Rampa, martie 1944 (Anul 4, nr. 117-118)

1944-03-05 / nr. 117

**» „ S vG’ilvaata «p )f j^SRVICIUS. NOSTRU TELEGRAFIC •fi°» yo- Piaisorn bviLmis*“« 1 wij iod os »paejs tunq un. *9Step IM«!**** ''ZHIA $ —«rch­. «zpitms -flS ni­attntw» din ■raaţpni “P y vor _ 2pitruBd*»ioD cma •axai ai jbo oq ap ’Rtesnsapnoa »3 WJ-RO-ffZM­âl.» ». ------f se SV/.9S uopial' J mi- I *tipo vonq­os ’ deci ONIXXÎI *C®r h­odap nqeupime jljduiojdgxe^ ‘sosdi te OjineipAi*TM le su»S €S¥ţffrul wi ÎU.îiSU H do or. .. JHIS. ' w târât ■ I I , «■fr&on 'îOl ’nona ‘os8,, „­•fţqnd op I BA­I HA os .‘,t ' sues u(' nt‘>4-V •„*#«*► omoo «sţşi j Ián &moiy •junoft loarr aiul V. -UN­ OTAIMÎ)^ *Q $ life stnea uuen­­câroî I Ro t *întnoiTj r.sT.3 * /»Ia. *-'Ayi fcj T,p r**:j «i 3«*’ «wann; t* He­ft 60Î 74; nunta VW !-ow^imPu" U»pi­ K*(i!ipfll) W»Vmurî- S3 ioui j ■ w;ct ț«d«n­auoite luați , ■ •. r.-n »wd J nJina^u r" •siavMV *i «iii el 3IM­1N3S31M tfl »M.udV 5- M Waqg-10GIS CATASTROFA TRANSATLANTICULUI „TITANIC« Londra, 3. -i Explicația ști­rilor contradictorii publicate io primul moment, cu privire la ca- Ui.irofa transatlanticului ..Tita­­i­ic", trebue ca­utat* In confu­zia produsă de repetatele apeluri prin telegrafia far* fir, făcute în toate direcțiunile de bastimentul naufragiat. Mesagiile trimise fi­ind interceptate in drum de va­poarele ce se aflau­­in apropiere de locul catastrofei, «e toten­g« lesne că acele comunic&tiunT n'aii mai &put rie cât trunchiate la stațiunea radiografie* de la Cap Race. _ v . — Parte din barcile de salva­re, pline cu pasageri, s’au scu­fundat, din cauza vârtejurilor de apă produse de „Titanic" prin sforţările m­as vilelor sale de a o­­pri scufundam.« / 1 Londra, 3. •— (Telegramă din New.York}. După Io comuni­care­a direcţiei companiei White Star Line, toţi pasagerii de cl., l­ a, de pe bordul transatlamnicu­lui naufragiat „Titahic" au fost salvați de vaporulf^KarpatliU".' 1 Pan­St :t. Printre pasagerii de pe „Titanic" sa aflau trei a­, meri­ca­nî care plătiseră câte 25 de mii de franci pentru trans­portul lor dJfi Europa U Xiw York. ' j . Ei sunt­ lâmayv colonelul A&»; tbrtiatAtal Ia' persoana președin­telui Tpfta si NjVerson.f caro «* in anta rea unul ....... . UiU;‘un accident. defoutomobil» ^ ~ * 1 Linulfa, 3. Ai Soi fthstrvt fă L/fi lanh­y ft f fiu I, fj*putu4 fi «a!: Vai. d­acfl elîarj» făcut .din timp uz »te te legea fia fir* fiar. gpro a cerov ajutoru­l vapoarelor din. t£' probiere, g ■ . So amnihtcstă ci pe.aceaîCL ca­le- aO 'sApa \9de naufragi 11 vapo­rul olandez ' „Groonland". * in I9UL^i bastimentul .,Repubiicu5 in im. * . ; t/oiidrtu ,^Î tâpitanuli Smith,, comnandantuliui ..Titanic? e»a poreclit in Am­erira, „Smith £îhi- Cui! ti ziceaQ „l­oo­doo‘‘—-col­ci Londra, * 7Tulegrtută* d:h yNew-^’orkSloiurile de gbia- Vi abea. acuta, au început să ta tfl^locheze tu Nordul AUa nt;o­­luli. ttșa că până^frt August uâ* vipațiunea va îi periclitata fii a« ceastă regiune. ^ ' 4 Dc multe o­i tiict n*î^e­­ît» pu* Untă sii se observe de*la distan­tă muntif Aceştia dc ghiaţâ, n­­proape 1h lntregim­o acufundaţi sub ap$. ‘ .» ‘ Paris. .» Printre cei 571 nianmteri tiiibaivcatT pe . Titanto* la Cherbourg, nu se aflau dc c&V u francezii. toti ceilalţi erau emi­granţi străini. r& ilt*» t 'x.j 1M1I33''» ‘ClV.il'l *Ur« rinarf. i m&T •far locui cerce Lo „Wb. print > . ^ ,, unic Lotuira, .7.— Societatea Lloyd ,.Kar află din Montreal, că «u fost ri­­­d salvați 675 pasageri și 200 xna­­îeloțl. — Colonelul Astor. despre ca­re se spune că a piarit in ca­­raetrerfi. era inspector­ul trupe­lor voluntare din Statele­ Unite. Când cu războiul cu Spania, Astor dăruise mini­ste­r­ul­ul de război și o baterie întreagă de tunuri. * Colonelul Astor ,ra­mie 47 aici și acum un an sa despărțit de nevasta sa, spre a se recăsători cu o fată de 50 ani. Ca dar de mint* i-a dat 50 milioane franci.^ Tânăra soție * lui Astor a fost salvata. Londra, 3.­­Telegramă din Caropertown, Nou* Scoli«)- — O luptă teribil* *’a dat tutre pa­sageri? de pe ..Titanic'*, pentru ocuparea bărcilor, de «salvare. Acestea au putut. înainta yc $• cean cu foarte mare greutate din cauza sloiurilor de ghiaţă pe care trebuiau să le evite.. Supravieţuitorii catastrofei, îmbrăcat, foarte sumar, au avut să sufere mult de frigul nopţii. -- Multe bărci pline cu pasa­geri s­au răsturnă!.«**. ' _ Aceasta şi explică, făptui" că vaporul „Karpathia“ s-a întâl­nit cu un şir de bărci goale. Londra, 3 (telegramă din Hal- Urox). — Căpitanii vapoarelor „Virgínian" fi „Parisian“ anun­ță ci pe borda? acestora nu sa a­­flă nici an pasaper da pe „Tita­nic**. „Virginian** « sosit Ia locul catastrofei când on mal ara ni* mic fi nimeni de salvat. Londra, 3. întreg ora­șul Southampton e un doliu. Mai tolt cei 900 m­atetod­­­ie pe „Tita­­nie** erau originarii din acest port. ^ Londra, .1 «. Direcțiunea Com­paniei White Star Line anand­ oficial, că numărul persoanelor înecate e de 1550. In total au fost salvati 000 oa*­meni — 6Qp călători fi 200 no­­rmari. * Cei salvaţi sa află pe «JKarpa­­dan"., , Londra, ,? ftelegrama din Alek­­­yort.». — Vice-preşedintele so­­cietătei White Star Line a pri­mit o telegramă anunţand cft, la momentul scafandărei lni „Tita­nic“, n'a fost prezent nici un alt vapor. m „Virginian" și Parisian" nici nu se găseau prin apropiere. „Karpathian“ a sosit abia du­­pă trecere de câteva ore de la producerea catastrofei. El n’a Inai ca sine de cât pe pasagerii năsiți în bărci. In a­­cestea se aflat» mai mult temei n copii. T* PriRw*» yWiiuil*r­eai?„U«v Jonnîoi-TOOO» t miW11 owvtlHJ naiAiiNiu hi»“ pc Vi Acn Cpn ,.T*n că di nume ri ii. I între t-topi? fl mi ierea pînru Coi mine Patti cnint sprei Iașii' siel venii ni«!« Fr an f . O con mati i tern, ' sd t tutui retft Sp mita . Poor i srerc, rea t Cer cir astm! cercul este s ireba t ar pri Cer* cu no la co di ploi crieri, mall­ buza BAZ\ Roi Uu 'j. * •U o n tutur polity ii a inel careu. Acoa nutr in iwstc t 16 ci da(i Ir, război Ci conduri Iată ceau seris ziarele, despre scufundarea celui mai mare transatlantic „TITANIC*' Peripeţiile acestei catastrofe maritime vor fi văzute în curând la cinematograful „CAPITOL“. TITANICI,­ „Căpitanul“ Hans Nielsen şi ofiţerul secund, pe bordul vasului „Titanmic“. PROMISIIlu­l UN PICTOR fara cura. I­ n majoritatea cazurilor marii pictori au răzbit în viaţă, abia spre sfârşitul ei, după ce cea mai mare parte din timp şi-au petre­cut-o în greutăţi şi lipsuri. Sunt artişti cari chiar până la moarte nu au vân­dut nici u­n singur tablou, pentru ca după­ aceea să devină celebri. Folosindu-se de acest fir dramatic, casa Terra a turnat un film delicios, servindu-se ca interpreţi principali de Luise Ulrich, Heinrich George, Viktor de Kowa, Will Dohm şi Charlott Dau­dert. Viktor de Kowa, joacă rolul un­nui tânăr pictor plin de talent, căruia îi lipseşte în­să curajul de a -şi pu­tea vinde lucrările sale; găseşte în Luise Ulrich încântătoarea sa soţie d’ prietenă, pe aceea care reuşeşte să convingă pe un negustor să vândă a­­ceste tablouri, pretinzând că ea este autoarea lor. Succesul este răsunător. Artista devine celebră şi comenzile nu mai contenesc. Primind odată însărci­narea să execute o frescă, ea urmea­ză să primească la inaugurarea ei şi marele premiu Lucas Cranach. Atunci începe drama deoarece tânăra soţie nu este dispusă să primească ceva la care nu are dreptul şi de aceea se destăinuieşte negustorului. Acesta la rândul lui se oferă s’o scape, cu con­e­diţia ca Luise Ulrich să devină soţia sa. Tânăra artistă insă respinge indig­nată această propunere şi în ziua de­cernării premiului declară în faţa tu­turor adevărul. Consternarea produsă de acest lucru este aşa de mare, încât juriul pregăteşte darea ei în judecată. Intervenind însă din nou negustorul, conflictul este aplanat. Intre timp însă, Viktor de Kowa, artistul ade­vărat, devine gelos şi o bănueşte pe soţia sa de Infidelitate. Ea părăseşte căminul conjugal în timp ce pictorul se duce să ceară lămuriri negustoru­lui. Neînţelegerea ’,îşi găseşte sfârşit şi tânăra pereche se regăseşte într’o viaţă mult mai armonioasă şi mult mai fericită, cu atât mai mult cu cât talentul pictorului a­ ieşit la iveală. Fomul­­a rula în cursul lunei Mar­­tie, pe ecranul cinematografului ,,Aro‘‘ LUISE URLICH Titlul tău îmi aparţine, ei doar sem­nul de întrebare ; el e al cunoscutului scriitor francez, Jean Atalbert, mem­bru al Academiei Goncourt, care sem­nează articolul ce, din întâmplare, mi-a căzut acum câteva zile sub ochi. Cu spiritul fin, atât de caracteristic francezilor, academicianul trece la con­­statarea că trupul are drept duşmani : alcoolismul, sifilisul şi tuberculoza. Dar dacă omenirea caută să lupte contra acestor flageluri, cărora li se adaugă foametea şi mizeria, generos susţinute de regimurile politice, financiare, in­dustriale şi econom­ie ale tuturor seco­lelor, ce se face pentru suflet ? Jean Adalbert socoate că geniul uman, în aşteptarea paradisului etern, făgăduit de Creator, n a creiat, drept unul din Ede num­­e artificiale născocite de mintea omului decât cinematograful. Dar, spune d-ta, dacă cei mai înverşu­­na ii susţinători ai religiilor şi ai filo­zofilor au trebuit să capituleze in fata teatrului, a cărui Comedie le-a opus capetele ei de opere, dela Tragedie la Farsă, având pe cortina ei deviza : Casfigat ridendo mores, nu se poate spune că cinematograful îndreaptă mo­­ravurile. S’a ajuns azi, ca mulţimea să prac­tice cu frenezie sportul închiderii în obscuritatea sălilor prost acrisite, chiar şi în cele mai frumoase ceasuri ale zilelor scăldate de lumină. „Am ajuns ,pune d-sa, la cinemato­graful permanent, la distracţia fără întrerupere a ochilor, căci refuz să spun , a spiritului, aşa cum e perma­­nent al coaferului, care condusează pe vidul capetelor femenine. Azi, otrava curge în valuri, la înde­mâna tuturor gurilor, tuturor pungilor. E lipsă de pîine şi de încălţăminte, dar se găseşte timp şi bani pentru toate aceste caverne de trândăvie şi de cheltuială. De la fermă până la mansar­dă, din uzină până în atelierul de mo­dă, toată lumea nu visează altceva de­­cât să fie fotogenică aşa ca cutare sau cutare vedetă, ale cărui trăsături sunt copiate. Dreptul la cinematograf ar trebui înscris în programele Europei viitoa­re...“ Oare cuvintele scriitorului Jean Ala­­­bert să fie în totul îndreptăţite? Să nu fi produs oare această a şaptea artă decât inepţii cu cari nu numai că nu se îndreaptă moravurile dar se falsifică gustul mulţimii pentru o viaţă a al­tora decât cea reală? Să fie cinema­tograful, cu adevărat, inamicul Nr. 1 al mulţimii, cum îi place academicia­nului francez să-l numească, grăbin­­du-se să adauge că dacă există munţi unde tuberculoza nu poate pătrunde, cinematograful poate progresa în orice sat ? Să nu fii produs, până acum, ci­nematograful, din milioanele de filme, nici măcar câteva creaţii demne, dura­bile ? Nici măcar câteva filme bune, demne de a amuza, de a instrui, de a emoţiona, într’un cuvănt de a te face să te gândeşti, şi artişti de mare clasă ? Hotărât lucru că d-l Jean Adalbert judecă problema cinematografului cu mult pre« multa pasiune, atunci când spune ci pe frontispiciul templelor noului idol al mulţimii ar trebui să se afle celebrul Citat: Vous qui entrez, lan­ssez toute aspérance ! Nu, cinematograful nu-i doar „un opium, care se vinde la toate colţurile oraşu­lui“, — cum ii place să »pună d-lui Roland Cailleux în Saint-Genès (ed. N. R. F. ) şi pe care Jean Adalbert îl citează în sprijinul afirmaţiilor sale — „a cărui acţiune de venin e instanţa, nee“. Pe planul educativ, — atât de mult cerut de academicianul francez — cine­matograful ocupă acum un loc ce creşte neîncetat, după cum ne şi indică între­buinţarea lui, din ce în ce mai frec­­ventă, în şcoli şi universităţi. Intr’a­­devăr, din ce în ce mai mult, — cel puţin în străinătate, dacă nu la noi, — filmul întocmeşte, în clasele primare mai ales, simplele gravuri neînsufleţite ale cărţilor şi substituie vorbelor, foar­te adeseori plicticoase ale profesorului, însăşi viziunea vieţii. Sub acest raport, cinematograful este chemat să aibă în viitor o desvoltare ce nu poate fi deloc dispreţuită, filmul cultural german, — căci nemţii sunt aceia, pare-se, care au lucrat cel mai mult in această direc­ţie, — arătându-ne de acuma ce *« poate realiza în acest domeniu. Vom putea avea astfel, fără să ne deplasăm tot ce am fi dorit să vedem şi să stu­­diem. Trebuie să se facă cunoscut popoare­lor, — atunci când pacea îşi va aşter­ne din nou pe pământul inroşit de sângele atâtor milioane de oameni, mantila ei albă, — că a trecut ceasul nebuniilor, că e de acum timp, să mun­cească, cu trup şi suflet, o muncă pros a fi d­ivă şi cinstită, baza esenţială a păcii şi a prosperităţii. O societate nu poate trăi fără ideal. Dar nici fără principii morale ; deci tineretul va tre­bui să fie reeducat şi ce alt mijloc mai bun pentru aceste scopuri decât cinematografia, bine concepută şi bine supraveghiatâ ? Cardinalul Verdier spunea că cinema­tograful are, din acest punct de vedere, o putere formidabilă. El întipăreşte omului sentimentele cele mai profunde cari slujesc să înalţe umanitatea şi să-i dea dragostea de ideal. Repetăm deci că cinematograful poate şi trebue să fie folosit ca să facă bine omenirei, în afară de cinema­to­­graful care are drept deviză „a place publicului“. Acesta-i chiar un rol de mare însemnătate : acela de a răs­pândi în lume idei sănătoase lipsite de toate influenţele viţiat­e, datorită căro­ra va fi posibil ca contemporanii noştri să fie readuşi spre un ideal de evivie a muncii şi a virtuţii. Intr'un cuvânt, în ciuda atacurilor, hotârît spirituale ale lui Jean Adalbert, pentru învăţământ, îndreptarea mora­lităţii publice, şi ca instrument de pro­pagandă a ideilor, nu se poate visa la ceva mai bun decât cinematograful, care, departe de a fi o otravă, poate, prin puterea lui de penetraţie, să atin­gă sufletul mulimei în cele mai adânci pute ale lui, împrăştiind astfel ideile mari şi frumoase, în favoarea dreptăţii ş­i a umanităţii. * »ies m m sa m m m am be m m PAVEL MARES Reprezentații încep la orele 3—5—7—9 seara. Cassa deschisă dela era 10 de m. I

Next