Rampa, mai 1947 (Anul 36, nr. 78-81)

1947-05-04 / nr. 78

• Unna«,­ din pag. I­* • „Domnişoara Nastasia““, am jucat atutoi „Aprosipe de cea“ pentru a da posibilitatea unor tinere telente să se afirme. Am montat „Frumoasa Avientură“­­de Robert de Fiere dar şi „Pa­tima de sub ulmi“ a lui O’Neill, apoi „Topaze“, „Părinţii teri­bili“ de Cocteau „Nora“ de Ie­­şep „Casa cu două fete“ a d-lui’ Mirc­ea Şte­fănescu şi acum in urmă am pus în repetiţie come­dia originală a tânărului ieşean Al Popovici „Răţoiul“ care va fi penultima premieră, ultima din stagiune fiind „Pe sub cas­tanii din Praga“ piesă ce am ob­ţinut-o direct de la autorul ei, din Moscova — C. Simonov. Despre public şi altele­ ­ cu îni­­ cum reacţionează publicul faţa repertoriului ? Publicul ieşean ne dă un larg concurs. Remarc o categorie nouă de public care se interesează mult de teatru: muncitorii. Dăm spectacole speciale pentru ei de două ori pe săp­tămână, cu preţuri foarte reduse şi afluenţa e însemnată. In genere tea­trul nostru are spectatori şi sunt bu­curos să observ acest lucru. Conversaţia se opreşte apel la un subiect foarte interesant: participarea Intelectualilor, in special a studenţilor la spectacole; d. director Popa care e la acelaş timp şi profesor la Facul­tatea de Litere, invită studenţii Facul­tăţii la teatru pentru a discuta apoi spectacolul al seminar; cer câteva lă­muriri asupra acestei inovaţii care merită a fi relevată, apoi discuţia se deplasează la aspectul material al vie­ţii artistice. — Trebue să ştiţi — mărturiseşte d. director Popa — că avem mari şi multe greutăţi. Fondurile pe care ni le-a alocat Statul, mari-mici, aşa -Mim sunt, ar fi foarte utile dacă ne-ar fi date la timp. E nevoe însă întotdeau­na să trimitem delegaţii noştri la Bu­cureşti cu multă cheltuială, pentru a le obţine după săptămâni de tergi­versare. — Care sunt în asemenea cazuri so­luţiile dvs. imediate? — Cedăm spectacole actorilor. In ultima vreme am făcut destul de des lucrul acesta. Nu numai că aproape toţi actorii noştri suferă de pe urma Unsurilor generale dar ei mai au de Indurat Încă consecinţele lipsei de lemne de astă iarnă, cei mai mulţi sunt şi acum bolnavi de pe urma ga­­z­urilor in care jucau in Ianuarie. — Alte posibilităţi aici in Iaşi au eu, desigur... — E un singur teatru şi acela II plăteşte destul de modest uu din vi­na noastră. Avem uneori dificultăţi foarte mari cu costumele. Actorii nu­­îi pot face aproape nimic şi garde­roba teatrului a fost descomplectată în urma diverselor vicisitudini din ultima vreme. adus o cerere care necesită o re­zoluţie urgentă. Folosiruterse de faptul că cererea era a unui muncitor din teatru, d. director ne spune unele lucruri despre condiţiile de muncă. — Se munceşte greu din cau­ză că avem o singură echipă de maşinişti, care lucrează şi nu şi teaerul de decoruri. Uneori oa­menii aceştia depun o muncă is­tovitoare dar ei îţi fac totdeauna datoria. Deasemanea cei trei directori de scenă d-nii I. Xenofor, Diacu, George Dem. Longhin şi I. R. Matache — trebue să fie prezenţi seară de seară la spec­tacolele respective, pentru a su­praveghea luminile, regia de cu­lise, montarea etc. O sarcină destul de grea arsă şi pe ume­rii singurului nostru pictor de­corator Adalbert Wilkie care fa­ce machetele, execută, ajută la montarea decorului și participă efectiv la munca de pe scenă. In general însă lucrurile merg mulţumitor. Proecle­m fost informaţi anterior de lX o vizită a dumneavoastră în Capitală. — Intr’adevăr, ne pregătim in­tens pentru un turneu în Capi­tală unde am fost invitaţi de Di­recţia Generală a Teatrelor. Vom prezenta „Nora“ de Ibsen şi „Catiheţii de la Humuleşti“ drama­tizare după ,,Amintirile“ lui Ion Creangă. Convorbirea s’a prelungit apoi; am discutat despre modul de al­cătuire a repertoriului (împreu­nă cu actorii) despre ajutorul pe care autorităţile locale în frunte cu Comandamentul Corpului 2 de Armată­­ îl acordă teatrului şi despre foarte multe alte lu­cruri pe care spaţiul ne obligă să le păstrăm deocamdată numai pentru noi. Ne-am despărţit de d. prof. N. I. Popa cu sincera convingere că e unul din cei mai potriviţi oameni pentru fotoliul pe care-l ocupă. Frate al regretatului Vic­tor Ion Popa, domnia sa posedă pe lângă o temeinică cunoaştere a treburilor din lăuntrul teatru­lui, un remarcabil bagaj de cul­tura de specialitate — fiind în a­­celaş timp un fiu intelectual şi mai ales având o deosebită în­ţelegere pentru nevoile lumii mici ce trăeşte bitre zidurile a­­celui aşezământ de artă care e Teatrul Naţional. Valentin Silvestru : Condiţiile de în teatru -''w munca Intrerupem un moment con­vorbirea pentru că d. secretar a Ce cere publicul de la un spectacol . Urmarea din pag. I-a & ca sa uite de necazuri (se vede că e vorba de o branşă comercială cu trai mai vitreg). Nu ne interesează numele nici nu ne sperie. Ceea ce are impor­tanţă e talentul. Cred că e mai bine să fie facilitat drumul tinerilor, pen­tru că aduc un entuziasm şi o călduri deseori cuceritoare.­­ „Numărul 5” e o studentă. — Aş vrea un teatru în care fante­zia să mă facă să văd faţete noi în propria mea viaţă. Nu sunt, neapărat romantică, dar simt nevoia să trăiesc şi alte existenţe. Prin asta nu înţeleg doar să se speculeze slăbiciunea faţă de sensibilitate. Ar dori să se înfil­­treze în realitate, ceva cam ca Oraşul neu­tru. A-hotărât că sunt pentru tineri, chiar dacă greşesc, nu pot decât să tragă învăţăminte din asta, pe când bătrânii sunt gata la reproşuri şi exemple mari. In sfârşit, prima serie de prezumtivi oedipi ai enigmei teatrale e încheiată de un inginer, amuzat dar totuşi in­teresat că i se cere părerea şi un alt domeniu decât cel al specialităţi sale. — Cred că publicul e atras la teatru din amândouă motivele, determinând temperamentul şi pregătirea. E preferabil, in orice condiţii, un talent, char nesigur şi necizelat, unui nume mare, care lasă în umbră pe alţii sau se bazează mult pe trecut. Se caută noutăţile; e poate un opti­mism aci, sperând de fiecare dată că va fi in fine cea ce dorim: piesa mare care aduce sala la unison, spectacolul realizat din toate punctele de vedere. Un defect apreciabil mi se pare lip­sa teatrului clasic, în afara unor spo­radice realizări — aproape numai pe scena Naţionalului. Cred­­că acesta ar trebui să albe monopolul clasicilor, ca şi Comedia franceză, iar Studioul sau alt teatru particular, să servească mai ales pentru noutăţile valoroase, nu numai originale. . Publicut va fi educat prin conferin­ţe — mai puţin — şi printr’o critică do­cumentată, obiectivă, dar clară, in plarc.­­ Şi, după acest „borş d’oeuvre” de diletanţi, In numărul viitor vor eşi la Trompă, celebrităţile. J Eu­gen B. Marian A Istoria Diplomaţiei vol. II­pariţia celui de-al doilea vo­lum al acestei monumentale is­torii a relaţiilor diplomatice din­tre state, constitue un eveniment , cultural de primă însemnătate. Volumul II din „Istoria Diplo­maţiei’’ este redactat în cea mai mare parte de savantul E. Târle. , Epoca cuprinsă în paginile aces­tui volum este cea contemporană (17­89—17791). Revoluţia burgheziei franceze din 1789—1794, a dat o lovitură de moarte diplomaţiei cu caracter a­­ristocrat şi dinastic a monarhiilor absolute din secolul al XVIII-lea. Cu acest eveniment se deschide o perioadă de victorii şi de conso­lidare a capitalismului în ţările înaintate, Trecând la o politică externă de om­eriri şi punând stăpânire pe vechiul aparat de stat, burghezia învingătoare nu caută să-l dis­trugă : ea doreşte­ să folosească acest aparat şi metodele diploma­tice ale monarhiilor absolute, adu­­cându-le numai oarecare schim­bări şi adaptându-le scopurilor sale de clasă. Paralel şi în opoziţie cu burghe­zia, care în curând va fi desbinată în urma ciocnirilor pentru acapa­­rarea lumii, se desvoltă, în ţările europene, solidaritatea internaţio­nală a proletariatului, care va stă­vili din ce în ce mai mult jocul­­ diplomatic al puterilor imperia­liste. . . .­­Călăii Europei C­artea „Călăii Europei” este o culegere de portrete şi pam­flete. In galeria de portrete ale că­lăilor sunt înfăţişaţi: Hitler, com­plicii lui intimi Goering, Goebbels, Himmler, Ribbentrop, foştii săi locţiitori din Ucraina şi Polonia,, Koch şi Frank, comandantul ger­man al oraşelor Oral şi Bobruisk —generalul Hamman. La alcătuirea acestei culegeri au colaborat, pe lângă scriitori şi zia­rişti sovietici, şi cei străini — ca renumitul scriitor german antifas­cist Theodor Pliver, pamfletarul austriac Peter Wieden, publicistul polonez Roman Werfel. Pe lângă această imagine a că­lăilor, cartea nil dă şi cheia pen­­tru înţelegerea nazismului, înca­­drându-l în împrejurările specifice ale timpului. „Pentru cine au lucrat ei?” La aceasta întrebare, răspunde în mod magistral cartea „Călăii Europei’* care este în acelaş timp şi un ne­cruţător rechizitoriu. A. Rosetti: Mélanges de linguîstique ei do phclologie n cadrul publicaţiunilor So­cietăţii Române de linguistică, a apărut lucrarea „Melanges de linguistique et de philologie”, a d-lui Prof. Alexandru Rosetti, rec­torul Universităţii din Bucureşti. Un volum de 668 de pagini, cuprinde studii d« linguistică ge­nerală, fonologie, fonetică generală, linguistică, românească şi balca­nică, dialectologie şi filologie. Alături de „Istoria limbii româ­ne” şi de numeroase monografii mai extinse, volumul de faţă dă o strălucită imagine a activităţii şti­inţifice de un sfert de veac a unui cercetător metodic, informat şi cu cuvânt greu în specialitatea sa. Oferind savanţilor din ţară şi de peste graniţe soluţiile pătrunzătoa­re ale multor probleme lingvistice şi filologice, studiile d-lui Al. Ro­­setti sunt, prin ţinuta lor ştiinţi­fică, roadele pentru cercetătorii de mâine şi, prin claritatea expu­nerii, un auxiliar de neînlocuit al onşicui se interesează de lin­­guistică şi filologie. U­ltimele versuri publicate de în­treprinderile de editură SAR, ale lui Dumitrie Stelaru şi intitulate „Ce­tăţile albe” — însumează acelaşi virtuţi de creare a hieraticului evi­denţiate până acum, precum şi ace­leaşi defecte de structurare şi de plasticizare. Mai mult versete, decât versuri, cu misticismul tulbure pe care-l includ, ele dau tot timpul im­­presia unei nerealizări. Refuzul de a fi limpede, fie prin intensificarea sen­zaţiilor, fie prin plastica sau organi­zarea poemului, crează până la urmă confuzie — deci absenţa artisticului. Poza de „poet damnat“ pe care D. Stelaru o preferă simplului califica­tiv de „poet“, îi aduce, pe lângă unele triumfuri, facile in grupul cu entuziasmul generos al boemilor, ris­cul permanent al ratării. U­n excelente condiţii grafice a apărut cartea pentru copii „în­tâlnirea c­u Dumnezeu” a d-nei Mona Rădulescu. Povestirea poetizează gra­ţios viziuni infantile, dozează umo­rul şi facilitează alegoria prin in­termediul omenescului. Socotim mai puţin interesant eventualul simbol, care se degajă şi preferăm să urmă­rim feeria. Coperta Şi ilustraţiile Magdalenei Rădulescu, valorifică textul, reuşind, pe alocuri să depă­şească rolul de comentariu şi trans­­formăndu-se in realizări plastice in­dependente. Cartea a apărut în întreprinderile de Editură S.A.R.. „Tânăra gardă“ — romanul tinerei generaţii sovietice — da­torit lui Fadeev, va vedea în cu­rând lumina tiparului. Romanul „Tânăra gardă“ a cunoscut un mare succes în U.R.S.S. şi a fost tradus în câteva limbi, el fiind considerat ca opera sovietică re­prezentativă a războiului de A­­părare a Patriei. Cartea a fost tradusă în, româ­neşte de „Cartea rusă1 şi va fi prefaţată de Zaharia Stancu. I Citiţi RAMPA Teatrul NOSTRU — Tel. 4.11.56 Prexintă alternativ in fiecara zi Matinou ora 4, nara ora 7,30 »Oii A COflEDl Aline­­i dragostea de VANDENBERGHE cu MIMI ENACEANU, NINA DI­­ACONESCU, DEM. MORUZAN şi KIKI BREZEANU Gerul să mai aştepte de HARRY SEGAL cu G. DEMETRU, DINA MIHAIL­CEA, DEM. MORUZAN MARCEL ENESCU, ILIE CERNEA, etc. !•) m TEATRUL COMEDIA Telafon 4.71.71 Direcţia SICI MLEXftNCH­ESC­U Reprezintă in fiecare zi ora 8 JOI, SĂMBATA gi DUMINECA Matineu ora 4 LANGA DRAGA MEA _____________(Auprez de ma blond») de MARCEL ACHARD Elvira Godaanu, Mihai Popascu, Fory Etterle, Nadia Cantacuzino şi Clody Bartola­­Teatrul MARIA FILOTTlfJ IN C'O JOI 8 HAI ora O scara PREMIERA DRAGOSTE PE LUME Comedie de TUDOR MUŞATEICU — Muzica de ELl.y ROMAN Texte muzicale E*_Ly ROMAN şi AURE-­FELEA cu H. Nicolaide, Iordănescu-Bruno, Nutzi Pantazi, Nina Diaconescu, Mia Steriade şi St Goldariu Vineri, ora 11 dim. când inchidem­ ediţia, Opera n’are fixat repertoriul. Naţional Sf. Sav.* Sămb. 3 Mai ora 3: Necunoscuta, ora 7: Vinovaţii fără vină; Dum. 4, ora 3: Necunoscuta, ora 7: Mânzul Ne­bun; L. 5: Vinovaţii fără vină; M. 6: Nunta din Perugia; M. 7: Necunoscuta J. 8 ,ora 3: Arleziana, ora 7: Vinovaţii fără vină; V. S. ora 3: Mânzul Nebun, ora 7: Nunta din Perugia; S. 10, ora 3: Necunoscuta, ora 7: Mânzul Nebun; D. 11, ora 10 dim. şi ora 3: Vinovaţii fără vină, ora 7: Nunta din Perugia; L.12: Necunoscuta. Naţkmal-Stufii; S. 3 Mai, ora 3: Nepotul din Giurgiu ora 7: Seringa; D. 4, ora 3: Frumoasa adormită, ora 7: Fortunio; L. 5, ora 7: Seringa; M. 6: Fortunio; M. 7: Fru­moasa adormită; J. 8, ora 3: Ultima oră, ora 7: Seringa; V. 9 ora 3: Fru­moasa adormită, ora 7: Fortunio; S. 10, ora 3: Nepotul din Giurgiu, ora 7: Frumoasa adormită; D. 11, ora 10: Ne­potul din Giurgiu, ora 3: „Seringa“, ora 7: Fortunio. L. 12: Frumoasa ador­mită. AShum­bra (Tel. 5.05.45). Zilnic ora 8: Trei erai de la Odobeşti. Matineuri ora 4. închiderea stagiunii: 15 Mai. Air mats­­ (Tel. 4.19.05). Zilnic ora 7 şi in zi­lele cu matineuri ora 3: Primăvara dragostei. Ateneului (Tel. 5.20.63). Zilnic ora 7 şi în zi­lele cu matineuri ora 4. „Braţ la braţ cu primăvara“. Atlantîc (Tel. 5.20.33). Sâmbătă 3 şi Du­minică 4, matineu ora 4 şi seara ora 7.30, ultimele spectacole : „Băr­batul nostru“ cu Tantzi Căpăţână şi Mircea Şeptilici. De Luni 5 până Joi 8, relache. Vineri 8, premieră: „Acceleratul 402“ cu N. Stroe și mu­zici de Elly Roman. * Barasetifli — Studio (Tel. 5.93.05). — Sala de sus, în­chisă, — în sala de jos, trupa Idiș: „Noroc în dragoste“ cu Dina König. Camedia (Tel. 4.71.71). — Toată săptămâ­na: „Lângă draga mea“, seara ora 8, matineuri ora 4. (Tel. 4.41.32). — Toată săptămâ­na: „Titanic Vals“, seara ora 8, ma­tineuri ora 4. Maria Filoti (Tel. 4.84.94). — Sâmb. 3 şi Dum. 4, ora 4: Legea Divorţului, ora 8 : Flacăra Sfântă. — De Luni 5 până Miercuri 7, relache. — Joi 8, pre­mieră : „Incă o dragoste pe lume“.— In restul săptămânii, matineu şi seara: Inc’o dragose pe lume“. Modern (Tel. 5.95.55). — Toată săptămâ­na, ora 7.30, Sâmb.­ţi Dum. ora 4.30: „Trei la purtare“. evite (Tel. 5.23.81). — A închis stagiu­nea, Muncitoresc C.F.RL Giuleşti (Tel. 5.95.74). — Matineuri ora 3, seara ora 7. Alternează piesele : „Omul care a văzut moartea“ şi „Co­liba lui Moş Tom­a“ Moli­cd­oresc ,,I. C. Firimi” (Tel. 5.69 23). Azi şi mâine, mati­neu şi seara : „Volpone“. — Luni 5, relache. — Marţi 6, premieră: „Chi­riaşul dela etaj”. — In restul săp­tămânii, ora 7: Chiriaşul dela etaj. — Matineu doar Duminică ora 3: Chiriaşul dela etaj. (Tel. 4.60.60). — Zilnic ora 7.45, ma­tineu numai Duminica ora 3.30: „Iepu­roii“ de Corneliu Axente. Nostru (Tel. 4.11.58). — Ziua ora 3, seara ora 7.30. — Alternează piesele „Cerul să mai aştepte“ şi „Aline şi dragostea“ Nfc&fc'Lr­Studio (Tel. 4. 11.53). — „Ghic­“, în zilele de Luni, Marţi, Miercuri şi Vineri, ora 5. Duminică ora 11. Odeon (Tel. 2.82.00). — Zilnic ora 7, mati­­neuri ora 3: „Golden Boy". Iíkiecn — Símílbo (Tel. 2.82.00). — Zilnic ora 8, mati­neuri ora 4: „Scumpa mea Ruth“. Yeah­­al de Păpuşă «Tăisdăr­ică » Sala Caravana, Bd. Brătianu 29. — Joia şi Sâmb. ora 4, iar Duminică ora 11 şi ora 4. Savoy (Tel. 3.S641). — Zilnic ora 7, 15, matineuri ora 3: „Eu şi frăţiorul meu“ Victorisi (Tel. 4.47.57). — Azi şi mâine: „Fas­cinaţie". — Săptămâna viitoare: „Ri­viera — Palace“. Premierele săptămânii SAMBATA 3 MAI — Teatrul Ar­matei­ .PRIM­A­VARA DRAGOSTEI“. LUNI 5 MAI — Teatrul Victoriei­­ .RIVIERA-PALACE­­ MIERCURI 7 MAI — Teatrul Mun­citoresc „I. C. Frimu* : „CHIRIASUL DELA ETAJ" de Jerome K. Jerome, JOI 8 MAI. — Teatrul Maria Fi­­lotti: „vic.o dragoste pe lume". AHO: Craiul în fierbere; EFORIA (fost Capitol) : Pasiunea fatală SCALA Casa din Vale; ORFEU: A­­șa e dragostea; TRIANON: Simfonia americană; TIVOLI: Ziua Iertării; REGAL: Cavalerul răsbunării; GIO­CONDA: Drumul spre stele; LUXOR nuages; EXCELSIOR: Testamentul Străinul; FEMINA: Pentru un să­rut; ARTA : O pânză în de­părtare; SELECT: Serenade aux CORSO: Minciuna; OMNIA: Pira­ţii galbeni şi Panică la cirţă şi re­vistă; VICTORIA: Cezar şi Cleo­patra ; BULEVARD PALAS : Mis­terul din Saint-Val; NISSA: Buf­falo Bill şi revistă; CASANDRA : * Bărbaţii din viaţa ei CENTRAL : . Nu pot trăi fără muzică. FRAN-­­ CLIN; Malombia; TINERETULUI:­­ Om în loc­ui jurnal. Colorado Municipal I 1 I1 RAMPA Teatrul Colorado Compania BIRLIC In fiecare zi ill mtneil­or*ffl 4 Seara ora 8 TITANIC VALS Comedie de TUDOR MUȘATESCU cu VASILIU­­ BIRLIC, SONIA CLUCERU de la Teatrul National Angela Mateescu, Virginia Teodoru, Paula Tudor, Getta Tudorache, Silvia Chicos, Mia Macri, Didi Ionescu, Niculescu-Buzău, O. Hagiac, Valeriu Pascu, Traian Florescu, Traian Horia, Era. Ciogolea și ION TALIANU TEATRUL MODERN Telefon 5.95.55 IN FIECARE SEARA ORA 7,33 SÂMBĂTĂ SI DUMINICA MATINEU ORA 4,30 3­0.A PURTARE Comedie de P. Laurent — Muzică de Nicuşor Kirculescu cu: ION GHEORGHIU, VICTORIA MIERLESCU de la T. Naţional, RALUCA ZAMFIRESCU, HORIA ŞERBANESCU şi NEAMŢ K­­OTONEL. Teatrul municipal b­leton 4.60.00 in fiecare seară ora 7,30 DUMINECA matineu ora 3,30 IEPUROM Comedie de CQRHEAU AXENTE cu VALLY VOICULESCU, MI­ICEA AXENTE, Simion Brebu, Aurelia Rin Negrea şi DUMITRU AXENTE Preţuri populare dela 20.000 la 40.000 lei •ni .... . .. Duminică 4 Mai 1947 Un singur exemplar • Urmarea din pag. I-a 9 find ansamblul Orchestral. Inc’o orchestră medie, trebuesc extrasie aproximativ 50—60 stime. Dacă lu- * trarea reprezintă o valoare certă și este cerută și de alte orchestre din­­ țară sau străină­tate, materialul tie.­. 1 bite multiplicat. O pagină de copiat costă astăzi 10.000 lei. Hârtia de a­semeni cam 3000 lei pagina. Deci o garnitură de știme, dintre cari fiecare să, aibă, să zicem, 20 pagini, costa: 13.000 x 60 x 20, adică 15.600.000 lei. Asta la o lucrare simfonică me­die, de o durată mijlocie. Dacă mai trebuesc scoase alte exemplare, în­seamnă de atâtea ori cele 15 mi­lioane.­­ ** Deci numai pentru a fi prezentată­ În public într’o transcriere unică lucrarea muzicală pune la grea con­tribuţie punga autorului ei. Dacă acesta este la începutul carierei, sau? chiar la mijlocul ei, el este întâm­pinat cu o firească rezervă. Saui chiar dacă i se acordă încredere, câte din instituţiile noastre îşi pot permite luxul să dea la transcris un material de o valoare incertă? Şi este lucru ştiut că o lucrare simfonică trebue să fie cântată cu totalitatea instrumentelor pentru ca­re a fost scrisă. Reducţiunile pen­tru pian, ch­ar dacă oferă oare­cari criterii die judecată, nu pot fi consi­derate drept concludente. Astfel de pildă o reducţiune de pian după o lucrare simfonică de Berlioz, est­e o diminuai© ridicolă şi sterpă pan­­tru că vulva, tra ei rezidă mai ales în coloritul orchestral. Ca şi când am­ vrea să ne dăm seama de impor­tanţa unui tablou de Tizian, după o reproducere în desen.­­ Paul Hindemith a scris pe­ o re­ducţiune de pian a unui concert pentru violă şi­­orchestră : „Această reducţiune este destinată studiului, prezentarea în public cu reducţiu­­nea de pian este strict intrersă”. Şi ştia foarte bine de ce a pus a­­jţţceastă clauză. Pentru că nici um pianist din lume nu poate reda în­­t­retăerile lineare şi complexitatea ansamblului orchestral pentru care a fost scrisă ,în original. Iată, în mod sumar, un caz din multele, care îngreunează manifes­tările în acest domeniu al muzicei.* Şi totuşi compozitorii noştri se lup­tă. Se luptă brav împotriva acuza­ţiilor de indolenţă, de „criză a cul­turii”, de „sterpie”. Li scriu şi scriu, zile şi nopţi. Lucrările lor străbat uneori la lumină, sunt a­­plaudate sau criticate, ei vin­ cu partiturile şi ştimele subsuoară şi le încredinţează şefului de orches­tră. Apoi după concert le strâng de pe pupitre, le pun intr o mapă şi le duc iar acasă. «Poate se va mai cânta odată, poate nul In ser­tare se adună teancuri întregi, şi totuşi se lucrează la o nouă parti­tură.­­ Vă daţi seama, câtă putere, câtă abnegaţie stă în această activitate istovitoare! Deaceia să nu ne mirăm că un compozitor nu poate să dea pe mâna altuia un material unic, şi foarte puţini sunt aceia cari au dubluri. . Am arătat aci o condiţie umilă, puţin deprimantă, dar , devorat­i. Din acest mic „nu!” al compozi­torilor, cari nu vor să se despartă de unicul exemplar, şi acesta fă­cut cu trudă, cu cheltuială, cu privaţiuni, rezultă o mare carenţă­­— am putea spune — pe plan cul­tural. Imaginea jocului de forţe în sâ­nul creaţiei muzicale este redată in mod deformat, necorespunzător cu realitatea. Pro­­­lan internaţional şi chiar in­tern, ceva care trăieşte, există, în­floreşte, poate trece drept atrofiat, inexistent, veşted. Multe talente stau în­ umbra anonimatului, iar cei cari răzbesc, se pot considera „no­rocoşi”. Asupra „norocului” însă avem noi altă concepţie: NOROCUL TRE­BUE CONSTRUIT, dar asta face parte din alt Capitol. Alex. Elevii actori cer o Academie . Urmarea din pag. I-a­m de elevi din patru ani diferenţă, ca­ri, pe deasupra, itt îngustimea odăii şi micimea podium­ului, îşi strici vocea şi îşi rigidează mişcările. Este unu Ican motivele pentru care doi din profesorii Conservatorului au renunţat la clasa de curs, prefe­rând să-şi predea lecţiile în foiţer­ ul sau pe scena unui teatru particular, la care avea personal acces. Astfel, reforma despărţirii învă­ţământului dramatic de muzică, a fost din punct de vedere al localului pusă dela sine in practică prin forţa împrejurărilor, într'un do­meniu în care, dela înfiinţare şi până astăzi nu a intervenit nici un fel de reformă. Căci conservator, cum îl arată şi­­ numele, studiul m­uzical şi dramatic a fost înfiinţat acum 75 de ani in­­tr’o vreme când însăşi şcoala de ar­tă era o ino­vaţie şi a rămas neschim­bat până astăzi. Nici măcar anacro­nismul şi arbitrarea lipirii artei dra­matice de muzică — cu care în pa­ranteză fie spus are tot atât de pu­ţin dea face ca Beile Artele cu Con­servatorul — nu a bătut la ochi. Iar în ceea ce priveşte scaunul directori­al, el a fost în acest răstimp consec­vent ocupat de buni şi merituoşi muzicieni, a căror incompetenţa la domeniul teatral, era, fireşte, to­tală. Astfel s’a ajuns la situaţia de as­tăzi în care, intr-o ţară cu săli nu­meroase fr avidă de actori buni, a­­vem un conservator neîncăpător unde, numeroasele secţii de muzică cer până şi acapararea umilei săli în care se jertfeşte Thaliei, cu un dire­c­tor, pentru care avem toată stima cu dirijor şi compozitor, dar căruia îi lipseşte priceperea teatrală şi care socoteşte actorii nişte cabotini, cu un directorat care, în chestiunea ariei dramatice se rezumă la o sim­plă administraţie.... lată de ce elevii actori simt atât de mult nevoia unui Conservator pro­priu a unei Academii în care, să-i fie dat învăţământului dramatic, po­sibilitatea să înflorească. Ei privesc ca lipsită de speranţă o reformă care porneşte pe altă bază. Căci lipsa de spaţiu, de timp , dai­ bani, lipsa de pricepere şi de organi­zare, o va face să eşueze. ...Şi-atunci, cu reforma învăţă­mântului dramatic, se va întâmpla­, „din două una”, vorba lui Caragiale, „ori se va revizui ceva, dar nu se va schimba nimic, ori nu se va re ■ vizui, dar se va schimba ceva, pe ici pe colo prin părţile esenţiale— Mioara Cremene A 3 a săptămână 6­pp.*tttclu­ Mbiratii Azi şi mâine rulează de la ora 9 dimineaţa • : löáss Su A'í• >' ■■■'-1 fő

Next