Rampa, aprilie 1943 (Anul 3, nr. 69-72)
1943-04-04 / nr. 69
PiwHmacy 4 Aprîtio 1943 0 poveste cu maci... roşii — Pola Negri $i domnul misterios.— de PANDORA ! Să vă povestesc o istorioară care s’a petrecut anul trecut, cam pe vremea aceasta în Italia: Amedeo Nazzari, frumosul, actor de cinema este unul dintre puţinii fericiţi cari îşi rezolvă singur corespondenţa. Intr’o zi (veţi vedea mai încolo că era o zi fatală!) junele Amedeo citea tocmai căscând o misivă de înflăcărată admiraţie, când i se aduse 0 scrisoare trandafirie discret parfumată. (Bănuim că mai toate scrisorile ce primeşte sunt mai mult sau mai puţin discret parfumate). Nazzari o deschise oarecum blazat, darde la primele rânduri, ar îngălbeni. Scrisoarea venea de la o tânără fată din Roma, care-i scria în cuvinte mişcătoare, pasiunea puternică ce-i inspirase frumosul actor. Până aici nimic senzaţional. Dar după ce fata îi mărturisi că-l iubeşte atât de mult încât îl aşteaptă ceasuri întregi ca să-l vadă ieşind din studio, ea adaugă că-şi dă seama de zădărnicia sentimentelor sale, şi neputând trăi fără el s’a hotărît să moară.. Mai avea doar o dorinţă: Să-i aducă maci roşii, floriile ei preferate, la catafalc! 2001 luăndu-şi îndurerată un ultim adio, tânăra iscăli, dându-şi adresa. Amedeo Nazzari se sperie grozav. Așa ceva nu i se mai întâmplase! Privi îngrijorat scrisoarea şi văzu că era datată in aceeași zi. Poate nu e încă prea târziu , mai pot salva, se gândi el recăjit de atâta nebunească exalare. Şi fără să piardă o clipă se aruncă în mașină și astfel înt’o goană nebună, zbură la a- tresa indicată, nu fără a oprinsă la o florărie, căci cine prea ști?... Străbătu în fugă grădina și tăvăli în casă de unde mi se uzea nici un zgomot.. — Viu prea târziu, se gândi nfricoşat Amedeo și pătrunse norozit în hali, când... zări păru fete nostime și elegante, cas-l priviră zâmbind.. Buimăcit, itându-se să vadă... catafafcul, nu fu în stare să scoată nici n cuvânt. Dar iată, că până ă-şi vie în fire, cea mai drăguţă intre fete, veni spre el şi-i spue drăgăstos: — N’ai ’să te superi pe mine, ignor Nazzari, dar nu vedeam că caile să te cunosc! Am făcut prinsoare cu prietenele mele că te voiu cunoaşte totuşi, ba mai mult chiar, că-mi vei aduce flori! Am reuşit şi mă bucur! Artistul, care se simţea nepus de ridicol cu buchetul uriaş e maci roşii în i se supără iar mai pe urma se însenină... Fusese doar 1 Aprilie! •» La o serată dată de atotputernicii filmului, la Berlin, Pola Jegri, își făcu intrarea la braula unui domn cu o barbă îm- ‘ punătoare și într’un frac impecabil. Numai că pantalonii erau tăiați deasupra genunchilor! — Soțul meu, prezentă Pola, care mai vampă ca oricând se drapase într’o rochie neagră din care chipul ei palid răsărea spectral și grav. Bărbosul se înclină, șoptind un nume pe care nu-1 înțelese nimeni, apoi spuse cu un glas ciudat de subțire: — Poate nu vă plac pantalonii mei? Dar ce să fac, aşa m’am obişnuit vara cu ei, scurţi! Toţi se distrau din cale afară, când Willy Fritsch smulse barba „soţului1“. Cine credeţi că apăru? Lucie English, zănateca Berlinului, vesela, neîntrecuta Lucie! Excelenta comediană îşi scoase râzând peruca, apoi apoase: — Acum e rândul tău, soţie adorată! Dar Pola Negri dispăruse! In sfârşit fu găsită după o draperie, unde se căsnea să-şi potrivească părul. Dar vai, Pola Negri nu mai semăna deloc cu.. Pola Negri! Era alta acum, cu totul alta, — nu cumva e Hilde? ţipă toată lumea. Şi era într’adevăr Hilde Krahl, care îşi „făcuse“ cu multă bătaie de cap de mască à la Negrii Niciodată nu s’a râs mai mult ca în seara aceia! Bineînţeles era 1 Aprilie.. Şi fiindcă această zi şugubeaţă e închinată farselor, vă mărturisesc, iubiţi cititori, că şi eu mi-am permis să vă păcălesc. Nimic nu e adevărat. Nici povestea cu macii roșii, nici chestia cu domnul bărbos. Noroc că am fost oprită să mai continui. Că altfel... ii a wé m m m m as ia a sa m m m Poeme pentru cruciaţi ca n-vu, vai am ele pu.—o sănătoasă de răsboi, a scos recent poetul şi gazetarul AL. Gregorian. Trăind toate emoţiile răsboiului, înfrăţit cu mistica şi cu sacrificiul până la moarte al soldatului român, d-l Alexandru Ci Gegorian, a scris o cairte de poezie, demnă, la înălţimea spiritului de predomină astăzi ţara şi mai ales o carte în care arta trăeşte ca la ea acasă. Păcat că locul este prea puţin pentru o cronică aşa cum se cuvine. Reproduc insă pentru cei ce sigur vor citi volumul, această strofă din „Balada Nibelungului“: — Urcăm, urcăm sub bolţi de foc Cu febre'n ochi cu pasul rar. Acolo, peste vămi de jar Sub drepte maluri de cleştar.’' Poetul Alexandru Gregorian, este un auric Înţelegător şi un aur mânuitor al versului Atât peisagiul sufletesc cât şi cel exterior, se înfrăţesc atât de frumos în „Poeme pentru cruciaţi“, încât poetul capătă odată cu această carte, sensul adevăratului, propovăduitor. Dar pentru a ne da seama mai precis de felul cum vede poetul Alexandru Gregorian, răsboiul, citez din „Tancurile" aceste trei versuri de început: — Cirezi de roboţi, Asiile, Asiile Dau buzna flămânde,‘... Recomandăm această carte, pentru limpezimea cu care este scrisă și pentru frământarea interioară a poetului. VIRGIL CARIANOPOL ii După excepţionala primire în Capitală „SCANDALUL“ se pregăteşte de turneu minica. „Teatrul Nostru" care a realizat matineurile de Joi, Sâmbătă şi Cumn şir de binemeritate succese, se pregăteşte de turneu. „SCANDALUL" care într’o interpretare aleasă se bucură de o primire cu totul aparte, va porni după 20 Aprilie într'un lung turneu prin ţară, deşi continuă a juca cu săli pline. Acest spectacol ca şi „Femeia Dracului", în care Tantzi Cocea şi Ferry Eterne au înregistrat un succes total, (la înapoierea din turneu au jucat în matineuri de ora 11, cu cassa închisă), va trebui să facă deplasarea, fiind insistent cerut de provincie. Deocamdată însă mai poate fi văzut în Capitală în interpretarea actorilor de la premieră : Dina Cocea, Gh. Storin, C-tin Lungeanu, Jenică Constantinescu, etc. „SCANDALUL" se joacă și în raaaegEá&sssaaen; *£ m»~ • DOAMNELOR înainte de a vă face cumparăturile vizitaţi marile magazine ) DiNESCil-tOHESCtl S. a. r. Str. Lipscani, 37 UNDE GĂSIŢI CU PREŢURI MODESTE, TOT FELUL DE BLANURI STRĂINE, TRICOTAJE, LINGERIE, MÂNUŞI FINE ETC. ! -M GEORGE ENESCU (Urmare din pag. I-a) Astăzi, la şauzeci şi doi de ani, academicianul George Enescu este solicitat de Ministerul Propagandei Naţionale să-şi imprime pe plăci o parte din operile sale şi din ale altor câţiva compozitori români, imprimări care vor fi utilizate numai pentru propagandă naţională radiofonică. In ele, George Enescu va supravieţiui în tripla lui hipostază: compozitor, executant-interpret şi dirijor. In operele executate la vârsta aceasta, violonistul, pianistul şi dirijorul, — subdiviziuni efemere din întregul George Enescu, — într’un elan tineresc s’au luat la întrecere şi, la un moment dat au ajuns laolaltă pe aceeaşi culme de lumină profeteică, unde îi aştepta nemuritorul compozitor Enescu, încă una din culmile pe care ţara noastră îşi trăeşte destinul şi biruinţele. NICOLAE LAZAR IMPRIMAREA operelor lui George Enescu După terminarea bogatului său ciclu de concerte personale în Capitală, maestrul George Enescu a trecut numaidecât în studiourile Soc. de Radiodifuziune pentru o altă muncă de răspundere în faţa viitorului: imprimarea pe placă a operelor lui şi ale altor compozitori. Intr’adevăr, Ministerul Propagandei a avut fericita idee de a imortaliza pe disc o parte din operile şi execuţiile maestrului Enescu.. Nu pentru a le comercializa, ci doar pentru a le difuza radiofonic prin posturile noastre emiţătoare sau prin cele străine. La apelul făcut, o seamă de talentaţi artişti instrumentişti şi cântăreţi, orchestra Filarmonicei şi întreaga instituţie de radiodifuziune cu toată zestrea ei orhestrală, corală, solistică şi mai ales tehnică, şi-au oferit cu entusiasm concursul absolut în mod gratuit. Se imprima numai muzică românească, de compozitori români, cu artişti români şi numai pentru propagandă românească radiofonică. In acest scop Ministerul Propagandei a făcut un aranjament cu o mare casă germană de imprimări fonografice, care a adus aci maşinile necesare şi a imprimat peste 200 de discuri, toate cheltuelile privind, desigur, Ministerul nostru de propagandă. Maestrul George Enescu nu numai a selecţionat şi supraveghiat producţia simfonică şi solistică instrumentală, dar a luat parte activă la executarea ei ca: violonist, pianist, dirijor. Suntem în măsură să comunicăm cetitorilor noştri o parte din titlurile operilor ce s’au imprimat până acum, în interval de o lună. Vom începe cu anunţarea operilor aparţinând numai maestrului GEORGE ENESCU: „Suita pentru pian”, din care două părţi, (Toccata şi Bource) executate de Dinu Lipatti, iar alte patru (inclusiv Toccata versiunea H-a) executate de George Enescu; 2) „Sonata IlI-a pentru vioară şi pian ,în stil românesc”, executată de: George Enescu — vioară; Dinu Lipattipiano. 3) Sonata II-a pt. pian şi violoncel”, executată de: George Enescu — piano; Theodor Lupu — violoncel. 4) Cantabile e Presto“, cu George Enescu — piano; Vasile Jianu — flaut. 5) „Suita pentru piano Op. 10”, cu autorul la picin. 6) „Sonata ll-a p. pian și vio&ff*, cu autorul la vioară; Dom Lipatti la pian. 7) Șapte cântece de dement Morot, cu George Enesci la pian. Const. Stroescu — \ * ce. 8) Simfonia in Mi bemol, cu orchestra Filarmonicei dirijată de George Enescu. 9). Suita la pt. orchestră, cu orchestra Filarmonicei, dirijată de autor. 10) „Amintiri din copilărie” (zece imagini), cu orchestra Filarmonicei dirijată de autor. 11) Suita de orchestră (ut major), cu orchestra Filarmonicei dirijată de George Georgescu. 12) „Rapsodia Romand No. 2 cu orchestra Fi — iarmonice, dirijate de George1 Georgescu. fi nve_ k, T 'tM, \'V#VV Casa din Liveni unde s’a născut George Enescu f BSioaiKîiC^a sa ca as aa eu *an ! POEIE DE PE FRONT „Poeme de pe front“ noul volum de poezii pe care îl anunţă d-l Virgil Carianopol, va fi în vitrine, înainte de Paşte. Poeziile acestea trăite şi scrise la faţa locului, vor constitui pentru lectori, în afară de revelaţia la care Virgil Carianopol ştie să-şi oblige cititorii şi o lectură inedită a celor ce nu au cunoscut până astăzi din răsboiul răsăritului. „Poeme de pe front“ este o carte de suferinţă, de înălţare sufletească, de sfaturi şi mai ales de viziune. Cei ce au citit cele câteva poezii publicate prin „România Viitoare" şi „Viaţa"vor găsi în Virgil Carianopol, pe poetul de altădată, pe poetul care a ştiut să farmece, să contrarieze şi să scoată lacrimi, din cele mai aşe străfunduri. A apărut: Soldatul Meaţă la pilesie Haagu Rădulescu Conenzsie se uvesc numai contra ramburs la „Curentul” Belvedere 6. 250 desene cu text 30 lei