Rampa, martie 1944 (Anul 4, nr. 117-118)
1944-03-05 / nr. 117
**» „ S vG’ilvaata «p )f j^SRVICIUS. NOSTRU TELEGRAFIC •fi°» yo- Piaisorn bviLmis*“« 1 wij iod os »paejs tunq un. *9Step IM«!**** ''ZHIA $ —«rch. «zpitms -flS niattntw» din ■raaţpni “P y vor _ 2pitruBd*»ioD cma •axai ai jbo oq ap ’Rtesnsapnoa »3 WJ-RO-ffZMâl.» ». ------f se SV/.9S uopial' J mi- I *tipo vonqos ’ deci ONIXXÎI *C®r hodap nqeupime jljduiojdgxe^ ‘sosdi te OjineipAi*TM le su»S €S¥ţffrul wi ÎU.îiSU H do or. .. JHIS. ' w târât ■ I I , «■fr&on 'îOl ’nona ‘os8,, „•fţqnd op I BAI HA os .‘,t ' sues u(' nt‘>4-V •„*#«*► omoo «sţşi j Ián &moiy •junoft loarr aiul V. -UN OTAIMÎ)^ *Q $ life stnea uuencâroî I Ro t *întnoiTj r.sT.3 * /»Ia. *-'Ayi fcj T,p r**:j «i 3«*’ «wann; t* Heft 60Î 74; nunta VW !-ow^imPu" U»pi K*(i!ipfll) W»Vmurî- S3 ioui j ■ w;ct ț«d«nauoite luați , ■ •. r.-n »wd J nJina^u r" •siavMV *i «iii el 3IM1N3S31M tfl »M.udV 5- M Waqg-10GIS CATASTROFA TRANSATLANTICULUI „TITANIC« Londra, 3. -i Explicația știrilor contradictorii publicate io primul moment, cu privire la ca- Ui.irofa transatlanticului ..Titaiic", trebue cautat* In confuzia produsă de repetatele apeluri prin telegrafia far* fir, făcute în toate direcțiunile de bastimentul naufragiat. Mesagiile trimise fiind interceptate in drum de vapoarele ce se aflauin apropiere de locul catastrofei, «e toteng« lesne că acele comunic&tiunT n'aii mai &put rie cât trunchiate la stațiunea radiografie* de la Cap Race. _ v . — Parte din barcile de salvare, pline cu pasageri, s’au scufundat, din cauza vârtejurilor de apă produse de „Titanic" prin sforţările mas vilelor sale de a opri scufundam.« / 1 Londra, 3. •— (Telegramă din New.York}. După Io comunicarea direcţiei companiei White Star Line, toţi pasagerii de cl., l a, de pe bordul transatlamnicului naufragiat „Titahic" au fost salvați de vaporulf^KarpatliU".' 1 PanSt :t. Printre pasagerii de pe „Titanic" sa aflau trei a, mericanî care plătiseră câte 25 de mii de franci pentru transportul lor dJfi Europa U Xiw York. ' j . Ei sunt lâmayv colonelul A&»; tbrtiatAtal Ia' persoana președintelui Tpfta si NjVerson.f caro «* in anta rea unul ....... . UiU;‘un accident. defoutomobil» ^ ~ * 1 Linulfa, 3. Ai Soi fthstrvt fă L/fi lanhy ft f fiu I, fj*putu4 fi «a!: Vai. dacfl elîarj» făcut .din timp uz »te te legea fia fir* fiar. gpro a cerov ajutorul vapoarelor din. t£' probiere, g ■ . So amnihtcstă ci pe.aceaîCL cale- aO 'sApa \9de naufragi 11 vaporul olandez ' „Groonland". * in I9UL^i bastimentul .,Repubiicu5 in im. * . ; t/oiidrtu ,^Î tâpitanuli Smith,, comnandantuliui ..Titanic? e»a poreclit in Amerira, „Smith £îhi- Cui! ti ziceaQ „loodoo‘‘—-colci Londra, * 7Tulegrtută* d:h yNew-^’orkSloiurile de gbia- Vi abea. acuta, au început să ta tfl^locheze tu Nordul AUa nt;oluli. ttșa că până^frt August uâ* vipațiunea va îi periclitata fii a« ceastă regiune. ^ ' 4 Dc multe oi tiict n*î^eît» pu* Untă sii se observe de*la distantă muntif Aceştia dc ghiaţâ, nproape 1h lntregimo acufundaţi sub ap$. ‘ .» ‘ Paris. .» Printre cei 571 nianmteri tiiibaivcatT pe . Titanto* la Cherbourg, nu se aflau dc c&V u francezii. toti ceilalţi erau emigranţi străini. r& ilt*» t 'x.j 1M1I33''» ‘ClV.il'l *Ur« rinarf. i m&T •far locui cerce Lo „Wb. print > . ^ ,, unic Lotuira, .7.— Societatea Lloyd ,.Kar află din Montreal, că «u fost rid salvați 675 pasageri și 200 xnaîeloțl. — Colonelul Astor. despre care se spune că a piarit in caraetrerfi. era inspectorul trupelor voluntare din Statele Unite. Când cu războiul cu Spania, Astor dăruise ministerulul de război și o baterie întreagă de tunuri. * Colonelul Astor ,ramie 47 aici și acum un an sa despărțit de nevasta sa, spre a se recăsători cu o fată de 50 ani. Ca dar de mint* i-a dat 50 milioane franci.^ Tânăra soție * lui Astor a fost salvata. Londra, 3.Telegramă din Caropertown, Nou* Scoli«)- — O luptă teribil* *’a dat tutre pasageri? de pe ..Titanic'*, pentru ocuparea bărcilor, de «salvare. Acestea au putut. înainta yc $• cean cu foarte mare greutate din cauza sloiurilor de ghiaţă pe care trebuiau să le evite.. Supravieţuitorii catastrofei, îmbrăcat, foarte sumar, au avut să sufere mult de frigul nopţii. -- Multe bărci pline cu pasageri sau răsturnă!.«**. ' _ Aceasta şi explică, făptui" că vaporul „Karpathia“ s-a întâlnit cu un şir de bărci goale. Londra, 3 (telegramă din Hal- Urox). — Căpitanii vapoarelor „Virgínian" fi „Parisian“ anunță ci pe borda? acestora nu sa află nici an pasaper da pe „Titanic**. „Virginian** « sosit Ia locul catastrofei când on mal ara ni* mic fi nimeni de salvat. Londra, 3. întreg orașul Southampton e un doliu. Mai tolt cei 900 matetodie pe „Titanie** erau originarii din acest port. ^ Londra, .1 «. Direcțiunea Companiei White Star Line anand oficial, că numărul persoanelor înecate e de 1550. In total au fost salvati 000 oa*meni — 6Qp călători fi 200 normari. * Cei salvaţi sa află pe «JKarpadan"., , Londra, ,? ftelegrama din Alekyort.». — Vice-preşedintele societătei White Star Line a primit o telegramă anunţand cft, la momentul scafandărei lni „Titanic“, n'a fost prezent nici un alt vapor. m „Virginian" și Parisian" nici nu se găseau prin apropiere. „Karpathian“ a sosit abia după trecere de câteva ore de la producerea catastrofei. El n’a Inai ca sine de cât pe pasagerii năsiți în bărci. In acestea se aflat» mai mult temei n copii. T* PriRw*» yWiiuil*reai?„U«v Jonnîoi-TOOO» t miW11 owvtlHJ naiAiiNiu hi»“ pc Vi Acn Cpn ,.T*n că di nume ri ii. I între t-topi? fl mi ierea pînru Coi mine Patti cnint sprei Iașii' siel venii ni«!« Fr an f . O con mati i tern, ' sd t tutui retft Sp mita . Poor i srerc, rea t Cer cir astm! cercul este s ireba t ar pri Cer* cu no la co di ploi crieri, mall buza BAZ\ Roi Uu 'j. * •U o n tutur polity ii a inel careu. Acoa nutr in iwstc t 16 ci da(i Ir, război Ci conduri Iată ceau seris ziarele, despre scufundarea celui mai mare transatlantic „TITANIC*' Peripeţiile acestei catastrofe maritime vor fi văzute în curând la cinematograful „CAPITOL“. TITANICI, „Căpitanul“ Hans Nielsen şi ofiţerul secund, pe bordul vasului „Titanmic“. PROMISIIlul UN PICTOR fara cura. I n majoritatea cazurilor marii pictori au răzbit în viaţă, abia spre sfârşitul ei, după ce cea mai mare parte din timp şi-au petrecut-o în greutăţi şi lipsuri. Sunt artişti cari chiar până la moarte nu au vândut nici un singur tablou, pentru ca după aceea să devină celebri. Folosindu-se de acest fir dramatic, casa Terra a turnat un film delicios, servindu-se ca interpreţi principali de Luise Ulrich, Heinrich George, Viktor de Kowa, Will Dohm şi Charlott Daudert. Viktor de Kowa, joacă rolul unnui tânăr pictor plin de talent, căruia îi lipseşte însă curajul de a -şi putea vinde lucrările sale; găseşte în Luise Ulrich încântătoarea sa soţie d’ prietenă, pe aceea care reuşeşte să convingă pe un negustor să vândă aceste tablouri, pretinzând că ea este autoarea lor. Succesul este răsunător. Artista devine celebră şi comenzile nu mai contenesc. Primind odată însărcinarea să execute o frescă, ea urmează să primească la inaugurarea ei şi marele premiu Lucas Cranach. Atunci începe drama deoarece tânăra soţie nu este dispusă să primească ceva la care nu are dreptul şi de aceea se destăinuieşte negustorului. Acesta la rândul lui se oferă s’o scape, cu conediţia ca Luise Ulrich să devină soţia sa. Tânăra artistă insă respinge indignată această propunere şi în ziua decernării premiului declară în faţa tuturor adevărul. Consternarea produsă de acest lucru este aşa de mare, încât juriul pregăteşte darea ei în judecată. Intervenind însă din nou negustorul, conflictul este aplanat. Intre timp însă, Viktor de Kowa, artistul adevărat, devine gelos şi o bănueşte pe soţia sa de Infidelitate. Ea părăseşte căminul conjugal în timp ce pictorul se duce să ceară lămuriri negustorului. Neînţelegerea ’,îşi găseşte sfârşit şi tânăra pereche se regăseşte într’o viaţă mult mai armonioasă şi mult mai fericită, cu atât mai mult cu cât talentul pictorului a ieşit la iveală. Fomula rula în cursul lunei Martie, pe ecranul cinematografului ,,Aro‘‘ LUISE URLICH Titlul tău îmi aparţine, ei doar semnul de întrebare ; el e al cunoscutului scriitor francez, Jean Atalbert, membru al Academiei Goncourt, care semnează articolul ce, din întâmplare, mi-a căzut acum câteva zile sub ochi. Cu spiritul fin, atât de caracteristic francezilor, academicianul trece la constatarea că trupul are drept duşmani : alcoolismul, sifilisul şi tuberculoza. Dar dacă omenirea caută să lupte contra acestor flageluri, cărora li se adaugă foametea şi mizeria, generos susţinute de regimurile politice, financiare, industriale şi economie ale tuturor secolelor, ce se face pentru suflet ? Jean Adalbert socoate că geniul uman, în aşteptarea paradisului etern, făgăduit de Creator, n a creiat, drept unul din Ede nume artificiale născocite de mintea omului decât cinematograful. Dar, spune d-ta, dacă cei mai înverşuna ii susţinători ai religiilor şi ai filozofilor au trebuit să capituleze in fata teatrului, a cărui Comedie le-a opus capetele ei de opere, dela Tragedie la Farsă, având pe cortina ei deviza : Casfigat ridendo mores, nu se poate spune că cinematograful îndreaptă moravurile. S’a ajuns azi, ca mulţimea să practice cu frenezie sportul închiderii în obscuritatea sălilor prost acrisite, chiar şi în cele mai frumoase ceasuri ale zilelor scăldate de lumină. „Am ajuns ,pune d-sa, la cinematograful permanent, la distracţia fără întrerupere a ochilor, căci refuz să spun , a spiritului, aşa cum e permanent al coaferului, care condusează pe vidul capetelor femenine. Azi, otrava curge în valuri, la îndemâna tuturor gurilor, tuturor pungilor. E lipsă de pîine şi de încălţăminte, dar se găseşte timp şi bani pentru toate aceste caverne de trândăvie şi de cheltuială. De la fermă până la mansardă, din uzină până în atelierul de modă, toată lumea nu visează altceva decât să fie fotogenică aşa ca cutare sau cutare vedetă, ale cărui trăsături sunt copiate. Dreptul la cinematograf ar trebui înscris în programele Europei viitoare...“ Oare cuvintele scriitorului Jean Alabert să fie în totul îndreptăţite? Să nu fi produs oare această a şaptea artă decât inepţii cu cari nu numai că nu se îndreaptă moravurile dar se falsifică gustul mulţimii pentru o viaţă a altora decât cea reală? Să fie cinematograful, cu adevărat, inamicul Nr. 1 al mulţimii, cum îi place academicianului francez să-l numească, grăbindu-se să adauge că dacă există munţi unde tuberculoza nu poate pătrunde, cinematograful poate progresa în orice sat ? Să nu fii produs, până acum, cinematograful, din milioanele de filme, nici măcar câteva creaţii demne, durabile ? Nici măcar câteva filme bune, demne de a amuza, de a instrui, de a emoţiona, într’un cuvănt de a te face să te gândeşti, şi artişti de mare clasă ? Hotărât lucru că d-l Jean Adalbert judecă problema cinematografului cu mult pre« multa pasiune, atunci când spune ci pe frontispiciul templelor noului idol al mulţimii ar trebui să se afle celebrul Citat: Vous qui entrez, lanssez toute aspérance ! Nu, cinematograful nu-i doar „un opium, care se vinde la toate colţurile oraşului“, — cum ii place să »pună d-lui Roland Cailleux în Saint-Genès (ed. N. R. F. ) şi pe care Jean Adalbert îl citează în sprijinul afirmaţiilor sale — „a cărui acţiune de venin e instanţa, nee“. Pe planul educativ, — atât de mult cerut de academicianul francez — cinematograful ocupă acum un loc ce creşte neîncetat, după cum ne şi indică întrebuinţarea lui, din ce în ce mai frecventă, în şcoli şi universităţi. Intr’adevăr, din ce în ce mai mult, — cel puţin în străinătate, dacă nu la noi, — filmul întocmeşte, în clasele primare mai ales, simplele gravuri neînsufleţite ale cărţilor şi substituie vorbelor, foarte adeseori plicticoase ale profesorului, însăşi viziunea vieţii. Sub acest raport, cinematograful este chemat să aibă în viitor o desvoltare ce nu poate fi deloc dispreţuită, filmul cultural german, — căci nemţii sunt aceia, pare-se, care au lucrat cel mai mult in această direcţie, — arătându-ne de acuma ce *« poate realiza în acest domeniu. Vom putea avea astfel, fără să ne deplasăm tot ce am fi dorit să vedem şi să studiem. Trebuie să se facă cunoscut popoarelor, — atunci când pacea îşi va aşterne din nou pe pământul inroşit de sângele atâtor milioane de oameni, mantila ei albă, — că a trecut ceasul nebuniilor, că e de acum timp, să muncească, cu trup şi suflet, o muncă pros a fi divă şi cinstită, baza esenţială a păcii şi a prosperităţii. O societate nu poate trăi fără ideal. Dar nici fără principii morale ; deci tineretul va trebui să fie reeducat şi ce alt mijloc mai bun pentru aceste scopuri decât cinematografia, bine concepută şi bine supraveghiatâ ? Cardinalul Verdier spunea că cinematograful are, din acest punct de vedere, o putere formidabilă. El întipăreşte omului sentimentele cele mai profunde cari slujesc să înalţe umanitatea şi să-i dea dragostea de ideal. Repetăm deci că cinematograful poate şi trebue să fie folosit ca să facă bine omenirei, în afară de cinematograful care are drept deviză „a place publicului“. Acesta-i chiar un rol de mare însemnătate : acela de a răspândi în lume idei sănătoase lipsite de toate influenţele viţiate, datorită cărora va fi posibil ca contemporanii noştri să fie readuşi spre un ideal de evivie a muncii şi a virtuţii. Intr'un cuvânt, în ciuda atacurilor, hotârît spirituale ale lui Jean Adalbert, pentru învăţământ, îndreptarea moralităţii publice, şi ca instrument de propagandă a ideilor, nu se poate visa la ceva mai bun decât cinematograful, care, departe de a fi o otravă, poate, prin puterea lui de penetraţie, să atingă sufletul mulimei în cele mai adânci pute ale lui, împrăştiind astfel ideile mari şi frumoase, în favoarea dreptăţii şi a umanităţii. * »ies m m sa m m m am be m m PAVEL MARES Reprezentații încep la orele 3—5—7—9 seara. Cassa deschisă dela era 10 de m. I