Rampa, noiembrie 1946 (Anul 35, nr. 10-22)
1946-11-01 / nr. 10
ANUL XXXV (SERIA IV) Nr. ti ' ri urlat ABONAMENTELEIREDACȚIA «1 MMINISTRAȚIA: București Str S'ri.Har Mr. G «tătai II Un an . S3SC U1I . . . 150.000 lei . . . 80.000 tre’ luni .... 40.000 „ Perriru irstituţii, bănc şi societăţi, 200 000 )oi anual PUBLICITATEA ( prin tr ale agenţiile de publicitate COVTRTULUI 7HNECT, N. D. Cocea, Petru Comarnescu, I. Flavius, G. Horia, Alexandru Kiriţescu M. Hurtig, Ioan Massoff, Faust Mctro . Pagini 500 tel Ziar de teatru, muzică, sport şi cinema Nedumeriri Mai multe premierii In aceaş seară! S'ar spune ei, întreprinzătorii de spectacole sunt oameni superativioşi. Se agaţă de câte o zi — şi trag de ea. A fost vorba ca să nu se fixeze mai multe premiere In aceiaş seară şi, după cate ştim, Direcţia generală a Teatrelor a dat şi un fel de circulară în acest sens. Dar, ca atâtea alte dispoziţii ale autorităţii, nici aceasta nu a fost urmată, încât aseară nu mai departe, au fost două premiere. Inconvenientul rezultat din aşezarea mai multor prime reprezetaţii în acelaş timp, este multiplu, el nereducându-se doar, aşa cum se crede, la faptul că titularul unei cronici dramatice sau muzicale, nu se poate împărţi. Dar — pe drept sau lur — o premieră bucureşteană îşi are funcţia ei de arbitru. Pre-miera hotărăşte — repetăm pe drept sau pe nedrepit — succesul sau căderea. Aceasta este realitatea — şi rar s-a văzut ca verdictul — deseori nedrept — al premieriştilor să fie casat, spre o nouă judecată, în speţă de către spectatorii celorlalte reprezentaţii. Dar în marea şi unica bătălie teatrală, din nefericire judecătorii — spectatorii — nu sunt chiar atât de numeroşi ca să facă două săli pline de premieră, împărţirea spectatorilor premiereşti nu foloseşte nici unuia dintre teatrele care s au hotărît să dea prima reprezentaţie în aceiaş seară. Trec atâtea zile fără premiere. De ce oare s'or fi repezit oamenii pe aceiaş seară? Este de urmărit horoscopul teatral, care poate că anunţă, în anumite seri, „succese de casă“. Ar fi de dorit însă, ca Direcţia generală a Teatrelor să vindece, evident prin persuasiune, pe superstiţioşii întreprinzători, cari încurcă şi aşa destul de încurcata viaţă noastră teatrală. LA PREMIERA piesei d-lui Vul■ pes, ,"Vid Mala", spectatorii au putut observa dexteritatea cu care actorul N. N. Matei despică un lemn dintr'o singură lovitură. Cronicarul M. A. tăcea remarca următoare: trebue să fi repetat mult N. N. Matei până să lovească atât de precis. — Da, ii răspunse impresarul C. Corn., cred că a tăiat toate lemnele teatrului Savoy pentru un an de zile.. VASILIU.BIRLIC e in întrecere de șuetă cu Puiu Iancovescu. Puiu îi taie lui Birlic la piroane de îngheaţă apele... Birlic îl lasă să sfârșească de povestit aventurile sale galante , negalante, pe care în aparenţă le ascultă cu o încredere deplinăapei ia la rândul său cuvântul: — O,Vai de mini, lăncile, tăt Ci-mi spui îmi pare foarte natură, dragă. Şi mie mi s-au întă..iplat lucruri... să stai să te cruceşti. Asta-vară, de pildă urcam Singur pe Caraiman, când deodată de după nişte stânci vătăhăloase, îmi ies în cale cinci tâlhari, domnule. Parcă-i văd: nişte vlăjgani şi nişte mutre de te băgau în sperieţi. Dracu'n persoană să f fost şi tot cădea în... genunchi de frică. Cu toate astea, nu mi-am pierdut capul.. M-am dat oleacă mai la o parte. am scos două pistoale şi am început să trag cu amândouă mâinile; doi tâlhari cad cu nasul în ţărână, al trai ea dă să mă apuce de nas; îi sfărâm ţeasta cu revolverul, a! patrulea se repede şi H. dar ii sparg coşul pieptului cu olovitură... $i Birlic se opreşte, îngrozit singur de măcelul in focul qQRtjia s‘a angrenat... el care n‘ar uiide o muscă. RULIU cilea ? întrebă viclean ,,Henric al IV-lea“. — Al cincilea?! — îşi aminteşte Birlic, care credea că terminase. Al cincilea m‘a ucis, el pi mini... ★ LA CAPSA, un tânăr confrateh citeşte lui Mişu Fotino o ştire privitoare la repetiţiile unei premiere : ,,... cu o distribuţie aleasă, între care tânăra şi înzestrata actriţă, d-ra L. G." — Mă rog, întrerupse interpretul lui. „Papa Lebonnard", înzestrata de cine...? .......................••■'■•iiiiMuiiiimimimiimiiiiiuilNIuttel i În legătură cu declaraţiile făcute de d. Ion Pas, directorul Teatrului Naţional, asupra înfiinţării unui ciclu de spectacole pentru tineretul secundar şi universitar, ne-am adresat d-lui Ştefan Voitec, ministrul Educaţiei Naţionale, pentru o serie de lămuriri suplimentare. D. Ministru Voitec a binevoit să ne răspundă următoarele: __ Iniţiativa înfiinţării acestui ciclu de spectacole este cât se poate de fericită şi bine venită. Tineretul din şcolile secundare şi din universităţi îşi va putea completa pe de o parte cunoştinţele, asistând la reprezentarea pieselor de seamă din literatura universală, iar pe de altă parte se va forma pentru un teatru bun, un teatru de, calitate, factor esenţial pentru eleva-ţia sufletească. — Cum veţi determina participarea acestui tineret la spectacole? — întrebarea cred că nu se poate referi decât în ce priveşte latura maEnorm! Teatrul este mai înainte terială a problemei! In această direc- ! de orice un element primordial de eţie voim găsi modalitatea de a înlesni ducaţie şi progres. Deaceia, pe lângă tineretului studios participarea în sprijinul pe care îl vom da ciclului condiţii cât mai avantajoase, de spectacole de care am vorbit, vi-Vom oferi bilete cu preţuri extrem tenţionez" să tipăresc în editura „Casei Şcoalelor“ şi majoritatea pieselor din marele repertoriu universal. — Veţi extinde deci activitatea editurii... de reduse, iar celor complet lipsiţi de mijloace participarea gratuită. Nu se mai poate concepe ca teatrul — prin scumpetea biletelor de intrare — să fie inaccesibil viitoarelor elite inte Icatról Mállónál n fla an titlu tineretul de spectacole pentru din universităţi si scoli secundare Ministerul Educaţiei nationale va înlesni nariparea gratuita a tineretului studios la aceste spectacole. 0 biblioteci de piese din literatura dramatică universală. Reorganizarea editurii ..Casei ocoalelor importante declaraţii ale dnui Ştefan Voitec Ministrul Educaţiei Naţionale — Da. Voi extinde-o şi o voi reorganiza. Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de înfiinţare, editura aceasta va căpăta un ritm nou de activitate. Impreună cu d. prof. universitar Mircea I Florian, studiez posibilitatea ca editura „Casei Şcoalelor“ să nu mai fie o cenuşereasă a frontului editorial bucureştean, ci să corespundă în totul misiunii şi rostului pentru care a fost creiată. Vom tipări toate operele scriitorilor noştri clasici, în condiţiuni grafice occidentale şi cu impreţ accesibil tuturor. Deasemenea vom înfiinţa o serie de tipărituri pedagogice, reeditând cărţile clasice şi ultimele studii ale pedagogiei contemporane. Programul este vast şi necesită, desigur, investiţii bugetare apreciabile... — intradevăr! Deaceia, pe lângă prevederile bugetare vom creia — cu prilejul jubileului editurii — un timbru special, care ne ■'? înlesni în bună parte și îndeplinirea acestor proecte. — O ultimă întrebare: Când credeţi că va fi inaugurat ciclul spectacolelor pentni tineret? _ Cât de curând. Toate chiar înainte de Crăciun. lectuale şi nne! ca aceste elite să-şi ’ ^ . /v i 1 * it facă educaţia teatrală din fundul săllScl lllfil*0CLOSCil 1SR iilor şi ţarcurile galeriilor. — Puneţi atâta preţ pe această educaţie „extra-şcolară şi universitară" ? IUHINI ll. ministru ȘJTEFAN VOITEC 111111 (nu! IH HlWHlifflimninnHI li M Hllîl 1111 itHI 11 Ulii Un poet spaniol mort pentru libertate Teatru! Muncitoresc va reprezenta in cărând „Nevasta pantofarului", de Frederico Garcia Lopa, poetul diaristtjifg spaniol, căzut in lloana vârstei, ItipfiWd pentru libertate. Afară de eternul Don Quijote, de câteva piese ale lui Lope de Vega, nu, printre autorii n.*i recenţi, Migutel de Unamimo, publicul românesc nu este deloc familiarizat cu scritorii spanioli, lată dar că înscrierea în repertoriul Teatrului Muncitoresc a comediei „Nevasta pantofarului" capătă o semnificaţie deosebită. La 19:06, lângă zidurile roze ale Mhanvarei, Frederico Garcia Lorca, işi dădea sulidul în primele zile ale războiului civil spaniol Fiu de ţăran, luptând pentru popor şi pentru libertate, Lorca a fost una din primele victime ale uraganului, fascist ce avea să se abată cu atâta hide pe bătrânul nostru continent. Muzicant de seamă, bun cunoscător al folklorului andaluz romancier şi poet, Frederico Garcia Lorca se evidenţiază printr-o temă ce o regăsim mereu prezentă şi care reprezintă fundamentul însuşi al VA vwxv. .v..v.. . .vI ______ preocupărilor sate: realitatea eoliană tr. toată cruzimea ei transpusă & climabil poetic ce] mai pur. Talentul lui Lorca avea să-și găseescă însă pe tărâmul antei dramatice Cce mai sernificative realizate. Moartea pe haricadele ce apăraţi spinul dreptălui al libertăţii! găseşte in plină activitate dramatică. Crease o trupă imbersiblă ambubrată denumită . Barnaca‘‘ si cuţocas‘a unor lungi turneuri, prin ţinuturile arse ele Peninsulei, reprezentase, foii clasicii spanioli în faţa masselor populare, fermecate să ia contact cu capodoperite fiterartiliei, Lorca realizase cu trupa lui de amatori un prim pas către apropierea navelui public de teatru. Autor dramatic, el însuşi, lasă patru poeme pentru teatru: „Marianni, Pineda“, „Nunta însângerată", „Yifrina" şi în sfârşit „Nevasta pantofarul«!“. Lope de Vege şi Calderon exprimaseră toată forţa de creaţie a teatrului spaniol Revenind lorclasicism şi inspirându-se din cotidianul tungic al poporului, Lorca ridicase deodată nivelul rutei dramatice spaniole la acela al măritor lui predeceson, umplând astfel un gol de câteva secole în care teatrul iberit se slăbise in mediocritate Munt la vârsta de 2T de ani, victima acestui război şi. Frederico Garcia Lorca va rămâne cri un simbol al luptei de totdeauna pe care scriitorul o poartă dealul.guî secolelor pentru triumful libertăţii spirituale. Nenișor IN MATERIE DE „RAŢA”... Biblioteca Teatrului Naţional, pe care urmăreşte s’o realizeze şi d. Ion Pas actualul director al Teatrului Naţional din Bucureşti, prin tipărirea pieselor jucate Pe scena primului nostru institut dramatic a preocupat şi pe unii din înaintaşii săi. Dacă nu mă înşel, iniţiativa a f°st luată de inegalabilul Pompiu Eliade, care a dat celebrului „fotoliu al lui Ion Ghica” o strălucire rar atinsă de alţi directori. Pe atunci însă era greu să strecori spectatorului odată cu programul Şi un volumaş, cu toată modicitatea preţului. Aşa încât, biblioteca n’a cunoscut un prea mare succes. zDar asta, ca atâtea alte insuccese în teatru, n’a omorât ideia. Alţi directori au reluat-o, printre cari Alexandru Mavrodi, ajuns la conducerea Teatrului Naţional din Bucureşti, prin jocul influenţelor tsucureşti, prin jocw hi/iuh^c,-■ j......... politice şi mai puţin prin cracere-ţ sfima, odată aşezat în scăunel lui t __ prezenta el ca valoare culturală. Ghica, că trebue să-şi dovedeascăContinuarea îi* na-a. Totuşi, din frecătura gazetăriei — şi neînduios Al. Mavrodi a fost un îndemânatec ziarist — el îşi dădea . ---« 7»hterina, printr'o mai înclinaţiile literare, printr’o manifestă închegare. Şi atunci, a reluat ideia,Bibliotecii Teatrului Naţional”. Dar Mavrodi, care pusese în funtea repertoriului piese ca alde „Zaza” — ■ al cărei singur merit a fost c’a prilejuit un debut strălucitor pentru Toto Ionescu — înţelegea că aşa nu e pe linia lui Pompiliu Blde, care tipărise din lucrările lui Sofocle, Eschile şi alţi titani ai literaturei universale. verşi, consilieri culturali, se hotărî să inaugureze „Biblioteca teatrului” cu „Rata sălbatecă” de Ibsen,fire se află în repertoriul permanent al teatrului. Chemă atunci în cabinetul său pe bibliotecarul de atunci al teatrului, Nae Basarabeanu. Era acest Basarabeanu un adevărat „tip” de a cărui pitorească fi ALEXANDRU MAVRODI N In pagina a doua a unui ziar de dimineaţă ce apare sub direcţia unui emerit şi consacrat critic literar, am cetit arată îu următoarea informaţie: „Pentru o cât mai bună prezentare, direcţia Odepiţului a luat interesanta hotărire de a face o repetiţie generală cu „Visul unei nopţi de vară”. Auzi, domnule, ce hotărire!... Exact hotărîrea lui Chantecler de a face să răsară soarele. Şi încă „interesantă”. Mai lipsea să sa adauge originală şi inedită. Hotărit lucru! Ridicului nu mai ucide. Şi când te gândeşti că informaţia asta a fost înserată sub rubrica Reflectoare”, ca să cadă bine lumina asupra ei... Intr'un interview dat recud ziarului „Fapta”, d-na Eugenia Zaharia, directoarea Teatrului Mic, constată că se găsesc uniol cronicari dramatici cari „din motive puerile — de pildă fiindcă n’a avut loc în primele fotolii — critică un spectacol la care munceşti cu trudă atâta vreme”. D-na Eugenia Zaharia exagerează puţin, deoarece suntem convinşi că nu era vorba de un loc chiar în „primele fotolii” dar mai puţin adevărat, că se cronicarii irritabile care n’au nici la cap, nun, găsesc gen tu plasatorii, mâniindu-se pe autori şi actori. De aceea, în „Rampa” vom introduce în curând Cronica cronicelor şi-i vom lua la trei păzeşte şi pe cei care scriu cu patimă, nu numai pe acei care joacă prost ceeace se scrie bine. De bcte ce s’a luat, măsura ca două sau mai multe premiere să nu fie programate în aaceeaşi seară, am avut aseară o premieră la „Naţional” şi alta la „Liric”. Marţi, în schimb, n’afost niciuna. E totuşi un semin bun în aceasta benignă infracţiune la dispoziţiile Direcţiei Generale: înseamnă că teatrele fug de Marte (zeul războiului) şi se pun, cu toate riscurile, sub protecţia lui Mercur (zeul comerţului)... Şi să rşu ni spună că: S’a furat acuma două săptămâni dela Viena, un foarte vestit tablou, cunoscut sub numele „Maria din Pecz”. Acest tablou era păstrat înainte de război intr’un sanctuar unde lumea venea să se închine la el, fiindcă se spunea că la 1695 mai mulţi ţărani văzuseră cum îi curgeau lacrimi Sfintei Fecioare, zugrăvite pe el, aşa încât tabloul era sofitit o icoană făcătoare de minuni. La începutul lunii acesteia tablou! a fost strămutat cu mare alai la biserica Am H^f. Totuşi facă tear ca de m.'n.uni n’a putut face să nu fie furată. Aşa minune, în zilele noastre, idfcai gen & 9* fad. D. Ştefan Bariu, cronicarul dramatic al oficiosului socialist .,Libertatea”, deşi se pregăteşte să plece la Berna ca ataşat de presă al Legaţiei ce va fi condusă de d. Şterban Voinea, nu şi-a întrerupt încă seria cronicelor şi, în numărul die ieri, criticând pe Fodor László, încheie spunând: „Vai de capul teatrului românesc”. E om un paradox. Căci dacă teatrul românesc ar avea cap, n’ar mai fi vai die el şi dacă e vai, e tocmai fiindcă n’are cap Cel puţin aşa spune proverbul : Unde NU-i cap, e vai... Deci facem cuvenita rectificare. CORPUL ZI A RUMI.“ In pag. ma Reporta de Jan de H. Blaziao] TEATRUL LA IASU TEATRUL IA CONSTANTA in pag. lll-a CÂND ACTRIŢELE SE ENERVEAZĂ... ... sau Margareta Papagoga contra ... Sorin Mihai Popa in pag. ma O VESTE SENZATIONALA : Un turneu teatral francez in RmilbUI AMINTIRI DESPRE EDMOND ROSTAND , de HORIA FURTUNĂ 1 După ,,Cyrano de Bergerac”, ca- i prilejul vizitei ţarului şi ţarini la înspre cel mai mare succes de Compégne, şi bagatelizau refrenul acelei Ode: 40, Oh, oh! C’est une impara' 'A re fusese cel mai mare succes teatru al tuturor timpurilor, Edmund Rostand dădu scerii , L’Aiglon”, dramă în versuri, pe care vizitatorii expoziţiei din 1900 din Paris, o aplaudară, admirând pe Sarah Bernhardt în rolul ducelui de Reichstadt Dar, în seara premierii lui l’Aiglon, Elmond Rostand căzu grav bolnav. Legat de făgăduiala de a da piesa la data fixată, se surmenase, lucrând ziua şi noaptea la ea, şi, după triumful întâiei reprezentaţii, scuipă sânge. Doctorii, bănuind o boală de plămâni, îl trimeseră în sudul Franţei. Rostand plecă spre Pirinei şi se stabili la Cambo, în villa Etchegoria, împreună cu soţia sa, Rosemonde Gérard, şi cei doi fii: Maurice şi Jean. Aerul curat al munţilor, plimbările de-a lungul Pârâiai lui Nive, depărtarea de viaţa saucouimată a Parisului îi reclară sănătatea. In peregrinările lui, Rostand găsi un loc încântător cu perspectivă minunată. II cumpără, cu gândul de a-şi clădi o vilă pe dl. Planurile le întocmi însuşi poetul. Când construcţia fu aproape gata, Rostand se mută din villa Etchegoria în noua villă Arnaga. In vremea aceasta, parizienii îl socoteau un om bolnav şi sfârşit. Cei răuvoitori îşi aminteau de versurile ocazionale scrise de poet, cu frice! Alţii nu reţinuseră din Rostand da cât ,,preţiozitatea’’ unor versuri. Foarte mulţi însă continuau săi ştie că dânsul realizase un teatru în versuri superior teatrului lui Victor Hugo. In memoria lor răsufnau încă vorbele lui Emile Fagueti care se temea că va mud înainta de a vedea noua renaştere a romantismului francez anunţată da opera lui Rostand î ! Intr’o dimineaţă în Pirinei pe când migdalii din Roussillon îşi scuturau floarea, Rostand văzu într’o fermă, un cocoş care îşi trâmbiţa cui mulţumire cântecul către «oarei« , răsare. Poetul, care are printre ap I tele, misiunea de a găsi legături ne«1 bănuite intre lucruri, sau de a la I inventa, simţi în adorarea ooooeu- I lui către soare, convingerea acestuia că soarele a fost adus pe păm&nfl graţie cântecului său. f Poetul crede și el că aduce pe pământ o lumină universală cu uni simplu cântec personal. Ideia de ai scrie „Chantecler” se născuse îrugândul lui Rostand. Parisul află vestea. Cambo începui, să primească vizite. Constant' Coquelinaine, cr Beatierul lui Cyrano», criticul Bauer, Pierre Mortier, let Bargy, de la Comedia Francezi* Louis de Robert veneau la Rostand! și se interesau de mersul piesei, j Rostand însă nu se grăbea. Scri-» sese scena răsăritului din, actul n canf1. acoc _ l I al doilea, imnul către soare și j tecul păsărilor de noapte și 1 e ^ cîri : * tea prietenilor săi. Aceştia se întor- ceau la Paris, entuziasmaţi de dinamismul, culoarea şi virtuozitatea, versurilor auzite. 5 Pasionaţi de teatru aşteptau noua operă a poetului. Scepticii continuau să creadă că Rostaad numai e în stare să scrie nimic. Ziarele aduceau mereu vești deo*pre Chanteckier și contribuiau astfel (Continuare în pag. 3-aV EDMOND ROSTAND «■III*! Balta cu broaşte de CADET ROUSSEL ] NENOROCIRILE EL. O soartă ingrată m-a dăruit cu misiunea de cititor de ziare. Puteam deveni cititor în stele, ori în cafea, ori în bobi. Dar fiindcă destinul meu — după cum am spus — secţiunea teatrului unde îndepliniţi funcţiunea de lector, să mi-o citim» Vă rog să faceţi asta cât mai curând. Dealtminteri, va fi pentru, dvs. o simplă formalitate, fiindcă, piesa mea e „ capodo’peră”. In aceiaşi seară, am început leer raturei universale. De aceia, după consultări cu di- ’« hotărât altfel, mă supun lui, după in aceiaşi seară, am început leţiişi consilieri culturali, se hotărî cum, bieţii muritori, trebue să setura. Dumnezeule’, ce întunecime, ca ......... * nu o ineluctabile ! smoală, ce orori îngrămădite uneia smoală, ce orori îngrămădite unele peste altele, ca şuişte lugubre gean montane conţinând fiecare ceum cadavru tăiat în bucăţi şi părăsita de criminali pe cine ştie ce peron al infernului! Ieri mă pomenesc cu autoarea mea. Scuturat de o invincibilă teroare, îi spun: — Bine doamnă, cum a cu putinţă? Unde aţi descoperit ’dvs. atmosfera aceea de cataclisme de rara mă înfior şi acum, numai amintin* du-mi? Apoi personagiilel Tatăl, un fost marinar care trebue să fi naevigat pe „Vasul fantomă”, beţiv» nevrovat, cocainoman... fiica lui Tu» , natecă, adulmecând gânduri de comor şi sinucidere, fiul canceros, dac& nu tuberculos, fire-şi iubeşte sora cu intenţii incestuoase şi, care într’o seară, când cucuvaia cântă în flueratul crivăţului ce sgâlţâe ferestrele, în urletele unei căţele legata de cuşca ei în curte, se asvârte asupra ei el şi este înjunghiat de tată, care şi el îşi urmărea copila, sgălţăit de pofte monstruoase!... N’aţi găsit alt subiect, alţi eroi? Cum se explică asta? Autoarea suspină adânc, apoi rosti: — Ascultă domnule și ai, să mă înțelegi. Bărbatul pe care îl adoram m’a părăsit cu o zi înainte de teribilul bombardament care mi-a nimicit apartamentul și întreaga gospodărie. Din pricinile astea, enterita de care sufeream s’a agravat, mai ales după ce am aflat că bancherul la care depusesem toată averea mea, a fugit din țară.. .i culmea, Joujou, căţeluşa mea, adorată, a căpătat jigodie. Așa încât, vă dați uşor seama... — Bine doamnă, suflai scos dim minţi — dar ce e vinovat tearrinul, ce sunt vinovaţi spectatorii, de I foaia geesite nenorocirii ta i-taleî, supună atâtor alte ineluctabile stringenţe. Astfel încât acum două săptămâni o doamnă intre două vârste, irumpe în modesta garsonieră unde am porposit după lungi şi înflorite peregrinări dealungul Europei şi a inimilor. — Am scris, domnul meu, o piesă de teatru. Aţi fost desemnat de di-