Rampa, aprilie 1947 (Anul 36, nr. 75-77)
1947-04-13 / nr. 75
f Editura muzicală V iaţa muzicală românească este în plină expansiune. Momentan cantitativă. Itt viitor calitativă. Şi e firesc să fie aşa. Cantitativul precedă şi condiţionează calitativul. Fiindcă, suferind legea de aramă a cererii şi ofertei, cantitatea impune obligator selecţionarea, iar selecţiunea determnă calitatea. Cu cât cantitatea, oferta, va fi mai mare, cu atât selecţiunea va fi mai aspră, mai necruţătoare, iar catatea mai desăvârşită. de Mircea Bârsan Director general al Muzicii Mentalitatea regimurilor trecute care elimina cantitatea de la bătălia selecţiunii artistice punându-i în cale zăgazurile favoritismului a creiat doar o minoritate de privilegiaţi răsfăţaţi şi nu o adevărată călităte, o elită muzeală veritabilă. Or care este obiectul unei evoluţii artistice? Atingerea culmilor, a perfectiunii artistice, prin mijlocirea unei elite puse nu în slujba propriei glorii ci în servicul colectivităţii care a creat-o. Toţi muziceni, români conştienţi au pornit după 23 August la înfăptuirea acesta comandament. Suntem în plină bătăle a cantatii pentru cucerirea calităţii. Dar în această bătălie nu este suficient să mobilizăm masele. Nu e sufeient să organizăm dispozitivele de luptă iniauntrul centrelor strategice, prin creearea de instuţii muzeale după un program prestabilit. Toată această lume chemată să lucreze, să lupte trebueşte înzestrată cu cele necesare. Armele muzicantului suntinstrumentul, notele şi accesoriile. In ce priveşte materialul de note se resinte pretutindeni nevoia de a se împrospăta stocurile vechi, de a pune la îndemâna muzicien lor material de valoare la prejur accesibile şi de a da astfel un abold vieţi muzicale. In acest domeniu 0 editură muzicală subvenţionată de Stat ar putea aduce o mare uşurare având în vedere mijloacele îndeobşte modeste ale muzicienilor noştri. Dar problema mai are şi o altă latură. Numărul viitor al revistei noastre APARE SÂMBĂTĂ 19APRILIE. Compozitorii noştri îşi fac datoria, scriu. Lucrări mai bune, mai rele, ce devin acesta lucrări odată terminate? In cel mai bun caz sunt executate odată de două ori în cadrul unei manifestări publice recital, concert sau concert simfonic. Apoi? Apoi lucrările dorm în fundul unui saltar în aşteptarea „miracolului’*, care se face adăstat ani şi ani, editarea! Mai mult, astăzi încet, încet, încep să se stabilească schimburi artistice cu străinătatea. Artiştii străini ne cer lucrări româneşti pentru a le face cunoscute în tărie lor. Nu le putem satisface cererea pentru că, afară de puţine excepţii, lucrările româneşti nu sunt editate. Dar autorii fatal nu-şi pot risca manuscrisele ei rigipale. Iată deci că dupsa unei edituri întreaga viată muzicală românească este stânjenită atât în manifestările ei pe plan national cât si în cele pe plan international. Deoarece ceai mai comunicativă s drectă imagine a creatiei unui popor dincolo de hotarele sale de limbă o construe muzica sa, sprj'nirea din partea Statului a unei Edituri muzicale ar împlii chiar în condiţiile noma'e un mare gol. Numai vorbim de stimulentul pe care l-ar constitui pentru creatori, constant, de a lucra în slujba colectivităţi, care, la rândul ei, pe calea oficială înţelege să-şi dea sprijinul , pentru a asigura operei de arită muzicală răspândirea cuve-‘ nită în taină şi străinătate.oată iarna crivăţul a spulberat nămeţii, construind zeci de movile ,deasupra cărora incluceau în zbor planat cârduri zgomotoase de ciori. Rar de tot câte un câine rătăci din mahala se aventura peste întinsul alb, sclipitor şi reci stricând armonianiilor şi netezimea zăpezii cu urme mărunte de paşi. Pe urmă s‘a apropat primăvara. Peste noapte a început să adie un vânt mai căldicel, cerul, s‘a limpezit ca pre farmec şi câmpul întroient dela bariera Vergului a început să piardă nobila lui înfăţişare. Din moviete albe, pudrate cu miliarele de steluţe, n'au mai rămas decât hâde, desgustătoare grămezi de bălegar şi cocenist ve de guineae şi grop în fundul cărora abia mai stăruie câte o brazdă murdară de zăpadă întârziată. Apoi au venzirele mai călduroase, cu cer albastru, înălt şi dens ca bolţile de catedrală. Maidanul Vergulu a rămas tot pustiu şi murdar, dar la marginile lui au înflorit cireşii şi tufele de liliac. In locul cioilor au apărut privghetorile, fluturii cu aripi colorate strident şi lăstunii. Şi tot aşa, pe nebăgate de seamă, s‘a populat şi ma’danul. Intr‘o noapte, călăuzite de crucea nordului — steaua polară — a apărut la orizont o cant-Reportai rt». C* Panaitescu vană de mici universul pe roate. încet, parcă ruşnate de înfăţişarea lor desuetă, vagoanele ,,saltmbancilor“ s‘au aliniat pe laturile câmpiluu scârţâind din încheieturi caii au prins să necheze, au fost aprinse focuri înalte de coceni şi besna nopţii a început să fie punctată cu luminiţe gălbui, ca nişte îndepărtate şi triste fanare ..De acum a venit primăvara! oftează uşuraţi oamenii mahalalei. „A vânt Circul! Au venit panorame, pentru că în mahala crail şi panoramele nu vin decât primăvara, odată cu lăstunii şi viorelele... i , ' V t % UN GIRO CARE ŞI-A PIERDUT IDENTITATEA... ste.front că pe maidanul din bariera Vergului firitează de câţiva ani un circ care-şi întinde pânzele şî ţarcurile pe un spaţiu vast CA de catedrală. Din loc în loc priponîte cu oiştile‘n pământ ,rotile pe jumătate îngropate, cinci sau şase vagoane cu ferestre’ cu scări şi mici balcoane în partea din urmă, închipuesc *un fel de posturi fixe jur împrejurul arene .Dar circul acesta şi-a şj plerdut ’de mult identitatea.Dincolo de foile de cort umflate de vânt nu întâlneşti nici cuştii cu maimuţe, nici zăbrelele dincolo de care dormitează ameninţători leii, nici grajdurile cu pomney, girafeşi zebre şi nici măcar spatul rezervat elefanţilor... Funiile trapezelor zburătoare şi scările de frânghie zac aruncate într’un vagon. Le ferecă fără contenire păinjenii. Alămurile fanfarei au ruginit. A început să chelească și peruca lui August cel prost aruncată într-im colț pe un maldăr de boarfe mult colore... Circul acesta a fost odată... Astăzi n’a mai rămas decât în amintire. Un placat cu literele șterse de ploi, ca o filă îngălbenită de calendar, indică o dată și „un eveniment’*. Circul Mii ea — August 1946 — Mare gală de box... Să fi r'”: oare circul? PROLOG TNTR'O DIMINEATA TN SORITĂ totuși circul n’a murit. Am pornit agale. într'o dimineață însorită printre că‘ mnur’le nuse ne roate, bietele căminuri ce adăpostesc lumea de miracole care constituia pe vremuri supremul vis c\ conllări©' n^a‘irp.0 pl’mbare instructivă și tonică... La a Continuare in pag. 4-a ■ T ' E . 4NÜL XXXVI (Seria IV) no. 75 Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Str. Sărindar 6 Tel. 6.34 78 Proprietatea: S. A. R. Europolis 12 PAGINI 20.000 Lei 8«B®» MW WîiinîSînnnniHiifftniiiittiifiiiiniflîiiiiniitiiiJtiiiiiiiiiiitiiiiiHiiiiHHttinn® VALENTINA BARDU. — DECOR PENTRU „EURTU NA’ DE SHAKESPEARE I O întrebare... prematură, la care actorii, regizorii şi dramaturgii noştri au răspuns în gluma sau în serios , de IO veche vorbă românească ne învaţă că omul cuminte îşi face vara sanie şi iarna care probabil că la ea s-a gândi şi secretarul nostru de redacţie, când a decis pentru numărul de Paşti al gazetei o anchetă cu tema : ,,ce veţi face la vară?“ E drept că distanţa Paşti-Vară e ceva ma mică decât Vară- Iarnă, dar în orce caz, ne-am dovedit şi noi destul de grijulii. In rândur le ce urmează, transcriem răspunsurie interlocutorilor noştri, bineînţeles în orăi C. Cristobald şi N. Bocşa nea în care le-am adunat, iar nu după vreun criteriu erarhizant. Soţii Mircea Ştefănescu, autori dramatici bunul care ne-a răspuns au fost... doi: cina şi d. Mircea Ştefănescu. întâi, doamna (la telefon), scuzându-l pe domnul, că are sinuzică. Apoi, dânsul (tot prin telefon) care, de pe patuia de suferinţă, ne-a informat: „ Ca de obicei, voi pleca la Sinaia. Poate chiar prin Mai. Voi scrie o piesă, în Colaborare cu soţia mea, o comedie, al cărei personaj principal cred că va putea fi jucat de Dina Cocea, şi sper să pot onora comanda Teatrului Naţonal care mi-a cerut o piesă pentru stagiunea de toamnă. D. Tudor Muşatescu şi.» intratul la apă minl convorbirei telefonicu d. Tudor Muşateescu: Aşa că răspunzând la ancheta noastră, sunteţi în tovărăşie onorabilă: cu d. Mircea Ştefănescu, cu d. Tudor Şoimaru... D. Muşatescu (modest) — Cum, cumu »i? Vrei să zici: ei eu mice! — Cum doriţi. Deci, ce veţi face la vară? -- Băi de mare. — Unde? — La Mangalia. — Şi de Cei? — Pentru că de câte ori sânt Pr 1- mare, inuită confraţii mic la apă. Am înţeles: d. Tudor MUŞatescu va scrie şi la vară, la Mangalia, câteva piese de teatru..,Când vor înflori anemonele d-lui Tudor Şpiritaru... atorul „purtunei in Olimp“ ieşea de la Direcţia Generală a Teatrelor, împreună cu distinsul critic teatral al ziarului „Timpul“, d. dr. I. Flavius şi îl bârfeau pe un coleg de-al dumnealor dintr-o comisie la a cărei ședință participaseră. N‘am putut afla pe cine anume bârfeau d-r ?n pr ncum eram de acord Cum d dr P’a. ■ Continuare in pag. 4-a ■ P F A Duminica It Amalie 19*7 TAXA POSTALA pl*\‘tâ la inten* (a «onform «probării‘r. Gen. P. T. T. Nr . 618/ 946 teatru, “ muzică, plastică și cine.it Am gâsit pe stradă un carnet de însemnări zilnice. Nu ştiu al cui va fi, dar fiindcă este plin de ,,chetii” teatrale, mă gândesc că n’ar fi rău să reproduc intr'un ziar de specialitate. câteva file. lată-le . De câtevea săptămâni sunt funcţionar public. Nu ştiu cum am să mi descurc, dar mi se pare că va trebui să mă deprind să spun şi eu altoraaşa cum mi s’a spus mie o viaţă întreagă: ,,Vino mâine’’. Dar asa nu e nimic, pe lângă voluptatea de a fi chemat să soluţionez chestiuni în care nu mă pricep. Căci printr’o eroare, în loc să fiu numit la Ministerul Agriculturii, m’am pomenit la Ministerul Artelor şi anume la Direcţiunea Generală a Teatrelor. Şi astfel am început să am a face cu actorii de teatru, oameni despre care nu ştiam până acum altceva decât că sunt foarte simpatiei şi că dau bilete de favoare. Joi Suntem mai mult la Direcţiunea Generală a Teatrelor unul mai nepriceput, ca altul in "le 'calcului Ne-am întrun i și ne om \-ius că de vreme ce pi:m m un sr’,- '11 irchU" să facem ș noi s,. n.'c’o admirabilă înţelegere colegială, ne-am hotărât să Sergiu Milorian facem ,oscane* celor de a câtor activitate va trebui să ne ocupăm. Vineri Am început să lucrăm Cei dintâi care s’au lovit de dorinţa noastră de a face „materii’’, au fost negustorii de copii. (Ei îşi zic :’Organizatori de spectacole pentru copii”) Le-am pus în vedere că revistele gen ,,Cărăbuş” în care copiii sunt puşi să cânte Citiţi în pag. ■ Viata şi moart lui Tony Bupov&aH%es te LUCIA STURPZA BULAMDRA şi , FLORIN TORNEA cuplete ca cei de mai jos, nu vor ai fi îngăduit Noi suntem Gambertde Imităm vedetele Toată zgicz fac aşa Cum faceşî Wauvrina, Fireşte, că oraganizatorii de ,,Spetacole pentru copii’’, la care cop sunt puşi să se strâmbe ca să tăi burtă verzii până le dau lacrimii sunt furioşi pe nat, Ba bine că nu Cine nu e furios când i se fac mai zerii Sâmbătă iar am supărat, prin amestec1 nostru nepriceput, pe un artist de mafie Cine nu-l cunoaşte? F mie - foarte mic — nu e lipsit de tale Şi a jucat toată vieaţa la perifer debitând gronolănii. Acum şi-a descoperit o vocaţie nouă Nu se mulţimeşte să facă educaţie numai a halaiei Bucureştene, ci a întregii Rmânii. Fireşte că noi — oare ată vrem să facem „mizerii” .— l-am oprit să plece în turneu cu revista I de mare montare, în textul cărei printre multe altele, am găsit perle o inspiraţie ca aceasta: Chiar dacă îi du: cu frişcă Ce e mort nu se mai mişcă Sau replici spirituale şi de bl gust ca. ..Are unghele dirié ro aa.ben şi i • Continuare in pag. 5-a • cu$ue£k£ de Miercuri 5%-" •, iri MM Număr special ■ de Paști i, - Ai rtrr tf ifjS£jSflZ^Z\r % A mg, f i tW-M láT - <V*, 1K ¥ * &' M '&Sşy De cé Alfred de Musset? Mărturisesc, iubite cititor, că nu m’am desmercit incă- Sunt încă zăpăcit şi consternat. Inchipuiţi-vâ o fată mignonă şi drăgălaşe, cu cărlonti şi zâmbet de primăvară, tocmai bună de m'ngiia! şi născută ca să asculte vorbe dulci, sub lună Şi fata asta ale cărei degete —r lungi, desigur — trebuiau s® se plimbe pe clapele unui clavecin de dragul unei nocturne de Chopin, de Lascar Sebastian iată că prinţi’,, infamă inadvertenţă vine styloul în mână şi face — »e pardon! — gazetărie- Şi fata asta a aflat cum că matale, de meserie regisor, pui în scenă la Studio Naţional o comedie lirică de Alfred de Musset Şi a venit să te întrebe — o! pardon — să te interviewette: — De ce Alfred de Musset ? Nu m’ași fi mirat deloc dară întrebarea asta mi-ar fi pus-o dintr'o sală de operație bătrânul Faraboeuf, marele savant, chirurg, care, în miros de narcotic şi acid feme, minuie cu uşurinţă bisturiul cit mai aproape de inima bolnavului şi care, din deformaţie profesională şifin orgoliu al meseriei, nu-şi închipuie că mai există pe lume şi altfel de biselrie ce săgetează inimi bolnave — şi nu ca să le vindece■ Un asemenea bisturiu ar putea fi, desigur, chiar privirile prin gene lungi ale fetei cu întrebarea. Dar întrebarea nu mi-a pus-o Paraboeur, ci o fată — și iată de ce, iubite cititor, nu m’am desmeticit ineu, iată de ce sunt încă zăpăcit și corn sternal De ce Alfred de Musset ! S’ar putea răspunde, mai Intei M ’nidi, foarte simplu. Fiindcă Alfred de Musset e unul dintre marii paci ai lumii! 'Si răspunsul acesta ar fi cred de,ajuns. Dar fiindcă, pare-se, nu e deajuns hai să căutăm împreună, iubite citi In ce mă privește, mi se pare ei unul dintre păcatele capitale ale omului este că uită. Dacă omul aitI Continuare în pag. 3-a ■