Rampa, ianuarie 1944 (Anul 4, nr. 108-111)

1944-01-01 / nr. 108

I CRONICA MUZICALA la locul tradiţionalului Werther, cu care toate teatrele de operă di­n apus amintesc spectatorilor Sf. Săr­­bătorii ale Naşterei Domnului, Opera Romană ne-a oferit un minunat spectacol cu „SEARA CEA MARE” de Tiberiu Brediceanu. Pentru acei dintre noi, cari am petrecut atâtea Crăciunuri departe de casa părintească, spectacolul aces­ta, cu vraja lui de evocări patriar­­hale, a constituit o adevărată bu­curie. Lucrarea maestrului Brediceanu ar putea fi numită — în subtitlu : „Icoane de viaţă românească dii trecut". Ce dor ne era pe alte me­leaguri pe viaţa aceasta apusă. Ce dor ne era de boerii noştri de altă dată, de liniştea şi cuminţenia lor, de omenia şi cinstea lor...! Şi ce frumos a întruchipat baritonul Ar­­năutu această figură românească! Mărturisim că am văzut pentru prima oară această operă şi mare ne-a fost bucuria ! Compozitorul şi libretistiu! Bredi­­cean­u a ştiut să îmbine fericit fru­moasele noastre teme folkloristice, realizând o lucrare de înaltă valoare muzicală şi teatrală. Ne-a plăcut îndeosebi bogăţia fra­zelor melodice şi grija orchestrărei. Ce liniştitor, ce evocator de timpuri fericite e motivul introducerii pri­mului act! Sclipitoare corurile şi fra­zele din duetul soprană-tenor din actul al doilea! Aici teritorul Chirideanu s’a între­cut pe sine însuşi. Are în suflet acest artist, taina frazei româneşti, la reluarea motivului, dulcea, dră­gălaşa şi încântătoarea noastră ar­tistă, d-na Valentina Creţoiu-Tasian, par’că nu a găsit aceiaş vrajă care emanase cu câteva clipe înainte din cântul d-lui Chirideanu. De altfel „Valentina noastră” a fost ideală, şi ca aspect şi ca puri­tate de glas. Unele pagini vor intra in curând în repertoriul clasic de concert. Mult ne-a plăcut şi corul, şi mai cu seamă ne-a bucurat mişcarea masselor. Realizarea tânărului şi va­lorosului regizor Cottescu merită toată lauda. Grija cu care a fost creată at­mosfera şi parfumul arhaic justifică toate speranţele noastre. Aşteptăm, cu nădejde, alte înfăptuiri şi ne bu­curăm, când putem constata solici­tudinea onor Direcţiei Operei Ro­mâne faţă de elemente tinere şi va­loroase, care asigură „ziua de mâi­ne” a instituţiilor noastre muzicale.­ ­fr Şi cu acest prilej ţinem să amin­tim şi reuşita regizorului Rânzescu în Freischutz, de LEO CALMUSCHI Maestrul Alfred Alessandrescu a pregătit şi condus spectacolul cu multă dragoste şi muzicală grije. II felicităm călduros şi îi mulţu­mim. De altfel autorull dl. Director Brediceanu, a fost obiectul unei cal­de manifestări de simpatie din par­tea publicului, care i-a adus prino­sul recunoştinţei sale pentru fru­moasele emoţii artistice, trăite în seara aceia, cu numeroase şi entu­ziaste aplauze. ,"Seara Mare” a fost prilej de iz­bândă românească pentru arta noa­stră" şi prevedem intr’un viitor a­propriat reprezentarea acestei lucrări şi pe scenele din apus. * Spectacolul a început cu: ,,Invi­­ţia la Vals” de Weber. Corpul de balet al Operei, in frunte cu d-na Lucia Penescu Ge­­nazini şi dura Rozina Krainic, a creat câteva clipe de încântare pen­tru ochi, iar orchestra sub conduce­rea tânărului şi mult talentatului muzician Silvestri a înfăptuit at­mosfera de romantism. Să ne fie îngăduit să vorbim acum câteva cuvinte despre personalitatea acestui artist român. După spectacolul cu „Bohema“ când am relevat la timp frumoasa noa­stră surpriză, ţinem să aducem aici mărturia noastră entuziastă pianistului şi compozitorului Silvestri, pe care l-am putut cunoaşte şi admira cu pri­lejul festivalului său de la „Dalles". D. Silvestri este o personalitate în muzica românească şi ne este plăcut să-i aducem laudele şi urările noastre pentru munca sa creatoare. Cititorii noştri au remarcat — de­si­gur — grija noastră faţă de cei tineri; şi noi am trecut prin frigurile dorinţei de afirmare şi ştim cât de preţioasă e o vorbă bună, o privire, o strângere cinstită şi entuziastă a mâini. . D. Silvestri «’a afirmat temeinic — poate nu mai are nevoie de aseme­nea stimulente, dar cei din jurul său trebuie să înţeleagă şi să-i prilejuiască şi mai temeinic posibilităţile de a fir- TIBERIU BREDICEANU aitanai Bsarana ică! IBIS La Comedia a intrat Marţi în repetiţie „Kaisers Perdus“ TITLUL IN ROMÂNEŞTE I A FOST INCA FIXAT. — ULTI­MELE SPECTACOLE CU „OMUL CU MARŢOAGA" goste pierdută”. Prima repetiţie a avut loc Marţi. ■ Din ansablul care va interpreta s’a grăbit să anunţe, că ar fi „Dra-Pe scena teatrului Comedia au loc ultimele spectacole cu comedia ma­estrului G. Ciprian, „Omul cu mârţoaga”, care a bătut recordul încasărilor. „Omul cu mârţoaga”, se mai joacă pe scena teatrului din pasaj, până la 10 ianuarie, când va începe tur­neul cu „Topaze”. După cum am anunţat în numărul trecut al gazetei noastre, la 15 ia­nuarie pe afişul Comediei va trece o piesă franţuzească, care va fi pusă în scenă tot de d. Sică Alexa­idre­­scu. Este vorba de lucrarea lui André Birabeau BAISERS PERDUS”­el­e f­e cărei titlu în româneşte nu a fost încă fixat deşi o gazetă de specialitate V. MAXIMILIAN această piesă, fac parte d-nii: G. Storin, V. Maximilian, Marcel Ene­­scu şi conele Marguerdette Romaime, Maria Magda şi Traian Vărăşteanu. „Moda a avut un mare succes la Drezda FLORIA CAPSAU s’a întors de la Drezda unde a jucat intr’un spec­tacol cu „Demoazela Măriuţa” şi a dat două recitaluri având ca par­teneri pe d-nii Mitiţă Dumitrescu şi Trixy Cheeais, întreaga presă locală a adus elogii talentaţilor dansatori pentru frumoa­sa ţinută artistică a realizărilor co­regrafice, succesul acestora răsfrăn­­găndu-se asupra artei noastre repre­zentate cu atâta prestigiu la străi­nătate. Cadoul jWitlHL ~ 5 Downne! îl veţi găsi negreşit în asortimentul nostru bogat de obiecte frumoase, pregătit pentru d-voastră, cu mult gust şi o minu­ţioasă selecţiune, de către o seamă de artişti specializaţi. CAL. VICTORIEI TElEfON I­SDS leg. Com. llt/IU Sâmbătă 1 Ianuarie 1944 .KAMP­A" liMETA mm D-na Marietta Sadova care va interpreta in „Iată temea pe care o iubesc" rolul unei foste actriţe, pie­să care se va juca in actuala sta­giune pe scena Teatrului Naţional. E un rol de seamă cu care distinsa artistă a primei noastre scene îşi va evidenfia odată mai mult, marile ei ca­rtofi. Duminică 2 Ianuarie ,,Bono“ la teatrul Comedia Pe scena Teatrului Comedia se va reprezenta Duminică 2 Ianuarie, la ora 10 dimineaţa, piesa „Golfo”, 3 acte şi 6 tablouri de Perisiade, pre­lucrată de T. Banc­a. Din interpretare fac parte: Con­stantin Barcaroiu, G- Conabie, E. Obreja, D. Missar, Radu Cornea, I. Negoescu, P. Creţoiiu, Tita Constan­­tinescu, Emilia Pantazopol şi talen­tata Rodi, Dima, căreia i s’a încre­dinţat rolul principal femenin. Direcţia de scenă I. Frumiuşani. I . MARIETA SADOVA O pereche de a­eres Se monta „Corbul” sub privi­rile atente ale la Clouzot. Alături de Ginette Ledere, a fost aleasă tânăra Li­liane Mai­­gné, spre a juca rolul unei fete vicioase și viclene. Și Liliane Maigné trebuia să interpreteze o scenă în care era necesar să plângă. După 3—4 în­cercări Liliane nu reuşise să plângă deşi Clouzot devenise din ce în ce mai enervat. Şi enervarea lui Clouzot s’a no d. di îr m m r* ca tr Rigă, două­­km la Teatrul I Vineri 31 Decembrie — la ora 7 — Teatrul Municipal prezintă în avant, premieră savuroasa co­medie a lui Fr. Porché „Rigă, două dame şi un valet“ care în­făţişează celebrul duel, de la Curtea lui Ludovic al XIV-lea, între d-na de Main­tenon şi d-na Montespan. Pasionantă şi plină de surprize ca un joc de cărţi, piesa lui Porché, va fi înscenată cu tot fastul secesar pentru a evoca e­­poca de strălucire pe care a marcat-o în istorie domnia Re­gelui Soare-Cele două rivale care îşi dis­pută favoarea Regelui, vor fi în­făţişate de d-nele Lucia Sturdza Bulandra şi Nataşa Alexandra de la Teatrul Naţional. Bontemps, care ţine locul va­letului în acest joc primejdios, va da prilej d-lui George Sion să-şi valorifice toate însuşirile d-sale, de abilitate şi iscusinţă... diplomatică In alte roluri de fr A I al Si­re D. D. I. Alimasiu, „modest gazetar" precum se recu­noaşte şi scriitor de mai multe ecuţii al unui roman (titlul nu interesează) — un domn foarte cumsecade după câte îl ştam noi — Intr'o bună zi şi-a eşit din linie manifestându-se cu o nejustificatâ pornire contra gazetei noastre. Se poate înjura din plin, după cum se poate înjura cu sm­ple flori de stil. Sunt aruncături de frază în plină faţă şi sunt altele trucate, care rânjesc cu perfidie de sub învă­luirea senină a cuvintelor. D. Atanasiu, utilizând trucul, ne-a lucrat prin ocoluri. Nu-l puteam lăsa fără răspuns. I l-am dat în penultimul număr al „Rampei”, prezentându-l în schiţă, întreg şi divers precât este. Mă aşteptam la o replică, generos înspumată. Şi re­plica n'a întârziat, apărând sub forma unei scrisori, în­­tr'o foce teatrală. Din tot conglomeratul de vorbe, din care îşi încheagă o statue, îmi rezervă şi mie câţiva bulgări cu care mă ia la ochi. Drept să spun, mi-aş fi văzut de drum, lăsându-i satisfacţia pietroaielor asvârlite. Dar printre câte înşivă, aminteşte de o întâmplare, care îşi cere limpezirea. O redau din scrisoarea apărută : „Acum vre­o trei, patru ani, mi-a făcut cinstea să urce scările până la tablia mesei mele de redacţie, însăşi doam­na Gregorian, care m-a rugat stăruitor să scriu „cu scrisul meu frumos şi duios" — despre soţul său, marele poet George Gregorian, care îşi face un cult din iubirea soacrei sale". Am citit, am recitit fraza, cu surprinderea ăluia căruia îi trânteşti una, de care habar nu are. O frază meşteşugit răsucită cu intenţia a variate înţelesuri. Nu ştiam ce să cred. Mai vezi drăcia dracului — mai-am zis — o fi, că în materie de nevastă numai aghiuţă ştie ce ştie. Şi îmi certam soţia în gând, nu pentru intervenţia în sine, cât pentru faptul că ar fi putut să găsească, printre atâţi d­dc Io

Next