Rampa, septembrie 1942 (Anul 2, nr. 40-43)

1942-09-06 / nr. 40

Asortiment complect de SPRIALITATIMEDICALE Dull (»Ulii. CflllMIMLE SI AliT.WILE NE IMIil UHEil.E LA CHEI Ulii NE LOlOilltATA AIVM.il U DROGHERIA SF. GHIEORGHE In piaţa Sf. Gheorghe - - Lângă l’dolaria I’erislri ie.eion: 02.10 Antinomii teatrale Antiteza-Regisor ii „Nicio regizare scenica regisorala nu poate fi „subordonată, total formei si conținutului operei literare dramatice, pentru a depinde exclusiv de tehnica arhitectonică si de viziunea autorului dramatic". Regisorul având în fața ca o operă dramatică scrisă, caută să descopere la lectură Idem fundamentală cu ajutorul căreia să se poată orienta în conţinutul lucrării pentru a o interpreta. Materialul din care este alcătuită lucrarea, este Simbolul cultural convenţional „cuvăntul”. Acest material cuprinde In sine un sens Simbolic compus din două valori diferite: una personală individuală cu caracter particular, cealaltă generală cu caracter prototip ideal. Să admitem ipoteza că autorul artist a însușit pe deplin in gândirea lui o idee dela care a pornit și că ea s’a desvoltat In intelect In mod normal alimentată de trăirile echivalente din forurile lui biologice. — Procesul de compunere și descompunere, pierderi și adăugiri și cel asociativ al elementelor de trăire produc o schimbare a formei și a gradului de intensitate determinând echivocuri de valori simbolice în cuvintele întrebuinţate. — Stările de trăire şi gândire nu pot avea o traducere exactă în cuvintele simboluri alcătuite, ci numai una aproximativă. — Deci cuvântul Întrebuinţat ca simbol echivalent gândirii şi trăirii autorului artist nu va avea o valoare absolută, ci una relativă, al simbolurilor înglobate In legile cauzalităţii îşi pierde Valabilitatea arhitectonică după gradul de interpretare al valorii simbolice pe care o dă regisorul. Aşa zisul „stil" al opării nu reprezintă altceva decât supieţa alcătuirii frazelor, nici decum o armoniei simbolurilor. Armonia acestora se produce doar in psihicul regisorului Cetitor. Din cele expuse până aci re*** n1 vrsiunea artistică a autorului e dependentă de simbolul cuvintelor Intre,buințate. Aceste cuvinte simbol sunt susceptbile de infinite interpretări după puterea de înţelegere şi gradul de cultu ’ă al regisorului. Aşadar opera dramatică teatrică fiind o realizare individuală personală, dintr’un material de schimb cut furat convenţional — cuvântul — a cărui valoare simbolică cu valabilitate interindividuală particulară căt și inter culturală generală, variază interpretativ de la individ la individ Nu poate avea un caracter absolut, de sustin.it ir *ri cod’ui technic arhi‘ertenie ir care a fost ’e'.'izată de autorul damatic. Existența ei absolută este numai da ordin tt chitic, adică, necetită şi nejucată, ţipăită. Ca să existe organic însă, teatral, trebue să se transubiectiveze în forma scenică,organico-popular spus : să fie jucată, înscenările dramaturgice-regisorale fiind şi ele la răndul lor o crecaţiune individuală personală a regisorului, dependentă exclusiv de valorile materialului simbol convențional „cu vântul’ a căror interpretări se schimbă la infinit, — realizarea lor sceniro-regizorală implică o concepție arbritară personală. Iuire abstracţie şi realizare Aşadar trăirile specifice sunt transformate în el după gradul de concepere şi sensibilitate a artistului şi nu după idee, deci valoarea simbolică a cuvântului va lua caracterul ideii individuale particulare. Ideea la început abstractă îşi pierde valoarea ei simbolică în general, de îndată ce trăirile adequate au suferit procesul psicologic al evoluţiei. Concretizarea trăirilor se infăptueşte prin materia ce animă fenomenul trăirii: sentimentul. Sentimentul odată cristalizat tinde să se exteriorizeze. Acest fenomen de exteriorizare se întâlneşte atât la individul comun, cât şi la cel rafinat, în special la artist. Dacă la omul obişnuit exprimările, exteriorizări se obiectivează direct atât printr’un vocabular simbolic cu valabilitate interindividuală, cât şi însoţite de gest şi mimică; la artist în speţă dramaturg obiectivarea se produce prin gândire in expresii simbolice — cuvinte — grafice mai puţin mimica şi gestul. Aceste cuvinte — exprimări prin semne grafice — au o valoare convenţională atât interindividuală particulară cât şi interculturala generaţia alcătuind literatura dramatică. Valoarea simbolică a cuvintelor şi alcătuirea lor în fraze sunt arbitrare. De aceea valorile simbolice convenţionale interindividuale particulare sunt înţelese mai uşor de cetitor fiindcă au laturi cunoscute şi comune în fantezie şi intelect, iar valorile simbolico-convenţionale nu sunt cunoscute in majoritatea cazurilor, fiindcă valoarea lor este abstractă, ca funcţiune raţională. Ideea ideal pe care o interceptează regisorul in timpul lecturii şi al lucrului există ca fir conducător şi de comparaţie, dar nu în opera, ca simbol, ci ca o proecţiune psiho-raţionala a regizorului. Unde intervine regisorii In sensul acesta tragem concluziile că întreaga operă artistică dramatică este atât ca formă cât şi conţinut o concepere pur individuală şi personală, obiectivată prin cuvnte scrise de autor, iar Idealizarea simbolurilor prototipe valabile !# 'general Sunt proecţiuni Individuale şi forme interpretative arbitrare ale regisorului. Deci opera artistică este susceptibilă de interpretări scenice felurite fiindcă sistemul technical hitectonic VITRINA LIBRĂRIILOR Emilio Salgari: Minunile anului 2000, Aventuri IEditura ContemporanăI. In colecţia de cărţi pentru copii editată de „Contemporana” a mai aparut un volum valoros: „Minunile anului 2000”, versiuna românească a lucrării popularului scriitor italan Emilio Salgari. Toate binefacerile civilizaţiei, ştiinţei şi descoperirilor miraculoase, Emio Salgari le adaptează şi le îmbină in povestirile lui fantastice într’o formă amuzantă şi de pitoresc neprevăzut-Ce candidă şi fermecătoare e de pildă.* istorioara din această carte întitulată „Floarea Invierei“, acea plantă misterioasă de pe vremea faraonilor adusă in Europa şi care după 20 de secole de somn, stropită numai cu câteva picături de apă, începe să tremure, să se zbată, ţesăturile ei să se îndrepte şi mugurii ei să se deschidă desfăcându-şi uşoarele ei petale, producftndu-se taina învierel Ce va fi In anul 2000 când boii ș berbecii vor dispare aproape, când t ulentele beafsteck-uri și rosbeaf-uri nu vor mai figura pe mesele americanilor ? Atunci chimiştii cu câteva pilule vor concentra toate elementele care mai înainte se puteau scoate de zeci de kilograme de carne de bou Dar lumina şi căldura viitoare cum vor fi in locuinţele oamenilor ? Atunci un grăunte de radium cât o gămălie de ac, costând numai un dolar, va da lumină şi căldură, va arde mereu fâ■ă să se consume. Acelaş volum ne vorbeşte şi caile ferate ale anului 2000, de nave zburătoare şi marine, de oraşul submarin, etc. Un nou romancier român: Vintilă Corbul Aflăm că Editura Contemporană a reţinut lucrarea unui nou romancier român Vintilă Corbul, necunoscut încă. Romanul se intitulează Babel- Palace. E romanul metropei româneşti, cu toate frământările ei, cu lumea ei pestriţă, cu Înălţări rapide şi prăbuşiri impresionante. El a fot pus sub tipar şi apare în toamna aceasta NDURA s.a . Fabrică de elemente galvanizate și bater. electrice DEPOZITUL DE VANZARE: Bucureșt, Str. Porr pîrîu Eliade Nr. 5. Telifon 3.79.58 . Tot despre ţinuta Urmare din pag. lal saw in voia lor devreme ce manifestă tendinţa netă de a încuraja slăbiciunea publicului. Mulfimea iubitoare de teatru se cere apărată. Să alergăm cu toţii in ajutorul ei iste In foc o problemă de suflet — deci o problemă hotărî’,oare pentru Infiţişma morală a unui popor Arta eternă deschide drumurile viitorului. CONCLUZIE: realizarea scenică-organică-regisorală nu poate „fi subordonata formei şi conţinutului operii literare „dramatice şi viziunii autorului". Constantin Georgescu regisor f. membru al Thcaterwlasen. schaftlichcn Institut der Berliner Universität. RAMPA E MM TM Rectificăm pe calea aceasta ştirea publicată In numărul trecut al „Rampei” despre noul volum ce apare în „Editura Contemporană” . ..Compozitori in viaţă şi In muzică este scris de d. Virgil Gheorghiu — iar nu de d. Const- Virgil Gheorghiu. Intorcăndu-se din săptămânile de vacanță Grengaar și-a reluat activitatea începând cu acest număr, cronica „Scuzați vă rog" va apare regulat în paginile Rampei. Nou director al Teatrului Naţional din Iaşi D. D. Iov, a fost numit director al Teatrului Naţional din Iaşi, in locul d-lui Oţetea, care a demisionat. De»4 LA 12 SEPTEMBRIE SE JOACA LA NAŢIONAL „AVRAM IANCU" da Lucian Blaga A doua zi după deschidere,» cu „Apus de soare” se va relua la Teatrul Naţional ,,Avramu lanu" de Lucian Blaga in r**gia d-lui I. Iahighian. Rolul principal va fi interpretat le d. C. Calboreanu. nul unium D. Giura Marius, București, — este rugat să treacă pe la administrația ziarului ,,Rampa". Obligaţiile unui tenor In preajma festivalului Ion Dronca la „Aro“ De când ziarul nostru a anunţat că In birourile Primăriei Capitalei, in persoana unui modest funcţionar, refugiat ardelean, Ion Dronca — a fost descoperit un mare tenor, — acesta nu mai are linişte. Continuu e chemat la telefon, mereu primeşte invitaţiuni să cânte in saloanele elitei Capitalei, care vrea să l asculte. Este explicabilă curiozitatea cercurilor muzicale in fund acestui umil şi brav aiciean — despre care până el — nu se ştia nimic. Pentru câ se ştie că după ce a fost auzit, odată — admiraţia pentru vocea lui — nu mai are margini E felicitat, e îmbrăţişat şi nu mai contenesc complimentele. — Ştii că ai o voce formidabilă! — Dar ce ai făcut până acuma? — Unde ai cântat ? — Dar directorul Operei de aci ce a spus când te-a auzit ? Vă puteţi închipui ce jenat se simte modestul nostru cântăreţ de această avalanşă de elogii. Ca să râs, fie niţel, ca să se reculeagâ, tencul Ion Dronca a cerut un concediu de două saptamâni dela Primărie. Şi a plecat la mănăstirea Agapia — crezând can munţi, e cel mai bun refugiu pentru un cântăreţ. Dar şi la Agapia, s’a aflat îndată ca a stat Ion Dronca. Profosouii universitari din Iaşi şi Bucureşti care îşi fac vilegiatura ,a Man,sire l-au luat imediat în prinire. A trebuit să le cânte tuturor. Compozitorul Al. Zira, dit Iaşi, fericitul autor al operei „Alexandru Lăpuşneanu” aflându-sa la Agapia, sa oferit d-sa să acompanieze la pian pe tenorul Dronca Vădit impresionat de amploarea vocei acestui nou cântăreţ tânăr, i-a spus tenorului: — Te-aş reţine îndată pentoi Opera din Iaşi. Dar ştiu că n ai să accepţi. Ai o voce pentru o scenă europeană. Până in cele din urmă Dronca a trebuit să plece și de la Agama» Revenit in Capitală, se pregâ'.ește pentru marele Festival ce va avea loc in luna Octombrie in sa,'a Ato. «von ia,ik. Mâine seara premera la „Alhambra“ Clopoţelul de alarmă, cu Mişu Fotino în rolul principal cu G. Mărutză şi Ion Aurel Manolescu. Totdeodată, un matineu de Duminică la ora 6 se va relua marele succes al d-lui Fotino, „Papa Leonard“. Comedia „Clopoţelul de alarmă" este aşteptată cu legitimă nerabdare de admiratorii marelui nostru Echipa de operetă a Teatrului „Alhambra” pornind în turneu cu ,,Vânzătorul de pasări” pe scena teatrului din dosul poştei, va avea loc mâine seară premiera comediei „Colopoţelul de alarmă” cu Mişu Fotino în rolul principal. In dorinţa unei cât mai desăvârşite prezentări, d. Mişu Fotino, s’a înconjurat cu o echipă de actori cam de mult şi au câştigat stima spectatorului. Astfel, celelalte roluri vor fi interpretate de C. Tolceanu 11. Nicolaide, Slvia I in curând ocazie că nu a o iară a Fulda, Maria Magda, Viorica Vrivedea e o nouă la tuda tul.nului om, Erastia Peretz, C. Dufulescu Doamna Viorica Vrloni care ra da M1ŞU FOTINO %• -s: *%.*,** 1 YDOLLE ia Opera In urma frumoaselor succese obţinute de curând pe scena Opera du, Odesa în ,,M-me Butterfly de Puccini şi ,,Faust" (Margareta de Qounod, ca şi în faţa microfonului local cunoscuta primadonă Ydolle Dimitriu-Bârlad a fost angajat permanent, — In excelente condiţiuni, — de către sus zisa instituţie lirică Presa odesană este unanimă in elogiile ce le aduce tinerei artiste românce atât pentru preţioasa calitate a glasului şi minunata ştiinţă a cântului cât şi pentru cuceraaea artă a interpretării şi a jocului de scenă Cităm doar două cuprinzătoare pasagii din cronicile odesane„Odeschia Qageta*’ No. 147 din S Aug. scrie: ,,Trebue să salutăm tute menea spectacole tiu numai pentru câ dau o mare satisfacţie spectatorului, dar şi pntru că sunt de un mare tolos multora de artiştii noştri Dar şi-ar putea imuşi cu succes o mulţme de învăţături din arta d.rei Ydobh Dichitriu“. Revista „Nedelea” (Săptămâna) BÂRLAD din Odesa din 2 Aug. 1942, scrie, printre sitele : C’eea ce este mai imputant in ‘oală creaţia sopranei Bârlad, — şi duna tied şi moală (indifermt de stout acestei interpret’ă), — este faptul că iu dânsa se simte o ndeVă ată cui 'ur â so-MCd, născând in rândul spectatonlor o sigui-anţâ minunată câ W ti.-ta este a tot stâpânitoare pe pai titu’â caşi pe m-şt-sugut sene, cii penhu d sa nu există pautte nejust Heute, aşteptări stânjenitoare ale re ‘died când n'ar şti unde sâ şi ascundă emoţia inantea unui greu mornt n muz-naA. Noi, cari am afirmat şi susţinut»u convingere alesele însuşiri ale acestei artiste de rasă, suntem mulţumiţi ,câ previziunile noastre au fost juste şi câ ceea ce nu a înţeles sâ facă direcţunea operii din Bucureşti op-ind o capitaîs Tării un talent de valoarea re) Ydoile trimit’iu Băliad n 1 0 Upers din Odesa, a cărei veci.eputaţie artisticâ e bine cunoscută MILAZ Intriganţii în viaţa şi pe scena | Urmare din pag. 1 a) | Eleganţa lui este proverbială. Răsfoiţi toate revistele de 20 de ani încoace. Veţi găsi pretutindeni sfaturi vestimentare de Adolphe Menjou. A fost decretat ,arbiter elegantiarum’* la începuturile carierii sale, Adolphe Menjou a purtat insă mai mult haina militară într’adevâr, a e , civil” prin excelenţă, apărea în uniforme fanteziste aie unor ţări şi mai fanteziste Acţiunea se petrecea de obicei „undeva în Balcani” iar domnul Menjou, departe de a face cinste misiunii sale, se îndeletnicea Cu tot felul de uneltiri suspecte-Răsturna guverne, vindea secrete de stat, compromitea soţii credule şi, înlătura pe Vecie câte un om de treabă rare întrevăzuse jocul dubois. Ca sâ şi ajungă ţinta, intrigantul acesta ie itr lo clasă, se servea uneori şi de femei. Astfel, A’Ynor Pringle, bruna „damă de societate’ care îşi părăsise I soţul şi casa de dragul filmului, a fost !n dese ’-Suduri tovarăşa nedemnă a marelui Menjou! EA lua castanele iin foc (având însă gre să nu.şi trîgâ albele-i mă vni) iar răsplata venea totdeauna sub forma unui coder ne perie (veritable sau nu), iar când afacerea se încâlcea, bruna Ailino râdea istovită de zbucium la pieptul mapeiului, unde-şi zgâria pletea. gingaşă de... decoraţiile vai, atât de false ! Adolphe Menjou ne dep ’nise atât de bine din semenia roluri, în ât „pocăirea” lui a fost privită cu foarte mui'â neîncredere. Ne oblonisem atât de mult doar «al vedem sub iasca intrigantului ! Astăzi, Adolphe Menjou e tot atât de celebru ca pe vremei anului tăcut. Și-a Schimbat doar firea: bătrâna vulpe s a pocăit și azi nici cea mai bănuitoare mamă din lume n'ar sta pe gânduri să încredineze fiica!ar secretele de atat odihnesc in pace. Pandora )