Rampa, mai 1947 (Anul 36, nr. 78-81)
1947-05-04 / nr. 78
• Unna«, din pag. I* • „Domnişoara Nastasia““, am jucat atutoi „Aprosipe de cea“ pentru a da posibilitatea unor tinere telente să se afirme. Am montat „Frumoasa Avientură“de Robert de Fiere dar şi „Patima de sub ulmi“ a lui O’Neill, apoi „Topaze“, „Părinţii teribili“ de Cocteau „Nora“ de Ieşep „Casa cu două fete“ a d-lui’ Mircea Ştefănescu şi acum in urmă am pus în repetiţie comedia originală a tânărului ieşean Al Popovici „Răţoiul“ care va fi penultima premieră, ultima din stagiune fiind „Pe sub castanii din Praga“ piesă ce am obţinut-o direct de la autorul ei, din Moscova — C. Simonov. Despre public şi altele cu îni cum reacţionează publicul faţa repertoriului ? Publicul ieşean ne dă un larg concurs. Remarc o categorie nouă de public care se interesează mult de teatru: muncitorii. Dăm spectacole speciale pentru ei de două ori pe săptămână, cu preţuri foarte reduse şi afluenţa e însemnată. In genere teatrul nostru are spectatori şi sunt bucuros să observ acest lucru. Conversaţia se opreşte apel la un subiect foarte interesant: participarea Intelectualilor, in special a studenţilor la spectacole; d. director Popa care e la acelaş timp şi profesor la Facultatea de Litere, invită studenţii Facultăţii la teatru pentru a discuta apoi spectacolul al seminar; cer câteva lămuriri asupra acestei inovaţii care merită a fi relevată, apoi discuţia se deplasează la aspectul material al vieţii artistice. — Trebue să ştiţi — mărturiseşte d. director Popa — că avem mari şi multe greutăţi. Fondurile pe care ni le-a alocat Statul, mari-mici, aşa -Mim sunt, ar fi foarte utile dacă ne-ar fi date la timp. E nevoe însă întotdeauna să trimitem delegaţii noştri la Bucureşti cu multă cheltuială, pentru a le obţine după săptămâni de tergiversare. — Care sunt în asemenea cazuri soluţiile dvs. imediate? — Cedăm spectacole actorilor. In ultima vreme am făcut destul de des lucrul acesta. Nu numai că aproape toţi actorii noştri suferă de pe urma Unsurilor generale dar ei mai au de Indurat Încă consecinţele lipsei de lemne de astă iarnă, cei mai mulţi sunt şi acum bolnavi de pe urma gazurilor in care jucau in Ianuarie. — Alte posibilităţi aici in Iaşi au eu, desigur... — E un singur teatru şi acela II plăteşte destul de modest uu din vina noastră. Avem uneori dificultăţi foarte mari cu costumele. Actorii nuîi pot face aproape nimic şi garderoba teatrului a fost descomplectată în urma diverselor vicisitudini din ultima vreme. adus o cerere care necesită o rezoluţie urgentă. Folosiruterse de faptul că cererea era a unui muncitor din teatru, d. director ne spune unele lucruri despre condiţiile de muncă. — Se munceşte greu din cauză că avem o singură echipă de maşinişti, care lucrează şi nu şi teaerul de decoruri. Uneori oamenii aceştia depun o muncă istovitoare dar ei îţi fac totdeauna datoria. Deasemanea cei trei directori de scenă d-nii I. Xenofor, Diacu, George Dem. Longhin şi I. R. Matache — trebue să fie prezenţi seară de seară la spectacolele respective, pentru a supraveghea luminile, regia de culise, montarea etc. O sarcină destul de grea arsă şi pe umerii singurului nostru pictor decorator Adalbert Wilkie care face machetele, execută, ajută la montarea decorului și participă efectiv la munca de pe scenă. In general însă lucrurile merg mulţumitor. Proeclem fost informaţi anterior de lX o vizită a dumneavoastră în Capitală. — Intr’adevăr, ne pregătim intens pentru un turneu în Capitală unde am fost invitaţi de Direcţia Generală a Teatrelor. Vom prezenta „Nora“ de Ibsen şi „Catiheţii de la Humuleşti“ dramatizare după ,,Amintirile“ lui Ion Creangă. Convorbirea s’a prelungit apoi; am discutat despre modul de alcătuire a repertoriului (împreună cu actorii) despre ajutorul pe care autorităţile locale în frunte cu Comandamentul Corpului 2 de Armată îl acordă teatrului şi despre foarte multe alte lucruri pe care spaţiul ne obligă să le păstrăm deocamdată numai pentru noi. Ne-am despărţit de d. prof. N. I. Popa cu sincera convingere că e unul din cei mai potriviţi oameni pentru fotoliul pe care-l ocupă. Frate al regretatului Victor Ion Popa, domnia sa posedă pe lângă o temeinică cunoaştere a treburilor din lăuntrul teatrului, un remarcabil bagaj de cultura de specialitate — fiind în acelaş timp un fiu intelectual şi mai ales având o deosebită înţelegere pentru nevoile lumii mici ce trăeşte bitre zidurile acelui aşezământ de artă care e Teatrul Naţional. Valentin Silvestru : Condiţiile de în teatru -''w munca Intrerupem un moment convorbirea pentru că d. secretar a Ce cere publicul de la un spectacol . Urmarea din pag. I-a & ca sa uite de necazuri (se vede că e vorba de o branşă comercială cu trai mai vitreg). Nu ne interesează numele nici nu ne sperie. Ceea ce are importanţă e talentul. Cred că e mai bine să fie facilitat drumul tinerilor, pentru că aduc un entuziasm şi o călduri deseori cuceritoare. „Numărul 5” e o studentă. — Aş vrea un teatru în care fantezia să mă facă să văd faţete noi în propria mea viaţă. Nu sunt, neapărat romantică, dar simt nevoia să trăiesc şi alte existenţe. Prin asta nu înţeleg doar să se speculeze slăbiciunea faţă de sensibilitate. Ar dori să se înfiltreze în realitate, ceva cam ca Oraşul neutru. A-hotărât că sunt pentru tineri, chiar dacă greşesc, nu pot decât să tragă învăţăminte din asta, pe când bătrânii sunt gata la reproşuri şi exemple mari. In sfârşit, prima serie de prezumtivi oedipi ai enigmei teatrale e încheiată de un inginer, amuzat dar totuşi interesat că i se cere părerea şi un alt domeniu decât cel al specialităţi sale. — Cred că publicul e atras la teatru din amândouă motivele, determinând temperamentul şi pregătirea. E preferabil, in orice condiţii, un talent, char nesigur şi necizelat, unui nume mare, care lasă în umbră pe alţii sau se bazează mult pe trecut. Se caută noutăţile; e poate un optimism aci, sperând de fiecare dată că va fi in fine cea ce dorim: piesa mare care aduce sala la unison, spectacolul realizat din toate punctele de vedere. Un defect apreciabil mi se pare lipsa teatrului clasic, în afara unor sporadice realizări — aproape numai pe scena Naţionalului. Credcă acesta ar trebui să albe monopolul clasicilor, ca şi Comedia franceză, iar Studioul sau alt teatru particular, să servească mai ales pentru noutăţile valoroase, nu numai originale. . Publicut va fi educat prin conferinţe — mai puţin — şi printr’o critică documentată, obiectivă, dar clară, in plarc. Şi, după acest „borş d’oeuvre” de diletanţi, In numărul viitor vor eşi la Trompă, celebrităţile. J Eugen B. Marian A Istoria Diplomaţiei vol. IIpariţia celui de-al doilea volum al acestei monumentale istorii a relaţiilor diplomatice dintre state, constitue un eveniment , cultural de primă însemnătate. Volumul II din „Istoria Diplomaţiei’’ este redactat în cea mai mare parte de savantul E. Târle. , Epoca cuprinsă în paginile acestui volum este cea contemporană (1789—17791). Revoluţia burgheziei franceze din 1789—1794, a dat o lovitură de moarte diplomaţiei cu caracter aristocrat şi dinastic a monarhiilor absolute din secolul al XVIII-lea. Cu acest eveniment se deschide o perioadă de victorii şi de consolidare a capitalismului în ţările înaintate, Trecând la o politică externă de omeriri şi punând stăpânire pe vechiul aparat de stat, burghezia învingătoare nu caută să-l distrugă : ea doreşte să folosească acest aparat şi metodele diplomatice ale monarhiilor absolute, aducându-le numai oarecare schimbări şi adaptându-le scopurilor sale de clasă. Paralel şi în opoziţie cu burghezia, care în curând va fi desbinată în urma ciocnirilor pentru acapararea lumii, se desvoltă, în ţările europene, solidaritatea internaţională a proletariatului, care va stăvili din ce în ce mai mult jocul diplomatic al puterilor imperialiste. . . .Călăii Europei Cartea „Călăii Europei” este o culegere de portrete şi pamflete. In galeria de portrete ale călăilor sunt înfăţişaţi: Hitler, complicii lui intimi Goering, Goebbels, Himmler, Ribbentrop, foştii săi locţiitori din Ucraina şi Polonia,, Koch şi Frank, comandantul german al oraşelor Oral şi Bobruisk —generalul Hamman. La alcătuirea acestei culegeri au colaborat, pe lângă scriitori şi ziarişti sovietici, şi cei străini — ca renumitul scriitor german antifascist Theodor Pliver, pamfletarul austriac Peter Wieden, publicistul polonez Roman Werfel. Pe lângă această imagine a călăilor, cartea nil dă şi cheia pentru înţelegerea nazismului, încadrându-l în împrejurările specifice ale timpului. „Pentru cine au lucrat ei?” La aceasta întrebare, răspunde în mod magistral cartea „Călăii Europei’* care este în acelaş timp şi un necruţător rechizitoriu. A. Rosetti: Mélanges de linguîstique ei do phclologie n cadrul publicaţiunilor Societăţii Române de linguistică, a apărut lucrarea „Melanges de linguistique et de philologie”, a d-lui Prof. Alexandru Rosetti, rectorul Universităţii din Bucureşti. Un volum de 668 de pagini, cuprinde studii d« linguistică generală, fonologie, fonetică generală, linguistică, românească şi balcanică, dialectologie şi filologie. Alături de „Istoria limbii române” şi de numeroase monografii mai extinse, volumul de faţă dă o strălucită imagine a activităţii ştiinţifice de un sfert de veac a unui cercetător metodic, informat şi cu cuvânt greu în specialitatea sa. Oferind savanţilor din ţară şi de peste graniţe soluţiile pătrunzătoare ale multor probleme lingvistice şi filologice, studiile d-lui Al. Rosetti sunt, prin ţinuta lor ştiinţifică, roadele pentru cercetătorii de mâine şi, prin claritatea expunerii, un auxiliar de neînlocuit al onşicui se interesează de linguistică şi filologie. Ultimele versuri publicate de întreprinderile de editură SAR, ale lui Dumitrie Stelaru şi intitulate „Cetăţile albe” — însumează acelaşi virtuţi de creare a hieraticului evidenţiate până acum, precum şi aceleaşi defecte de structurare şi de plasticizare. Mai mult versete, decât versuri, cu misticismul tulbure pe care-l includ, ele dau tot timpul impresia unei nerealizări. Refuzul de a fi limpede, fie prin intensificarea senzaţiilor, fie prin plastica sau organizarea poemului, crează până la urmă confuzie — deci absenţa artisticului. Poza de „poet damnat“ pe care D. Stelaru o preferă simplului calificativ de „poet“, îi aduce, pe lângă unele triumfuri, facile in grupul cu entuziasmul generos al boemilor, riscul permanent al ratării. Un excelente condiţii grafice a apărut cartea pentru copii „întâlnirea cu Dumnezeu” a d-nei Mona Rădulescu. Povestirea poetizează graţios viziuni infantile, dozează umorul şi facilitează alegoria prin intermediul omenescului. Socotim mai puţin interesant eventualul simbol, care se degajă şi preferăm să urmărim feeria. Coperta Şi ilustraţiile Magdalenei Rădulescu, valorifică textul, reuşind, pe alocuri să depăşească rolul de comentariu şi transformăndu-se in realizări plastice independente. Cartea a apărut în întreprinderile de Editură S.A.R.. „Tânăra gardă“ — romanul tinerei generaţii sovietice — datorit lui Fadeev, va vedea în curând lumina tiparului. Romanul „Tânăra gardă“ a cunoscut un mare succes în U.R.S.S. şi a fost tradus în câteva limbi, el fiind considerat ca opera sovietică reprezentativă a războiului de Apărare a Patriei. Cartea a fost tradusă în, româneşte de „Cartea rusă1 şi va fi prefaţată de Zaharia Stancu. I Citiţi RAMPA Teatrul NOSTRU — Tel. 4.11.56 Prexintă alternativ in fiecara zi Matinou ora 4, nara ora 7,30 »Oii A COflEDl Alinei dragostea de VANDENBERGHE cu MIMI ENACEANU, NINA DIACONESCU, DEM. MORUZAN şi KIKI BREZEANU Gerul să mai aştepte de HARRY SEGAL cu G. DEMETRU, DINA MIHAILCEA, DEM. MORUZAN MARCEL ENESCU, ILIE CERNEA, etc. !•) m TEATRUL COMEDIA Telafon 4.71.71 Direcţia SICI MLEXftNCHESCU Reprezintă in fiecare zi ora 8 JOI, SĂMBATA gi DUMINECA Matineu ora 4 LANGA DRAGA MEA _____________(Auprez de ma blond») de MARCEL ACHARD Elvira Godaanu, Mihai Popascu, Fory Etterle, Nadia Cantacuzino şi Clody BartolaTeatrul MARIA FILOTTlfJ IN C'O JOI 8 HAI ora O scara PREMIERA DRAGOSTE PE LUME Comedie de TUDOR MUŞATEICU — Muzica de ELl.y ROMAN Texte muzicale E*_Ly ROMAN şi AURE-FELEA cu H. Nicolaide, Iordănescu-Bruno, Nutzi Pantazi, Nina Diaconescu, Mia Steriade şi St Goldariu Vineri, ora 11 dim. când inchidem ediţia, Opera n’are fixat repertoriul. Naţional Sf. Sav.* Sămb. 3 Mai ora 3: Necunoscuta, ora 7: Vinovaţii fără vină; Dum. 4, ora 3: Necunoscuta, ora 7: Mânzul Nebun; L. 5: Vinovaţii fără vină; M. 6: Nunta din Perugia; M. 7: Necunoscuta J. 8 ,ora 3: Arleziana, ora 7: Vinovaţii fără vină; V. S. ora 3: Mânzul Nebun, ora 7: Nunta din Perugia; S. 10, ora 3: Necunoscuta, ora 7: Mânzul Nebun; D. 11, ora 10 dim. şi ora 3: Vinovaţii fără vină, ora 7: Nunta din Perugia; L.12: Necunoscuta. Naţkmal-Stufii; S. 3 Mai, ora 3: Nepotul din Giurgiu ora 7: Seringa; D. 4, ora 3: Frumoasa adormită, ora 7: Fortunio; L. 5, ora 7: Seringa; M. 6: Fortunio; M. 7: Frumoasa adormită; J. 8, ora 3: Ultima oră, ora 7: Seringa; V. 9 ora 3: Frumoasa adormită, ora 7: Fortunio; S. 10, ora 3: Nepotul din Giurgiu, ora 7: Frumoasa adormită; D. 11, ora 10: Nepotul din Giurgiu, ora 3: „Seringa“, ora 7: Fortunio. L. 12: Frumoasa adormită. AShumbra (Tel. 5.05.45). Zilnic ora 8: Trei erai de la Odobeşti. Matineuri ora 4. închiderea stagiunii: 15 Mai. Air mats (Tel. 4.19.05). Zilnic ora 7 şi in zilele cu matineuri ora 3: Primăvara dragostei. Ateneului (Tel. 5.20.63). Zilnic ora 7 şi în zilele cu matineuri ora 4. „Braţ la braţ cu primăvara“. Atlantîc (Tel. 5.20.33). Sâmbătă 3 şi Duminică 4, matineu ora 4 şi seara ora 7.30, ultimele spectacole : „Bărbatul nostru“ cu Tantzi Căpăţână şi Mircea Şeptilici. De Luni 5 până Joi 8, relache. Vineri 8, premieră: „Acceleratul 402“ cu N. Stroe și muzici de Elly Roman. * Barasetifli — Studio (Tel. 5.93.05). — Sala de sus, închisă, — în sala de jos, trupa Idiș: „Noroc în dragoste“ cu Dina König. Camedia (Tel. 4.71.71). — Toată săptămâna: „Lângă draga mea“, seara ora 8, matineuri ora 4. (Tel. 4.41.32). — Toată săptămâna: „Titanic Vals“, seara ora 8, matineuri ora 4. Maria Filoti (Tel. 4.84.94). — Sâmb. 3 şi Dum. 4, ora 4: Legea Divorţului, ora 8 : Flacăra Sfântă. — De Luni 5 până Miercuri 7, relache. — Joi 8, premieră : „Incă o dragoste pe lume“.— In restul săptămânii, matineu şi seara: Inc’o dragose pe lume“. Modern (Tel. 5.95.55). — Toată săptămâna, ora 7.30, Sâmb.ţi Dum. ora 4.30: „Trei la purtare“. evite (Tel. 5.23.81). — A închis stagiunea, Muncitoresc C.F.RL Giuleşti (Tel. 5.95.74). — Matineuri ora 3, seara ora 7. Alternează piesele : „Omul care a văzut moartea“ şi „Coliba lui Moş Toma“ Molicdoresc ,,I. C. Firimi” (Tel. 5.69 23). Azi şi mâine, matineu şi seara : „Volpone“. — Luni 5, relache. — Marţi 6, premieră: „Chiriaşul dela etaj”. — In restul săptămânii, ora 7: Chiriaşul dela etaj. — Matineu doar Duminică ora 3: Chiriaşul dela etaj. (Tel. 4.60.60). — Zilnic ora 7.45, matineu numai Duminica ora 3.30: „Iepuroii“ de Corneliu Axente. Nostru (Tel. 4.11.58). — Ziua ora 3, seara ora 7.30. — Alternează piesele „Cerul să mai aştepte“ şi „Aline şi dragostea“ Nfc&fc'LrStudio (Tel. 4. 11.53). — „Ghic“, în zilele de Luni, Marţi, Miercuri şi Vineri, ora 5. Duminică ora 11. Odeon (Tel. 2.82.00). — Zilnic ora 7, matineuri ora 3: „Golden Boy". Iíkiecn — Símílbo (Tel. 2.82.00). — Zilnic ora 8, matineuri ora 4: „Scumpa mea Ruth“. Yeahal de Păpuşă «Tăisdărică » Sala Caravana, Bd. Brătianu 29. — Joia şi Sâmb. ora 4, iar Duminică ora 11 şi ora 4. Savoy (Tel. 3.S641). — Zilnic ora 7, 15, matineuri ora 3: „Eu şi frăţiorul meu“ Victorisi (Tel. 4.47.57). — Azi şi mâine: „Fascinaţie". — Săptămâna viitoare: „Riviera — Palace“. Premierele săptămânii SAMBATA 3 MAI — Teatrul Armatei .PRIMAVARA DRAGOSTEI“. LUNI 5 MAI — Teatrul Victoriei .RIVIERA-PALACE MIERCURI 7 MAI — Teatrul Muncitoresc „I. C. Frimu* : „CHIRIASUL DELA ETAJ" de Jerome K. Jerome, JOI 8 MAI. — Teatrul Maria Filotti: „vic.o dragoste pe lume". AHO: Craiul în fierbere; EFORIA (fost Capitol) : Pasiunea fatală SCALA Casa din Vale; ORFEU: Așa e dragostea; TRIANON: Simfonia americană; TIVOLI: Ziua Iertării; REGAL: Cavalerul răsbunării; GIOCONDA: Drumul spre stele; LUXOR nuages; EXCELSIOR: Testamentul Străinul; FEMINA: Pentru un sărut; ARTA : O pânză în depărtare; SELECT: Serenade aux CORSO: Minciuna; OMNIA: Piraţii galbeni şi Panică la cirţă şi revistă; VICTORIA: Cezar şi Cleopatra ; BULEVARD PALAS : Misterul din Saint-Val; NISSA: Buffalo Bill şi revistă; CASANDRA : * Bărbaţii din viaţa ei CENTRAL : . Nu pot trăi fără muzică. FRAN- CLIN; Malombia; TINERETULUI: Om în locui jurnal. Colorado Municipal I 1 I1 RAMPA Teatrul Colorado Compania BIRLIC In fiecare zi ill mtneilor*ffl 4 Seara ora 8 TITANIC VALS Comedie de TUDOR MUȘATESCU cu VASILIU BIRLIC, SONIA CLUCERU de la Teatrul National Angela Mateescu, Virginia Teodoru, Paula Tudor, Getta Tudorache, Silvia Chicos, Mia Macri, Didi Ionescu, Niculescu-Buzău, O. Hagiac, Valeriu Pascu, Traian Florescu, Traian Horia, Era. Ciogolea și ION TALIANU TEATRUL MODERN Telefon 5.95.55 IN FIECARE SEARA ORA 7,33 SÂMBĂTĂ SI DUMINICA MATINEU ORA 4,30 30.A PURTARE Comedie de P. Laurent — Muzică de Nicuşor Kirculescu cu: ION GHEORGHIU, VICTORIA MIERLESCU de la T. Naţional, RALUCA ZAMFIRESCU, HORIA ŞERBANESCU şi NEAMŢ KOTONEL. Teatrul municipal bleton 4.60.00 in fiecare seară ora 7,30 DUMINECA matineu ora 3,30 IEPUROM Comedie de CQRHEAU AXENTE cu VALLY VOICULESCU, MIICEA AXENTE, Simion Brebu, Aurelia Rin Negrea şi DUMITRU AXENTE Preţuri populare dela 20.000 la 40.000 lei •ni .... . .. Duminică 4 Mai 1947 Un singur exemplar • Urmarea din pag. I-a 9 find ansamblul Orchestral. Inc’o orchestră medie, trebuesc extrasie aproximativ 50—60 stime. Dacă lu- * trarea reprezintă o valoare certă și este cerută și de alte orchestre din țară sau străinătate, materialul tie.. 1 bite multiplicat. O pagină de copiat costă astăzi 10.000 lei. Hârtia de asemeni cam 3000 lei pagina. Deci o garnitură de știme, dintre cari fiecare să, aibă, să zicem, 20 pagini, costa: 13.000 x 60 x 20, adică 15.600.000 lei. Asta la o lucrare simfonică medie, de o durată mijlocie. Dacă mai trebuesc scoase alte exemplare, înseamnă de atâtea ori cele 15 milioane. ** Deci numai pentru a fi prezentată În public într’o transcriere unică lucrarea muzicală pune la grea contribuţie punga autorului ei. Dacă acesta este la începutul carierei, sau? chiar la mijlocul ei, el este întâmpinat cu o firească rezervă. Saui chiar dacă i se acordă încredere, câte din instituţiile noastre îşi pot permite luxul să dea la transcris un material de o valoare incertă? Şi este lucru ştiut că o lucrare simfonică trebue să fie cântată cu totalitatea instrumentelor pentru care a fost scrisă. Reducţiunile pentru pian, char dacă oferă oarecari criterii die judecată, nu pot fi considerate drept concludente. Astfel de pildă o reducţiune de pian după o lucrare simfonică de Berlioz, este o diminuai© ridicolă şi sterpă pantru că vulva, tra ei rezidă mai ales în coloritul orchestral. Ca şi când am vrea să ne dăm seama de importanţa unui tablou de Tizian, după o reproducere în desen. Paul Hindemith a scris pe o reducţiune de pian a unui concert pentru violă şiorchestră : „Această reducţiune este destinată studiului, prezentarea în public cu reducţiunea de pian este strict intrersă”. Şi ştia foarte bine de ce a pus ajţţceastă clauză. Pentru că nici um pianist din lume nu poate reda întretăerile lineare şi complexitatea ansamblului orchestral pentru care a fost scrisă ,în original. Iată, în mod sumar, un caz din multele, care îngreunează manifestările în acest domeniu al muzicei.* Şi totuşi compozitorii noştri se luptă. Se luptă brav împotriva acuzaţiilor de indolenţă, de „criză a culturii”, de „sterpie”. Li scriu şi scriu, zile şi nopţi. Lucrările lor străbat uneori la lumină, sunt aplaudate sau criticate, ei vin cu partiturile şi ştimele subsuoară şi le încredinţează şefului de orchestră. Apoi după concert le strâng de pe pupitre, le pun intr o mapă şi le duc iar acasă. «Poate se va mai cânta odată, poate nul In sertare se adună teancuri întregi, şi totuşi se lucrează la o nouă partitură. Vă daţi seama, câtă putere, câtă abnegaţie stă în această activitate istovitoare! Deaceia să nu ne mirăm că un compozitor nu poate să dea pe mâna altuia un material unic, şi foarte puţini sunt aceia cari au dubluri. . Am arătat aci o condiţie umilă, puţin deprimantă, dar , devorati. Din acest mic „nu!” al compozitorilor, cari nu vor să se despartă de unicul exemplar, şi acesta făcut cu trudă, cu cheltuială, cu privaţiuni, rezultă o mare carenţă— am putea spune — pe plan cultural. Imaginea jocului de forţe în sânul creaţiei muzicale este redată in mod deformat, necorespunzător cu realitatea. Prolan internaţional şi chiar intern, ceva care trăieşte, există, înfloreşte, poate trece drept atrofiat, inexistent, veşted. Multe talente stau în umbra anonimatului, iar cei cari răzbesc, se pot considera „norocoşi”. Asupra „norocului” însă avem noi altă concepţie: NOROCUL TREBUE CONSTRUIT, dar asta face parte din alt Capitol. Alex. Elevii actori cer o Academie . Urmarea din pag. I-am de elevi din patru ani diferenţă, cari, pe deasupra, itt îngustimea odăii şi micimea podiumului, îşi strici vocea şi îşi rigidează mişcările. Este unu Ican motivele pentru care doi din profesorii Conservatorului au renunţat la clasa de curs, preferând să-şi predea lecţiile în foiţer ul sau pe scena unui teatru particular, la care avea personal acces. Astfel, reforma despărţirii învăţământului dramatic de muzică, a fost din punct de vedere al localului pusă dela sine in practică prin forţa împrejurărilor, într'un domeniu în care, dela înfiinţare şi până astăzi nu a intervenit nici un fel de reformă. Căci conservator, cum îl arată şi numele, studiul muzical şi dramatic a fost înfiinţat acum 75 de ani intr’o vreme când însăşi şcoala de artă era o inovaţie şi a rămas neschimbat până astăzi. Nici măcar anacronismul şi arbitrarea lipirii artei dramatice de muzică — cu care în paranteză fie spus are tot atât de puţin dea face ca Beile Artele cu Conservatorul — nu a bătut la ochi. Iar în ceea ce priveşte scaunul directorial, el a fost în acest răstimp consecvent ocupat de buni şi merituoşi muzicieni, a căror incompetenţa la domeniul teatral, era, fireşte, totală. Astfel s’a ajuns la situaţia de astăzi în care, intr-o ţară cu săli numeroase fr avidă de actori buni, avem un conservator neîncăpător unde, numeroasele secţii de muzică cer până şi acapararea umilei săli în care se jertfeşte Thaliei, cu un director, pentru care avem toată stima cu dirijor şi compozitor, dar căruia îi lipseşte priceperea teatrală şi care socoteşte actorii nişte cabotini, cu un directorat care, în chestiunea ariei dramatice se rezumă la o simplă administraţie.... lată de ce elevii actori simt atât de mult nevoia unui Conservator propriu a unei Academii în care, să-i fie dat învăţământului dramatic, posibilitatea să înflorească. Ei privesc ca lipsită de speranţă o reformă care porneşte pe altă bază. Căci lipsa de spaţiu, de timp , dai bani, lipsa de pricepere şi de organizare, o va face să eşueze. ...Şi-atunci, cu reforma învăţământului dramatic, se va întâmpla, „din două una”, vorba lui Caragiale, „ori se va revizui ceva, dar nu se va schimba nimic, ori nu se va re ■ vizui, dar se va schimba ceva, pe ici pe colo prin părţile esenţiale— Mioara Cremene A 3 a săptămână 6pp.*tttclu Mbiratii Azi şi mâine rulează de la ora 9 dimineaţa • : löáss Su A'í• >' ■■■'-1 fő