Rampa, februarie 1947 (Anul 36, nr. 66-69)
1947-02-02 / nr. 66
f Ansamblu CONDIŢIUNEA ARTISTULUI MODERN de ALEXANDRU KIRIŢESCU De la o vreme ce desbataţi r*sei, tot mal etanii tor, j|âP chestiunea artei pure şi a artei cu ,tendirat“» adică a condiţionalor celor mal prielnice pentru realizarea unei valabile creaţiunni în ordinea frumosului. Dovadă că fortuitele şi trecătoarele vicisitudini materiale prin cari trecem, nu au înăbuşit exigenţele spirituale ale unei generaţii care după ce a cunoscut pumnul înăbuşitor al tiraniei, caută acum forme noi pentru afirmarea creaţiunii. In viitor, preocupare pe care ambianţa morală şi socială a epocei o stimulează şi o Întreţine. Teoria artei pure, a «rtei pentru artă» a turnului de fildeş şi alte expresiuni arhitectonice, a stăpânit tot secolul al XIX şi începutul secolului acestuia cari nt-a, dăruit cu atâta sinistra generozitate, cele două rlfr''“’' ’ mondiale. Artistul de orice categorie, desprins voluntar din mediul înconjurător, creânduşi în izolarea lui un climat creator de un absolutism personal pe care nimic din afară nul impresiona, a cultivat în poezie, în sculptură, pictură, muzică, teatru, excepţionalul şi singularul. Viziunea lui rafinată până la deliguescenţă, prin negarea voită a realităţii şi a vieţii, a devenit tui joc ermetic pentru folosinţa unei aşa zise elite, — complect indescifrabile marilor masse omeneşti. Artiştii aceştia au ridicat pe altarele unde oficiau tarele fizice şi particularităţile patologice, cazuri de clinică, anomaliile psichologice, maniile şi, bizareriile unei epoci în descompunere. Amintiţi-vă aşa zi-Bde opere de artă, audini!* s»is»—t» şi cadaverice, poeziile decadente, romanele cu apaşi criminali şi pederaşti, o întreagă colecţie de pamdampbium fizic şi moral pronată şi exaltată drept quintesenţa eternă a umanităţii. In acest bulion de cultură, microbiiurile bestialităţii, destrucţii s-au înmulţit uluitor de repede şi au infectat sectoare întregi sociale, au dus la rezultatele pe cari le cunoaştem cu toţi şi cari au înjosit până la cea din urmă limită c tradiţiunea noastră umană. Să nu pară prin urmare curios că in noua aşezare a lumii, spirite vigilenţa caută noi norme pentru creaţiunea artistică, după cum examinează putinţa unor noi criterii de orientare în toate domeniile activităţii omeneşti. O operă de ecarisaj, — căreia îi urmează una de reconstrucţie a spiritualităţii noastre. De îndată, turiferarii vechilor erezii au Început să strige: Artă impusă, artă dirijată, artă „ cu tendînţă Ar putea spune — dar ar putea, sau ar dori să priceapă o artă pentru oameni! Marele Tolstoi spunea: ,,Valoarea artei nu atârnă de o teorie estetică, ci de raporturile dintre artist şi ceilalţi oameni. După cum vestmintele vor fi inutile dacă n’ar putea fi purtate, arta ar fi un joc ruinător pentru societate, dacă n’ar ajuta pe oameni să trăiască''. Şi marele scriitor şi pedagog al sufletului omenesc dă câteva milde când arta celor mai bune epoci era arta populară: Iliada, sculptura egipteană şi cea greacă. Biblia, catedralele gotice, misterele reprezintate în faţa acestor catedrale... Să ajuţi pe oameni să trăiască ! Asta înseamnă că din viaţa înconjurătoare, contopit cu ea şi extrăgând din ea ceace este etern valabil frumuseţea fizică şi morală, bunătatea, mila, setea de dreptate şi de libertate, sfanţul de solidaaritate, munca cu dinamicile ei înfăţişări, aspectele înviorătoare sie naturii tot ceace prin sunet, culoare, forme poate fi făcut sensibil — artistul trebue să extragă motivele sale de Inspiraţie. Printrfim travaliu de condensare, spiritualizare şi transfigurare, opera de artă,, potrivit comandamentelor de mai sus, devine vitală, elixir de viaţă, întreţinând forţele creatoare ale mulţimilor, înmiind potenţialul lor de sforţări. Acordându-le bucuria fecundă de a se regăsi puiro statue, intr'o pictură, într-o poezie, intr'o frază muzicală ei, oamenii — măsurându-se şi comparându-se pe ei şi mişcările sufletului lor cu opera de artă» să capete gustul frumosului dar şi năzuinţa de perfectivitate a speciei în denumirea ei. Aceasta este -o- dacă nu mă false! — scopul noilor „tendinţe" în arta zilelor noastre. în numărul viitor, vom încerca să fixăm maniera în care directivele de mai sus se pot aplica actorului tipul de artist mai apropiat nouă. •ii. mnnnw din .»Cămila Cristian, trece prin urechile acului“. Ion Stoenescu, Lucia George Doni și Florica Sterescu l Zăpada, tramvaiul şi stimulează viata m~3. T otdeaună zăpada, trata vanii şi electricitataa au stimulat — in unele moduri — i c,ir artistică tonârească. E cu at&t.mai firesc s‘o stimuleze acum, când e şi zăpadă pe străzi, când şi tramvaiele merg... ca pe zăpadă. — şi când se tationevzează şi curentul electric. Zăpada în te®hni n cel puţin două feluri, zăpada a influenţat sau influenţează teatrul nostru în materie de repertoriu, sugerând până acum titlurile a două piese — „Omul de zăpadă“ de A. de Herz (Teatrul Naţional, 1927) şi „Lupul şi sania“ de Mircea Ştefănescu (Teatrul Regina Maria, 1934), — iar în materie de frecventare a teatrelor de către spectatori, Reportaj dl® CU CRISTOBALD îndemnându-i pe aceștia la un mai ager discernământ când electricitatea artistică au de ales din cele 20—30 de spectacole ale unei zile teatrale bucureștene, pe acela care să merite lupta cu troenele. Deci, recapitulând, zăpada îi inspiră pe autorii dramatici, stimulează selectând valorile spectaculare şi subţiază gustul spectatorilor. Mai este uneori invocată zăpada de către esteţii teatrali paseişti, cari—refractari progresului, nereceptivi faţă de mesagiile manifestărilor de viaţă şi de artă, noui — regretă, distins şi retrograd, presupuse străluciri teatrale ale trecutului, oftând cu erudiţie împrumutată din balada, pe care au şi banalizat-o prin uz şi abuz, a lui Francois Villon: „Mais ou sont les neiges d'antant“. P posttinuare in pagina 2-a | VICTOR EPTIMID AM XXXVI (Seria IV) *s®. 03 Redacția şi Administraţia Bucureşti, Str. Sărindar 6 tel. 6.34 78 Proprietatea : S. A. R. Europolis 8 PAGINI 3000 LEI Revista de teatru, muzică, plastica si cinem Scenă din »»Cămilă Prepeleac“ Funa'es «la Harap Ab, pe un cartofCUM M i ' l cheamă simplu: Ion Popescu, student la Belle Arte, la atelierul de sculptură C. M°n.drea. Un băiat înalt, blond şi timid a cărui îndrăzneală nu se manifestă decât în idei! Acum vreo 8 ani a făcut figuraţie în filmul românesc ,,O noapte de pomină“. L-au minunat pe el, ca şi pe ceilalţi, toate aparatele şi nu putea să scape de obsesia lor. Ceilalţi au început să viseze la Hollywood; tot pisatul el s-a gândit să aducă Hollywood-ul in ţară... La început a fost« -am întrebat — cum, « obiceiul — cum a început și fol mi-a povestit. Simplu — ca Si nume!® care între timp s’a complicat: a devenit Gopo, simbioză între numele patern și cel matern* Dar să lăsăm să vorbească faptele. Primele probe, desenate discret pe peliculă, au fost făcute acum 8 ani. Din proeptarea lor cu ajutorul unui aparat de casă, a putut aduce număriul de imagini necesar unei mişcări. Grefuarea intceputului fusese depăşită încet — înc®t primul film s’a înfiripat. O. N. C-ta felicităm du-1 peranii reuşită, i-a promis concursul pentru realizarea unor filme. A rămas cu promisiunea. După câţiva ani a făcut un desen animat cu Moş Crăciun pentru o societate de binefaceri şi, în sfârşit, astă vară un altul, intitulat Reportaj «le W. FIîCSA ..Păţania lui Ion“ care a rulat în fabrici şi la sat®, şi a cărui realizare a durat timpul record de 15 zii»! O invenţie românească , un aparat special pentru luat vederi. Şi cu concursul unor specialişti şi al unei armate întregi de alţi desenatori, pe nume __ Pos, Japka, Traian D. şi Puk, Gopo lucrează — la realizarea unor noui filme de scurt metraj care vor fi gata în curând: Dănîlă Făă Frumos, Cucurigeanu şi Billy Boy . Cu banii produşi de aceste filme şi de expoziţia de desene, machete şi sculptură premergătoare filmelor Gopo şi echipa sa va începe realizarea unui film de lung metraj în culori — căci lucru nespus până acum — împreună cu tatăl său sculptor şi el — Gopo a obţinut, pe bază de furii optice un sistem de a colora. Imaginea. Creangă nevărsuitul film va avea ca subiect povestea lui Harap alb. Când am spus mai sus „va începe realizarea" nu ne-amexprimat corect, căci Ifl Harap clb se lucrează din 1935. S-a întocmit întâi scenariul, au fost modificate toate situaţiile neverosimile din poveste unde cadrul vorbitor al lui Harap alb tace tocmai în momentul când Spânul pune chepengul închizându-l pe erou în fântână, s’au evitat repetările atât de caracteristice în poveşti şi-în sfârşit — s’a introdus un nou peisaj luat tot din basme. Vrăjitoarea, mama Spânului. Spânul nu e decât, un instrument ,a] răutăţii ei şi astfel, toate acţiunile se explică. S’au sculptat personegiile pentru a putea fi examinate din toate unghiurile de vedere, s’au distribuit vocile în familie, deocamdată, s’au făcut machetele palatului şi s’au făcu probe pe cale Confiimiare in pagina 8-» L n»T ishveAr* HARAP-AL* SE TURNEAZĂ FILM ANIMAT + + + *=»o. EL ZORAB I SĂLILE DE EXPOZIŢIE, de IONEL JIANU P roblema felului în care se atribue sălile de expoziţie ale înstituţiunilor oficiale a fost pusă în repetate rânduri în discuţie în presa noastră. Nu s’a putut descifra până acunî care este, de prea» criteriul după care se distribue săfie Fundaţiei Dalle*» unde strat adăpostite, de câtva timp, expoziţiile de pictură care nu au nimic corturi cu arta, pe când numeroşi tri.-ins talent nu au unde să-rî expună erările. E de ajuns să amîntim că Al. Quourencu nu a putut obţint nîciodată o sală la Dalles, iar maestrului Sirato î s’au refuzat de câteva ori, sub diferite pretexte, aceste săli. In revista „Veac Nou’’, d. N. gravitescu Amza pune din nou problemă distribuirii sălilor de expoziţie, întrebându-se dacă nu e vorba de un „sabotaj artistic”, pentru că, declară d-sa, „ne aflăm în faţa unui fenomen ciudat de degradare culturală, care compromite elanul admirabil al democraţiei româneşti”. Soluţia preconizată de d. Argenţesai Amza ar fi foarte bună, cu două condiţii: să existe săli oficiale de expoziţie şi să existe jurii competente care să re atribue solcitanţiior de talent. Dar pentru moment nu există nici o sală oficială de expoziţie in Bucu-reşti, nici Fundaţia Dalles, nici Ateneul Român neaparţinând Statului Concluzia? Să se construiască săli oficiale de expoziţie. Şi până atunci să se amenajeze de către Ministerul Artelor sau de către Sindicatul Artiştilor Plastici diferite localuri susceptibile de a fi transformate în săli de expoziţii, cum ar fi de pildă fosta cafenea Bucureşti. Când vor exista săli oficiale de expoziţii se vor putea numi jurii alcătuite din critici, de artă care să distribue aceste săli, numai artiştilor de talent. , , Dovada că se poate menţine unanumit nivel în organizarea expoziţiilor a făcut-o cu prisosinţă iniţiativa particulară , atunci când a urmat ura criteriu bine stabilit în atribuirea sălilor de cari dispunea. In orice caz, articolul d-lui N. Argintescu Amza arată cât de actuală şi de importantă este această problemă a sălilor de expoziţie. iffilfâ’S'țifai f^ IfMT? SE CONSTRUEŞTE UN NOU TEATRU NAŢIONAL Se vorbeşte, mai cu seamă in timpul din urmă cu mult interes, şi se vântură păreri deosebita despre dărâmarea şi reconstrurea Teatrului Naţional distrus de bombardamentul nemţesc. S’a mai vorbit, altă dată, de constiuirea unui local pentru opera română care funcţiona în Teatrul Liric din piaţa Valter Mărăcineanu, un care fusea distrus la urma cutremurului din Noembrie 150ile. Opera s-a refugiat atunci în Teatrul Regina Miaria, construit de directorii Companiei: Bulandra ■ Maximilian Storin. Se refugiase temporar, pe atunci au trecut şase arai! Construcţia teatrului pentru Operă nu şi a început tacă. Concluzia? Altă distrugere: Compania Bulandra-Maximilian Storm şi-a încheiat, vrând nevrând, activitatea. Tony Bulandra a murit după doi ani, iar ceilalţi asociaţi joacă pe unde pot şi cum pot. De atunci opera română se strie duasrte din greu să-şi menţină un repertoriu, după cum şi Teatrul Naţional încearcă» fără local pro jBitu şi adequat, să nu se nftruiască. Aptopit sau risipit, repertoriul se «lifttueşte cît greu în tsna diţiunile în care se poate juca teatru astăzi. Căci nici Studioul, nici scena de la Sf. Sava, cu toate îmbunătăţirile meritorii aduse, nu corespunde cerinţelor unui mare şi modern teatru de Stat. După cum nici Teatrul Regina Maria nu a fost menit şi clădit »pentru montările necesare marelui repertoriu liric, „ Directorii Companiei Bulandis- Maximilian-Storin au construit a- Corrtinuare . In pag. 3 # i liste, cred, de prisos să mai spun aici cum că d- Ion Sava se bucură la mine, ca şi la ceilalţi, de o mare simpatie. Cum ar putea să fie altfel? Că ei d. Ion Sava, după cum se ştie, foloseşte, ca regison tot soiul de originalităţi simpatice: macarale, măşti, crocodili, etc. Trecând de la simpatica sa artă de metteur en scene la scrin d-sa a montat un articol de toată... simpatia. Cititorii, desigur, nu l-au putut trece cu vedenea, — și asta nu numai pentru că articolul a fost montat ca măști și crocodili, ci Și fiindcă a fost tipărit de „Rampa”. In pagina întâia, cu litere grase fi ea poză. Articolul, după cum bine îşi aminteşte cititorul, se intitula: ,,iubeşte...". Asta, drept să spun, m’a cam mirat. Deoarece mi se pare că eram îndreptăţit să mă aştept din partea d-lui Sava, mânuitor în teatru de macarale şi elevatoare, să nu facă apel la socoteala băbească, atunci când vrea să socotească valorile regisorale româneşti, ei mai degrabă să facă apel la maşina de calculat. Si tocmai din pricină că nu s’a adresat etcesUn aparat modern, d■ Ion Sava a dat greu. Asta insă nu înseamnă că d-sa n’a rămas tot simpatic. Căci dacă a uitat maşina de colăculat. In schimb d-sa s’a re'enit la brăn~^ Dar să lăsăm... D Ion Sava e de părere ră numai regisorii' sunt i„ stare să fie directori de teatru. Din, punct de vedere brârrâ. d-sa are p-'fcc'ă drepmic Altfel in ă, nul fi să luăm un Ion doctorul şi o să spunem: de LASCAR SEBASTIAN Experienţa ne învaţă că, afară »* rare şi strălucite excepţii, director, de teatru excelenţi n’au fost nei actorii, nici autorii dramatici, nici regisorii. N’avem decât să frunzărim cartea istoriei teatrului modern «la pretutindeni — şi o să ne lămurim. Mai mult, ca ^că parafrazăm (ta”, am zâmbit * răd.e, mă rog. «e de-o macara ori 0 mamă ori n ere* podii, t Pentru nostimada: pserului, haf. Ab» . bite lector •— mem wwblible» no* freie —, tă emdffaim „tetuțiu’’ carp novă ni se pare ctva a*« pa 0. (♦. Iuțit de sublimat eu care temurul românesc s'ar putea afrismifa ftot d. Ion Sapa eă *# dipt teatrul românesc exclusiv pt «fas* răpitorilor. Care sunt acesta? O. Pa* va începe et-i namSm pe "deft*, A# iefti. După ce *f socotește etan % («îs copul alung&nd până la cifra șapte,5 d. Se va pretinde eă e«t sept* rep'sorts, pe ed-t bunt, tie că-* răi» pt-eă-s per nAali, fie că-s proști, eu ie spate fie«arf câte cincisprezece mă de mw*M regișorafă in tsatt*«— și atht e dttt funs, %. Al perion! Stei să nt ’oțelegem- Mai întâi, cam rdtie «fa: fewfi *** 'ăi, fcniali sau pgoslit... TrtkVă să. ftnhitim. Daci start «tarV«f#*riurpt și proști, apoi i*a ficat 0 crimă r’tetf fost tolerați in bietul nos*m ipaftt "tem* de cincisprezece eni. năgi zice Anatole Franeae *Mu-i plagă mea mare pentru nmanftate decât rantgtem fi prnsfM". Din fericire, nu toți șapte iffet cei aleși băbește de ea. Sovo surit proști. Apoi, cam vine aia.. au le, agite cincisprezece mii de teatru ’ dinte regisorii «a, în spate, nu ne inte*retează. E mult mai interesant fie Ştiut cehoe nn am Dpr tacă odată, însuşi amicul nostru, vom spune: brânzarii să facă brănză şi regizorii — regie, şi numai regie. Dar să lăsăm şi asta.. . в*€ ★ ■* PentriU salvarea teatrului românesc, simpaticul nostru, regisor pretinde a fi găsit ,,o soluţie simplă Şi clară” Cititorul neavizat ar putea sa ia in serios această ,,soluţie”- Noi in,h. pine. să zicem deocamdatâ d. Sav"' .regisori cimptcruţi răni şerpie care mici din partea cui vine „soli. 0«S9tif|U€faP« l*f ț)i^it^T| j DISCUȚII»». Domnul ION SAVA SE TINE DE SOTII y. LASCAR SRBASLAM MOL I£ H C 15 Ianuarie s'au impi'roH *"» ani 6p când în casa um« tapster Înstărit din Pori«, s’a râumit Jean-Baptiste Poquievin. Numele acesta nu spune probabil prea mttlft. In adevăr, puţină lume îşi aducea,mirare că acesta e numele adevărat a aceluia care a intrat în istoria artelor şi civilizaţiei uman« sul» pseudonimul Moliére. Socotim că e necesar cu ocazia împlinirii a pesta trei veacuri de la naşterea acestui mare autor dramatic să-l prezentăm opiniei publice româneşti, peftitorilor noştri, nu atât mai mult cu cât, în rltima vreme s a spus că Moliére a trădat arta populară şi a adus teatrul în saloane, tramformândrrl. îratr’u» bun » tipar clici restrânse de aristocraţi. Născut din familie burgheză, Jean Baptiste Poquelin a unifaet cursurile colegiului din Clermont, a studiat dreptul şi a devenit avocat la Orléans. In perioada anilor petrecuţi la colegiu a avut ca profesor pe filosoful materialist Gassendi a cărui influenţă se va resimţi foarte puternic, in creaţă» artistului. Călcând voinţa tatălui său, * tras de dragoste« pentru artă dimatică» împreună cu un grup de amici ei pune bazele Teatrului X* lustru“ în 164?. De atunci încep peregrinările. Echipa se deplasează în toată Franţa. Joacă pe rând, în oraşele mari şi mici din provincie. La Guyenne Îşi măreşte ansatubleţ în 1645, în 1647 e la Toulouse, Albi, Carcassonne, în 1648 la Narate*, rfft N, MORARUI etc Mei.re vine abis fap I«5* 1» Farig şi drajxi fi •sem« de wa rzese risunătoare» pofat, ’de Luocrvtc *i XIV (regele soare) capatâ un sediu stabil şi pearmanerat, pentru tastru;. astfel Moh«w, devin* dramaturgul curţii şi dinertorul teatrului regal. Moier» „ Început *ă scrie ds vreme, facă p* băncile şcoli. Tot e* vettes se ceres a fi aşternut pa hârtie. Moţi are gândffl*. araabze. taiger. concluzii. ’$f tn lum*n« concepţia?, lui asupra lumii, desprinf* din 1 m«ntaiît«taa piturilor mijlocii (bozsjheze)’ î» ridicare ddineane isi trlL gea origine, psgments și 'orienta reailizările hri ch-»n»st»e» Druramaiîe i«i prin ţaţă, corapestam nuntită * rbaBtăţiles, row.avtriof, i intsorisetor, etc. a Săcrat sări»** Auh bogăţească experienţa şi cunoetât* tata. Mob «ere cunosşte P «PffOfuftdieaeă omul vremăi ]ui. or şi so«*» tatea. Sesizând dSferfttata fră.riituri ’.wraarae, mai rrawlt sau mai puţ® Permanenta, el a* privMfi* io lumzi !n* reporhrriCor tnl*» oamenii tirafart •. rtihi'i său, tn poraditâSle. data. Și. „ că geniul său. a creai, tipi de «*»?/ ipocrit aeu crodid, pwt. «te, y» , cari fi desprindem și ari, ca ^ a* ■ own 400 ori ani. apoi maraafrerisaa* aracKAtrita joc . eu mattiisinai, ntara+a Sitataa, soni mit» acelui timp pn c«xe 1-« fiăit șj I-« prezentat .fee com.edinte sal« Molior« Jeap, gfc». . pfarte Poquelin a foiri araus^t că » trădat vechea com.octi* «ta IAta*. specifică secolralm «J XV și XVI,, vreme în care ariostul st »dee«« publicului larg iw bâlcu »I a fata acuzat că a W*t taatri.li cA 1^» du* im pătat ti-antAmmindu-l. ta-tr un bun al cercului restrâns d* rw*b®, rrpbtam». nu poate fi.pusă '*» sb- Ba -necesita -RnâlsaB» ■ auccânta » stărilor de atunci, Fronts del a taeepirtaj rooad-ului *1 XVIî imezirată p. «tauntta deosebită, Erijai din .rsrifoosuî dmn 30 «rar cu autoritate», Întărită, «a « rafrârt nuU orturi!!*» spoimicm tetro romurt U tM'otesterant c»rt oqifetitas., p, fond lupta tratră teodatiarraul ha*at ty. economie racturală» p® ' ţnvecfaîtfcî® retaţiii de producţie simtfiimte de biserica catolică interasatâ şi tân*w burghezie în dezveltare în lupta pentru făurire? ptaţii mtarne ’jar». pontau schimbul de mărfuri ne seară mare, corespunzătoare raia fiilor dn producţie şi iriWeastor pievuci, Continuare îm Pao'e n 4-es emu Bi NUMANUIL VIITOR UN MARE REPORTAJ. £». Zataria Stane«« O ZI CU DIRECTORUL TEATRULUI NATIONAL J. C. CriSTOBALP (