Rampa, iulie 1947 (Anul 36, nr. 87-90)
1947-07-06 / nr. 87
Odată cu aparţia Legii Teatrelor — »’a instituit la Teatrul Armatei o comisie din care face parte şi un reprezentant al Sindicatului care a început lucrările de încadrare a personalului artistic şi tehnic după normele celor de la T. Naţional şi Opera de Stat. ft ansamblul de cântece şi dansuri al Armatei care a constituit o surpriză a genului la noi în ţară —după un număr de spectacole „cu caracter de antrenament“ pe care le-a dat pe diferite scene din Capitală în casă proprie — se stabileşte pentru un turneu lung prin ţară. Turneul care va începe pe data de 17 iulie crt. va cuprinde peste 30 oraşe — cele 200 persoane urmând să călătorească in condiţii optime. Feisicire nu stam îngeri, la Teatrul Comedia Socotindu-se că piesa „Nu sunt timpuri de comedie” este prea grea pentru sezonul de vară’, compania .Marietta Sadova — Virginica Popescu — Mimi Enăceanu va prezenta la Augustio scena teatrului din pasaj, Comedia ,,Femeile nu sunt îngeri” în care în afară de cele trei asociate vor apare d-nii C. Antoniu şi Ion Manta. Direcţia de scenă: d-na Marietta Sadova. Mâine Duminică 6 Iulie 1947 începând de la orele 9.30 are loc la Teatrul din str. Uranus, producţia Conservatorului muncitoresc de Vor apare în public: clasa de ansamblu coral şi dirijare a d-lui prof. Gh. Budală, clasa de pian a d-nei Nadia Ghebap, clasa de canto a d-lui prof. Leo Calmuschi, clasa de vioară a d-lui Jean Neagu, clasa de violoncel a d-lui prof. Th.A lupu, clasa de canto a d-lui prof. I. Popescu-Buftea şi clasa de dans a d-lui,prof. Al. Dobrescu. Producţii individuale, coruri, ansamblu experimental al orchestrei de coarde şi dansuri naţionale, vor forma programul. Premiile conservatorului Regal de muzică şi artă dramatică «din Bucureşti Direcţiunea Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, a premiat următorii absolvenţi pe anul şcolar 1946/47 cari s’au distins în producţiile de sfârşit de an sau în concursurile special instituite în aces ECOp. UIţJ. . 0 ARTA DRAMATICA. — Premiul „V. POPA“ lei 1.000.060. d-rei Lucreţia Racoviţă clasa prof A. Ghiţescu ; premiile „ECATERINA POPESCU“ a 500.000 lei fiecare d-rei Sereda Elena şi d-lui lanculescu Dinu, dela clasa prof. Ion Manolescu Şi d-lui Silviu Lambrino dela clasa prof. A. Ghiţescu. CANTO. — Premiul I „Asociaţia muzicală“, lei 1.OOO.ftflO, d-rei Petrescu Emilia, clasa prof. R. Vrăbiescu ; Premiul I „Asociaţia muzicală“, lei 1.000.000 a-lei Florescu Atena, clasa prof. Livia Vrăbiescu Vaţianu ; Premiul II „Asociaţia muzicală“ a lei 500.000 fiecare, d-rei Mărgăritescu Ioana şi Stamatopol Lucia de la clasa prof. C. Stroescu şi Molotoveanu Elisabeta clasa prof. K. Vrăbiescu O. Tudor ŞadinaPe cunoscutul critic dramatic şi aurul piesei „Furtună în Olimp“ a fost încununat de comitetul „Asociaţiei Autorilor Dramatici“ cu premiul Caton Teodorian în valoare de 5 milioane lei. I. Satto „CELE DOUĂ ORFELINE Urmare din pag. l-aş duce probleme comerciale, aleşii colegiilor aveau ezitări şi implicit eforturile diriguitorilor din aceavreme nu puteau da rezultatele aşteptate. Nu se putea face teatru românesc fără o conducere proprie, ‘parlamentul, într’o zi de Vineri a lunei Iunie de acum şaptezeci de ani, având să se pronunţe asupra rezilierii contractului anterior, a votat de 32 ori pentru, de 26 ori contra, plus două abţineri, ceea ce a determinat anularea votului. Teatrul războiului dădea dreptate eroismului şi afirmării poporului român, dar la Bucureşti, teatrul românesc nu exista. Ziarele publicau ştirea după care Căpitanul garibaldian Consalini socrise la Bucureşti, nu ca redactor al organului democratic „La Ragione“ (Adevărul) unde combătea cu condeiul său, ci ca militar cu spadă, pentru a propune formarea unei legiuni italiene care să lupte alături de trupele românești. Războiul cuprindea aproape toate preocupările, pentru că „sărmanele prize zadarnic ar cânta când în ajfcrripiere bubue tunul și când gro- Vava tragedie a r&*boiului facesă pară Incoloră cea mai sguduitoare tragedie de pe scenă“. Totuşi muzele refuza sfiacă. In definitiv decent să recurgă la mutism când cu procesional calm, doctorul stomatolog I. G. Popp îşi anunţa pe afişe „specialitatea dentistică celebră în împlerea dinţilor găunoşi“ iar JeanVermeulin, grădinarul d-lui George C. Filipescu din str. Dionisie 42, vindea „cea mai bună sămânţă de «antalupi“! ! Teatrul e mai puţin util decât o plombă sau un pepene la ghiaţă? Repr*©z©r»4aţiîle teatrului de năsboîu Pe vremea aceea secretul operaţiunilor militare nu se inventase, starele lui Grigore Ventura şi Laurian aveau corespondenţi de război şi bucureştenii aflau evenimentele militare tot astfel cum ar fi urmări un câmp de şah la masa de cafenea. După o veste bună şi limpede îşi putea permite să asiste la un spectacol cu sufletul înseninat. Neue Wiener Tageblatt anunţă că Scupcine a redus salariile funcţionarilor cu 30 la sută astfel că participarea Serbiei la războiu este iminentă. Intr’o Miercuri s’a aflat , cei Turcii au tras patru tunuri asupra Olteniţei. Una din bombe a trecut prin învelitoarea localului telegraficii ajungând în podul unei case vecine „a expresionat fără a cauza ucidere“. Dar Bucureştii socoteau că arta poate fi în ajutorul luptei războinice. Un vodevil în două acte — „Limba portarului“ de I. Malle — şi o piesă într’un act „Plouă“, dădeau prilej criticei să evidenţieze mentele actorului Grigore Manolescu ? ale actriţei Florica Popescu. Bubuiturile tunului aveau ascuţlători şi paznici la ţărmurile Danubiului dar tiparniţile româneşti anunţau apariţia de sub teasca Colecte publice strângeaţ bani pentru arme, femeile adunau „scame“ şi ajutoare pentru răniţi, profesorul D. Iarca publica în România Liberă“ marşul, până atunci necunoscutul lui Vasic Cârlova !“r Garibaldi adresa o scrisoare căpitanului Titu Dunca, pentru a transmite salutul său întregii oştiri române. La Bucureşti se cântau şansonete la „Union Suisse“ Şi se susţineau polemici în legătură cu examenele de conservator ... Nu era o greşeală şi nici o rtc-cuviinţă, era pur şi simplu certitudinea în biruinţa dreptăţii slujită de armatele ruso-române... Există o proză care conîstipă cademicianu! G. Sion s‘adus Intr‘0 zi de Iulie, acum şap- tezeci de ani, să urmărească examenele de la Conservator, ■ aşa cum au făcut şi pasionaţii de teatru din Bucureşti acum câteva zile. A asistat cu mult calm şi a risipit cuvinte de haz printre ceilalţi spectatori. Făcând însă şi o cronică a spectacolului, a cerut— pe bună dreptate — să se înfiinţeze o catedră de dicţiune la Conservător, dar analizând programul s‘a arătat subiectiv. A criticat producţia fiindcă nu cuprindea nici o fabulă de a sa, ci numai din Lamartine, Bolîntineanu, Donici, Anton Pan şi Paris Mumuleanu. Nu s‘a putut reţine însă de a sublinia meritele elevilor promovaţi: Zamfirescu, Sfetescu, Costescu, Gărdescu şi Dimitriade. Şi atunci Ştefan Velescu, om de spirit şi de teatru deopotrivă, i-a răspuns crud, pornind de la principiul lui Boileau: „Qui ne sait se bonnei, ne sait jamais cerire“. Velescu a făcut prima teorie în publicistica teatrală românească asupra criticii negative, condamnând metoda de descurajare care se alătură neînţelegerii oficiale pentru promovarea artei dramatice. Regretând dispariţia penei de gâscă din mecanismul scrierii autorul rosteşte o formulă ce-şi are şi azi valabilitate: „Timpul ce-ţi izbuie ca sa potriveşti creionul cu briceagul, ar fi lasat naturalmente un repaos obositei d-tale inteligenţe, ca să mai cugete“. Dar, pornit pe exagerări, el mai descoperă şi o nouă maladie: indigestiunea prozei sub formă de critică... Oare s'au schimbat mult din moravurile discuţiei în artă dealungul ultimelor şapte decenii?. Un fost «belfi» de Samos priceput inir’al« Thaliei Când vitejia românească se încununa cu lauri nemuritori dincolo de Dunăre, paşnicii bucureşteni se puteau deda la războinice manifestaţii, ascultând la ■ Teatrul cel Mare, „Curcanii“ lui Dr. Ventura sau „Oştenii Români“. Principele Ioan Ghica, director al Teatrului fost bey de Samos, dăduse ca model organizaţia Comediei Franceze din pansă reuşise să alcătuiască o societate animatică ce utiliza actori români cu toată firma italiană care rămăsese numai cu numele. In stagiunea 1877 se inaugurează reprezentaţiile cu „Visul Pochiei“ că apoi să se ruta după zece ani, „Răzvan şi Vidra“ a lui Haşdeu. Primul mare succes, afară de defilările patriotice de dorobanţi ce obţineau entuziaste aplauze, a fost ocazionat de melodrama „Cele două orfeline“. Cu numai trei ani înainte, piesa scrisă de d'Envery şi Cormoh realizase la Paris un succes răsunător. Teatrul cel Mare pierduse 11 zile de relache că să pregătească această premieră reluată Şi in ultmul ani pe scenele bucureştene, dar şi-a văzut sacrificiile răsplătite: reţeta a atins maximumul: 2131 lei. Intre timp Vasile Alecsandri realizase o reţetă de 400 franci, recitând „Sultanul isdurat Ghazi"ri „Carpatul şi Balcainul“ în folosul răniţilor români Har Hasan-Paşa,comandantul trupelor turceşti, luat prizonier la Nicopoli, avea dece să se mire asupra ospitalităţii româneşti, văzându-se — găzduit bineînţeles sub pază — la Grand Hotel din Itale- i vară... Buna dispoziţie a bucureştenilor era însă augumentată de căderea Plevnei. Aşa că nimeni nu s’a mirat aflând că un cancelar de imperiu a pierdut o seară la caffe chantant „Union Suisse“ — „loc de delectare a ficatului, căci de suflet sau inimă nu poate fi vorba“ — ascectănd ariile M-llel Fanelli. Un gazetar ’care fusese de faţă la program şi aplaudase cupletele deochiate „Laissez-moi faire" şi „Le Cresson" căuta să afle ce-a spus cancelarul de imperiu despre un popor aşa de voios. Şi tot el îşi dădea răspunsul ca şi cum ar fi vorbit diplomatului: — Suntem de rasă latină alteţă! Râdem şi când nu trebue, dar avem ■ suflet şimerităm să trăim!“. Alexandru Pană ti • TEATRUL COM ED IA- PLAFONUL DESCOPERIT Sică Aexandrescu prezintă cel mai mare succes mondial Arsenic şi Dantela veche cu Lucia Sturdza-Bulandra, Marietta Rareş, Fory Etterle, Vasile Lăzărescu, Mircea Constantinescu, împreună cuI Costache Antoniu şi Al. Ghiberlion de la Teatrul Naţional E. J. Sirota BiJUTIER Strada Sf. Ionică 4 Cumpără cu preţurile cele mari, bijuterii, obiecte de aur, argintării, stagiunea* de viora-*■ $1 GREERELE... (ANTA PE BANI! Qomedie In 3 act« — Localiza« tfc Mircea Ștefănescu după Roger ferdinand Al. Giugariu, Rennée Annie, Petru Assan, Tantzi Sarvini, Dumitru Aureliu, Nutzi Dumitrescu G. Conabie şi Costache Antoniu, Direcţia de scenă 1 N, MASSIM Cea nu! răcoroasă sală a Capitalei In fiecare searâ ora 8oger Ferdinand “SET BIBI SPITZER cânta si danseaza în opereta revuistica Allo, Baby, Mademoiselle! de Tudor Musatosiu. N, Kannerl Sonora si Aurel Felea. — Muxica George Li ___ IjfCRAPjNA I % b Ă DA.. Teleled ^.93.058 96.97 Lietit. SONIA GLIPOBRU - ION FINTEfTE^NU FLQR«?ADE51I0ti-MlGRy Ay Gradina VOLTA BUZESTI Duminică 6 Iulie ora 8 seara — PREMIERA ÎASA,ABAN KIKI BREZI3A KODARIU si AUREI. MUNTEANU V. Vasiache, H. Mălineanu Tegen Teger Comedie muzicală in 2 acte (4 tablouri) de N. Stroe, V. Vasilache si St. Cristodule. LACIPATEFOANE CUMPĂRĂ „ARMONIA“ 20 B-dul Brâncoveanu 20 (Piaţa Sft. Gheorghe) RAMPA Alhambr. (tel. 5.95.45) ora 8: Nana. Boema (grădină, fost Forum): Sunt o cârpă în amor. Comedia (tel.. 4.71.71): Arsenic şi dantelă veche. Izbânda: Allo, Baby Madmoiselle. Nostru (tel. 4.11.58): Şi greerele cântă pe... bani. n , Grădina Savoy: Am un miliard şi vreau sări beau. , Grădina Astoria:, Ultimul dans. lema Aro: Goana vieţii; Arta: Bandiţii din California; Excelsior: „Săptămâna,una distractivă“; Eforia: Inimi întunecate; Scala ; Pierre et Jean; Grădina Mignon; Săptămâna distractivă; Luxor (sală şi grădină): Nu te pot uita; Orfeu: Aventurierul; Gioconda: „Tu eşti deapururi în inima mea; Trianon şi grădina Vox: Tragedia unei iubiri; Eckah Goana vieţii; Ed. Palas: Durisatoarea din Singapore; Grădina Progres: Goana vieţii; Select; Un mosafir de pomină; Casandra: Suspiciune; Tivoli; O fată cu noroc; Victoria: Variete; Femina: Sirena junglei; Corso: Blestemul dragostei; Omnia: Totul pentru o carte; Dalles: Alona; Franklin: Noaptea amintirilor; Nissa: in ghiarele indienilor. ■a • Sâmbătă 5 îulie —‘Sala Savoy „Patipa“ farsă muzicală. 9 Sâmbătă 5 Iulie — grădina Volta Buzeşti. „Contele Cişmigiu“ — farsă muzicală. • Muzeul H. K. Zambaccian, pictură şi sculptură (str. H. K. Zamba■ roian, fost ing. Ar. Davidescu, prin şoseaua Jianu). • Muzeul de arheologie şi artă naţională „Carol I^ isos. Kiselef 3). • Căminul Artei: Expoziţia celor şapte pictori ce candidează la bursa institutului francez. • Roygl: Expoziţia.'de lucrări plastice a Şcolii Muncitoreşti de Arte frumoase. CeissiluXafK^: MOCA 1947 U LONDRĂ ^ ■Í-V- REFORME (Urmare din pag. l-a veaza in piuiul rând a cunoaşte amănunţit o serie întreagă de discipline, a studia şi a te perfecţiona într’o serie întreagă de cunoştiinţe. Istoria teatrului, adansului şi a muzicii, evoluţia costumului dealungul veacurilor, technica gestului şi a atitudinii, mecanica şi darul vorbirii, — iată capitole asupra cărora foarte mulţi de actorii noştri au cunoştinţe foarte reduse, vizibile dealtfel în toate rolurile pe care le interpretează. De vreme ce Statul Şi-a luat sarcina să îndrume viaţa artistică românească, să o sprijine şi să o ocrotească, tot Statului cred că-i incumbă şi, datoria de a creia condiţii optime pentru realizarea „actorului complet",, a acelui actor care să joace nu numai din instinct ci ci dintr o perfectă şi ştiinţifică cunoaştere a meşteşugului. Fireşte este greu să poţi transforma dintr’o dată actualele cadre tinere şi încă mai greu să te poţi obliga să treacă din nou prin filiera unui învăţământ actoricesc radical reformat. S’ar putea totuşi cu puţine, cu foarte puţine eforturi, ajunge la unele rezultate practice de natură să ridice nivelul teatrului românesc spre culmile artei complete. Mă gândesc de pildă, că Teatrul Naţional ar putea organiza în stagiunea viitoare un fel de repetiţii experimentale, de natură să scoată în relief nu numai personalitatea şi însuşirile fiecărui actor, cât şi mai ales adevărata valoare a textului. . . Precizez: Să, se facă lectura fiecărei piese — la masă Şi fără punere în scenă , timp de o săptămână, adică în 14 şedinţe. In acest timp să se comenteze de către regizor, actor, pictor, costumieri şi electricieni, subiectul, caracterele personagiilor, timpul, atmosfera piesei şi punctul de vedere al tratării spectacolului ca stil. După aceasta, să se suspende repetiţiile, lăsând actorilor un răgaz de 20 zile în care timp să fie obligaţi să-şi înveţe perfect rolurile, fiindcă în teatru, compoziţia începe numai de acolo de unde rolul sa ştie perfect. După aceea să se reia repetiţiile pentru punerea în scenă şi realizarea spectacolului. Acest sistem ar ajuta la realizarea spectacolelor perfecte. In aceiaşi ordine de idei şi pentru a stimula ridicarea nivelului de mâine al teatrului românesc — aglomerat de trupe şi de actori — Ministerului Artelor cred că îi revine datoria de a creea o garderobă care să cuprindă costumele mai multor epoci şi pe care să o ţină la dispoziţia teatrelor particulare. — Aparent, creearea acestei garderobe ar fi dificilă. In fond, cu foarte, puţină bunăvoinţă, s’ar putea face apel la marile industrii textile şi de pielărie, care ar putea uşor pune la dispoziţia Ministerului Artelor, toate materialele necesare. Odată cn posesia lor, Ministerul ar urma să facă apel la cunoştinţele celor mai pricepuţi regizori şi pictori români, încredinţând fiecăruia realizarea unei epoci. In acest fel, garderoba ar fi repede realizată şi ar cuprinde Şapte —* opt rânduri de costume a diferite straturi sociale din fiecare epoci, cu care s’ar putea realiza — de către teatrele particulare — mult aşteptatele spectacole cu preocupări de artă ale repertoriului clasic şi universal. Cu aceste sugestii pe marginea întâi legi a teatrelor, alcătuită după certe criterii sociale, mult aşteptatul teatru pentru cultura poporului ar intra pe făgaşul unor realizări de natură să consfiinţească năzuinţele către frumos ale unor legiuitori care pentru prima oară au fost preocupaţi de adevăratele rosturi ale teatrului, ca factor de ridicare şi culturalizare a maselor populare. Interview-Sxjpr©* -Cu d. Liviu Bratoloveanu DESPRE ROMANUL SAU «OAMENI LA PANDA», DESPRE CITITORI... SUPRAPRODUCTIE SI ADEVAR 1Q Liviu Bratoloveanu este în cursul fiecărei dimineţe subdirectorul serviciului de presă al Căilor Ferate. Slujba d-sale nu-i îngădue să se consacre literaturii decât în timpul liber şi cum acest timp liber şi-l închină total scrisului, am folosit câteva minute dintr-o recreaţie a funcţionarului ca să ne vorbească despre autor şi romanele sale: — Ce intenţii te-au ghidat în realizarea romanului „Oameni la pândă“? ambiţia mea f«Şi să dau un roman realist, fără însă să prezint clişee dar nici să nu denaturez viața. Dacă voci ale criticei au declarat că romanul meu este valabil pe plan de universalitate, aceasta nu s’ar datora în niciun caz talentului autorului ci sincerităţii cu care a încercat să scrie cartea. —„ Dar despre oamenii romani, lui ce-mi poţi spune ?“ _ Cred, şi am mândria să afirm, că sunt primul care în literatura noastră am pus problema chiaburismului. Am căutat să constutesc personagii în intrigă pentru a surprinde spiritul rapace, sodomie, al celor ce nu au altă ţintă în viaţă decât acumularea cu orice preţ, cu orice eforturi, fără scrupule, a bunurilor. Forma aceasta de egoism clinic m‘a obsedat şi am dorit-o transpusa în carte. — „Cum ai primit comunicările de... desfacere ale editorului ? “ Mi s‘a comunicat că primele 3000 de exemplare s‘au epuizat în patru zile iar întreaga ediţie de 7000 de exemplare in două luni. Cred că n are un interesdeosebit editorul să anunţe astfel de succese autorului, când este ştiut că-l costă. Dar, de la început, mărturisesc, mi-a fost teamă să nu mă depăşească acest succes de librărie, să nu-mi pierd capul. Am aflat că și Radio-Londra a comentat volumul meu, dar n‘am ascultat cum anume. Mi s‘a spus totuşi că a avut cuvinte de apreciere. Editorul m‘a informat, pe de altă parte, că a primit propuneri dela cinci case de editură din străinătate. Eu intre timp, m am mulţumit să fac corecturile la ediţia 2-a. . .. l«-* — Ce ecouri ţi-au parvenit dela cititor ?“ — N’am aşteptat să sosească la întâmplare. Am vrut să văd dacă romanul interesează toate vârstele şi toate clasele sociale şi mi-am ales de aceea cititori pentru experienţă. Muncitori, technicieni, ţărani şi chiar băiatul meu de 11 ani mi-au fost lectori gratuiţi. De la tipograful Emil Rotaru şi de la ţăranul Ştefan Neagu din judeţul Buzău am primit scrisorile cele mai frumoase". — „Ce te-a făcut să înţelegi din acest contact cu publicul?“ — Că toţi scriitorii ar trebui să scrie simplu şi să caute rezolvarea unor probleme sociale. Că viaţa este un vast câmp de observaţie şi dacă respecţi adevărul, adevărul te slujeşte...“. — „Te-am reţinut poate prea mult Totuşi o ultimă întrebare: cum îţi vei petrece vara? — Scriind şi citind. Am în sertar aproape gata volumul doi "Pelagra". Nu-l predau tipografiei până când nu am perspectiva lucrului. Am scris zece capitole din „Reptila“ și continui cu râvnă. Odihna mi-o petrec citind. Cum însă, mi-am stricat dragostea de frumos citind până acum câtva timp tot ce apărea, acum nu mai frecventez decât pe titanii literaturii mondiale. Vara 1947 01 consacru recitirii integrale a’ lui Tolstoi“. M’am despărţit de Liviu Brailoveanu, amintindu-mide ceea ce îmi spusese cândva într’un târg provincial, unde o întâmplare ne reunise la un schimb de impresii: — „Puteam să scriu până acum :■ zece romane şi să trăesc din ediţii. Dar dacă n‘am ceva nou de spus, de ce să cer cuvântul ?“ al. p. LIVIU BRATOLOVEANU Dumín cn 6 f . ii© i îf 5. / ! :-C . «if < ■»,: - ;• '»••••: if î I <J T, i Ses nu credeţi in poeţi ! Prietena mea făcea întotdeauna aceiaşi greşală şi-i lined de cuvânt pe poeţi. Nu chiar în linii mari, adică pretinzându-le să moară când vorbeau de atracţiosul miracol cl morţii, nici să sboare când susţineau că fac acest lucru, dar in micile lor mărturisiri. Aşa de pildăi admiratoare a lui Baudelaire,a încercat să mă■ facă să cerd că pisica e un artifical extre de decorativ, nobil, cumişcări lenevoase şi hieratice. Aseară, fiindcă dormeam eu , fereastra deschisa două animale, din această nobilă şi descendenta din faraoni spiţă, au executat pe un acoperiş din apropiere un spectacol vorbit de dragoste sau de ură. (n’am reuşit să disting), dar care m’a ţinut treaz până la ora 3 noaptea. . Am visat urât toată noaptea. De vină erau poelîi, care se complac in ficţiuni, de vini era amica mea care-i credea pe cuvânt. . Se făcea că până la sfârşit oamenii de bun simţ au întemeiat o societate cu scopul de a corecta inaavertenţele de la realitate ale domnilor poeţi. S-a ales un comitet de acţiune şi au început să apară ediţiile remaniate sau puse în concordanţă cu faptele. îmi amintesc că „Cydalisele“ lui Nerval sunau cam așa: „Ou sont nos amour.eusez ■ Elles sont a Combé \.... . ... La elles sont plus heureuses - . Epouses de prefers . ,. .... ... iar celebrul vers al lui Mallarmé a fost corectat după cercetări biografice făcute de experți. „La chair est triste hélas, et j‘ai tu 30.000 livrea. .. Mai greu a fost cu poeţii fantezişti Şi cu cei călători, care s’au dovedit năpraznici mincinoşi. ■ Să nu vă închipuiţi că salutara comisiune impieta asupra conţinutului poetic al operelor. Marile elanuri lirice erau bineînţeles cruţate. Oamenii mei urmăreau pe prezumţioşi şi micile poltronerii ale literaturii. ... Care, să fiu sincer ■ erau cam multe. A fost cruţat• Jean Pellerin, al carul vers plin de modestie a şi fost dat de exemplu. ... Helas! on dit qUe le papier - Ou ma strophe se grise Sert au coiffeur pour essay er cet engin qui te frise,.,. o. s. c. Artiştii în vacanţă (Urmare din pag. l~a) Cum decurg operaţiile de... încartiruîre Doamna Maria Voluntara se află în această clipă pe teren. Adică, la Mangalia. Domnia sa, este în posesia unei liste cuprinzând un număr de 45 de actori vilegiaturişti, cariurmează să fie încartiruiţi în cele 27 camere pe care teatrul „Naţional“ le-a obţinut în staţiune, Direcţia primei noastre scene, a afectat şi în acest an, un fond special, din care, un număr de muncitori lipsiţi complect de posibilităţi vor putea să-şi aibă asigurată întreţinerea, pe tot timpul vilegiaturii. Plecarea va avea loc în jurul datei de 15 Iulie, dat fiind faptul că vilegiatura actorilor teatrului „National“ la Mangalia se desfăşoară între 15 Iulie—15 August. Iar plecarea se va face, bineînţeles, cu un vagon special... Asigurarea... regulitei alimentare Dar problema cea mai dificilă, a constituit-o asigurarea... reghnzitei alimentare. In acest scop, d-na Maria Voluntara, înarmată cu toate adresele de rigoare, a bătut zile dearândul, pragul diverselor instituţii şi autorităţi de resort... Alergătura nu a fost însă zadarnică, fiindcă, cererile actorilor au găsit pretutindeni ecou. Ba, unele instituţii, au făcut şi însemnate donaţiuni. Astfel că,, actorii scenii noastre,.oficiale...au toată, credinţa că pot conta pe o vilegiatură agreabilă şi lipsită de... surprize... Un ultim amănunt pentru un cât mai desăvârşit confort: toţi actorii sunt obligaţi să-şi aducă în afară de schimburi şi toată anexa de bucătărie necesară. Asta, pentru a se preîntâmpina, darea unei soluţii echitabile la grava problemă: o lingură la trei oameni... A cânta, cântare! (Urmare din pag. l-a)fectă ştiinţă a cântatului: 1 Cine nu cunoaşte povestea lui Caragiale cu: am un leu şi vreau să-l beu! Se povesteşte că, marele Caragiale a auzit odată pe un tânăr oarecare cântând la un chef, cântecul: „Am un ieu şi vreau să-l beu Şi nici ăla nu-i al meu! Lui Caragiale i-a plăcut într’atâta glasul tânărului şi felul lui, de a-l zice , de a-l cânta, încât l’a ajutat să-şi poată desăvârşi studiile muzicale. După câţiva ani, tânărul perfecţionându-şi vocea şi ştiinţa cântului, a fost rugat într’o seară de Caragiale să cânte ceva : „Ia să auzim băiatule ce-ai învăţat“ pe unde ai umblat ? S’a opintit flăcăul nostru cât a putut mai bine şi i-a zis câteva arii de operă, crezând că cu astea l’a dat gata pe marele scriitor. Caragiale l’a ascultat cu oarecare atenţie şi bună voinţă, dar nu s’a lăsat convins de loc, astfel că, l-a rugat să-i cânt vechiul cântec, au un leu şi vreau să-l bea“! acela care-i plăcuse atât şi care-l făcuse, să, cheltuiască bani grei pentru studiile băiatu lui. . . . Cum ve mai fi cântat tânărul nostru după atâta învăţătură, nu se ştie. Fapt e, că lui Caragiale nu i-a mai plăcut. Probabil că, la şcoală învăţase el multe, dar, pierduse farmecul natural şi sentimentul ce-l punea atuncişi care-i plăcuse atât de mult lui Caragiale. Se non éverel... Dar revenind la ce spuneam mai sus, — se mai cântă şi din interes. Sau mai bine zis, din nevoia ce o are un cântăreţ de a stârni interesul celor ce-l ascultă, făcându-și din aceasta o meserie remuneratorie. Dar despre aceasta, într-un număr viitor. Scenă turnantă la teatrul C. «a. i*. La Teatrul Confederaţiei Generale a Muncii (fost Roxy- Gioconda, din str. Lipscani) lucrările de amenajare ale sălii continuă cu febrilitate. Zilele trecute a fost instalată turnanta pe scenă, care va îngădui schimbări de decor în minimum de timp posibil. Dintre toate teatrele bucureştene, numai „Alhambra” mai are turnantă în scenă, însă este de proporţii reduse şi nu permite decât mişcări înlăuntru decorurilor. Teatrul C. G. M. prin această instalaţie cât şi prin dimensiunile scenei se sircuiazâ în fruntea teatrelor bucureştene în ceea ce priveşte posibilităţile tehnice de montare.