Rampa, noiembrie 1946 (Anul 35, nr. 10-22)

1946-11-01 / nr. 10

ANUL XXXV (SERIA IV) Nr. ti ' ri urlat ABONAMENTELE­IREDACȚIA «1 MMINISTRAȚIA: București Str S'ri.Har Mr. G «tătai II Un an . S3SC U1I . . . 150.000 lei . . . 80.000 tre’ luni .... 40.000 „ Perriru ir­stituţii, bănc şi societăţi, 200 000 )oi anual PUBLICITATEA ( prin tr ale agenţiile de publicitate COVTRTUL­UI 7HN­ECT, N. D. Cocea, Petru Comarnescu, I. Flavius, G. Horia, Alexandru Kiriţescu M. Hurtig, Ioan Massoff, Faust M­ctr­o . Pagini 500 tel Ziar de teatru, muzică, sport şi cinema Nedumeriri Mai multe premierii In aceaş seară!­ ­ S'ar spune ei, întreprin­zătorii de spectacole sunt oameni superati­­vioşi. Se agaţă de câte o zi — şi trag de ea. A fost vorba ca să nu se fixe­ze mai multe premiere In ace­­iaş seară şi, după cate ştim, Di­­recţia generală a Teatrelor a dat şi un fel de circulară în acest sens. Dar, ca atâtea alte dispoziţii ale autorităţii, nici aceasta nu a fost urmată, încât aseară nu mai departe, au fost două premiere. Inconvenientul rezultat din aşezarea mai multor prime re­­prezetaţii în acelaş timp, este multiplu,­­ el nereducându-se doar, aşa cum se crede, la fap­tul că titularul unei cronici dra­matice sau muzicale, nu se poate împărţi. Dar — pe drept sau lur — o premieră bucureşteană îşi­­ are funcţia ei de arbitru. Pre-­­­miera hotărăşte — repetăm pe­­ drept sau pe nedrepit — succesul­­ sau căderea. Aceasta este reali­tatea — şi rar s-a văzut ca ver­dictul — deseori nedrept — al premieriştilor să fie casat, spre o nouă judecată, în speţă de către spectatorii celorlalte re­prezentaţii. Dar în marea şi unica bătălie teatrală, din nefericire judecă­torii — spectatorii — nu sunt chiar atât de numeroşi ca să facă două săli pline de premie­ră, împărţirea spectatorilor pre­­miereşti nu foloseşte nici unuia dintre teatrele care s au hotă­­rît să dea prima reprezentaţie în aceiaş seară. Trec atâtea zile fără premie­re. De ce oare s'or fi repezit oa­menii pe aceiaş seară? Este de urmărit horoscopul teatral, care poate că anunţă, în anumite seri, „succese de casă“. Ar fi de dorit însă, ca Direc­ţia generală a Teatrelor să vin­dece, evident prin persuasiune, pe superstiţioşii întreprinzători, cari încurcă şi aşa destul de încurcata viaţă noastră teatrală. LA PREMIERA piesei d-lui Vul■ pes, ,"Vid Mala", spectatorii au putut observa dexteritatea cu ca­re actorul N. N. Matei despică un lemn dintr'o singură lovitură. Cronicarul M. A. tăcea remarca următoare: trebue să fi repetat mult N. N. Matei până să lovea­scă atât de precis. — Da, ii răspunse impresarul C. Corn., cred că a tăiat toate lemnele teatrului Savoy pentru un an de zile.­. VASILIU.BIRLIC e in întrecere de șuetă cu Puiu Iancovescu. Puiu îi taie lui Birlic la piroane de îngheaţă apele... Birlic îl lasă să sfârșească de povestit aventurile sale galante , negalante, pe care în aparenţă le ascultă cu o încredere deplină­­apei ia la rândul său cuvântul: — O,Vai de mini, lăncile, tăt Ci-mi spui îmi pare foarte natu­ră, dragă. Şi mie mi s-au întă..i­­plat lucruri... să stai să te cru­ceşti. Asta-vară, de pildă urcam Singur pe Caraiman, când deo­dată de după nişte stânci v­ătă­­hăloase, îmi ies în cale cinci tâl­hari, domnule. Parcă-i văd: ni­­şte vlăjgani şi nişte mutre de te băgau în sperieţi. Dracu'n per­soană să f fost şi tot cădea în... genunchi de frică. Cu toate as­tea, nu mi-am pierdut capul­.. M-am dat oleacă mai la o parte. a­m scos două pistoale şi am înce­­put să trag cu amândouă mâinile; doi tâlhari cad cu nasul în ţărâ­nă, al trai ea dă să mă apuce de nas; îi sfărâm ţeasta cu revolve­rul, a! patrulea se repede şi H. dar ii sparg coşul pieptului cu o­­lovitură... $i Birlic se opreşte, îngrozit singur de măcelul in focul qQRtjia s‘a angrenat... el care n‘ar uiide o muscă. RULIU cilea ? întrebă viclean ,,Henric al IV-lea“. — Al cincilea?! — îşi aminteşte Birlic, care credea că terminase. Al cincilea m‘a ucis, el pi mini... ★ LA CAPSA, un tânăr confrate­h citeşte lui Mişu Fotino o ştire privitoare la repetiţiile unei pre­miere : ,,... cu o distribuţie aleasă, între care tânăra şi înzestrata actriţă, d-ra L. G." — Mă rog, întrerupse interpre­tul lui. „Papa Lebonnard", înze­strata de­ cine...? .......................••■'■•iiiiMuiiiimimimiimiiiiiuilNIu­ttel i În legătură cu declaraţiile făcute de d. Ion Pas, directorul Teatrului Naţional, asupra înfiinţării unui ci­clu de spectacole pentru tineretul se­cundar şi universitar, ne-am adre­sat d-lui Ştefan Voitec, ministrul E­­d­ucaţiei Naţionale, pentru o serie de lămuriri suplimentare. D. Ministru Voitec a binevoit să ne răspundă următoarele: __ Iniţiativa înfiinţării acestui ci­clu de spectacole este cât se poate de fericită şi bine venită. Tineretul din şcolile secundare şi din universităţi îşi va putea completa pe de o parte cunoş­tinţele, asistând la reprezentarea pie­selor de seamă din literatura univer­sală, iar pe de altă parte se va forma pentru un teatru bun, un teatru de, calitate, factor esenţial pentru eleva-­­ţia sufletească. — Cum veţi determina participarea­­ acestui tineret la spectacole? — întrebarea cred că nu se poate­­ referi decât în ce priveşte latura ma­Enorm! Teatrul este mai înainte terială a problemei! In această direc- ! de orice un element primordial de e­­ţie voim găsi modalitatea de a înlesni ducaţie şi progres. Deaceia, pe lângă tineretului studios participarea în­­ sprijinul pe care îl vom da ciclului condiţii cât mai avantajoase,­­ de spectacole de care am vorbit, vi-Vom oferi bilete cu preţuri extrem­­ tenţionez" să tipăresc în editura „Ca­sei Şcoalelor“ şi majoritatea pieselor din marele repertoriu universal. — Veţi extinde deci activitatea e­diturii... de reduse, iar celor complet lipsiţi de mijloace participarea gratuită. Nu se mai poate concepe ca teatrul — prin scumpetea biletelor de intrare — să fie inaccesibil viitoarelor elite inte­ Icatról Mállónál n fla an titlu tineretul de spectacole pentru din universităţi si scoli secundare Ministerul Educaţiei nationale va înlesni nari­­parea gratuita a tineretului studios la aceste spectacole. 0 biblioteci de piese din literatura dramatică univer­sală. Reorganizarea editurii ..Casei ocoalelor importante declaraţii ale dnui Ştefan Voitec Ministrul Educaţiei Naţionale — Da. Voi extinde-o şi o voi reor­ganiza. Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de înfiinţare, editura aceasta va căpăta un ritm nou de acti­vitate. Im­­­­­preună cu d. prof. universitar Mircea I Florian, studiez posibilitatea ca edi­tura „Casei Şcoalelor“ să nu mai fie o cenuşereasă a frontului editorial bucure­ştean, ci să corespundă în totul misiunii şi rostului pentru care a fost creiată. Vom tipări toate operele scrii­torilor noştri clasici, în condiţiuni grafice occidentale şi cu im­preţ ac­cesibil tuturor. Deasemenea vom înfiinţa o­ serie de tipărituri pedagogice, reeditând căr­ţile clasice şi­ ultimele studii ale pe­dagogiei contemporane.­­ Programul este vast şi necesită, desigur, investiţii bugetare aprecia­bile... — intradevăr­! Deaceia, pe lângă prevederile bugetare vom creia — cu prilejul jubileului editurii — un tim­bru special, care ne ■'? înlesni în bună parte și îndeplinirea acestor proecte. — O ultimă întrebare: Când cre­deţi că va fi inaugurat ciclul specta­colelor pentni tineret? _ Cât de curând. Toate chiar îna­inte de Crăciun. lectuale şi nne! ca aceste elite să-şi ’ ^ . /v i 1 * it facă educaţia teatrală din fundul să­­llScl lllfil*0CLOSCil 1SR iilor şi ţarcurile galeriilor. — Puneţi atâta preţ pe această e­­ducaţie „extra-şcolară şi universita­ră" ? IUHINI ll. ministru ȘJTEFAN VOITEC 111111 (nu! IH HlWHlifflimninnHI li M Hllîl 1111 itHI 11 Ulii Un poet spaniol mort pentru libertate Teatru! Muncitoresc va reprezenta in că­rând „Nevasta pantofarului", de Frederico Garcia Lo­pa, poet­ul diaristtjifg spaniol, căzut in lloana vârstei, ItipfiWd pentru libertate. Afară de eternul Don Quijote, de câ­teva piese ale lui Lope de Vega, nu, printre autorii n.*i recenţi, Migutel de U­­namimo, publicul românesc nu este deloc familiarizat cu scritorii spanioli, lată dar că înscrierea în repertoriul Teatrului Muncitoresc a comediei „Nevasta pantofa­rului" capătă o semnificaţie deosebită. La 19:06, lângă zidurile roze ale Mhanv­arei, Frederico Garcia Lorca, işi dădea sulidul în primele zile ale războiului ci­vil spaniol Fiu de ţăran, luptând pentru popor şi pentru libertate, Lorca a fost una din primele victime ale uraganului, fascist ce avea să se abată cu atâta hi­de pe bătrânul nostru continent. Muzicant de seamă, bun cunoscător al folklorul­ui andaluz romancier şi poet, Fre­derico Garcia Lorca se evidenţiază prin­­tr-o temă ce o regăsim mereu prezentă şi care reprezintă fundamentul însuşi al VA vwxv. .v­..v.. . .vI ______ preocupărilor sate: realitatea eoliană tr. toată cruzimea ei transpusă & climabil poetic ce] mai pur. Talentul lui Lorca avea să-și găseescă însă pe tărâmul antei dramatice Cce mai ser­nificative realizate. Moartea pe haricadele ce apăraţi spinul dreptălu­i­­ al libertăţi­i! găseşte in plină activitate dramatică. Crease o trupă imb­ersib­lă ambub­rată denumită . Barnaca‘‘ si cuţoca­­s‘a unor lungi turneuri, prin ţinuturile arse ele Peninsulei, reprezentase, foii cla­sicii spanioli în faţa masselor populare, fermecate să ia contact cu capod­operite fiterartiliei, Lorca realizase cu trupa lui de amatori un prim pas către apropierea navelui public de teatru. Autor dramatic, el însuşi, lasă patru poeme pentru tea­­tru: „Marianni, Pineda“, „Nunta însânge­rată", „Yifrina" şi în sfârşit „Nevasta pantofarul«!“. Lope de Vege şi Calderon exprimaseră toată forţa de creaţie a teatrului spaniol Revenind lorclasicism şi inspirându-se din cotidianul tungic al poporului, Lorca ri­dicase deodată nivelul rutei dramatice spaniole la acela al măritor lui predece­­son­, umplân­d astfel un gol de câteva secole în care teatrul iberit se slăbise in mediocritate Munt la vârsta de 2T de ani, victima acestui război şi. Frederico Garcia Lorca va rămâne cri un simbol al luptei de tot­deauna pe care scriitorul o poartă dea­lul.guî secolelor pentru triumful libertăţii spirituale. Nenișor ­IN MATERIE DE „RAŢA”... Biblioteca Teatrului­ Naţional, pe care urmăreşte s’o realizeze şi d. Ion Pas actualul director al Teatru­­lui Naţional din Bucureşti­, prin tipărirea pieselor jucate Pe scena primului nostru institut dramatic a preocupat şi pe unii din înaintaşii săi. Dacă nu mă înşel, iniţiativa a­ f°st luată de inegalabilul Pompi­u Eliade, care a dat celebrului „fotoliu al lui Ion Ghica” o strălucire rar atinsă de alţi directori. Pe atunci însă era greu să strecori spectato­rului odată cu programul Şi un vo­lumaş, cu toată modicitatea preţu­lui. Aşa încât, biblioteca n’a cunos­cut un prea mare succes. zDar asta, ca atâtea alte insuccese în teatru, n’a omorât ideia. Alţi directori au reluat-o, printre cari Alexandru Mavrodi, ajuns la conducerea Teatrului Naţional din Bucureşti, prin jocul influenţelor tsucureşti, prin jocw hi/iuh^c,-■ j......... politice şi mai puţin prin crace­re-ţ sfima, odată aşezat în scăunel lui t __ prezenta el ca valoare culturală. Ghica, că trebue să-şi dovedească­­Continuarea îi* na-a. Totuşi, din frecătura gazetăriei — şi neînduios Al. Mavrodi a fost un îndemânatec ziarist — el îşi dădea . ---« 7»­hterina, printr'o mai înclinaţiile literare, printr’o manifes­tă închegare. Şi atunci, a reluat i­­deia­­,Bibliotecii Teatrului Naţio­nal”. Dar Mavrodi, care pusese în fun­­tea repertoriului piese ca alde „Za­­za” — ■ al cărei singur merit a­ fost c’a prilejuit un debut strălucitor pentru Toto Ionescu — înţelegea că aşa nu e pe linia lui Pompiliu B­­­lde, care tipărise din lucrările lui Sofocle, Eschile şi alţi titani ai li­­teraturei universale. verşi, consilieri culturali, se hotărî să inaugureze „Biblioteca teatru­lui” cu „Rata sălbatecă” de Ibsen,­­fire se află în repertoriul perma­nent al teatrului. Chemă atunci în cabinetul său pe bibliotecarul de atunci al teatru­lui, Nae Basarabeanu. Era acest Basarabeanu un adevă­rat „tip” de a cărui pitorească fi­ ALEXANDRU MAVRODI­ N In pagina a doua a unui ziar de dimineaţă ce apare sub di­recţia unui emerit şi consacrat critic literar, am cetit ara­tă îu următoarea informaţie: „Pen­tru o cât mai bună prezentare, direcţia Odepiţului a luat inte­resanta hotărire de a face o re­petiţie generală cu „Visul unei nopţi de vară”. Auzi, domnule, ce hotărire!... Exact hotărîrea lui Chantecler de a face să răsară soarele. Şi încă „interesantă”. Mai lipsea să sa adauge originală şi inedită. Hotărit lucru! Rid­icului nu mai ucide. Şi când te gândeşti că infor­maţia asta a fost înserată sub rubrica Reflectoare”, ca să cadă bine lumina asupra ei... Intr'un interview dat recud ziarului „Fapta”, d-na Eugenia Zaharia, directoarea Teatrului Mic, constată că se găsesc uniol cronicari dramatici cari „din motive puerile — de pildă fi­indcă n’a avut loc în primele fotolii — critică un spectacol la care munceşti cu trudă atâta vreme”. D-na Eugenia Zaharia exa­gerează puţin, deoarece suntem convinşi că nu era vorba de un loc chiar în „primele fotolii” dar mai­ puţin adevărat, că se cronicari­i irritabile care n’au nici la cap, nun, găsesc gen tu plasatorii, mânii­ndu-se pe aut­­ori şi actori. De aceea, în „Rampa” vom introduce în curând Cronica cronicelor şi-i vom lua la trei păzeşte şi pe cei care scriu cu patimă, nu numai pe acei care joacă prost ceeace se scrie bine. De b­cte ce s’a luat, măsura ca două sau mai multe premi­ere să nu fie programate în a­­aceeaşi seară, am avut aseară o premieră la „Naţional” şi alta la „Liric”. Marţi,­ în schimb, n’a­­fost niciuna. E totuşi un semin bun în a­­ceasta benignă infracţiune la dispoziţiile Direcţiei Generale: înseamnă că teatrele fug de Marte (zeul războiului) şi se pun, cu toate riscurile, sub protecţia lui Mercur (zeul co­merţului)... Şi să rşu ni spună că: S’a furat acuma două săptă­mâni dela Viena, un foarte ves­tit tablou, cunoscut sub numele „Maria din Pecz”. Acest tablou era păstrat înainte de război intr’un sanctuar unde lumea venea să se închine la el, fiindcă se spunea că la 1695 mai mulţi ţărani văzuseră cum îi curgeau lacrimi Sfintei Fecioare, zugră­vite pe el, aşa încât tabloul era sofitit o icoană făcătoare de minuni. La început­ul lunii acesteia ta­blou! a fost strămutat cu mare alai la biserica Am H^f. Totuşi facă tear ca de m.'n.uni n’a putut face să nu fie furată. Aşa minune, în zilele noastre,­ ­ idfcai gen & 9* fad. D. Ştefan Bariu, cronicarul dramatic al oficiosului socialist .,Libertatea”, deşi se pregăteşte să plece la Berna ca ataşat de presă al Legaţiei ce va fi con­dusă de d. Şterban Voinea, nu şi-a întrerupt încă seria croni­celor şi, în numărul die ieri, cri­ticând pe Fodor László, încheie spunând: „Vai de capul teatru­lui românesc”. E om­ un paradox. Căci dacă teatrul românesc ar avea cap, n’ar mai fi vai die el şi dacă e vai, e tocmai fiindcă n’are cap Cel puţin aşa spune prover­bul : Unde NU-i cap, e vai... Deci facem cuvenita rectificare. CORPUL ZI A RUMI.“ In pag. ma Reporta­ de Jan de H. Blaziao] TEATRUL LA IASU TEATRUL IA CONSTANTA in pag. lll-a CÂND ACTRIŢELE SE ENERVEAZĂ... ... sau Margareta Papagoga contra ... Sorin Mihai Popa in pag. m­a O VESTE SENZATIONALA : Un turneu teatral francez in RmilbUI AMINTIRI DESPRE EDMOND ROSTAND , de HORIA FURTUNĂ 1 După ,,Cyrano de Bergerac”, ca- i prilejul vizitei ţarului şi ţarini la î­­nspre c­el mai mare succes de­­ Comp­­égne, şi bagatelizau refrenul acelei Ode:­­ 40, Oh, oh! C’est une impara' 'A re fusese cel mai mare succes teatru al tuturor timpurilor, Ed­mund Rostand dădu scerii , L’Ai­­glon”, dramă în versuri, pe care vizitatorii expoziţiei din 1900 din Paris, o aplaudară, admirând pe Sarah Bernhardt în rolul ducelui de Reichstadt Dar, în seara premierii lui l’Ai­­glon, Elmond Rostand căzu grav bolnav. Legat de făgăduiala de a da piesa la data fixată, se surm­e­nase, lucrând ziua şi noaptea la ea, şi, după triumful întâiei repre­zentaţii, scuipă sânge. Doctorii, bănuind o boală de plă­mâni, îl trimeseră în sudul Franţei. Rostand plecă spre Pirinei şi se stabili la Cambo, în villa Etchego­­ria, împreună cu soţia sa, Rosemon­­de Gérard, şi cei doi fii: Maurice şi Jea­n. Aerul curat al munţ­ilor, plimbă­rile d­e-a lungul Pârâiai lui Nive, de­părtarea de viaţa saucouimată a Parisului îi reclară sănătatea. In peregrinările lui, Rostand găsi un loc încântător cu perspectivă minuna­tă. II cumpără, cu gândul de a-şi clădi o vilă pe dl. Planurile le întocmi însuşi poet­ul. Când­ cons­trucţia fu aproape gata, Rostand se mută din villa Etchegoria în noua villă Arnaga. In vremea aceasta, parizienii îl socoteau un om bolnav şi sfârşit. Cei răuvoitori îşi aminteau de ver­surile ocazionale scrise de poet, cu frice! Alţii nu reţinuseră din­ Rostand da cât ,,preţiozitatea’’ unor versu­­ri. Foarte mulţi însă continuau săi ştie că dânsul realizase un teatru în versuri superior teatrului lui Victor Hugo. In memoria lor răsuf­nau încă vorbele lui Emile Fagueti care se temea că va mud înainta de a vedea noua renaştere a ro­­mantismului francez anunţată da opera lui Rostand­ î ! Intr’o dimineaţă în Pirinei pe când migdalii din Roussillon îşi scu­turau floarea, Rostand văzu într’o fermă, un cocoş care îşi trâmbiţa cui mulţumire cântecul către «oarei« , răsare. Poetul, care are printre ap I tele, misiunea de a găsi legături ne«1 bănuite intre lucruri, sau de a la I inventa, simţi în adorarea ooooeu- I lui către soare, convingerea acestu­ia că soarele a fost adus pe păm&nfl graţie cântecului său. f Poetul crede și el că aduce pe pământ o lumină universală cu uni simplu cântec personal. Ideia de ai scrie „Chan­tecler” se născuse îru­gând­ul lui Rostand.­­ Parisul află vestea. Cambo începui, să primească vizite. Constant' Coq­­uelin­aine, cr Beatierul lui Cyrano», criticul Bauer, Pierre Mortier, let Bargy, de la Comedia Francezi* Louis de Robert veneau la Rostand! și se interesau de mersul piesei, j Rostand însă nu se grăbea. Scri-» sese scena răsăritului din, actul n canf1. acoc _ l I al doilea, imnul către soare și j tecul păsărilor de noapte și 1 e ^ cîri : * tea prietenilor săi. Aceştia se întor-­ ceau la Paris, entuziasmaţi de di­­na­mismul, culoarea şi virtuozitatea, versurilor auzite. 5 Pasionaţi­ de teatru aşteptau noua operă a poetului. Scepticii con­tinuau să creadă că Rostaad nu­mai e în stare să scrie nimic.­­ Ziarele aduceau mereu vești deo*­­pre Chanteckier și contribuiau astfel (Continuare în pag. 3-aV EDMOND ROSTAND «■III*! Balta cu broaşte de CADET ROUSSEL ] NENOROCIRILE EL.­­ O soartă ingrată m-a dăruit cu misiunea de cititor de ziare. Pu­team deveni cititor în stele, ori în cafea, ori în bobi. Dar fiindcă des­tinul meu — după cum am spus — secţiunea teatrului unde îndepliniţi funcţiunea de lector, să mi-o citim­» Vă rog să faceţi asta cât mai cu­­rând. Dealtminteri­, va fi pentru, dvs. o simplă formalitate, fiindcă, piesa mea e „ capodo’peră”. In aceiaşi seară, am început leer raturei universale. De aceia, după consultări cu di- ’« hotărât altfel, mă supun lui, după in aceiaşi seară, am început l­eţ­iişi consilieri culturali, se hotărî­ cum, bieţii muritori, trebue să se­­­tura. Dumnezeule’, ce întunecime, ca ......... * nu­ o ineluctabile ! smoală, ce orori îngrămădite uneia smoală, ce orori îngrămădite unele peste altele, ca şuişte lugubre gean montane conţin­ând fiecare c­e­um cadavru tăiat în bucăţi şi părăsita de criminali pe cine ştie ce peron al infernului! Ieri mă pomenesc cu autoarea mea. Scuturat de o invincibilă te­roare, îi spun: — Bine doamnă, cum a cu pu­­tinţă? Unde aţi descoperit ’dvs. at­­mosfera aceea de cataclisme de rara mă înfior şi acum, numai am­intin* du-mi? Apoi personagiilel Tatăl, un fost marinar care trebue să fi nae­vigat pe „Vasul fantomă”, beţiv» nevrovat, cocainoman... fiica lui Tu» , natecă, adulmecând gânduri de co­­­mor şi sinucidere, fiul­ canceros, dac&­ nu tuberculos, fire-şi iubeşte sora cu intenţii incestuoase şi, care într’o seară, când cucuvaia cântă în flue­­ratul crivăţului ce sgâlţâe feres­­trele, în urletele unei căţele legata de cuşca ei în curte, se asvârte asu­pra ei el şi este înjunghiat de tată, care şi el îşi urmărea copila, sgăl­­ţăit de pofte monstruoase!... N’aţi găsit alt subiect, alţi eroi? Cum se explică asta? Autoarea suspină adânc, apoi rosti: — Ascultă domnule și ai, să mă înțelegi. Bărbatul pe care îl ado­­ram m’a părăsit cu o zi înainte de teribilul bombardament care mi-a nimicit apartamentul și întreaga gospodărie. Din pricinile astea, enterita de care sufeream s’a agra­vat, mai ales după ce am aflat că bancherul la care depusesem toată averea mea, a fugit din țară.. .i culmea, Joujou, căţeluşa mea, ado­rată, a căpătat jigodie. Așa încât, vă dați uşor seama... — Bine doamnă, s­­­uflai scos dim minţi — dar ce e vinovat tear­rinul, ce sunt vinovaţi spectatorii, de I foaia g­eesite nenorociri­i ta i-taleî, supună atâtor alte ineluctabile stringenţe. Astfel încât acum două săptămâni o doamnă intre două vârste, irumpe în modesta garsonieră unde am por­posit după lungi şi înflorite peregri­­nări dealungul Europei şi a inimi­lor. — Am scris, domnul meu, o piesă de teatru. Aţi fost desemnat de di-

Next