Rampa, decembrie 1946 (Anul 35, nr. 35-47)

1946-12-01 / nr. 35

km mv (seria tv; m ) Redacţia şi Administraţia (Bucureşti Str. Sărindar Nr 5 etajul II COIMT OEC ?1o. 1 9.497 JEBONAMENffe jan an 150.000 lei şase luni 80.001 lei trei luni 40.000 Iei Pentru Instituţii, bănci şi societăţi, noo.ooo lei anual 1 Al â£A s J prin toate agenţiile de publicitate " ----- 1 - I II— |M»|||||| | Comitatul fie Dir a . îi. D. Cocea, Petru Comarnescu, L Flavius,1. Horia, Alexandru Kirițescu, M. Hurtig, loan Massoff, Faust Mohr, 4 pagini OtmiiM | Decerii« 104« ana 'ALA gătită |» «tnmewr, confor» aprobări D*r. Den. p, T. T.. 281.0«/ i i, muanca^ sport și CE AM VĂZUT IN RUSIA SOVIETICA Teatrul sovietic la Moscova, Kiev şi Leningrad De la „Fecioara din Orleans” la „Bărbierul din Sevila” şi teatrul de păpuşi al lui Obratzov. Spectatorul sovietic. Cozi la... cassele de bilete. Mişcarea literara în U.RS.S, interview cu d. Ion Pas, noul Ministru al Artelor ilimic nu poate contribui mai mult la strângerea prieteniei dintre popoare cu legătura directă, vizitele făcute de scriitori şi ziarişti, interpreţii de întotdeauna ai adevăratelor stări de lucruri din ţările spre care cei mulţi nu se pot îndrepta decât cu gândul , înapoiat dintr'un voiaj de 16 zile in U. R. S. S. d. Ion Pas, noul ministru al Artelor şi Preşedintele Sindicatului Ziariştilor profesionişti, a binevoit să acorde ,,Rampei" un substanţial interview asupra stărilor din Rusia Sovietică, insistând îndeosebi asupra problemelor de teatru şi de literatură. x- Ce spectacole aţi văzut in U. R. S. r Şi cum vi s’au părut? ■— Timpul scurt cât am stat în U.R.S.S si ro) şi faptul că în unele seri proamul întocmit de noi, la invitaţia d-lui vragov vice-preşedintele „Wocks“-ului / a lui Sisniov, redactorul şef al ziu* ..Trud” — organizatorul şi gazeta jie ne-a invltpt în U.R.S.S. — cuprima si alte îndatoriri m‘a împiedecat să ‘taăresc aşa cum nşî K vrut spectacolele ^îsticq şi teatrale dela Kiev. Moscova 1 leningrad, dar, atât cât am văzut mi-at îndeajuns ca să pot retine imaginea •ttplectă a acestor manifestări care ocu- 1 locul de frunte în ansamblul vieţii artis din lumea întreagă. — De» Pildă... Am văzut la Kiev la Opera Ucrainiană. „BĂRBIERUL DIN SEVILLA“ şi baletul „COPPELIA“ iar la teatrul de Artă dramatică din aceteş oraş piesa ,,ULTIMA JERTFA“ , a lui Ostrovsky. Interpretarea avea in frunte pe Natalia Dumi, artistă emerită laureată de trei ori cu premiul ,,Stalin" şi pe soțul ei, Poriarenko artist al poporului , Uzbek. Originar din Uzbekistan ? — Nu. Dar a jucat în timpul războiului La Taskent Pomarenko este totodată și artist emerit al republicii ukrainiene. Într'un rol principal din piesa lui Ostrovsky mai juca și actorul Dobrovolski, decretat și el artist emerit. La Moscova, la Teatrul de Artă un Ini Wagfanghof trebuia să se joace în seara când am ajuns noi piesa. .SUFLETE MOARTE“ după romanul lui Gogol. Dato- ri tă însă tutei împrejurări frecvente și la noi, înbolnăvirea unui interpret s-a jucat aceiași piesă a lui Ostrovsky pe care o văzusem la Kiev. Sentimentului firesc de contrarietate de a vedea aceiași piesă în două locuri, l-a urmat însă celălalt sentiment — de bucurie — că am avut putinţa unui termen de comparaţie între modul de reprezentare a aceleiaşi piese pe două scene cu posibilităţi şi concepţii diferite. Rolul jucat la Kiev de Natalia Dumi era susţinut la Moscova de marea artistă a Uniunii Sovietice TARASOVA, pe care noi românii am avut putinţa să o cunoaştem mai demult în filmul ..Vinovaţi, fără vină“. Este o artistă care farmecului desprins din fiinţa ei fizică, adaugă o extraordinară cunoaştere a tectonicei jocului şi un puternic temperament dramatic. Nu cunoaştem de mai înainte piesa dar am fost surprins văzând în reprezentarea Teatrului cel Mare de la Moscova un tablou care nu fusese înfăţişat la Kiev. Miaui explicat mai târziu că tabloul acesta făcea parte din textul lui Ostrovsky, dar că implicând obligaţiuni de montare care nu stăteau în posibilităţile Teatrului din Kiev, acesta renunţase la el, fără ca acţiunea piesei să sufere cu ceva. — Ce reprezenta scena suprimaţii? — O reuniune sub cerul liber, într-o grădină de vară, cui personaje numeroase. Jocuri de lumini şi acompaniament de muzică. Impresia lăsată de acest spectacol justifică marele prestigiu al Teatrului cel Mare şi în același timp subliniază accentul pe care Teatrul Sovietic îl pune pe capitelul regie : — Alte spectacole? — Tot la Moscova am văzut Teatrul de păpuși al lui Obratzov, care în seara aceia juca piesa „IN JUNGLA1“ după Rudjrud Kipling. Spre deosebire de concepţia regretabila a majorităţii publicului românesc, care consideră teatrul şi literatura pentru copii drept genuri minore, spectacolele teatrului de păpuşi din Moscova au loc în fiecare seară, într-o sală micuţă, intimă şi în prezenţa unui public adult, copii participând şi ei — fireşte — dar în spectacole de după amiază La Lenigrad unde am stat numai două zile, au văzut In Opera Mare „FECIOARA DIN ORLEANS“ cu muzică de Tceaikovsky, într‘o impresionantă punere In serata, cu o figuraţie de cel puţin 300 persoane şi cu un final — arderea pe rug a Jeanei d‘Arc — care prin ingertiozitatea lui stârnea în fiecare seară aplauzele delirante ale publicului. Am lăsat pentru la urmă împărtăşirea impresiei excepţional de puternică care mi-a produs-o . Opera Mare Moscova un spectacol de amatori. Să nu se înţeleagă însă din această definire, un spectacol oarecare de diletanţi mai mult sau mai puţin pătrunşi de fiorul artei adevărate şi mai mult sau mai puţin înzestraţi cu vocaţie. Este vorba de un spectacol (balet, muzică vocală şi instrumentală) al cărui — să spunem — actori erau recrutaţi exclusiv din rândurile muncitorilor ale funcţionarilor, studenţilor şi institutorilor din toate statele Uniunii Sovietelor. — Concluzia? Ceea ce se face la noi abia de doi ani şi pe o scară foarte redusă în U.R.S.S. se face de aproape trei decenii în proporţii extrem de largi. Este vorba de promovarea talentelor din straturile adânci ale poporului. Această demonstraţie de mită autentică a dovedit multiplele însuşiri cu care sunt înzestraţi muncitorii, şi care — acolo, la noi şi pretutindeni — nu aşteaptă decât posibilitatea afirmării şi desvoltării. Se prezentau aceste elemente, în număr de câteva sute cu specificul lor naţional, după o serie de examene pe care le trecuse în sectoare mai restrânse de examinare, dar după o selecţie riguroasă. Din aceste elemente care se întorc apoi în regiunile lor şi în sectorul lor de viaţă — contribuind la ridicarea gustului artistic al mulţimilor — se desprind valorile cu totul excepţionale care cuceresc celebritatea în cuprinsul întregii Uniuni şi care se impun apoi preţuirii universale. La recepţia pe care d. Decanosov, ministrul adjunct al Afacerilor Externe a dat-o în seara de 7 Nov. în saloanele departamentului său, am avut prilejul să-l (Continuarea ias sasss» «*=s) Pe din — [—Tianhiiiiiiiiiiiiiiini—iiiihiiiiiiiiiiiMiiiiiiiii Ii. ION PAS Opera Mare din Moscova Un tum al Kremlinului ZIARISTUL I. V. se afla acum căteva in culisele Teatrului Nostm. Era în premierei „Theresei Rmjain” cu can ceas înainte de începerea specta fiului. Plictisit şi... pesimist In privința Thăttei Raguin’’, I. N. se plimba dela un *păt lă altul al culoarului pe care rist aşezate cabinele, oprindu-se dinnoi în când să privească fotografiile fiorilor teatrului înrămate şi atârnatesecue pe pereţi. Intre altele, şi foţofia actriţei Lya S. La vederea nceh N, se opreşte brusc deodată lampte interesat. (Brista asta tocmai intra pe culoarea Satina Paves, care, văzâhdu-l abătu atent, se opri şi ea să vadă la ce se ■— La ce te uiţi dric N.— La fata asta... Ce frumuoseţe / O tfttnoşti ! Cine e t i •— N’o ştii ! — fi d-na Sorina Palis H rosti numele. *— Aaa, da... Si o cunoşti. — Sigur că da ta- Ooo ! Să ști că te invidie.. •— Zău ! Ei bine, atunci află l ă ea... te invidiez pe d-ta... — Dece ! «— Că n’o cunoşti ! LA SFANTUL SAVA „Arteziana“ a repăşit o sută de spectacole şi, după cum se spune în limbaj consacrat,, succesul este departe de a fi epuizat. Vă ’nclepuiţi ,,condiţia umană1' a interpreţilor, în fminte cu d-neie Madia Voluntaru şi Victoria Mierlescu, care ie mai bine de o sută de ori a trebuit tu, debiteze acelaş tr.l Dar interpreţii ca interpreţii — ei mai iau şi aplauze — ce te faci însă cu bieţii muzicanţi cari, nevăzuţi, milecenă, într’an joc incomod, au fost nem să cânte de-atâtea ori partitura lămuritorului Bisteţ ? Condiţie acte stea de lucru ne aminteşte de bietul lucrător, care o viaţă întreagă este nevoit să facă o singură mişcare uniformă..Dar unul din orchestra, , Artezimei“, un viorist, şi-a ieşit serile trecute din pepeni şi a dat din muzica lui Bizet neadreptul în populara obsedanta melodie ,,Ecaterina vedetea şi moartă, cu dric. Io poartă şi cai mascaţi...11 Vă ’nchipiţi efectul- Chemat să dea socoteală de această faptă necugetată, bietul violonist a mărturisit că o putere mai presus de voinţa lui l-a îndemnat să atace buclucaşa melodie. A fost crezut și iertat, iată Ce se întâmplă când o piesă face serie la : Pentru întreprinzători, de săli de spectacole, concesionarea garderobei constituie un serios isvor de venituri. La rândul lor concesionarii, ca să-și scoată „paguba". Organizează, la cele mai multe teatre, un serviciu care dacă nu este prompt, în orice caz e gălăgios. La intrare, spectatorii sunt întâmpinaţi cu îndemnuri,e toate tonurile .Lăsaţi lucrurile la garderobă! La garderobă, vă rog!" Mă rog , nimic de spus. Ca spectator, eşti mulţumit să-ţi laşi la garderobă toată greutatea vestimentară, legată de anoimp palton, pălărie, fular, umbrelă, s. a. De cum ne sunt păstrate acesta lucruri care ne costă ochii din cap? Puse clac peste grămadă, înghesuite, de cele mai multe ori, lucrurile sunt călcate în picioare sau boţite într'un hal fără de hal. Se măreşte numărul spectat, cam din această pricină renunţă mai „dea la garderobă“, preferând să ţină lucrurie ne genunchi, aceasta nu spre estetica sălii şi nicjă comodităţii spectatorului. Concesionarii n‘ar putea să ia măsuri pentru buna păstrare a lucrurilor noastre? Dacă vom avea siguranţa că noi vom primi pălăria mototolită şi paltonul cu atârnătoarea luptă vom plăti cu plăcere şi barul, mai mult Prentrucă mi se poate altfel, actualele ruine ale Teatrului Naţional vor fi date la pământ, ca un nou edificiu — să nădăjduim impunător — să se ridice li locul celui distrus de către duşmanii omenirii. Printre ruine se află, scăpate de la incendiu, relicve scumpe, amintitoare ale unui trecut glorios: frontoane, picturi, mobile, toate cu povestea Iov. Lucrurile acestea ar trebui desprinse,, o parte expuse într’un muzeu al Teatrului românesc, altele încadrate în noua clădire. Simbolic se va uni astfel trecutul — ceea ce este bun din trecut — cu viitorul pe care-1 vrem luminos. Ion Sava a scris o piesă In 58 de tablouri, cu un singur titlu întriun singur cuvânt: „Prezidentul“. La 58 de tablouri nu se potrivea oare mai bine sau mai puţin ersonal". justificat"*, pentru titlul: „Expoziţie ?“ .. ■ • « • « • « 9 N. B. — D. Sava, pictor şi caricaturist până a ajunge regizor şi autor dramatic, face încă şi de celelalte tablouri. Nu cumva să se întâmple vreo intervertire, să prezinte piesa la Expoziţie şi tablourile la teatru. 1 me de reprezentaţii cu „Mitica Popescu" Astăseară are loc la Studioul Teatrului Naţional a 100-a reprezentaţie cu comedia originală „MITICA POPESCU‘, a cunoscutului scriitor şi dramaturg Camil Petrescu. Cu acest prilej vom publica în numărul nostru de mâine, o convorbire amplă cu interpreţii şi autorul. D. CAMIL PETRESCU Grametica pespe ti ! Spun din capul locului că nu este vor-ba despre marea tragediană care a jucat cândva şi pe o scenă românească, ci despre gramatica limbii noastre, a unei limbi pe care actorii mari şi mici autori dramatici, traducătorii şi adaptatorii de teatru o siluiesc şi o schimonosesc, chiar în templul artei. Ceea ce se petrece pe scenele noastre, mai ales de la o bucată de vreme încoace, este deadreptul revoltător și pentru că nimeni nu ia nici o măsură în stare să stăvilească potopul de incorectitudini ce se revarsă asupra tuturor spectacolelor de teatru inaugurăm această rubrică, pentru ca măcar după premieră actorii să poată vedea greșelile uneori teribile cari inundă replicele lor. Ultima premieră la care am asistat este melodrama dela ,,Teatrul Nostru’’ întitulată ,,Thérese Raquin” de Emile Zola. Cum piesa aceasta s’a jucat mai mult pe întunerec mi a fiost neputinţă să însemneiz toate erorile de gramatică şi d© stil împletite «fetis în text. Totuşi am putut nota unele dintre ele. Iată-le: D-ra Raquin spune undeva se înfurie pe mine, se supără chiar*, ca şi Cum faptul că ,,se supără” este mai grav decât „să se înfurie ’Tot d-na Raquin se exprimă aşa „cuvintele convingătoare care mi au spus” în loc de,„cuvintele convingătoare P® CARI mi le-au spus’’. Domnişoara Suzana în nu ştiu ‘'crer' pl'Că spune: „era AŞA de cald în restaurant’’ în loc de era ATAT de cald etc.”. Un erou spune: ,,Să mă consideri ca un copil” în loc de ,,ca PE un copil ceea ce ste cu totul altceva. Laurent se pricipită dramatic rostind foarte convins aceste cuvinte: „A trecut un an de cănd lucrăm la sosirea aicestei nopţi’’. Cea de a doua propoziţieeste absolut ridicolă. Ce însemnează »,să lucrezi la sosirea unei nopţi ’ ? De câteva ori am auzit următoarea propoziţie: „Să vorbim DE altceva”, în ceea ce este cu totul altceva. D-ra Suzana spune: „pânza tabloului CELUI mare’’, în loc de „pânza tablou(Continuare în pag. 3-a) ‘ T.... t* / •& f Şezătorile şi conferinţele „Rampei“ Miercuri 11 Decembrie, era 17 Sala DALLES D. VICTOR EFTSMIU vorbeşte despre PARISUL DE ASTAZI Cum a scăpat Parisul de distrugere. — Viaţa străzii — Luptele politice—Mişcarea teatrală, literală şi artistică — Parfumuri, rochii, pălării— Moda şi eleganţa — Impresii de la conferinţa păcii — Biletele la agenţia „ Lotus" ş. a. str Edgar Quinet, IS (Magazinul Nr. 3) FIGURAŢIA de I- FLAVIUS Obicinuim să întrebuinţăm foarte des când scriem câte un articol sau o cronică cuvântul . problemă". Repertoriul e o problemă. ATradiucerile sunt o problemă. Regia e o problemă- Un căzut den lună ar avea impresia, lovindu-se mereu de probleme pe scenă, în culise, la rampă şi la Rampa“ că arta teatrală a fost înglobată în ştiinţa matematicilor ca geometria şi algebra-Ei bine, iată o chestiune care ţine de teatru ştiic o problemă: Figuraţia. Nu-i o problemă deoarece problemele ţin, după cum spuneam şi se ştie, de matematică, filozofie, fizica, pe când figuraţia, în felul în care e făcută la noi, se încadrează în codul penal. E un atentat. Un atentat la bunul gust. Se remarcă îndeobşte pe scenele noastre un dispreţ total pentru elementul figurativ. Se pune foarte puţin preţ pe curteni, nobili, domni în înţelesul de „Messieurs“, doamne în înţelesul de ,,dames", de ,,ladies“, etc Mă rog, din punct de vedere politic ar fi explicabil să nu se pus preţ şi să nu se dea atenţie acestor figuranţi, devenit el caetera şi care nu contează. Dar din punct de vedere artistic, fiul lor, deşi tot atât de şters şi de mut ca şi în politică, nu trebue desconsiderat, neglijat, câtă vreme nu-i desfiinţat. Figuraţia nu trebue să fie o desfiguraţie. Şi prima, ba şi singura obvaţie a figuraţiei este să facă figură bună- Ea trebue, prin definiţie, prin însăşi semnificaţia numelui, ei să fie figurativă, adică să reprezinte (în sensul psihologic al cuvântului) noţiunea indicată, să simbolizeze ne curtean, lord, ţăran, preot, ş a-m.d., nu numai prin veştmânt. L’abito non fa il monaco — spune un proverb al italienilor care s® pricep la figuraţie. Or, am văzut lorzi pe scenele noastre care păreau nişte recruţi romi în frac. Am vărziut nobili în costum de epocă, — nişte sfrijiţi care purtau zalele cum poartă oamenii sandwich, pancartele de reclamă Am văzut în tragediile clasice, coriste care în largile veştminte albe din antichitate făceau impresia că s-au învelit în halate de lae. Iar săptămâna trecută oricine are simţul humorului a fost desigur amuzat văzâmdu-l p® Oscar Deneş, singurul care ştie să poarte un frac, să valorifice o jachetă şi să dea prestanţă unui personagiu din lume, înclinându-se şi făcând temeneli (fiindcă juca un rol de cherkeifeier) unor clienţi, chipurile conţi „en habit“, pe care atârna fracul ca pa nişte sperietori şi erau care de care mai pipernicit, mai imberb, mai îngust în umeri, mai păros la ceafă şi mai pocit ca mutră. Figurantele, — vulgar®, prăpădite, stângace, hâde, camaveleşti, şi în faţa ace*stor cupluri groteşti se pleca Oscar Deneş, salutânduri cu reverenţe şii spunându-le foarte serios: „Domnule Conte..- Doamnă Marchiză-,. Ex“celenţă“. 'f Era ridicol, hi lariant, batjocoritori. î Ştiu că mi se va răspunde cum a răspuns odată Dimitris Sturdza“: „Ce vrei să aduc miniştrii de la Viana?“... Asta e Asta avem. * Nu-i adevărat. Ion Sava a găsit odată curteni pentru „Ţarina“ de Lengyel, la regiment. Curteni splendizi, înalţi, voinici, chipeşi, drepţi, sănătoşi, bine hrăniţi. Era o plăcere să-i priveşti şi credeai că în tr-adevăr i-a adus... dela Viana In ce priveşte femeile, ar fi da ajuns să ne amintim câteva nu* mai din baletul şi corul de odinioară. Şi apoi, nu are ţara asta numele de a fi o grădină de femei fru* moase. Figuraţia trebue să fie ori reprezentativă, maiestuoasă, spetaculoa*să, ori să nu fie deloc. Ea face parte din decor. Cin« spune decor, sugerează decorativul« Dacă nu-i decorativă» figurativă, fi* guraţia de ce-ar mai fi? Numai aşa de frunzele mărului?.. Dar şi frun* zele mărului, dacă ar fii mereu atât de veştede, de uscate, da avortate, grădinarul le-ar tăia cu crengi şi coroană cu tot. Iată de ce cerem ca figuraţia să nu fie ta .Bătaie de joc, o dematuraree a senzului eişi pur şi simplu un amestec de manechine inanimate, de Guignol şi de Musée Grevin. Frumosul e jignit de acest atem’tat. Şi când frumosul e ofensat, arta suferă. Iar când arta suferă noi protestăm. Și vom protesta. In „Rampa“ de mm TEATRUL DE ODJI RA ȘI CEL DE _ VĂZUT DE G. TIMICA Un mare reportaj de C. Panaitescu Pentru ca veni vorba«* Patriotismul la bar * de 1OAN MASSOFF 1 Să ‘ncepem prin a înşira câteva banalităţi: patriotismul, iubirea de patrie, e un simţimânt firesc, natural, şi omul nu trebuie să se laude cu el,după cum nu trebuie să se laude cu sentimentul onoarei sau cel al cinstei. Până mai deunăzi , am avut cu toţii de suferit de pe urma celor cari, bătându-se în piept, aveau pretenţia să monopolizeze porniri comune oamenilor normali. Numai că simţimintele acestea pe care le purtăm toţii cu noi nu trebuesc exprimate decât la timpul şi locul potrivit, căci altfel ele miros a marfă de speculat. Aşa criza patriotică, xm HÜÜHI să isbucnească de pildă B$r‘uns local de noapte, după un d®ns al pântecului şi în pocnetul dopa** rilor de şampanie. Şi totuş a ajuns un fel de modă ca, hodoronc-tronc, în Jgcal«r| — aşa zise baruri — care o dansatoare, mai mult goală, să se încingă cu un brâu tricolor şi să „stopeze“, de pildă Ciocârlia sau alte melodii „naţionale“. Asistenţa, în cea mai mare parte ameţită, e apucată de un fel de frenezie naţionalistă şi localul răsună de aplauze patriotice, întrerupte de sughiţuri. Noi nu suntem împotriva dansatoarelor şi nici a localurilor, dar credem că omul trebuie săe facă toate la locul şi timpul potrivit. Nu gustăm, de pildă, pitorescul beţivilor cari pretind lăutarilor să se cânte „Deşteaptă-ta Române“. Tot aşa la o recentă premieră, o nostimă actriţă, pe care noi no credem lipsită de daruri scenica după cea cântat câteva strof® uşurele, şi-a încheiat cupletul cu o strofă cum că suntem acum a ţară cuminte şi că cei de la Conferinţă ar trebui să se poarte mai bine cu noi ! Ei bine, nu mergea deloc strofai aceasta plasată înaintea unui balet sincopat. Pornirile, desigur bine intenţionate, dar prost plasate, ale autorilor de cuplete cu strofe patriotarde, se cuvin, stăvilite de către Direcţia Generală a Teatrelor, pa car® o dorim mai vigilentă».