Rampa, februarie 1944 (Anul 4, nr. 114-116)

1944-02-13 / nr. 114

A­H­U­L IV. IU 8 PA(Hft! 20 DUMINICA 13 FE MOTT TRADITIT SECULARA TEATRALA şl CINEMATOGRAFICA O director; GEORGE GREGORIAN1 Redacfia fi Administratia ABONAMENTE: STR. ACADEMIEI 17 ET. S TEL 4.36.76 3000 lei Institutii 1000 lai particulari PESTE TOT VINURI'SAMPANIE 3000 DE ANI VOR FI VĂZUŢI IN TREI ORE Desvăluim un secret: CE CONŢIN EI CUTIA pandorei! UN TREN LA DISPOZIŢIA SPECTATORILOR Şi dumneata Doamnăi şi dumneata Domnişoară şi dumneata Dom­­nule, veţi fi martorii unui secret; veţi asista la deschiderea cutiei Pandorei, în istorica seară de 10 Februarie 1944. Cei mai mulţi dintre cititorii noştri ştiu ce conţine cutia Pandorei, dar, neavând printre strămoşii lor, contemporani la deschiderea celebrei cutii, care s’a întâmplat acum câteva mii de ani, teatrul Savoy, a luat iniţiativa de a r­e institui acea ,preistorică1 ‘ scenă, câind din cutia Pandorei s’au revărsat toate relele în lumea noastră.. Şi... TANASE NU SE LASA MIA APOSTOLESCU IŞI schimbă NAŢIONALITATEA Tănase, contribuesc la reuşita muzicală a revistei. Interpretarea muzicală e vari­­ată-’ Liana Mihăilescu, Ritta Măr­culescu, Mia Apostolescu, Jana Costa, Sanda Dorobanţu, Zizi Şerban, etc. şi Dan Demetrescu, C. Părâu, G. Trestian, Mircea Preoţescu, C. Tănase, etc. Toată lumea cântă, deoarece abundenţa cantitativă şi calitati­vă a melodiilor, necesită sforţări supra­omeneşti! Dinadi­ns, am lăsat la o parte intervenţia abilă a comicului nostru C. Tănase, deoarece pe umerii săi se sprijină cele mai gustate şi mai apreciate momen­te revuistice, întrucât apari­ţi­le lui vor con­stitui adevărate surprize nu-i vom destăinui decât una din multiplele sale intervenţii la suc­cesul pe nedirecţia de scenă. „Nu te lăsa Tănase“ sună a în­demn, care, în timpul piesei, va lua locul tradiţionalului şi bana­lizatului „bis“. CONST. TANASE $1 TÄNASE NU SE LASĂ De astă dată revista de la Sa­voy este nouă, originală, întru­nind însuşiri de senzaţional şi de music-hall, amntind revistele de la „Noctambulles“, „Vieux Co­­lombier“, Prcadilly“, „Metropoli­tan“, etc. Sunt foarte multe lucruri de spus, de aceia va trebui să selec­tăm pe cele mai sezaţionale, mai uimi­toare. Acţiunea leit-motiv, se petrece în vechea Eladă cu multe mii de ani înapoi şi constitue prologul revistei „Nu te lăsa Tănase“. Şi.. Tănase nu s’a lăsat... Un tren la dispoziţie înlăturarea cortinei, demască spectatorului un tren, cu ajuto­rul căruia vor putea călători în farmecele mitologice ale ve­chii Elade. Trenul are 2 clase­ clasa I şi clasa IlI-a. După cum se vede, nu există compromisuri, clasa 2-a adică. Forma trenului — străveche — aminteşte foarte corect preis­toria, în care ne vom găsi stră­mutaţi peste câteva minute. In vechea Eladă, se cunoaşte intervenţia atentă a d-lui, Siomin maestrul de balet al „Cărăbuş­ului un număr coreografic ex­cepţional creează atmosfera naş­teri Pandorei (d-ra Stella Şuba) care are greaua sarcină de a in­terpreta frumuseţea, inteligenţa, spin­­ul şi farmecul Pandorei. După asta se procedează la­­deschiderea cutiei, închid ochii asupra acestui moment senzaţio­nal (nu vreau să provoc emoţii spectatorilor) şi trec mai departe. Ne aflăm în cursul actului I la o agenţie teatrală de pubicci­tate. Mia Apostolescu îşi schimbă naţionalitatea Vedeta nr. 1, animată de ace­­laş temperament cunoscut, în­­drăsneşte să-şi schimbe de trei ori naţionalitatea: supuşenia ha­­vaiană (sic), cea... ardeleană şi cea... franceză. MIA APOSTOLESCU „Hai, di, si, si“ interpretată de havaianica Mia, va constitui o sur­priză, în timp ce ardeleanca Mia Apostolescu, va bârfi la scenă deschisă pe... artista Mia Aposto­lescu. Mircea Preoţescu şi Liana Mi­hăilescu în „Cântecul străzii“ vor lansa un duet,­ în care inter­pretarea, muzica, jocul, vor con­stitui elemente de admiraţie. Este o arie de rezistenţă în care cu­plul obişnuit la frac şi rochie de seară este răsturnat- Mircea Preo­tescu apare în napolitan şi Liana Mihăilescu în... hotistă. Dan Demetrescu nu va putea fi recunoscut, pentru că va apare costumat, nu numai fiziceşte, dar şi spiritualiceşte, în faţă de ba­let. Şi cum Dan, este anturat de alte 6 fete de balet, putem paria nu va fi recunoscut. De aceia, a­­tenţie la scenă... Veţi mai putea admira pe „cântăreţii“ Trestian şi Antone­­scu,­­iar Zizi Şerban va putea fi văzută în compania — ea care apărea totdeauna singură — a u­­nei chitare şi a unui contrabas. Muzi­că, Muzică, Muzică Elemente bine cunoscute ca­’ Dinu Şerbănescu, V. Vasilache, N. Patrichi și atoatefăcătorul C. ■ ■SHiisiBHaHaaHaHaB , Elvira Godeanu, în afară de da­rul frumuseţii şi al talentului, a fost hărăzită de sus cu o seamă de alte calităţi, printre care aceea a unei perfecte camaraderii. In luxosul ei apartament din stra­da General Lahovary, îşi invită a­­desea colegele şi colegii, fie la un ceai, fie la un dineu. Se discută evenimentele în curs, desigur cele teatrale. Suetele curg. Se râde din plin, întruna din aceste reuniuni, ve­nind vorba despre valorile teatre­lor noastre și ajungându-se la con­statarea unei totale lipse de primi amorezi, fermecătoarea gazdă făcu o remarcă, pe cât de simplă pe atât de surprinzătoare : „Ţară de crai şi nu avem un a­­morez pentru scenă !" II cunoaștefi, desigur. Este exclus să nu vă fi întâlnit cu el, să nu vă fi izbit atitudinea lui de ilară morgă. E nelipsit dela premieră, deși n'are nici o îndeletnicire care să aibă ceva comun cu teatrul. Nu e ador, nici n'a fost măcar, vreodată — deși asta nu i-ar conferi nici de­­cum vreun drept, dar ar fi oricum o explicaţie — nu scrie la nici un ziar, nu-i autor dramatic, nici cri­tic, nici regizor. Nimic din toate acestea. Şi totuşi e prezent la premiere, concerte şi spectacole de gală cu o regularitate matematică. Are cunoş­tinţe în rândurile gazetarilor, acto­rilor, cronicarilor şi autorilor, în lu­mea teatrelor cum se spune. II cu­nosc toţi deşi nimeni n'ar putea pre­ciza ce anume învârte acest domn de la premieră. Apare cu o ţinută aproape impe­cabilă, priveşte de sus, salută mar­ţial şi ocupă un fotoliu în faţă, cât mai în faţă, cu un aer proconsular, — ca să se creadă că e cineva. Se, aşează cu o mişcare elegantă şi cu EMIL IENCEC coiful gurii uşor lăsat, subţiat, semn al blazării, priveşte fugar program­­ul. La sfârşitul actului, mai mult spre a fi în notă, aplaudă convenţional, izbind palmele uşor, delicat, tem­e­­nin de delicat, de teama de a cu și le sfărâma. In pauze prezidează cercurile premierştilor. Vorbele lui vin ca o sentință : „Da, da, lucrarea, pentru­­că e originală, va cădea desigur. Va fi o prăbușire lamentabil­ă, pen­­tru că, potrivit tuturor celor care nu concep un lucru bun decât venit de aiurea, de peste fruntarii, el nu poate privi decât cu compasiune strădania autohtona . Decretează căderea sau succesul, realitatea desminfindu-i-le întot­deauna. Pe el nu-l impresionează nimic, nici un fel de accent dramatic, — a văzut actori mari de tot, — abea de­schițează un zâmbet la comedii, — a văzut el comec­eni­c mai şi, — dărâmă cu o dezinvoltură fantas­tică truda cu care un actor tânăr a reuşit un joc frumos. Pentru el totul e fad, e sterp, pu­tea fi şi mai bine. Afişează această ţinută de doc­tor in materie, cu sentinţe severe, pesimiste chiar, cu o plăcere care ar putea fi socotită un adevărat sa­dism. E veşnic nemulţumit, deşi nimeni nu-i întreabă. S a insinuat în cercul premieriştilor şi acum face parte din această familie, e o oficial­iate oarecum pentru că, nu se ştie cum, dar el îşi face rost întotdeauna de un loc. Socot că, dacă ar fi un adevărat îndrăgostit de teatru, n’ar avea acea morgă ilară sau, pur și simplu, ar vedea spectacolul altă dată, nu la acel teribil examen care este pre­miera, — mai puțin reuşită decât celelalte reprezentații. Sau n'ar mai face atâta sgomot. Ocupă degeaba un loc pe care l-ar putea ocupa un altul, cu pre­cădere, cu o misiune oarecare în lumea teatrului, sau unul care plă­teşte. Şi totuşi el, domnul gomoş de la premieră, e un „om de tea­tru". S­-a făcut o îndeletnicire din a vedea spectacolele la premieră. Altfel nu concepe. I s-ar părea o scădere şi dacă pricini excepţionale l-au împiedecat s-o facă se vaită că n'a văzut cutare piesă pentru că... a scăpat premiera. Fireşte mai sunt ,,premierişti", ca să întrebuinţăm acest barbarism, fără a avea altă legătură cu teatrul decât dragostea lor sinceră de spec­tatori care îşi plătesc biletul, dar a­­ceştia îşi văd liniştiţi de meteahna or de premierişti şi poate nu socot că e o ispravă deosebită să vezi o pre­mieră. Domnul gomoş de la premieră, îl veţi identifica uşor. Şi dacă vreţi să nu vă stricaţi seara, din pricina volubilităţii lui docte,­­ evitabi­l. Iar dacă toţi har evita s'ar e­­limina singur acest personagiu scor, jos, implacabil şi inutil. CREIONĂRI DOMNUL DELA PREMIERA II Când se anunţă două prem­ere Premierele Teatrelor ,,SAVOY“ şi „GIOCONDA“ sunt parcă... legate. Ap lec­­aim în acelaşi timp. Rândul trecut Gioconda, anunţase cu câteva săptămâni înainte că premiera va avea loc în seara de, aceiaşi seară când se anunşase şi premiera Cără­buşului. Numai în ajunul premierei au precizat că se amână cu câteva zile. De data aceasta d. Tănase a anun­ţat premiera pentru Vineri (şi nu o amână) pentru a fi mai sigur că nu-i vor face aceeaşi figură giocon­­ditele. Publicul cumpărând locuri la un spectacol pentru o seară fixă, cu greu se hotărăşte în ultimul moment să meargă la alt spectacol dacă cel la care cumpărase bilete s’a amânat. Şi atunci cine-i păgubaşul? Cel care n’a priceput... şmecheria. De data aceasta însă totul e în re­gulă. Vineri premieră la Cărăbuş şi Sâmbătă la Gioconda. Frăţeşte. aBaBBB&aean­SKg&i&rass»

Next