonă. Monika Burg întruchipează frumuseţea fetei moderne de azi în adevărata concepţie a cuvântului, un „Coctail" — cum a numit-o un coleg inspi­rat în coloanele unei gazete suedeze — şi’ntr’adevăr, ce nare Monika Burg? Totul! O siluetă sportivă, picioare de dansatoare, mâini subţiri şi lungi, un pâr blond natural departe de a fi cel banal pla­­tin, un nas clasic, o frunte bom­bată, un şirag de perle care le mai spune şi dinţi şi doi ochi imenşi asemănând culoarea mărilor şi albastrul cerului. Este deci de mirare ca un actor de talia lui Volker von Collande, să fie inspirat de a face un film cu ea? Un film fără pretenţii, un film de de­but. Dar primele scene au dat re­­z­ultate atât de satisfăcătoare că von Collande a întrerupt turnarea și a pregătit un sce­nariu nou, original, menit să prezinte publicului o fată tâ­nără, frumoasă şi talentată. Titlul filmului este „24 ORE DRAGOSTE” (Zwei in einer grossen Stadt) film care s-a bucurat de un succes în premi­era de la Berlin lansând deo­dată un regisor în persoana lui Volker von Collande şi a ve­detei Monika Burg, care a în­trecut toate aşteptările publicu­lui. „24 ORE DRAGOSTE" se bucură de un scenariu original condus cu măestrie de mâna lui Collande care şi-a rezervat şi un rol mic (locotenent de marină) în acest film de suc­ces. Marianne Simson şi Carl John sunt alţi doi debutanţi cari vor place poate mai mult decât ma­joritatea vedetelor cunoscute. Filmul istoriseşte viaţa a doi orfani dintrun oraş mare, în goană după fericire. Vor reuşi ei oare să o găsească? „24 ORE DRAGOSTE” ne dă un răspuns frumos brodat pe o superbă avalanşă de încurcă­turi hazlii. „24 ORE DRAGOSTE" este un film bun cu o vedetă al cărei nume trebuie reţinut: Monika Burg. Şezători pentru — pării­nt— D. Tomescu, Ministru al Sănătăţii a invitat pe­­ George Baldovin să orga­nizeze şezători artistice pentru răniţii din spitalele de provincie, zonă inte­rioară In acest scop , Baldovin is face o echipă de artişti valoroşi pentru a porni în turneu­ Anneluise Uhlig Cea mai elegantă vedetă din noua generaţie a filmului european este fără îndoială Anneluise Uhlig, a că­rei figură interesantă a stârnit senza­ţie la Berlin. Dar din primul moment Anneluise Uhlig s-a impus prin eleganţa sa. Fără a fi excentrică, şi fără a face exces de lux Anneluise Uhlig reu­şeşte să impună o modă tinerească şi foarte femenină. Născută şi crescută la Berlin, tâ­năra vedetă a visat să ajungă „stea” de cinema, un vis copilăresc care s’a realizat printr’un noroc neaşteptat în persoana unui operator. Eri într’o dimineaţă de toamnă­ ­BflBBBSBBBBBBBBBBBB' HELMUTH OZYGUS in una din gările mari ale Berlinului descinde o fată vioaie cu o pălărioară mică şi bagaje multe. Anneluise Uhlig însoţită de 300 mărci — daţi de maica la plecare — soseşte la Ber­lin să-şi încerce norocul In film. O coincidenţă sau providenţă vrea ca tânărul care-i ajută să găsească un hamal este chiar un operator al studiourilor Ufa. Tânărul necunoscut va ajuta fru­moasei provinciale să pătrundă în tai­nele studiourilor, ba chiar să facă probă de film.­­"*■ De aci şi până la glorie poate fi o veşnicie sau numai un pasi In ca­zul Anneluisei Uhlig a fost deajuns un pas-Au trecut cinci ani de atunci, Anne­luise Uhlig a ajuns vedetă. Fotogra­fia ei ilustrează fațadele marilor ci­nematografe din toată lumea, totale­­tele ei sunt fotografiate de toate re­vistele de modă, ar zâmbetul ei can­did aduce numai cuvinte de laudă în revistele de specialitate. De curând Anneluise Uhlig a ter­minat un nou film „CADE CORTI­NA” care-i prilejuieşte o frumoasă creaţie dramatică, alături de Gustav Knuth, eroul din „Nunta spânzura­tului". Un rol de seamă deţine aci Elfie Mayerhofer micuţa vedetă a fil­mului „Povestiri vieneze". „CADE CORTINA” oferă Anne­luisei Uhlig şi posibilitatea de a lansa câteva modele interesante şi de un real efect, realizând-o pe Hilde Sessak, care deţine aici rolul unei subrete consacrate. O voce frumoasă complectează ar­monia talentelor ei multiple. „CADE CORTINA" va fi noul program al cinematografului „TRIA­NON”. ® B?JIWBW 1*«B*IB«SIBR1!B»BV * m­m­m * M­­F m BS *? m w «r «­ess» tt * «2 j ' *5 59 Asortiment comp ect de SPECIALITĂȚI MEDICALI »RUGURI, CHIMICALE SI A­RTICOLE 191 1‘AltHMEltifc LA PREȚUI! MJMAI 1,4 mmnmm sf. g

Next