Rampa, ianuarie 1943 (Anul 3, nr. 56-60)

1943-01-01 / nr. 56

2 Un nou film technicolor al casei Ufa din Berlin cu Hans Albers In rolul principal. Hotărît lucru, producţia, cin­ematoorafică germană — în po- i jida războiului şi a întregului şir de dificultăţi ce le aduce cu el , pentru arte — face progrese uimitoare în toate domeniile de ac­tivitate. Ca să ne tiim­ităm numai la unul dintre acestea, vom cita aici filmul technicolor. In ultimii ani, ne învăţasem să con­siderăm laturea expresionistă technicoloră a filmului, drept o cucerire şi un monopol american. Iată însă că producţia ger­mană — fără să facă calculul meschin al rentabilităţii capita­liste — dărâmă această legendă şi produce filme technicolore chiar cu mult superioare celor americane. Casa Ufa din Berlin, conducătoarea concernului filmului german, este aceea care a prestat cel mai mult pe acest tărâm. După câteva încercări cu filmele documentare ori de scurt me­traj, s’a trecut acum un an la primul film technicolor „Die Frauen sind doch bessere Diplomaten” cu Willy Fritsch şi Ma­rika Rokk în rolurile principale. Intre acesta şi cel al doilea, „Die goldene Stadt” cu Cristina Soderbaum în rolul titular şi pentru care s-a obţinut la bienala cinematografică din Veneţia premiul Preşedintelui bienalei, a fost deja o diferenţă technică şi artistică imens. Iată acum şi al treilea film technicolor al aceleiaşi case in­trat de trei luni în atelier. E vorba de „Munchhausen” cu Hans Albers în rolul vestitului „Baron-Minciună”, în jurul aventuri­lor de dragoste cu Caterina a II-a a Rusiei şi a poveştilor lui vânător­eşti, se făcuse atâta vâlvă la finele secolului 18-lea şi la începutul celui următor. Scenariul a fost scris aproape fidel după bine cunoscutul roman de aventuri al lui Burger (apărut prima dată la Londra) asupra „Păţaniilor extraordinare ale baronului Munchhausen”. Este deci uşor de închipuit lucruri într’adevăr fantastice. Ac­ţiunea filmului se consumă în bună parte în Italia, în Franţa,­­ în jurul Moscovei, precum şi în Vestfalia germană. Deaseme-­­ nea, în anotimpuri diferite. Ne aflăm în plină epocă rococo, cu­­ acel lux de fard, dantele, mobilă sculptată, porţelanuri brodate şi muzică mozartiană. Inchipuiţi-vă tot acest lux de cordeluţe prezentate în culori: nu poate exista o beţie mai intensă de cu­lori şi peruci, o armonie mai completă între ritm de viaţă, i­­dealuri şi exteriorizări. dans Albers e prezent­ în fiecare scenă şi trece dealungul şi devaful filmului cu acea manieră bruscată de aventurier care se­­potriveşte atât de bine staturei lui herculane. Potrivit tradi­­ţia­­ filmelor lui Hans Albers, nici atei nu se face abuz de dia­log. έn contră, accentul principal se pune pe acţiune, pe izbire de contraste şi mai presus de orice, pe simbolicul culoarei. Re­gizorul Josef de Baky, cu experienţa-i vastă şi talentul artistic ce-l cr­­acterizează, şi-a propus să facă din cel de al treilea film , technicolor german, o capo d’operă şi un record pentru vreme­­ îndelungată. Şi desigur că va reuşi! RAMPA Parcă şi acum ne flutură prin faţa ochilor o apariţie eterică am ritmul ce a stârnit la noi atârna aprecieri elogioase în sezonul de iarnă trecut, din „Opereta" lui Willy Forst. E vor­­oa de Dora Komor care interpreta in acea producţie tipică vierseza, rolul soţiei lui Jauner, regele neincoronat al operetei vieneze. Era o descope­rire nouă a lui Forst şi ca toate des­­coperirile lui — exemplu von Me­­yendorff, Maria Holt, etc., a făcut în scurtă vreme o carieră excepţională. Dora Komar venea de pe scenele operelor vieneze, unde o putem as­­culta şi azi. Holul în care ea recol­tează cele mai mari succese, este cel al Papagenei din ,,Flautul fer­­mecat" al lui Mozart. Sopranul ei cristalin, notele înalte pe care le a­­tacă uşor şi coloratura-i perfectă, au consacrat-o de multă vreme pentru delicateța muzicii mozartiene. Dealt­fel în filmul „Opereta" a cântat câ­teva arii scurte și lied­uri din acest compozitor, dovedindu-ne astfel va­­loarea vocii ei. După „Operetă" a urmat la scurt interval un nou succes în filmul ca­­sei Tobis „Immer nur Du !" în regia lui Paul Martin. E vorba aici de o revistă de montare luxoasă și de fast care va fi prezentată peste scurtă vreme pe ecranele buciueştene. Par­­tenerul Dorei Kemar în această revistă, este renumitul tenor olandez, Johannes Heesters. Clov­ul filmului îl formează o scenă în care amândoi cântăreţii execută câteva duete şi dansează. O scenă iarăşi foarte reu­­şită este aceea în care Dora Komar cântă singură fermecătoarea arie „Ich liebe Dich !". Bineînţeles, nu cea compusă de Grieg, ci un lied scris de compozitorul Mihail Jary special pentru filmul „Immer nur Du" . Filmul casei Tobis nu era Încă ter­­minat şi Dora Komar a semnat un nou angajament pentru o altă pro, data aceasta de filmul casei Berlin, ducţie cinematografică. E vorba de Film, întitulat „Carnavalul dragos­­tei" o comedie muzicală excepţio­nală, specialitate in care casa germa­­nă de mai sus şi_a constituit un adev .vârât monopol. Asupra valorii filmu­lui „Carnavalul dragostei" nu e locul­­ să ne pronunţăm incă, deoarece ea se­­ află incă în stadiul turnării interioa­­­­relor. Vom menţiona însă că distri­­buţia lui e o întâlnire unică de ta­lente muzicale şi artistice. Mai în­­tâiu, Dora Komar rămâne credincioa­să partenerului ei Johannes Heesters şi execută cu el scene întregi din o­­peretele muzicale germane. Lor li se alătură apoi vocea şi verva picioa­relor lui Dorit Kreyssler, precum şi Axel von Ambesser, strălucitorul june prim german, cu care dealtfel ultima face o pereche foarte potrivită. De­­asupra tuturor tronează talentul de încurcă-lume, cu ifose de dictator şi curte de casaţie al lui Kans Moser ! Vom avea astfel reunite într'un sin­gur film, nu numai o distribuţie ex­cepţională, ci şi voci celebre, muzi­că şi dans, o acţiune hilariantă şi o montare ce merită un atribut mai mult decât fastuoasă SCALA : „Absenţe nemotivate" şi jurnal. FANTASIO : „Scampolo“ şi jurnal nou. „7 ani de noroc“ Hanelore Schrath, picanta vedetă germană, partenera lui Theo Lin­gen şi Hans Moser în „7 ani de noroc” Foto Bavaria.OCi­ CAPITOL: ,,Lucreţia Borgia" şi jurnal. TRIANON : „Călăul din Veneţia" şi jurnal. SELECT : „Pentru un sărut” şi jurnal. FEMINA: „Furtună în inimi" şi jurnal. CORSO : „Ispitele trupului" şi jur­nal. BD. PALAS: „Cavaleria Rusti­cană” şi jurnal. NISSA: „Barbă Albastră“ şi jur­nal. A. R. P. A.: „Asediul cetăţii Osaka“ şi jurnal. OMNIA: „Beatrice Cenci“, jurnal şi revistă. MARNA „Piratul negru", jurnal şi revistă. MARCONI : „Suflete Păgâne“ jur­nal şi revistă. AIDA: „Bastardul", jurnal şi re­vistă. ALCAZAR : „Călăreţul misterios", jurnal şi revistă. AMERICAN : „Amanta secretă", jurnal şi revistă. SPLENDID: „Teroarea din Umbră“ jurnal şi revistă. LIA: „Steaua din Sevilla“, jurnal şi revistă.­­ MILANO : „Băiatul mamei“, jurnal şi revistă. VOLTA BUZEŞTI : „Frederick cel Mare“, jurnal şi revistă. GLORIA: „Iubirea cea mare“ şi jurnal. EDISON: „Suflete păgâne“ şi jurnal. Still BlA­STUOGItBILE G. Willy Forst pare că vrea să dea o replică măiastră filmului technicolor Ufa „Die Frauen sind doch bessere Diplomaten“, deoarece a pus de cu­rând în scenă în atelierele Rosenhügel din Viena, o producţiune cu titlul simbolic: „Frauen sind doch keine Engel“ (Femeile nu sunt doar în­geri !). Pentru rolurile titulare ale acestei foarte spirituale comed­i mo­derne, vor apare două talente consa­erate, două perfecţiuni fzice la acelaş timp : Marte Hareil şi Axel von Am­­besser. * Casa Ufa anunţă şi ea o comedie de epocă, cu un subiect cules din vreme când între Ţinuturile germane Alpi şi Dunărea existau încă vămi­ Pentru rolurile titulare au semnat Willy Fritsch şi Herta Feiler. Iată dar şi pe aceşti doi actori valoroşi jucând pentru prima dată împreună. Titlul original al filmului este „Der kleine Grenzverkehr“ (Un m­c inci­dent de frontieră) şi se petrece în Reichenhall şi Salzburg, unde se iau chiar şi exterioarele. Numele regi­zorului Hans Deppe e cea de a doua garanţie pentru un film bun. La a­­ceasta se mai adaugă talentele din restul distribuţiei : Hans H­eibelt, Charlotte Schulz, Hilde Sessak, Hans Richter, Charlott Daudert (oh, mai ales !) şi alţii. * Cu toată vâr­sta-i înaintată, Emil Jannings nu se gândeşte la odihnă. Ba, dimpotrivă, e poate azi unul din­tre cei maii rodnici actori germani. După succesele uriaşe recoltate­ în ultimii doi ani cu filmele lui s­tori­ce şi documentare — tot în producţia casei Tobis — a pus recent pe şan­tier o comedie de rasă, întitulată „Altes Hers wird wieder june" (Când inima bătrână mai tresaltă). Jarmings apare aici în rolul princi­pal, în regia lui Erich Engel. In cele­­lalte roluri îl secondează demn ' Vik­­tor de Kowa, Maria Landrock, Willy Dohm, Harald Paulsen, Elisabeth­ Flinkenschild, Paul Henckels, Margit Symo, etc. Muzica o scrie Theo Mackeben. * O veste bună ne aduce tânăra casă Berlin-Film : în atelierele din Amsterdam și Haga, au fost începute primele scene ale celui de al 5-lea film al ei, cu titlul „Fahrt ins Aben­teuer“ (Drumul aventurii), în regia Jürgen von Alten. Distribuţia este onorată de concursul lui Winnie Markus, Hans Holt, Lucie Englisch, Paul Kemp, Franz Schiheidlin, Hilde Sessak, etc. mn— I I I ni * *r*m*&ms

Next