Rampa, aprilie 1944 (Anul 4, nr. 121-122)

1944-04-02 / nr. 121

is O SCENA S­i „Imerisee", care va rula de Paști la Scala, pe la stânga, La dreapta): Max Stil­staff, Kristina Söderbaum şi Ca­rl Rad­dag IMS GUSTAV DIESSL ■yy rw ? y sf rrrm y >y <r ^ v y y >i/?r/sr $/ pictor După ce Gus­tav Diessl și_a îndeplinit o se­rie de nusiu­­ni in­ legătură cu fiteiul, în Italia, el a pre­luat iar un rol, într’un film german, alături de Rudolf For­ster și Hilde Weissner. El joacă in filmul înscenat de Gerhard Menzel .(In ajuns al casei „Wien-Film’’ un­­de-i vorba de un pianist renumit pe care profesia îl goneşte dimtr’un mare oraş într’altul, dintr’o ţară într’alta Pentru cunoscutul interpret Gustav Diessl noul rol e ca şi cum ar fi er­ei­at pentru el, căci ceva din ne­liniştea şi dorul de aventuri, pe care o cuprinde, trăeşte şi în Diessl, în a cărui figură sudică pare că sălăşluieşte ceva aventuros, departe de lucrurile de toate zilele. De fapt chiar prea puţini actori au pribegit prin lume ca Gustav Diessl . El s’a născut la Viena şi a venit în contact cu arte încă din copilărie. Căci în casa învecinată n’a locuit alt­cineva decât Hugo Thimig, renumi­ţi actor al Burgbheetruhn, şi cu fiul acestuia Hans, care a mers pe urmele tatălui său atât ca artist, cât ca şi re­gizor ceea ce îl apropie foarte mult pe Gustav Diessl. Şi Diessl ştie câteva povestiri nostime despre interpretările teatrale pe acoperişul podului casei lui Thimig, care erau organizate de un grup de tineri pasionaţi de teatru, care organizau regulat şi serios aceste reprezentaţii. Dar tot atâta bucurie ca jucatul teatrului îi făcea lui Diesel şi pictatul, domenii în care ajunsese la lucrări foarte apreciate, astfel încât el putea în orice zi să-și schimbe o profesie cu alta. După multa greşeli in timpul studiilor lui teatrale, Diessi a ajuns iar la Viena și a făcut acolo legătura cu filmul Prima lui îndato­rire Ta dus pentru mai multe luni în Egipt, apoi au urmat fotografii în Albania şi în Balcani şi în unele filme neuitate — amintim doar de ,,Groapa albă din Piz-Palu“. ..Gheţa­rul de aur“. ..Majestatea albă1’ — Gustav Diessl nu s’a arătat numai ca un preţios interpret ci şi ca un as al accensiunei. In 1934 el a plecat cu profesorul Dyrkenfurth spre India în expediţia Himalaia Ceea ce îl face atât de preţios ca ar­tist, cât ca şi om, e înfăţişarea lui bărbătească şi îndrăsneaţă, care îl face să fie ca şi predestinat pentru rolurile lui pline de aventuri, ca şi pentru datoria lui Influenţată de sen­timente de felul noului lui rol din filmul casei Wien la care se lucrează acum „In ajun“. »'*m t ¥ T v iv yv y ,rr smmm Representa­tie încep la orele : 3, 5, 7, 9. Cassa deschisă de la orele 10 dim. RAMPA” Duffled­ 2 Aprilie 1944 Dl StlidlOOPI „Iadul pădurii seculare“ Interview cu doi învăţaţi! ! Oamenii presei nu se sperie de nici o greutate. Şi atunci când este vor­ba să afle de la exploratorii regiunii Amazoanelor ceva detalii, fac chiar drumul până la, Babelsberg, cu toate greutăţile transportului. Atelierul de decupat, este o odaie luminoasă şi curată cu diferite aparate, unde fil­mele se cercetează şi se decupează. Azi am găsit pe cei doi exploratori şi aviatori Gerd Kahle şi Schulz- Kampfheukel alături de inginerul lor Krause. Nu a fost nevoie de multe cuvinte pentru a intra in miezul problemei. O hartă m­are a Ameri­­cei d­e Sud stă întinsă în faţa noa­stră. 1.Uitaţi-vă aici“, spuse Sc­hulz- Kampfhenkel, şi arătă cu degetul o pată mare albă în Brazilia dealungul fluviului Rio Jary. „Iată punctul care ne-a atras“. In acest loc se ating două lumi. Viaţa palpitantă a marelui oraş Rio de Janeiro şi puţin mai sus singurătatea şi virginitatea celei mai mari regiuni fluviale a lumii : valea Amazoanelor. Punctul nostru de ple­care a fost Para, orăşelul-port de la tropice plin de viaţă şi strălucitor şi nu departe de la aci începe imediat pădurea virgină. Am urcat Amazonul cu un vapor şi am ales Arumanduria drept bază ştiinţifică a regiunii flu­viale Jary. Sarcina noastră consta în a trece pentru prima dată de la Sud la Nord regiunea necercetată a Guyanei Braziliene, până la graniţa renumitei colonii Cayenne. In iunie 1935 am plecat şi abia d­upă doi ani, în Mai 1937 am pus iar piciorul pe pământ german. 17 luni am fost pe drum, 17 luni de pădure virgină, săl­băticiune şi singurătate înt­r-o între­prindere nu chiar nepericuloasă. Dar niciodată nu ne-am spart capul de cele ce ar putea surveni, ci ne-am închipuit că suntem într’o excursie duminicală. Dela Arumanduba a­u por­­nit şi hidroavionul nostru pentru a cerceta de sus regiunea Jarg. Pe drumul apei ne urmau cu bărci mari 6000 kg. de material şi 21 de local­nici experimentaţi. Vă închipuiţi cât d­e greu se înainta prin apele vije­lioase pline de stanei, prin desişuri, rădăcini şi bănci de nisip. Zgârietu­rile şi rănile erau micile semne ex­terioare ale drumului. Populaţia din acele locuri era foarte neîncrezătoare, dar nui avuse­sem ocazie să Întâlnim pe nimeni. Abia după mai multe zile am întâlnit pe primul indian din tribul Aparai. Cu multe cadouri am reuşit să-l câş­tigăm pentru noi. Perle de sticlă co­­lorată, bricege şi diferite stofe, erau momeala noastră. In sfârşit l-am convins să ne conducă. Nu vă puteţi imagina ce paradis al faunei este a­­ceastă regiune. Cele mai rari păsări şi animale le-am găsit acolo. Mii de maimuţe, pasărea paradisului, porci mistreţi de apă, maimuţe cu capul alb, peşti pe cari nu îi văzusem încă care ne oferă o hrană delicioasă, în adevăratul sens al cuvântului o gră­dină zoologică minunată. Am reuşit să adunăm date importante pentru muzeul zoologic al Universităţii din Berlin, alături de cele mai frumoase colecţii de mamifere sud-americane. In timpul marilor ploi din aceste re­giuni erau de netrecut. In această epocă am făcut plăci după graiul şi muzica locuitorilor. Am văzut şi de­seori dansurile lor vechi jucate după o muzică ce ni se părea ea din liniă. După o grea boală, am pierdut pe­ţi­nut din colegii noştri. Şi pentru toţi vremea a fost cât se poate de ne­prielnică. Rezervele noastre de sarie şi topoare ce sfârşise, împreună cu alţi noi 35 d­e indieni deveniţi prieteni ai noştri, am pornit mai departe spre Cayenne, găsind colonii de case pe piloni în mijlocul apei, oameni de cultură primitivă, cari trăiau în cea mai simplă formă. Am reuşit însă. A fost o operă ştiinţifică de primul rang care fără îndoială că va adune omenirii importante servicii. Heinz Ruhman Începe să turneze un nou film Deliciosul comis Heinz Ruhmann, neobosit în găsirea de subiecte «pui, care să distreze marele public, după ce a turnat filmele ..Băutura ferme­cată’’ și ..Pilotul norocos”, a început de curând să turneze filmul ..Achim și Suzana", preluat după comedia „îngeraşul muzicant” de Alois J.ippl, Heinz Rühmann însuşi nu joacă în film, însă soţia sa Hertha Feiler. Va apare alături de Hans Söhnkel şi Hans Nielsen. După cum se ţt­ne Heinz Rühmann obişnuieşte ca după 1­2 filme în care a jucat el rolul principal, să preia regia unui film din grupul său de producţie. De peste graniţă... Filmul „QUARTETUL VIENEZ” cu Marie Hard­t, Hörbiger, Hans Holt şi Hans Moser în rolurile prin­cipal­e a fost prezentat în premieră la Viena, unde a avut un succes din cele mai mari. La Berlin publicul a putut admira premiera filmului „Familia Buchholz“ cu Henny Por­ten, Mariamig Simson, Käthe Dyck­hoff , Gustav Frölich şi Albert Hehn în rolurile principale. Casa UFA a ju­cat la Salzburg în sala de festivităţi marele film „Nora” cu Luise Ulrich, Victor Staal, Franziska Kinz şi Gus­tav Diessl Theo Ungen, actor şi regizor Theo Lingen activează în clipa de faţă ca regizor la casa Bavaria. El înscenezează o poveste din zilele noastre cu frumosul titlu : „A înce­put ca în rai”, al cărui scenariu a fost scris nu cunva de tun autor se­rios ci de nişte neserioşi autori de comedie. Dar Theo Lingea mai deţine şi rolul principal in acest film şi alături de Johannes Heasters, Christi Mardayn, Inge­list şi Victor Afritsch, produce după muzica lui Peter Kreuder o mulţime de încurcături din cele mai hazlii somn de man O scurtă vacanţă a fost folosită de Hans Moser pentru o ascensiune în munţii Germaniei. Spre seara pri­mei zile a ajuns mort de oboseală la o cabană şi s’a hotărî­t si se culce imediat. Servitorul îi întreabă: — Doriţi să vă scol mâine dimi­neaţă pentru răsăritul soarelui, care la vr'­de extrem de frumos? fii..., privi In mod excepţional, de prietenos pe servitor şi răspunse: — Dacă ai vrea să fii aşa de drăguţ, atunci poimâine dimineaţă te roci! * Cronica cinematografică Cinema­troi­: come şi devier Pornind de la sănătosul „Haina nu face pe om“, a cărei eternă valabilitate ne-a demonstrat-o şi Heinz Ruhmann, a­­ceas­tă producţi ne înfăţişează tipul ideal al chelnerului, aşa cum nici un vi­­sete­lor cele mai frumoase nu Îndrăznesc să ţi-i închipuie marii cotidieni ai res­taurantelor. Intr’adevăr, politicos, con­ştiincios, afabil, suplinind cu succes la­ nunele cuitusmle ale clienţilor, Robert posedă iotr’un cuvânt anumite calităţi de om de lume, cum se şi dovedeşte a fi in „dvlftiete" Acest ansamblu de virtuţi isbnlcac să-i cucerească inima frumoasei Ido­­nare-«i pune în ci toate speranţele pe «are nu­­ le îndeplinise­ră câţiva logodnici anteriori, obţinuţi în urma diversei«* călătorii făcute. P&aă la ocină, după câteva neinţele­­leg­eri, după ce mo ce văzuse in ipos­taza de fericire nerificată pentru a im­­piedica dezastrul Unor citi­­d tatălui său, deoarece între timp sentimentele sale dispăruseră la aflarea ocupaţiei idealului extelner Robert, iubirea sa sinceră triumfă asupra prejudecăţilor, cu atât mai uşor cu cât Robert de Iswa­ nu e chelner. Albert Mattersloek posedă toate cali­tăţile meseriei. Foarte bine in scena în care dă o lecţie de servit unor chel­­neri care-şi fac de râs meseria. E dega­jat şi are o notă sinceră in scenele sen­­timen­tale Carola Höhn e foarte drăguţă şi na­turală in rolul unei fete moderne cam superficială, la început, mondenă, ajun­­ge apoi să fie pătrunsă de adevărata iu­bire a toi Robert. Fritz Hampers conturează destul de amuzant un debonar și mic crai tom­­­natec. Un film moral și înseninător.

Next