Rampa, aprilie 1944 (Anul 4, nr. 121-122)
1944-04-02 / nr. 121
is O SCENA Si „Imerisee", care va rula de Paști la Scala, pe la stânga, La dreapta): Max Stilstaff, Kristina Söderbaum şi Carl Raddag IMS GUSTAV DIESSL ■yy rw ? y sf rrrm y >y <r ^ v y y >i/?r/sr $/ pictor După ce Gustav Diessl și_a îndeplinit o serie de nusiuni in legătură cu fiteiul, în Italia, el a preluat iar un rol, într’un film german, alături de Rudolf Forster și Hilde Weissner. El joacă in filmul înscenat de Gerhard Menzel .(In ajuns al casei „Wien-Film’’ unde-i vorba de un pianist renumit pe care profesia îl goneşte dimtr’un mare oraş într’altul, dintr’o ţară într’alta Pentru cunoscutul interpret Gustav Diessl noul rol e ca şi cum ar fi ereiat pentru el, căci ceva din neliniştea şi dorul de aventuri, pe care o cuprinde, trăeşte şi în Diessl, în a cărui figură sudică pare că sălăşluieşte ceva aventuros, departe de lucrurile de toate zilele. De fapt chiar prea puţini actori au pribegit prin lume ca Gustav Diessl . El s’a născut la Viena şi a venit în contact cu arte încă din copilărie. Căci în casa învecinată n’a locuit altcineva decât Hugo Thimig, renumiţi actor al Burgbheetruhn, şi cu fiul acestuia Hans, care a mers pe urmele tatălui său atât ca artist, cât ca şi regizor ceea ce îl apropie foarte mult pe Gustav Diessl. Şi Diessl ştie câteva povestiri nostime despre interpretările teatrale pe acoperişul podului casei lui Thimig, care erau organizate de un grup de tineri pasionaţi de teatru, care organizau regulat şi serios aceste reprezentaţii. Dar tot atâta bucurie ca jucatul teatrului îi făcea lui Diesel şi pictatul, domenii în care ajunsese la lucrări foarte apreciate, astfel încât el putea în orice zi să-și schimbe o profesie cu alta. După multa greşeli in timpul studiilor lui teatrale, Diessi a ajuns iar la Viena și a făcut acolo legătura cu filmul Prima lui îndatorire Ta dus pentru mai multe luni în Egipt, apoi au urmat fotografii în Albania şi în Balcani şi în unele filme neuitate — amintim doar de ,,Groapa albă din Piz-Palu“. ..Gheţarul de aur“. ..Majestatea albă1’ — Gustav Diessl nu s’a arătat numai ca un preţios interpret ci şi ca un as al accensiunei. In 1934 el a plecat cu profesorul Dyrkenfurth spre India în expediţia Himalaia Ceea ce îl face atât de preţios ca artist, cât ca şi om, e înfăţişarea lui bărbătească şi îndrăsneaţă, care îl face să fie ca şi predestinat pentru rolurile lui pline de aventuri, ca şi pentru datoria lui Influenţată de sentimente de felul noului lui rol din filmul casei Wien la care se lucrează acum „In ajun“. »'*m t ¥ T v iv yv y ,rr smmm Representatie încep la orele : 3, 5, 7, 9. Cassa deschisă de la orele 10 dim. RAMPA” Duffled 2 Aprilie 1944 Dl StlidlOOPI „Iadul pădurii seculare“ Interview cu doi învăţaţi! ! Oamenii presei nu se sperie de nici o greutate. Şi atunci când este vorba să afle de la exploratorii regiunii Amazoanelor ceva detalii, fac chiar drumul până la, Babelsberg, cu toate greutăţile transportului. Atelierul de decupat, este o odaie luminoasă şi curată cu diferite aparate, unde filmele se cercetează şi se decupează. Azi am găsit pe cei doi exploratori şi aviatori Gerd Kahle şi Schulz- Kampfheukel alături de inginerul lor Krause. Nu a fost nevoie de multe cuvinte pentru a intra in miezul problemei. O hartă mare a Americei de Sud stă întinsă în faţa noastră. 1.Uitaţi-vă aici“, spuse Schulz- Kampfhenkel, şi arătă cu degetul o pată mare albă în Brazilia dealungul fluviului Rio Jary. „Iată punctul care ne-a atras“. In acest loc se ating două lumi. Viaţa palpitantă a marelui oraş Rio de Janeiro şi puţin mai sus singurătatea şi virginitatea celei mai mari regiuni fluviale a lumii : valea Amazoanelor. Punctul nostru de plecare a fost Para, orăşelul-port de la tropice plin de viaţă şi strălucitor şi nu departe de la aci începe imediat pădurea virgină. Am urcat Amazonul cu un vapor şi am ales Arumanduria drept bază ştiinţifică a regiunii fluviale Jary. Sarcina noastră consta în a trece pentru prima dată de la Sud la Nord regiunea necercetată a Guyanei Braziliene, până la graniţa renumitei colonii Cayenne. In iunie 1935 am plecat şi abia după doi ani, în Mai 1937 am pus iar piciorul pe pământ german. 17 luni am fost pe drum, 17 luni de pădure virgină, sălbăticiune şi singurătate într-o întreprindere nu chiar nepericuloasă. Dar niciodată nu ne-am spart capul de cele ce ar putea surveni, ci ne-am închipuit că suntem într’o excursie duminicală. Dela Arumanduba au pornit şi hidroavionul nostru pentru a cerceta de sus regiunea Jarg. Pe drumul apei ne urmau cu bărci mari 6000 kg. de material şi 21 de localnici experimentaţi. Vă închipuiţi cât de greu se înainta prin apele vijelioase pline de stanei, prin desişuri, rădăcini şi bănci de nisip. Zgârieturile şi rănile erau micile semne exterioare ale drumului. Populaţia din acele locuri era foarte neîncrezătoare, dar nui avusesem ocazie să Întâlnim pe nimeni. Abia după mai multe zile am întâlnit pe primul indian din tribul Aparai. Cu multe cadouri am reuşit să-l câştigăm pentru noi. Perle de sticlă colorată, bricege şi diferite stofe, erau momeala noastră. In sfârşit l-am convins să ne conducă. Nu vă puteţi imagina ce paradis al faunei este această regiune. Cele mai rari păsări şi animale le-am găsit acolo. Mii de maimuţe, pasărea paradisului, porci mistreţi de apă, maimuţe cu capul alb, peşti pe cari nu îi văzusem încă care ne oferă o hrană delicioasă, în adevăratul sens al cuvântului o grădină zoologică minunată. Am reuşit să adunăm date importante pentru muzeul zoologic al Universităţii din Berlin, alături de cele mai frumoase colecţii de mamifere sud-americane. In timpul marilor ploi din aceste regiuni erau de netrecut. In această epocă am făcut plăci după graiul şi muzica locuitorilor. Am văzut şi deseori dansurile lor vechi jucate după o muzică ce ni se părea ea din liniă. După o grea boală, am pierdut peţinut din colegii noştri. Şi pentru toţi vremea a fost cât se poate de neprielnică. Rezervele noastre de sarie şi topoare ce sfârşise, împreună cu alţi noi 35 de indieni deveniţi prieteni ai noştri, am pornit mai departe spre Cayenne, găsind colonii de case pe piloni în mijlocul apei, oameni de cultură primitivă, cari trăiau în cea mai simplă formă. Am reuşit însă. A fost o operă ştiinţifică de primul rang care fără îndoială că va adune omenirii importante servicii. Heinz Ruhman Începe să turneze un nou film Deliciosul comis Heinz Ruhmann, neobosit în găsirea de subiecte «pui, care să distreze marele public, după ce a turnat filmele ..Băutura fermecată’’ și ..Pilotul norocos”, a început de curând să turneze filmul ..Achim și Suzana", preluat după comedia „îngeraşul muzicant” de Alois J.ippl, Heinz Rühmann însuşi nu joacă în film, însă soţia sa Hertha Feiler. Va apare alături de Hans Söhnkel şi Hans Nielsen. După cum se ţtne Heinz Rühmann obişnuieşte ca după 12 filme în care a jucat el rolul principal, să preia regia unui film din grupul său de producţie. De peste graniţă... Filmul „QUARTETUL VIENEZ” cu Marie Hardt, Hörbiger, Hans Holt şi Hans Moser în rolurile principale a fost prezentat în premieră la Viena, unde a avut un succes din cele mai mari. La Berlin publicul a putut admira premiera filmului „Familia Buchholz“ cu Henny Porten, Mariamig Simson, Käthe Dyckhoff , Gustav Frölich şi Albert Hehn în rolurile principale. Casa UFA a jucat la Salzburg în sala de festivităţi marele film „Nora” cu Luise Ulrich, Victor Staal, Franziska Kinz şi Gustav Diessl Theo Ungen, actor şi regizor Theo Lingen activează în clipa de faţă ca regizor la casa Bavaria. El înscenezează o poveste din zilele noastre cu frumosul titlu : „A început ca în rai”, al cărui scenariu a fost scris nu cunva de tun autor serios ci de nişte neserioşi autori de comedie. Dar Theo Lingea mai deţine şi rolul principal in acest film şi alături de Johannes Heasters, Christi Mardayn, Ingelist şi Victor Afritsch, produce după muzica lui Peter Kreuder o mulţime de încurcături din cele mai hazlii somn de man O scurtă vacanţă a fost folosită de Hans Moser pentru o ascensiune în munţii Germaniei. Spre seara primei zile a ajuns mort de oboseală la o cabană şi s’a hotărît si se culce imediat. Servitorul îi întreabă: — Doriţi să vă scol mâine dimineaţă pentru răsăritul soarelui, care la vr'de extrem de frumos? fii..., privi In mod excepţional, de prietenos pe servitor şi răspunse: — Dacă ai vrea să fii aşa de drăguţ, atunci poimâine dimineaţă te roci! * Cronica cinematografică Cinematroi: come şi devier Pornind de la sănătosul „Haina nu face pe om“, a cărei eternă valabilitate ne-a demonstrat-o şi Heinz Ruhmann, această producţi ne înfăţişează tipul ideal al chelnerului, aşa cum nici un visetelor cele mai frumoase nu Îndrăznesc să ţi-i închipuie marii cotidieni ai restaurantelor. Intr’adevăr, politicos, conştiincios, afabil, suplinind cu succes la nunele cuitusmle ale clienţilor, Robert posedă iotr’un cuvânt anumite calităţi de om de lume, cum se şi dovedeşte a fi in „dvlftiete" Acest ansamblu de virtuţi isbnlcac să-i cucerească inima frumoasei Idonare-«i pune în ci toate speranţele pe «are nu le îndepliniseră câţiva logodnici anteriori, obţinuţi în urma diversei«* călătorii făcute. P&aă la ocină, după câteva neinţelelegeri, după ce mo ce văzuse in ipostaza de fericire nerificată pentru a impiedica dezastrul Unor citid tatălui său, deoarece între timp sentimentele sale dispăruseră la aflarea ocupaţiei idealului extelner Robert, iubirea sa sinceră triumfă asupra prejudecăţilor, cu atât mai uşor cu cât Robert de Iswa nu e chelner. Albert Mattersloek posedă toate calităţile meseriei. Foarte bine in scena în care dă o lecţie de servit unor chelneri care-şi fac de râs meseria. E degajat şi are o notă sinceră in scenele sentimentale Carola Höhn e foarte drăguţă şi naturală in rolul unei fete moderne cam superficială, la început, mondenă, ajunge apoi să fie pătrunsă de adevărata iubire a toi Robert. Fritz Hampers conturează destul de amuzant un debonar și mic crai tomnatec. Un film moral și înseninător.