Rampa, ianuarie 1944 (Anul 4, nr. 108-111)
1944-01-01 / nr. 108
I CRONICA MUZICALA la locul tradiţionalului Werther, cu care toate teatrele de operă din apus amintesc spectatorilor Sf. Sărbătorii ale Naşterei Domnului, Opera Romană ne-a oferit un minunat spectacol cu „SEARA CEA MARE” de Tiberiu Brediceanu. Pentru acei dintre noi, cari am petrecut atâtea Crăciunuri departe de casa părintească, spectacolul acesta, cu vraja lui de evocări patriarhale, a constituit o adevărată bucurie. Lucrarea maestrului Brediceanu ar putea fi numită — în subtitlu : „Icoane de viaţă românească dii trecut". Ce dor ne era pe alte meleaguri pe viaţa aceasta apusă. Ce dor ne era de boerii noştri de altă dată, de liniştea şi cuminţenia lor, de omenia şi cinstea lor...! Şi ce frumos a întruchipat baritonul Arnăutu această figură românească! Mărturisim că am văzut pentru prima oară această operă şi mare ne-a fost bucuria ! Compozitorul şi libretistiu! Brediceanu a ştiut să îmbine fericit frumoasele noastre teme folkloristice, realizând o lucrare de înaltă valoare muzicală şi teatrală. Ne-a plăcut îndeosebi bogăţia frazelor melodice şi grija orchestrărei. Ce liniştitor, ce evocator de timpuri fericite e motivul introducerii primului act! Sclipitoare corurile şi frazele din duetul soprană-tenor din actul al doilea! Aici teritorul Chirideanu s’a întrecut pe sine însuşi. Are în suflet acest artist, taina frazei româneşti, la reluarea motivului, dulcea, drăgălaşa şi încântătoarea noastră artistă, d-na Valentina Creţoiu-Tasian, par’că nu a găsit aceiaş vrajă care emanase cu câteva clipe înainte din cântul d-lui Chirideanu. De altfel „Valentina noastră” a fost ideală, şi ca aspect şi ca puritate de glas. Unele pagini vor intra in curând în repertoriul clasic de concert. Mult ne-a plăcut şi corul, şi mai cu seamă ne-a bucurat mişcarea masselor. Realizarea tânărului şi valorosului regizor Cottescu merită toată lauda. Grija cu care a fost creată atmosfera şi parfumul arhaic justifică toate speranţele noastre. Aşteptăm, cu nădejde, alte înfăptuiri şi ne bucurăm, când putem constata solicitudinea onor Direcţiei Operei Române faţă de elemente tinere şi valoroase, care asigură „ziua de mâine” a instituţiilor noastre muzicale. fr Şi cu acest prilej ţinem să amintim şi reuşita regizorului Rânzescu în Freischutz, de LEO CALMUSCHI Maestrul Alfred Alessandrescu a pregătit şi condus spectacolul cu multă dragoste şi muzicală grije. II felicităm călduros şi îi mulţumim. De altfel autorull dl. Director Brediceanu, a fost obiectul unei calde manifestări de simpatie din partea publicului, care i-a adus prinosul recunoştinţei sale pentru frumoasele emoţii artistice, trăite în seara aceia, cu numeroase şi entuziaste aplauze. ,"Seara Mare” a fost prilej de izbândă românească pentru arta noastră" şi prevedem intr’un viitor apropriat reprezentarea acestei lucrări şi pe scenele din apus. * Spectacolul a început cu: ,,Inviţia la Vals” de Weber. Corpul de balet al Operei, in frunte cu d-na Lucia Penescu Genazini şi dura Rozina Krainic, a creat câteva clipe de încântare pentru ochi, iar orchestra sub conducerea tânărului şi mult talentatului muzician Silvestri a înfăptuit atmosfera de romantism. Să ne fie îngăduit să vorbim acum câteva cuvinte despre personalitatea acestui artist român. După spectacolul cu „Bohema“ când am relevat la timp frumoasa noastră surpriză, ţinem să aducem aici mărturia noastră entuziastă pianistului şi compozitorului Silvestri, pe care l-am putut cunoaşte şi admira cu prilejul festivalului său de la „Dalles". D. Silvestri este o personalitate în muzica românească şi ne este plăcut să-i aducem laudele şi urările noastre pentru munca sa creatoare. Cititorii noştri au remarcat — desigur — grija noastră faţă de cei tineri; şi noi am trecut prin frigurile dorinţei de afirmare şi ştim cât de preţioasă e o vorbă bună, o privire, o strângere cinstită şi entuziastă a mâini. . D. Silvestri «’a afirmat temeinic — poate nu mai are nevoie de asemenea stimulente, dar cei din jurul său trebuie să înţeleagă şi să-i prilejuiască şi mai temeinic posibilităţile de a fir- TIBERIU BREDICEANU aitanai Bsarana ică! IBIS La Comedia a intrat Marţi în repetiţie „Kaisers Perdus“ TITLUL IN ROMÂNEŞTE I A FOST INCA FIXAT. — ULTIMELE SPECTACOLE CU „OMUL CU MARŢOAGA" goste pierdută”. Prima repetiţie a avut loc Marţi. ■ Din ansablul care va interpreta s’a grăbit să anunţe, că ar fi „Dra-Pe scena teatrului Comedia au loc ultimele spectacole cu comedia maestrului G. Ciprian, „Omul cu mârţoaga”, care a bătut recordul încasărilor. „Omul cu mârţoaga”, se mai joacă pe scena teatrului din pasaj, până la 10 ianuarie, când va începe turneul cu „Topaze”. După cum am anunţat în numărul trecut al gazetei noastre, la 15 ianuarie pe afişul Comediei va trece o piesă franţuzească, care va fi pusă în scenă tot de d. Sică Alexaidrescu. Este vorba de lucrarea lui André Birabeau BAISERS PERDUS”ele fe cărei titlu în româneşte nu a fost încă fixat deşi o gazetă de specialitate V. MAXIMILIAN această piesă, fac parte d-nii: G. Storin, V. Maximilian, Marcel Enescu şi conele Marguerdette Romaime, Maria Magda şi Traian Vărăşteanu. „Moda a avut un mare succes la Drezda FLORIA CAPSAU s’a întors de la Drezda unde a jucat intr’un spectacol cu „Demoazela Măriuţa” şi a dat două recitaluri având ca parteneri pe d-nii Mitiţă Dumitrescu şi Trixy Cheeais, întreaga presă locală a adus elogii talentaţilor dansatori pentru frumoasa ţinută artistică a realizărilor coregrafice, succesul acestora răsfrăngăndu-se asupra artei noastre reprezentate cu atâta prestigiu la străinătate. Cadoul jWitlHL ~ 5 Downne! îl veţi găsi negreşit în asortimentul nostru bogat de obiecte frumoase, pregătit pentru d-voastră, cu mult gust şi o minuţioasă selecţiune, de către o seamă de artişti specializaţi. CAL. VICTORIEI TElEfON ISDS leg. Com. llt/IU Sâmbătă 1 Ianuarie 1944 .KAMPA" liMETA mm D-na Marietta Sadova care va interpreta in „Iată temea pe care o iubesc" rolul unei foste actriţe, piesă care se va juca in actuala stagiune pe scena Teatrului Naţional. E un rol de seamă cu care distinsa artistă a primei noastre scene îşi va evidenfia odată mai mult, marile ei cartofi. Duminică 2 Ianuarie ,,Bono“ la teatrul Comedia Pe scena Teatrului Comedia se va reprezenta Duminică 2 Ianuarie, la ora 10 dimineaţa, piesa „Golfo”, 3 acte şi 6 tablouri de Perisiade, prelucrată de T. Banca. Din interpretare fac parte: Constantin Barcaroiu, G- Conabie, E. Obreja, D. Missar, Radu Cornea, I. Negoescu, P. Creţoiiu, Tita Constantinescu, Emilia Pantazopol şi talentata Rodi, Dima, căreia i s’a încredinţat rolul principal femenin. Direcţia de scenă I. Frumiuşani. I . MARIETA SADOVA O pereche de aeres Se monta „Corbul” sub privirile atente ale la Clouzot. Alături de Ginette Ledere, a fost aleasă tânăra Liliane Maigné, spre a juca rolul unei fete vicioase și viclene. Și Liliane Maigné trebuia să interpreteze o scenă în care era necesar să plângă. După 3—4 încercări Liliane nu reuşise să plângă deşi Clouzot devenise din ce în ce mai enervat. Şi enervarea lui Clouzot s’a no d. di îr m m r* ca tr Rigă, douăkm la Teatrul I Vineri 31 Decembrie — la ora 7 — Teatrul Municipal prezintă în avant, premieră savuroasa comedie a lui Fr. Porché „Rigă, două dame şi un valet“ care înfăţişează celebrul duel, de la Curtea lui Ludovic al XIV-lea, între d-na de Maintenon şi d-na Montespan. Pasionantă şi plină de surprize ca un joc de cărţi, piesa lui Porché, va fi înscenată cu tot fastul secesar pentru a evoca epoca de strălucire pe care a marcat-o în istorie domnia Regelui Soare-Cele două rivale care îşi dispută favoarea Regelui, vor fi înfăţişate de d-nele Lucia Sturdza Bulandra şi Nataşa Alexandra de la Teatrul Naţional. Bontemps, care ţine locul valetului în acest joc primejdios, va da prilej d-lui George Sion să-şi valorifice toate însuşirile d-sale, de abilitate şi iscusinţă... diplomatică In alte roluri de fr A I al Sire D. D. I. Alimasiu, „modest gazetar" precum se recunoaşte şi scriitor de mai multe ecuţii al unui roman (titlul nu interesează) — un domn foarte cumsecade după câte îl ştam noi — Intr'o bună zi şi-a eşit din linie manifestându-se cu o nejustificatâ pornire contra gazetei noastre. Se poate înjura din plin, după cum se poate înjura cu smple flori de stil. Sunt aruncături de frază în plină faţă şi sunt altele trucate, care rânjesc cu perfidie de sub învăluirea senină a cuvintelor. D. Atanasiu, utilizând trucul, ne-a lucrat prin ocoluri. Nu-l puteam lăsa fără răspuns. I l-am dat în penultimul număr al „Rampei”, prezentându-l în schiţă, întreg şi divers precât este. Mă aşteptam la o replică, generos înspumată. Şi replica n'a întârziat, apărând sub forma unei scrisori, într'o foce teatrală. Din tot conglomeratul de vorbe, din care îşi încheagă o statue, îmi rezervă şi mie câţiva bulgări cu care mă ia la ochi. Drept să spun, mi-aş fi văzut de drum, lăsându-i satisfacţia pietroaielor asvârlite. Dar printre câte înşivă, aminteşte de o întâmplare, care îşi cere limpezirea. O redau din scrisoarea apărută : „Acum vreo trei, patru ani, mi-a făcut cinstea să urce scările până la tablia mesei mele de redacţie, însăşi doamna Gregorian, care m-a rugat stăruitor să scriu „cu scrisul meu frumos şi duios" — despre soţul său, marele poet George Gregorian, care îşi face un cult din iubirea soacrei sale". Am citit, am recitit fraza, cu surprinderea ăluia căruia îi trânteşti una, de care habar nu are. O frază meşteşugit răsucită cu intenţia a variate înţelesuri. Nu ştiam ce să cred. Mai vezi drăcia dracului — mai-am zis — o fi, că în materie de nevastă numai aghiuţă ştie ce ştie. Şi îmi certam soţia în gând, nu pentru intervenţia în sine, cât pentru faptul că ar fi putut să găsească, printre atâţi ddc Io