Rampa, februarie 1947 (Anul 36, nr. 66-69)

1947-02-02 / nr. 66

f Ansamblu CONDIŢIUNEA ARTISTULUI MODERN de AL­EXANDRU KIRIŢESCU De la o vreme ce desbata­ţi r*­sei, tot mal etanii tor, j|âP chestiunea artei pure şi a artei cu ,­tendirat­“» adică a condiţional­or celor mal priel­nice pentru realizarea unei valabile creaţi­unni în ordinea frumosului. Dovadă că fortuitele şi trecătoare­le vicisitudini materiale prin cari trecem, nu au înăbuşit exigenţele spi­rituale ale unei generaţii care după ce a cunoscut pumnul înăbuşitor al tiraniei, caută acum forme noi pen­tru afirmarea creaţiunii. In viitor, preocupare pe care ambianţa mora­lă şi socială a epocei o stimulează şi o Întreţine. Teoria artei pure, a «rtei pentru artă» a turnului de fildeş şi alte ex­­presiuni arhitectonice, a stăpânit tot secolul al XIX şi începutul se­colului acestuia cari nt-a, dăruit cu atâta sinistra generozitate, cele două rlfr''“’' ’ mondiale. Artistul de orice categorie, desprins voluntar din mediul înconjurător, creându­­şi în izolarea lui un climat creator de un absolutism personal pe care nimic din afară nul impresiona, a cultivat în poezie, în sculptură, pic­tură, muzică, teatru, excepţionalul şi singularul. Viziunea lui rafinată până la deliguescenţă, prin negarea voită a realităţii şi a vieţii, a deve­nit tui joc ermetic pentru folosinţa unei aşa zise elite, — complect in­descifrabile marilor masse omeneş­ti. Artiştii aceştia au ridicat pe al­tarele unde oficiau tarele fizice şi particularităţile patologice, cazuri de clinică, anomaliile psichologice, maniile şi, bizareriile unei epoci în descompunere. Amintiţi-vă aşa zi-Bd­e opere de artă, audini!* s»is»—t» şi cadaverice, poeziile decadente, romanele cu apaşi criminali şi pederaşti, o întreagă colecţie de pamdampbium fizic şi moral prona­tă şi exaltată drept quintesenţa e­­ternă a umanităţii. In acest bulion de cultură, mi­crobii­urile bestialităţii, destrucţii s-au înmulţit uluitor de repede şi au infectat sectoare întregi sociale, au dus la rezultatele pe cari le cunoaştem cu toţi şi cari au înjosit până la cea din urmă limită c tradi­­ţiunea noastră umană. Să nu pară prin urmare curios că in noua aşezare a lumii, spirite vigilenţa caută noi norme pentru creaţiunea artistică, după cum exa­minează putinţa unor noi criterii de orientare în toate domeniile activi­­tăţii omeneşti. O operă de ecarisaj, — căreia îi urmează una de recon­strucţie a spiritualităţii noastre. De îndată, turiferarii vechilor e­­rezii au Început să strige: Artă im­pusă, artă dirijată, artă „ cu ten­­dînţă Ar putea spune — dar ar pu­tea, sau ar dori să priceapă o artă pentru­ oameni! Marele Tolstoi spunea: ,,Valoarea artei nu atârnă de o teorie estetică, ci de raporturile dintre artist şi cei­lalţi oameni. După cum vestminte­le vor fi inutile dacă n’ar putea fi purtate, arta ar fi un joc ruinător pentru societate, dacă n’ar ajuta pe oameni să trăiască''. Şi marele scrii­tor şi pedagog al sufletului omenesc dă câteva milde când arta celor mai bune epoci era arta populară: Iliada, sculptura egipteană şi cea greacă. Biblia, catedralele gotice, misterele reprezintate în faţa aces­tor catedrale... Să ajuţi pe oameni să trăiască ! Asta înseamnă că din viaţa încon­jurătoare, contopit cu ea şi extră­­gând din ea ceace este etern valabil frumuseţea fizică şi morală, bună­tatea, mila, setea de dreptate şi de libertate, sfanţul de solidaaritate, munca cu d­inamicile ei înfăţişări, aspectele înviorătoare sie naturii tot ceace prin sunet, culoare, forme poate fi făcut sensibil — artistul trebue să extragă motivele sale de Inspiraţie. Printrfim travaliu de condensare, spiritualizare şi trans­figurare, opera de artă,, potrivit co­mandamentelor de mai sus, devine vitală, elixir de viaţă, întreţinând forţele creatoare ale mulţimilor, înmiind potenţialul lor de sforţări. Acordându-le bucuria fecundă de a se regăsi puir­o statue, intr'o pictu­ră, într-o poezie, intr'o frază muzi­cală ei, oamenii — măsurându-se şi comparându-se pe ei şi mişcările sufletului lor cu opera de artă» să capete gustul frumosului dar şi năzuinţa de perfectivitate a speciei în denumirea ei. Aceasta este -o- dacă nu mă fal­se! — scopul noilor „tendinţe" în arta zilelor noastre. în numărul viitor, vom încerca să fixăm maniera în care directi­vele de mai sus se pot aplica acto­rului tipul de artist mai apropiat nouă. •ii. mnnnw din .»Cămila Cristian, trece prin u­rechile acului“. Ion Stoenescu, Lucia George Doni și Florica Sterescu l Zăpada, tramvaiul şi stimulează viata m~3. T­ otdeaună zăpada, trata vanii şi electricitataa au stimulat — in unele mo­duri — i c,ir artistică tonârea­scă. E cu at&t.mai firesc s‘o sti­muleze acum, când e şi zăpadă pe străzi, când şi tramvaiele merg... ca pe zăpadă. — şi când se tationevzează şi curentul e­­lectric. Zăpada în te®hni n cel puţin două feluri, zăpada a influ­­e­n­ţ­a­t sau influenţea­ză teatrul nostru în mate­rie de repertoriu, sugerând până acum titlurile a două pie­se — „Omul de zăpadă“ de A. de Herz (Teatrul Naţional, 1927) şi „Lupul şi sania“ de Mircea Ş­tefănescu (Teatrul Regina Maria, 1934), — iar în materie de frecventare a teatrelor de către spectatori, Reportaj dl® CU CRI­STOBALD îndemnându-i pe aceștia la un mai ager discernământ când electricitatea artistică au de ales din cele 20—30 de spectacole ale unei zile teatra­le bucureștene, pe acela care să merite lupta cu troenele. Deci, recapitulând, zăpada îi inspiră pe autorii drama­tici, stimulează selectând va­lorile spectaculare şi subţiază gustul spectatorilor. Mai este uneori invocată ză­pada de către esteţii teatrali paseişti, cari—refractari pro­gresului, nereceptivi faţă de mesagiile manifestărilor de viaţă şi de artă, noui — regre­tă, distins şi retrograd, presu­puse străluciri teatrale ale tre­cutului, oftând cu erudiţie îm­prumutată din balada, pe care au şi banalizat-o prin uz şi a­­buz, a lui Francois Villon: „Mais ou sont les neiges d'antant“. P posttinuare in pagina 2-a | VICTOR EPTIMID AM XXXVI (Seria IV) *s®. 03 Redacția şi Administraţia Bucureşti, Str. Sărindar 6 tel. 6.34 78 Proprietatea : S. A. R. Europolis 8 PAGINI 3000 LEI Revista de teatru, muzică, plastica si cine­m­ Scenă din »»Cămilă Prepeleac“ Funa'es «la Harap A­b, pe un cartof­CUM M­ i ' l cheamă simplu: Ion Popescu, student la Belle Arte, la ate­lierul de sculptură C. M°n.­drea. Un băiat înalt, blond şi ti­mid a cărui îndrăzneală nu se manifestă decât în idei! Acum vreo 8 ani a făcut figu­raţie în filmul românesc ,,O noapte de pomină“. L-au minu­nat pe el, ca şi pe ceilalţi, toate aparatele şi nu putea să scape de obsesia lor. Ceilalţi au început să viseze la Hollywood; tot pisa­tul el s-a gândit să aducă Holly­wood-ul in ţară... La început a fost« -am întrebat — cum, « obi­ceiul — cum a început și fol mi-a povestit. Simplu — ca Si nume!® care între timp s’a complicat: a devenit Gopo, sim­bioză între numele patern și cel matern* Dar să lăsăm să vorbească fap­tele. Primele probe, desenate dis­cret pe peliculă, au fost făcute acum 8 ani. Din proeptarea lor cu ajutorul unui aparat de casă, a putut adu­ce număriul de imagini necesar unei mişcări. Grefuarea intceputului fusese depăşită încet — înc®t primul film s’a înfiripat. O. N. C-ta felicităm du-1 peranii reuşită, i-a promis concursul pentru realizarea unor filme. A rămas cu promisiunea. După câţiva ani a făcut un desen animat cu Moş Crăciun pentru o societate de binefaceri şi, în sfâr­­şit, astă vară un altul, intitulat Reportaj «le W. FIîCSA ..Păţania lui Ion“ care a rulat în fabrici şi la sat®, şi a cărui rea­lizare a durat timpul record de 15 zii»! O invenţie românească , un aparat special pentru luat vederi. Şi cu concursul unor specialişti şi al unei armate întregi de alţi desenatori, pe nume __ Pos, Japka, Traian D. şi Puk, Gopo lucrează — la realizarea unor noui filme de scurt metraj care vor fi gata în curând: Dănîlă Făă Frumos, Cucurigeanu şi Billy Boy . Cu banii produşi de aceste filme şi de expoziţia de desene, machete şi sculptură premergătoare filmelor Gopo şi echipa sa va începe reali­zarea unui film de lung metraj în culori — căci lucru nespus pâ­nă acum — împreună cu tatăl său sculptor şi el — Gopo a obţinut, pe bază de furii optice un sistem de a colora. Imaginea. Creangă nevărsu­i­tul film va avea ca su­biect povestea lui Harap alb. Când am spus mai sus „va începe realizarea" nu ne-am­­exprima­t corect, căci Ifl Harap clb se lucrează din 1935. S-a întocmit întâi scenariul, au fost modificate toate situaţiile ne­verosimile din poveste unde cad­rul vorbitor al lui Harap alb tace tocmai în momentul când Spânul pune chepengul închizându-l pe erou în fântână, s’au evitat repe­tările atât de caracteristice în poveşti şi-în sfârşit — s’a intro­dus un nou peisaj luat tot din basme. Vrăjitoarea, mama Spâ­nului. Spânul nu e decât, un in­strument ,a] răutăţii ei şi astfel, toate acţiunile se explică. S’au sculptat persone­giile pen­tru a putea fi examinate din toa­te unghiurile de vedere, s’au dis­tribuit vocile în familie, deocam­dată, s’au făcut machetele pala­tului şi s’au făcu probe pe cale Confiimiare in pagina 8-» L n»T ishveAr* HARAP-AL* SE TURNEAZĂ FILM ANIMAT + + +­ ­ *=»o. EL ZORAB I SĂLILE DE EXPOZIŢIE­, de IONEL JIANU P­ roblem­a felului în care se a­­tribue sălile de expoziţie ale înstituţiunilor oficiale a fost pu­să în repetate rânduri în discuţie în presa noastră. Nu s’a putut des­cifra până acunî care este, de prea» criteriul după care se distribue să­fie Fundaţiei Dalle*» unde strat a­­dăpostite, de câtva timp, expoziţiile de pictură care nu au nimic cort­uri cu arta, pe când numeroşi tri.-i­ns talent nu au unde să-rî expună­­ erările. E de ajuns să amîntim­ că Al. Quourencu nu a putut obţint nîcio­­dată o sală la Dalles, iar maestrului Sirato î s’au refuzat de câteva ori, sub diferite pretexte, aceste săli. In revista „Veac Nou’’, d. N. gravitescu Am­za pune din nou pro­blemă distribuirii sălilor de expo­­ziţi­e, întrebându-se dacă nu e vorba de un „sabotaj artistic”, pentru că, declară d-sa, „ne aflăm în faţa u­­nui fenomen ciudat de degradare culturală, care compromite elanul ad­mirabil al democraţiei româneşti”. Soluţia preconizată de d. Arg­en­ţesai Amza ar fi foarte bună, cu două condiţii: să existe săli oficiale de expoziţie şi să existe jurii com­petente care să re atribue solcitan­ţii­or de talent. Dar pentru moment nu există nici o sală oficială de expoziţie in Bucu-­­reşti, nici Fundaţia Dalles, nici A­teneul Român neaparţinând Statului Concluzia? Să se construiască săli oficiale de expoziţie. Şi până atunci să se amenajeze de către Ministerul Artelor sau de către Sindicatul Artiştilor Plastici di­ferite localuri susceptibile de a fi transformate în săli de expoziţii, cum ar fi de pildă fosta cafenea Bu­cureşti. Când vor exista săli oficiale de expoziţii se vor putea numi jurii alcătuite din critici, de­ artă care să distribue aceste săli, numai artişti­lor de talent. , , Dovada că se poate menţine un­­anumit nivel în organizarea expo­ziţiilor a făcut-o cu prisosinţă ini­ţiativa particulară , atunci când a urmat ura criteriu bine stabilit în atribuirea sălilor de cari dis­punea. In orice caz, articolul d-lui N. Ar­­­gintescu Amza arată cât de actuală şi de importantă este această pro­blemă a sălilor de expoziţie. iffil­­fâ’S'țifai f^ IfMT? SE CONSTRUEŞTE UN NOU TEATRU NAŢIONAL Se vorbeşte, mai cu seamă in timpul din urmă cu mult interes, şi se vântură păreri deosebita de­spre dărâmar­ea şi reconstrurea Teatrului Naţional distrus de bombardamentul nemţesc. S’a mai vorbit, altă dată, de con­­stiuirea unui local pentru opera română care funcţiona în Teatrul Liric din piaţa Valter Mărăcinea­­nu, un care fuse­a distrus la urma cutremurului din Noembrie 150ile. Opera s-a refugiat atunci în Tea­trul Regina Miaria, construit de directorii Companiei: Bulandra ■ Maximilian Storin. Se refugiase temporar, pe atunci au trecut şase arai! Construcţia teatrului pen­tru Operă nu şi a început tacă. Concluzia? Altă distrugere: Com­pania Bulandra-Maximilian­ Storm­ şi-a încheiat, vrând nevrând, acti­vitatea. Tony Bulandra a murit după doi ani, iar ceilalţi asociaţi joacă pe unde pot şi cum pot. De atunci opera română se strie duasrte din greu să-şi menţină un repertoriu, după cum şi Teatrul Naţional încearcă» fără local pro jBitu şi adequat, să nu se nftruia­­scă. Aptopit sau risipit, reperto­riul se «lifttueşte cît greu în tsna diţiunile în care se poate juca teatru astăzi. Căci nici Studioul, nici scena de la Sf. Sava, cu toate îmbunătăţirile meritorii aduse, nu corespunde cerinţelor unui mare şi modern teatru de Stat. După cum nici Teatrul Regina Maria nu a fost menit şi clădit »pentru montă­rile necesare marelui repertoriu liric, „ Directorii Companiei Bulandis- Maximilian-Storin au construit a- Corrti­nuare . In pag. 3 # i­ li­ste, cred, de prisos să mai spun aici cum că d- Ion Sav­a se bucură la mine, ca şi la cei­­lalţi, de o mare simpatie. Cum ar putea să fie alt­fel? Că ei d. Ion Sava, după cum se ştie, folo­seşte, ca regison tot soiul de origi­nalităţi simpatice: macarale, măşti, crocodili, etc.­­ Trecând de la simpatica sa artă de m­etteur en scene la scrin d-sa a montat un articol de toată... simpatia. Cititorii, desigur, nu l-au putut trece cu vedenea, — și asta nu nu­mai pentru că articolul a fost mon­tat ca măști și crocodili, ci Și fiind­că a fost tipărit de „Rampa”. In pagi­na întâia, cu litere grase fi ea poză. Articolul, după cum bine îşi aminteş­te cititorul, se intitula: ,,iu­beşte...". Asta, drept să spun, m’a cam mirat. Deoarece mi se pare că eram îndrep­tăţit să mă aştept din partea d-lui Sava, mânuitor în teatru de macara­le şi elevatoare, să nu facă apel la socoteala băbească, atunci când vrea să socotească valorile regisorale ro­mâneşti, ei mai degrabă să facă apel la maşina de calculat. Si tocmai din pricină că nu s’a adresat etcesUn­ a­­parat modern, d■ Ion Sava a dat greu. Asta insă nu înseamnă că d-sa n’a rămas tot simpatic. Căci dacă a ui­tat maşina de colăculat. In schimb d-sa s’a re'enit la brăn~^ Dar să lăsăm... D Ion Sava e de părere ră numai regisorii' sunt i„ stare să fie directori de teatru. Din, punct de vedere brârr­­â. d-sa are p-'fcc'ă drepmic Altfel in­ ă, nul fi să luăm un Ion doctorul şi o să spunem: de LASCAR SEBASTIAN Experienţa ne învaţă că, afară »* rare şi strălucite excepţii, director, de teatru excelenţi n’au fost nei ac­torii, nici autorii dramatici, nici re­gisorii. N’avem decât să frunzărim cartea istoriei teatrului modern «la pre­tutindeni — şi o să ne lămurim. Mai mult, ca ^că parafrazăm (ta”, am zâmbit * răd.e, mă rog. «e de-o macara ori 0 mamă ori n­ ere* podii, t Pentru nostimada: pserului, haf. Ab» . bite lector •— mem wwbl­ible» no* freie —, tă emdffaim „tetuțiu’’ carp novă ni se pare ctva a*« pa 0. (♦. Iuțit de sublimat eu care temuru­l românesc s'ar putea afrism­ifa ftot d. Ion Sapa eă *# dipt teatrul românesc exclusiv pt «fas* răpitorilor. Care sunt acesta? O. Pa* va începe et-i namSm pe "deft*, A# iefti. După ce *f socotește etan % («îs copul alung&nd până la cifra șapte,5 d. Se va pretinde eă e«t sept* rep'sorts, pe ed-t bunt, tie că-* răi» pt-eă-s per nAali, fie că-s proști, eu ie spate fie­­«arf câte cincisprezece mă de mw*M regișorafă in tsatt*«— și atht e dttt funs, %. Al perion! Stei să nt ’oțele­gem- Mai întâi, cam rdtie «fa: fewfi *** 'ăi, fcniali sau pgoslit... TrtkVă să. ftnhitim. Daci start «tarV«f#*riu­rpt și proști, apoi i*a ficat 0 crimă r’tetf fost tolerați in bietul nos*m ipaftt "tem* de cincisprezece eni. năgi zice Anatole Franeae *Mu-i plagă mea mare pentru nmanftate decât rantgtem fi prnsfM". Din fericire, nu toți șapte iffet cei aleși băbește de ea. Sovo surit proști. Apoi, cam vine aia.. au le, agi­te cincisprezece mii de teatru ’ din­te regisorii «a, în spate, nu ne inte*­retează. E mult mai interesant fie Ştiut cehoe nn a­m Dpr tacă odată, însuşi amicul nostru, vom spune: brânzarii să facă brănză şi regizorii — regie, şi numai regie. Dar să lăsăm şi asta.. . в*€ ★ ■* PentriU salvarea teatrului românesc, simpaticul nostru, regisor pretinde a fi găsit ,,o soluţie simplă Şi clară” Cititorul neavizat ar putea sa ia in serios această ,,soluţie”- Noi in,h. pine. să zicem deocamdatâ d. Sav"' .regisori cimptcruţi răni şerpie care m­ici din partea cui vine „soli. 0«S9tif|U€faP« l*f ț)i^it^T| j DISCUȚII»». Domnul ION SAVA SE TINE DE SOTII y. LASCAR SRBASLAM MOL I£ H C 15 Ianuarie s'au impi'roH *"» ani 6p când în casa um« taps­ter Înstărit din Pori«, s’a râu­mit Jean-Baptiste Poquievin. Nu­mele acesta nu spune probabil prea mttlft. In adevăr, puţină lume îşi aduce­a,mirare că acesta e numele adevărat a aceluia care a intrat în istoria artelor şi civilizaţiei uman« sul» pseudonimul Moliére. Socotim că e necesar cu ocazia împlinirii a pesta trei veacuri de la naşterea acestui mare autor dramatic să-l prezentăm opiniei publice româneşti, peftitoril­or noştri, nu atât mai mult cu cât, în rltima vreme s a spus că Moliére a trădat a­rta popu­lară şi a adus teatrul în saloane, tramformândrrl. îratr’u» bun »­ ti­par clici restrânse de aristocraţi. Născut din familie burgheză, Jean Baptiste Poquelin a unifaet cursurile colegiului din Clermont, a studiat dreptul şi a devenit avo­cat la Orléans. In perioada anilor petrecuţi la colegiu a avut ca­ pro­fesor pe filosoful materialist Gas­sendi a cărui influenţă se va resim­ţi foarte puternic, in creaţă» artis­tului. Călcând voinţa tatălui său, * tras de dragoste« pentru artă di­­matică» împreună cu un grup de amici ei pune bazele Teatrului X* lustru“ în 164?. De atunci încep peregrinările. Echipa se deplasează în toată Franţa. Joacă pe rând, în oraşele mari şi mici din provincie. La Guyenne Îşi măreşte ansatubleţ în 1645, în 1647 e la Toulouse, Al­bi, Carcassonne, în 1648 la Narate*, rfft N, MORARUI etc Mei­.re vine abis fap I«5* 1» Farig şi drajxi fi •sem« de wa rzese ri­­sunătoare» pofat, ’de Luocrvtc *i XIV (regele soare) capatâ un se­diu stabil şi pearmanerat, pentru tas­­tru;. astfel Moh«w, devin* drama­turgul curţii şi dinertorul teatrului regal. Mo­­ier» „ Început *ă scrie ds vreme, facă p* băncile şcoli. Tot e* vettes se ceres a fi aşternut pa hâr­tie. Moţi are gândffl*. araabze. taiger. concluzii. ’$f tn lum*n« concepţia?, lui asupra lumii, desprinf* din 1 m«ntaiît«taa piturilor mijlocii (boz­­sjheze)’ î» ridicare ddin­­eane isi trlL gea origine, psgments și 'orienta reailizările hri ch-»n»st»e» Druramai­­îe i«i prin ţaţă, corapestam nuntită * rbaBtăţiles­, row.avtr­iof, i intsorisetor, etc. a Săcrat sări»** Auh bogăţească experienţa şi cunoetât* tata. Mob «ere cunosşte P «PffOfuft­­dieaeă omul vremăi ]ui. or şi so«*» tatea. Sesizând dSferfttata fră.riituri ’.wraarae, mai rrawlt sau mai puţ® Permanenta, el a* privMfi* io lumz­­i !n* reporhrriCor tnl*» oamenii tirafart •. rtihi'i său, tn poraditâSle. data. Și. „ că geniul său. a creai, tipi de «*»?/ ipocrit aeu crodid, pwt. «te, y» , cari fi desprindem și ari, ca ^ a* ■ own 400 ori ani. apoi maraafrerisaa* a­racKAt­rita joc . eu mattiisinai, ntara+a Sitataa, soni mit» acelui timp pn c«xe 1-« fiăit șj I-« prezentat .fee com.edin­te sal« Molior« Jeap, gfc». . pfarte Poquelin a foiri araus^t că » trădat vechea com.octi* «ta IAta*. specifică secolralm «J XV și XVI,, vreme în care ariostul st »dee«« publicului larg iw bâlcu »I a fata acuzat că a W*t taatri.li cA 1^» du* im pătat ti-antAmmindu-­l. ta-­­tr un bun al cercului r­estrâns d* rw*­­b®, rrpbtam». nu poate fi.pusă '*» sb- Ba -necesita -RnâlsaB» ■ auccânta » stărilor de atunci, F­ronts del a taeepirtaj rooad-ului *1 XVIî imezirată p. «tauntta deosebită, Erijai din .rsrifoosuî­ dmn 30 «rar cu au­toritate», Întărită, «a « rafrârt nuU orturi!!*» spoimicm tetro rom­u­rt U tM'otesteran­t c»rt oqifetitas.,­ p, fond lupta tra­tră teodatiarraul ha*at ty. economie racturală» p® ' ţnvecfaîtfcî® re­taţiii de producţie simtfiimte de biserica catolică interasatâ şi tân*w burghezie în dezveltare în­ lupta pentru făurire? ptaţii mtarne ’jar». pontau schimbul de mărfuri ne sea­­ră mare, corespunzătoare raia fiilor dn producţie şi iriWeastor pi­evuci, Continuare îm Pao'e n 4-es emu Bi NUMANUIL VIITOR UN MARE REPORTAJ. £». Zat­aria Stane«« O ZI CU DIRECTORUL TEATRULUI NATIONAL J. C. CriSTOBALP (

Next