Rampa, aprilie 1943 (Anul 3, nr. 69-72)

1943-04-04 / nr. 69

PiwHm­acy 4 Aprîtio 1943 0 poveste cu maci... roşii — Pola Negri $i domnul misterios.— de PANDORA ! Să vă povestesc o istorioară care s’a petrecut anul trecut, cam­ pe vremea aceasta în Italia: Amedeo Nazzari, frumosu­l, actor de cinema este unul dintre pu­ţinii fericiţi cari îşi rezolvă sin­gur corespondenţa. Intr’o zi (veţi vedea mai încolo că era o zi fa­tală!) junele Amedeo citea toc­mai căscând o misivă de înflăcă­rată admiraţie, când i se aduse 0 scrisoare trandafirie discret parfumată. (Bănuim că mai toa­te scrisorile ce primeşte sunt mai mult sau mai puţin discret par­fumate). Nazzari o deschise oa­recum blazat, dar­­de la primele rânduri, ar îngălbeni. Scrisoarea venea de la o tânără fată din Roma, care-i scria în cuvinte mişcătoare, pasiunea pu­ternică ce-i inspirase frumosul actor. Până aici nimic senzaţio­nal. Dar după ce fata îi mărtu­risi că-l iubeşte atât de mult în­cât îl aşteaptă ceasuri întregi ca să-l vadă ieşind din studio, ea adaugă că-şi dă seama de zădăr­nicia sentimentelor sale, şi ne­putând trăi fără el s’a hotărît să moară.. Mai avea doar o do­rinţă: Să-i aducă maci roşii, flo­riile ei preferate, la catafalc! 2­001 luăndu-şi îndurerată un ul­tim adio, tânăra iscăli, dându-şi adresa. Amedeo Nazzari se sperie gro­­zav. Așa ceva nu i se mai în­tâmplase! Privi îngrijorat scri­­soarea şi văzu că era datată in aceeași zi. Poate nu e încă prea târziu , mai pot salva, se gândi el recăjit de atâta nebunească exal­­are. Şi fără să piardă o clipă se a­runcă în mașină și astfel în­­t’o goană nebună, zbură la a- tresa indicată, nu fără a opri­nsă la o florărie, căci cine pr­­ea ști­?... Străbătu în fugă grădina și tăvăli în casă de unde mi se uzea nici un zgomot.. — Viu prea târziu, se gândi nfricoşat Amedeo și pătrunse norozit în hali, când... zări pă­ru fete nostime și elegante, ca­­s-l priviră zâmbind.. Buimăcit, itându-se să vadă... catafafcul,­­ nu fu în stare să scoată nici n cuvânt. Dar iată, că până ă-şi vie în fire, cea mai drăguţă intre fete, veni spre el şi-i spu­­e drăgăstos: — N’ai ’să te superi pe mine, ignor Nazzari, dar nu vedeam că caile să te cunosc! Am făcut prinsoare cu prietenele mele c­ă te voiu cunoaşte totuşi, ba mai mult chiar, că-mi vei aduce­­ flori! Am reuşit şi mă bucur! Artistul, care se simţea ne­pus de ridicol cu buchetul uriaş e maci roşii în i se supără iar mai pe urma se însenină... Fusese doar 1 Aprilie! •» La o serată dată de atotputer­­nicii filmului, la Berlin, Pola Jegri, își făcu intrarea la bra­­ula unui domn cu o barbă îm- ‘ punătoare și într’un frac impe­cabil. Numai că pantalonii erau tăiați deasupra genunchilor! — Soțul meu, prezentă Pola, care mai vampă ca oricând se drapase într’o rochie neagră din care chipul ei palid răsărea spec­tral și grav. Bărbosul se încli­nă, șoptind un nume pe care nu-1 înțelese nimeni, apoi spuse cu un glas ciudat de subțire: — Poate nu vă plac pantalo­nii mei? Dar ce să fac, aşa m’am obişnuit vara cu ei, scurţi! Toţi se distrau din cale afară, când Willy Fritsch smulse bar­ba „soţului1“. Cine credeţi că apăru? Lucie English, zănateca Berlinului, vesela, neîntrecuta Lucie! Excelenta comediană îşi scoase râzând peruca, apoi apoa­se: — Acum e rândul tău, soţie adorată! Dar Pola Negri dispă­ruse! In sfârşit fu găsită după o draperie, unde se căsnea să-şi potrivească părul. Dar vai, Po­la Negri nu mai semăna deloc cu.. Pola Negri! Era alta acum, cu totul alta, — nu cumva e Hilde? ţipă toată lumea. Şi era într’adevăr Hilde Krahl, care îşi „făcuse“ cu multă bătaie de cap de mască à la Negrii Nici­odată nu s’a râs mai mult ca în seara aceia! Bine­înţeles era 1 Aprilie.. Şi fiindcă această zi şugubeaţă e închinată farselor, vă mărtu­risesc, iubiţi cititori, că şi eu mi-am permis să vă păcălesc. Nimic nu e adevărat. Nici po­vestea cu macii roșii, nici ches­tia cu domnul bărbos. Noroc că am fost oprită să mai continui. Că altfel... ii a wé m m m m as ia a sa m m m Poeme pentru cruciaţi ca n-vu, vai am ele pu.—o sănătoa­să de răsboi, a scos recent poetul şi gazetarul AL. Gregorian. Trăind toate emoţiile răsboiului, înfrăţit cu misti­ca şi cu sacrificiul până la moarte al soldatului român, d-l Alexandru Ci Ge­­gorian, a scris o cairte de poezie, dem­nă, la înălţimea spiritului de predo­mină astăzi ţara şi mai ales o carte în care arta trăeşte ca la ea acasă. Păcat că locul este prea puţin pentru o cronică aşa cum se cuvine. Repro­duc insă pentru cei ce sigur vor citi volumul, această strofă din „Ba­lada Nibelungului“: — Urcăm, urcăm sub bolţi de foc Cu febre'n ochi cu pasul rar. Acolo, peste vămi de jar Sub drepte maluri de cleştar­.’' Poetul Alexandru Gregorian, este un auric Înţelegător şi un aur mâ­nuitor al versului Atât peisagiul su­fletesc cât şi cel exterior, se înfrăţesc atât de frumos în „Poeme pentru cruciaţi“, încât poetul capătă odată cu această carte, sensul adevăratului, propovăduitor. Dar pentru a ne da seama mai precis de felul cum vede poetul Ale­xandru Gregorian, răsboiul, citez din „Tancurile" aceste trei versuri de început: — Cirezi de roboţi, Asiile, Asiile Dau buzna flămânde,‘... Recomandăm această carte, pentru limpezimea cu care este scrisă și pentru frământarea interioară a poe­tului. VIRGIL CARIANOPOL ii După excepţionala primire în Capitală „SCANDALUL“ se pregăteşte de turneu minica. „Teatrul Nostru" care a realizat matineurile de Joi, Sâmbătă şi Cu­­mn şir de binemeritate succese, se pregăteşte de turneu. „SCANDALUL" care într’o in­terpretare aleasă se bucură de o primire cu totul aparte, va porni după 20 Aprilie într'un lung tur­neu prin ţară, deşi continuă a ju­ca cu săli pline. Acest spectaco­l ca şi „Femeia Dracului", în care Tantzi Cocea şi Ferry Eterne au înregistrat un suc­ces total, (la înapoierea din turneu au jucat în matineuri de ora 11, cu cassa închisă), va trebui să facă deplasarea, fiind insistent cerut de provincie. Deocamdată însă mai poate fi văzut în Capitală în interpretarea actorilor de la premieră : Dina Co­cea, Gh. Storin, C-tin Lungeanu, Jenică Constantinescu, etc. „SCANDALUL" se joacă și în raaaegEá&sssaaen; *£ m»~ • DOAMNELOR înainte de a vă face cump­arăturile vizitaţi marile magazine ) DiNESCil-tOHESCtl S. a. r. Str. Lipscani, 37 UNDE GĂSIŢI CU PREŢU­RI MODESTE, TOT FELUL DE­ BLANURI STRĂINE, TRICOTAJE, LINGERIE, MÂNUŞI FINE ETC. ! -M GEORGE ENESCU (Urm­are din pag. I-a) Astăzi, la şau­zeci şi doi de ani, academicianul George Enescu este solicitat de Ministerul Pro­pagandei Naţionale să-şi impri­me pe plăci o parte din operile sale şi din ale altor câţiva com­pozitori români, imprimări care vor fi utilizate numai pentru propagandă naţională radiofoni­că. In ele, George Enescu va su­­pravieţiui în tripla lui hipostază: compozitor, executant-interpret şi dirijor. In operele executate la vârsta aceasta, violonistul, pianistul şi dirijorul, — subdiviziuni efeme­re din întregul George Enescu,­ — într’un elan tineresc s’au luat la întrecere şi, la un moment dat au ajuns laolaltă pe aceeaşi culme de lumină prof­eteică, unde îi aştepta nemuritorul com­pozitor Enescu, încă una din culmile pe care ţara noastră îşi trăeşte destinul şi biruinţele. NICOLAE LAZAR IMPRIMAREA operelor lui George Enescu După terminarea bogatului său ciclu de concerte personale în Capitală, maestrul George Enescu a trecut numaidecât în studiourile Soc. de Radiodifu­ziune pentru o altă muncă de răspundere în faţa viitorului: imprimarea pe placă a operelor lui şi ale altor compozitori. Intr’adevăr, Ministerul Pro­pagandei a avut fericita idee de a imortaliza pe disc o parte din operile şi execuţiile maestrului Enescu.. Nu pentru a le comer­cializa, ci doar pentru a le di­fuza radiofonic prin posturile noastre emiţătoare sau prin cele străine. La­ apelul făcut, o sea­mă de talentaţi artişti instru­mentişti şi cântăreţi, orchestra Filarmonicei şi întreaga institu­ţie de radiodifuziune cu toată zestrea ei orhestrală, corală, so­listică şi mai ales tehnică, şi-au oferit cu entusiasm concursul absolut în mod gratuit. Se imprima numai muzică ro­mânească, de compozitori ro­mâni, cu artişti români şi nu­mai pentru propagandă româ­nească radiofonică. In acest scop Ministerul Pro­pagandei a făcut un aranjament cu o mare casă germană de im­primări fonografice, care a adus aci maşinile necesare şi a impri­mat peste 200 de discuri,­­ toa­te cheltuelile privind, desigur, Ministerul nostru de propa­gandă. Maestrul George Enescu nu numai a selecţionat şi suprave­­ghiat producţia simfonică şi solistică instrumentală, dar a luat parte activă la executarea ei ca: violonist, pianist, dirijor. Suntem în măsură să comuni­căm cetitorilor noştri o parte din titlurile operilor ce s’au imprimat până acum, în inter­val de o lună. Vom începe cu anunţarea operilor aparţinând numai maestrului GEORGE ENESCU: „Suita pentru pian”, din care două părţi, (Toccata şi Bource) executate de Dinu Lipatti, iar alte patru (inclusiv Toccata ver­siunea H-a) executate de Geor­ge Enescu; 2) „Sonata IlI-a pentru vioară şi pian ,în stil ro­mânesc”, executată de: George Enescu — vioară; Dinu Lipatti­­piano. 3) Sonata II-a pt. pian şi violoncel”, executată de: George Enescu — piano; Theodor Lupu — violoncel. 4) Cantabile e Presto“, cu George Enescu — piano; Vasile Jianu — flaut. 5) „Suita pentru piano Op. 10”, cu autorul la picin. 6) „Sonata ll-a p. pian și vio&ff*, cu auto­rul la vioară; Dom Lipatti la pian. 7) Șapte cântece de de­ment Morot, cu George Enesci la pian. Const. Stroescu — \ * ce. 8) Simfonia in Mi bemol, cu orchestra Filarmonicei diri­jată de George Enescu. 9). Suita l­a pt. orchestră, cu or­chestra Filarmonicei, dirijată de autor. 10) „Amintiri din copi­lărie” (zece imagini), cu orche­stra Filarmonicei dirijată de autor. 11) Suita de orchestră (ut major), cu orchestra Filar­monicei dirijată de George Georgescu. 12) „Rapsodia Ro­mand No. 2 cu orchestra Fi —­­ iarmonice, dirijate de George1 Georgescu. fi nve_ k, T 'tM, \'V#VV Casa din Liveni unde s’a născut George Enescu f BSioaiKîiC^a sa ca as aa eu *an ! POEI­­E DE PE FRONT „Poeme de pe front“ noul volum de poezii pe care îl anunţă d-l Vir­­gil Carianopol, va fi în vitrine, îna­inte de Paşte. Poeziile acestea trăite şi scrise la faţa locului, vor constitui pentru lectori, în afară de revelaţia la care Virgil Carianopol ştie să-şi oblige cititorii şi o lectură inedită a celor ce nu au cunoscut până astăzi din răsboiul răsăritului. „Poeme de pe front“ este o carte de suferinţă, de înălţare sufletească, de sfaturi şi mai ales de viziune. Cei ce au citit cele câteva poezii publicate prin „România Viitoare" şi „Viaţa"­­vor găsi în Virgil Carianopol, pe poetul de altădată, pe poetul care a ştiut să farmece, să contrarieze şi să scoată lacrimi, din cele mai aşe străfunduri. A apărut: Soldatul Meaţă la piles­ie Haagu Rădulescu Con­­en­zsie se u­vesc numai contra ramburs la „Curentul” Belve­dere 6. 250 desene cu text 30 lei

Next