Rampa, iulie 1947 (Anul 36, nr. 87-90)

1947-07-06 / nr. 87

Odată cu apar­ţia Legii Teatrelor — »’a instituit la Teatrul Armatei o comisie din care face parte şi un reprezentant al Sindicatului care a început lucrările d­e încadrare a personalului artistic şi tehnic după normele celor de la T. Naţional şi Opera de Stat. ft ansam­blul de cântece şi dansuri al Armatei care a constituit o surpriză a genului la noi în ţară —după un număr de spectacole „cu caracter de antrena­ment“ pe care le-a dat pe diferite scene din Capitală în casă proprie — se stabileşte pentru un turneu lung prin ţară. Turneul care va începe pe data de 17 iulie crt. va cuprinde peste 30 o­­raşe — cele 200 persoane urmând să călătorească in condiţii optime. Feisicire nu stam­ în­geri, la Teatrul Co­media Socotindu-se că piesa „Nu sunt timpuri de­ comedie” este prea grea pentru sezonul de vară’, compania .Marietta Sadova — Vir­­g­inica Popescu — Mimi Enăcea­­nu va prezenta la­­ August­io scena teatrului din pasaj, Come­dia ,,Femeile nu sunt îngeri” în care în afară de cele trei aso­ciate vor apare d-nii C. Antoniu şi Ion Manta. Direcţia de scenă: d-na Ma­rietta Sadova. Mâine Duminică 6 Iulie 1947 înce­pând de la­ orele 9.30 are loc la Teatrul din str. Uranus, produc­ţia Conservatorului muncitoresc de Vor apare în public: clasa de ansamblu coral şi dirijare a d-lui prof. Gh. Budală,­­ clasa de pian a d-nei Nadia Ghebap, clasa de canto a d-lui prof. Leo Calmus­­chi, clasa de vioară a d-lui Jean Neagu, clasa de violoncel a d-lui prof. Th.A l­upu, clasa de canto a d-lui prof. I. Popescu-Buftea şi clasa de dans a d-lui,­­prof. Al. Dobrescu. Producţii individuale, coruri, an­samblu experimental al orche­strei de coarde şi dansuri naţio­nale, vor forma programul. Premiile conservato­rului Regal de muzică şi artă dramatică «din Bucureşti Direcţiunea Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bu­cureşti, a premiat următorii absolvenţi pe anul şcolar 1946/47 cari s’au distins în producţiile de sfârşit de an sau în concursurile special instituite în aces ECOp. UIţJ. . 0­ ARTA DRAMATICA. — Premiul „V. POPA“ lei 1.000.060. d-rei Lucreţia Racoviţă clasa prof A. Ghiţescu ; pre­miile „ECATERINA POPESCU“ a 500.000 lei fiecare d-rei Sereda Elena şi d-lui lanculescu­ Dinu, dela clasa prof. Ion Manolescu Şi d-lui Silviu Lambrino dela clasa prof. A. Ghiţescu. CANTO. — Premiul I „Asociaţia mu­zicală“, lei 1.OOO.ftflO, d-rei Petrescu E­­milia, clasa prof. R. Vrăbiescu ; Pre­miul I „Asociaţia muzicală“, lei 1.000.000 a-lei Florescu Atena, clasa prof. Livia Vrăbiescu Vaţianu ; Premiul II „Aso­ciaţia muzicală“ a lei 500.000 fiecare, d-rei Mărgărit­escu Ioana şi Stamatopol Lucia de la clasa prof. C. Stroescu şi Molotoveanu Elisabeta clasa prof. K. Vrăbiescu O. Tudor ŞadinaPe cunoscutul critic dramatic şi au­rul piesei „Furtună în Olimp“ a fost încununat de comitetul „Asociaţiei Autorilor Dramatici“ cu premiul Caton Teodorian în valoare de 5 mi­lioane lei. I. Satto „CELE DOUĂ ORFELINE­ ­Urmare din pag. l-aş duce probleme comerciale, aleşii colegiilor aveau ezitări şi implicit eforturile diriguitorilor din acea­­vreme nu puteau da rezultatele aş­teptate. Nu se putea face teatru ro­mânesc fără o conducere proprie, ‘parlamentul, într’o zi de Vineri a lunei Iunie de acum şaptezeci de ani, având să se pronunţe asupra rezilierii contractului anterior, a vo­­­tat de 32 ori pentru, de 26 ori contra, plus două abţineri, ceea ce a determinat anularea votului. Teatrul războiului dădea drep­tate eroismului şi afirmării poporu­lui român, dar la Bucureşti, teatrul românesc nu exista. Ziarele publicau ştirea după care Căpitanul garibaldian Consalini soc­rise la Bucureşti, nu ca redactor al organului democratic „La Ragio­ne“ (Adevărul) unde combătea cu condeiul său, ci ca militar cu spadă, pentru a propune formarea unei legiuni italiene care să lupte alături de trupele românești. Războiul cuprindea aproape toate preocupările, pentru că „sărmanele prize zadarnic ar cânta când în a­­jfcrripiere bubue tunul și când gro- Vava tragedie a r&*boiului face­­să pară Incoloră cea mai sguduitoare tragedie de pe scenă“. Totuşi muzele refuza sfi­­acă. In definitiv­ dece­nt să recurgă la mutism când cu pro­cesional calm, doctorul stomatolog I. G. Popp îşi anunţa pe afişe „spe­cialitatea dentistică celebră în îm­­plerea dinţilor găunoşi“ iar Jean­­Vermeulin, grădinarul d-lui Geor­ge C. Filipescu din str. Dionisie 42, vindea „cea mai bună sămânţă de «antalupi“! ! Teatrul e mai puţin util decât o plombă sau un pepene la ghiaţă? Repr*©z©r»4aţiîle tea­trului de năsboîu Pe vremea aceea secretul operaţi­unilor militare nu se inventase, sta­rele lui Grigore Ventura şi Laur­ian aveau corespondenţi de război şi bu­­cureştenii aflau evenimentele mili­tare tot astfel cum ar fi urmări un câmp de şah la masa de cafenea. Du­pă o veste bună şi limpede îşi pu­tea permite să asiste la un spectacol cu sufletul înseninat. Neue Wiener Tageblatt anunţă că Scupcine a redus salariile funcţio­narilor cu 30 la sută astfel că parti­ciparea Serbiei la războiu este imi­nentă. Intr’o Miercuri s’a aflat , cei Turcii au tras­ patru tunuri asupra Olteniţei. Una din bombe a trecut prin învelitoarea localului telegrafic­ii ajungând în podul unei case ve­cine „a expresionat fără a cauza u­­cidere“. Dar Bucureştii socoteau că arta poate fi în ajutorul luptei războini­ce. Un vodevil în două acte — „Limba portarului“ de I. Malle — şi o piesă într’un act „Plouă“, dădeau prilej criticei să evidenţieze men­tele actorului Grigore Manolescu ?­ ale actriţei Florica Popescu. Bubuiturile tunului aveau ascuţl­­ători şi paznici la ţărmurile Danu­­biului dar tiparniţile româneşti a­­nunţau apariţia de sub teasc­a Colecte publice strângeaţ­ bani pentru arme, femeile adunau „sca­me“ şi ajutoare pentru răniţi, pro­fesorul D. Iarca publica în Româ­nia Liberă“ marşul, până atunci ne­cunoscut­ul lui Vasic Cârlova !“r Garibaldi adresa o scrisoare căpita­nului Titu Dunca, pentru a transmi­te salutul său întregii oştiri române. La Bucureşti se cântau şansonete la „Union Suisse“ Şi­ se susţineau polemici în legătură cu examenele de conservator ... Nu era o greşeală şi nici o rtc-cu­­viinţă, era pur şi simplu certitudi­nea în biruinţa dreptăţii slujită de armatele ruso-române... Există o proză care conîstipă cademicianu! G. Sion s‘adus Intr‘0 zi de Iulie, acum şap-­ tezeci de ani,­­ să urmărească examenele de la Conservator, ■ aşa cum au făcut şi pasionaţii de teatru din Bucureşti acum câteva zile. A asistat cu mult­ calm şi a risipit cu­vinte de haz printre ceilalţi spec­tatori. Făcând însă şi o cronică a spectacolului, a cerut­­— pe bună dreptate — să se înfiinţeze o ca­tedră de dicţiune la Conservător, dar analizând programul s‘a arătat subiectiv. A criticat producţia fiind­că nu cuprindea nici o fabulă de a sa, ci numai din Lamartine, Bolînti­­neanu, Donici, Anton Pan şi Paris Mumuleanu. Nu s‘a putut reţine însă de a sublinia meritele elevilor promovaţi: Zamfirescu, Sfetescu, Costescu, Gărdescu şi Dimitriade. Şi atunci Ştefan Velescu, om de spirit şi de teatru deopotrivă, i-a răspuns crud, pornind de la princi­piul lui Boileau: „Qui ne sait se bon­nei­, ne sait jamais cerire“. Velescu a făcut prima teorie în publicistica teatrală românească asupra criticii negative, condamnând metoda de descurajare care se alătură neînţe­legerii oficiale pentru promovarea artei dramatice. Regretând dispari­ţia penei de gâscă din mecanismul scrierii autorul rosteşte o formulă ce-şi are şi azi valabilitate: „Timpul ce-ţi izbuie ca sa potri­veşti creionul cu briceagul, ar fi la­sat naturalmente un repaos obositei d-tale inteligenţe, ca să mai cugete“. Dar, pornit pe exagerări, el mai descoperă şi o nouă maladie: indi­­gestiunea prozei sub formă de cri­tică... Oare s'au schimbat mult din mo­ravurile discuţiei în artă dealungul ultimelor şapte decenii?. Un fost «belfi» de Sa­mos priceput inir’al« T­haliei Când vitejia românească se încu­nuna cu lauri nemuritori dincolo de Dunăre, paşnicii bucureşteni se pu­teau deda la războinice manifestaţii, ascultând la ■ Teatrul cel Mare,­ „Curcanii“ lui Dr. Ventura sau „O­­ştenii Români“. Principele Ioan Ghi­­ca, director al Teatrului fost bey de Samos, dăduse ca model organiza­ţia Comediei Franceze din pans­ă reuşise să alcătuiască o societate ani­matică ce utiliza actori români cu toată firma italiană care rămăsese numai cu numele. In stagiunea 1877 se inaugurează reprezentaţiile cu „Visul Pochiei“ că apoi să se ruta după zece ani, „Răzvan şi Vidra“ a lui Haşdeu. Primul mare succes, a­­fară de defilările patriotice de do­robanţi ce obţineau entuziaste apla­uze, a fost ocazionat de melodrama „Cele două orfeline“. Cu numai trei ani înainte, piesa scrisă de d'Envery şi Cormoh reali­zase la Paris un succes răsunător. Teatrul cel Mare pierduse 11 zile de relache că să pregătească această premieră reluată Şi in ultmu­l ani pe scenele bucureştene, dar şi-a văzut sacrificiile răsplătite: reţeta a atins maximumul: 2131 lei. Intre timp Vasile Alecsandri reali­zase o reţetă de 400 franci, recitând „Sultanul isdurat Ghazi"­ri „Carpa­tul şi Balcainul“ în folosul răniţilor români Har Hasan-Paşa,­­comandan­tul trupelor turceşti, luat prizonier la Nicopoli, avea dece să se mire asupra ospitalităţii româneşti, vă­­zându-se — găzduit bineînţeles sub pază — la Grand Hotel din Itale- i vară... Buna dispoziţie a bucureştenilor e­­ra însă augumentată de căderea Plev­­nei. Aşa că nimeni nu s’a mirat a­­flând că un cancelar de imperiu a pierdut o seară la caffe chantant „Union Suisse“ — „loc de delectare a ficatului, căci de suflet sau inimă nu poate fi vorba“ — ascectănd ari­ile M-llel Fanelli. Un gazetar ’care fusese de faţă la program şi aplaudase cupletele deo­­chiate „Laissez-moi faire" şi „Le Cresson" căuta să afle ce-a spus cancelarul de imperiu despre un po­por aşa de voios. Şi tot el îşi dădea răspunsul ca şi cum ar fi vorbit diplomatului: — Suntem de rasă latină alteţă! Râdem şi când nu trebue, dar avem ■ suflet şi­­merităm să trăim!“. Alexandru Pană ti •­­ TEATRUL COM ED IA­­­-­ PLAFONUL DESCOPERIT Sică A­exandrescu prezintă cel mai mare succes mondial Arsenic şi Dantela veche cu Lucia­ Sturdza-Bulandra, Marietta Rareş, Fory Etterle, Vasile Lăzărescu, Mircea Constantinescu, împreună cuI Costache Antoniu şi Al. Ghiberlion de la Teatrul Naţional E. J. Sirota BiJUTIER Strada Sf. Ionică 4 Cumpără cu preţurile cele mari, bijuterii, obiecte de aur, argintării,­­ stagiunea* de vi­ora-*■ $1 GREERELE... (ANTA PE BANI! Qomedie In 3 act«­ — Localiza« tfc Mircea Ștefănescu după Roger ferdinand Al. Giugariu, Rennée Annie, Petru Assan, Tantzi Sarvini, Dumitru Aureliu, Nutzi Dumitrescu G. Conabie şi Costache Antoniu,­­ Direcţia de scenă 1 N, MASSIM Cea nu! răcoroasă sală a Capitalei In fiecare searâ ora 8­oger Ferdinand “SET BIBI SPITZER cânta si danseaza în opereta revuistica Allo, Baby, Mademoiselle! de Tudor Musatosiu. N, Kannerl Son­ora si Aurel Felea. — Muxica George Li ___ IjfCRAPjNA I % b Ă DA.. Teleled ^.93.05­8 96.97 Lietit. SONIA GLIPOBRU - ION FINTEfTE^NU FLQR«?ADE51I0ti-MlGRy Ay Gradina VOLTA BUZESTI Duminică 6 Iulie ora 8 seara — PREMIERA ÎA­SA­,ABAN­­ KIKI BREZI3A K­ODARIU si AU­REI. MUNTEAN­U V. Vasiache, H. Mălineanu Te­gen Teger Comedie muzicală in 2 acte (4 tablouri) de N. Stroe, V. Vasilache si St. Cristodule. LACI­­PATEFOANE CUMPĂRĂ „ARMONIA“ 20 B-dul Brâncoveanu 20 (Piaţa Sft. Gheorghe) RAMPA Alhambr. (tel. 5.95.45) ora 8: Nana. Boema (grădină, fost Forum): Sunt o cârpă în amor. Comedia (tel.. 4.71.71): Arsenic şi dantelă veche. Izbânda: Allo, Baby Madmoiselle. Nostru (tel. 4.11.58): Şi greerele cântă pe... bani. n , Grădina Savoy: Am un miliard şi vreau sări beau. , Grădina Astoria:, Ultimul dans. lema Aro: Goana vieţii; Arta: Bandiţii din California; Excelsior: „Săptămâna,­u­na distractivă“; Eforia: Inimi întu­necate; Scala­ ; Pierre et Jean; Gră­dina Mignon; Săptămâna distracti­vă; Luxor (sală şi grădină): Nu te pot uita; Orfeu: Aventurierul; Gio­­conda: „Tu eşti deapururi în inima mea; Trianon şi grădina Vox: Tra­gedia unei iubiri;­ Eckah Goana vie­ţii; Ed. Palas: Durisatoarea­ din Sin­gapore; Grădina Progres: Goana vie­ţii; Select; Un m­osafir de pomină; Casandra: Suspiciune; Tivoli; O fa­tă cu noroc; Victoria: Variete; Fe­­mina: Sirena junglei; Corso: Bleste­mul dragostei; Omnia: Totul pentru o carte; Dalles: Alona; Franklin: Noaptea amintirilor; Nissa: in ghia­rele indienilor. ■a • Sâmbătă 5 îulie —‘Sala Savoy „Patipa“ farsă­ muzicală. 9 Sâmbătă 5 Iulie — grădina Volta Buzeşti. „Contele Cişmi­­giu“ — farsă muzicală.­­ • Muzeul H. K. Za­mbaccian, pic­tură şi sculptură (str. H. K. Zamba­■ roian, fost ing. Ar. Davidescu, prin şos­eaua Jianu). • Muzeul de arheologie şi artă na­ţională „Carol I^ isos. Kiselef 3). • Căminul Artei: Expoziţia celor şapte pictori ce candidează la bur­sa institutului francez. • Roygl: Expoziţia.'de lucrări pla­stice a Şcolii Muncitoreşti de Arte frumoase. CeissiluXafK^: MOCA 1947 U LONDRĂ ^ ■Í-V-­ REFORME (Urmare din pag. l-a veaza in pi­uiul rând a cunoaşte amănunţit o serie întreagă de discipline, a studia şi a te perfecţiona într’o serie întreagă de cunoştiinţe. Istoria tea­trului, a­­dansului şi a muzicii, evoluţia costumului dealungul veacurilor, technica gestului­ şi a atitudinii, mecanica şi darul vorbirii, — iată capitole asupra cărora foarte mulţi de actorii noştri au cunoştinţe foarte reduse, vizibile dealtfel în toate rolurile pe care le interpretează. De vreme ce Statul Şi-a luat sarcina să îndrume viaţa artistică româ­nească, să o sprijine şi să o ocrotească, tot Statului cred că-i incumbă şi, datoria de a creia condiţii optime pentru realizarea „actorului complet",, a acelui actor care să joace nu numai din instinct ci ci dintr o perfectă şi ştiinţifică cunoaştere a meşteşugului. Fireşte este greu să poţi transforma dintr’o dată actualele cadre tinere şi încă mai greu să te poţi obliga să treacă din nou prin filiera unui învăţă­mânt actoricesc radical reformat. S’ar putea totuşi cu puţine, cu foarte pu­ţine eforturi, ajunge la unele rezultate practice de natură să ridice nive­lul teatrului românesc spre culmile artei complete. Mă gândesc de pildă, că Teatrul Naţional ar putea organiza în stagiunea viitoare un fel de repetiţii experimentale, de natură să scoată în relief nu numai personalitatea şi însuşirile fiecărui actor, cât şi mai ales adevărata va­loare a textului. . . Precizez: Să, se facă lectura fiecărei piese — la masă Şi fără punere în scenă , timp de o săptămână, adică în 14 şedinţe. In acest timp să se comenteze de către regizor, actor, pictor, costumieri şi electricieni, subi­ectul, caracterele personagiilor, timpul, atmosfera piesei şi punctul de ve­dere al tratării spectacolului ca stil. După aceasta, să se suspende repeti­ţiile, lăsând actorilor un răgaz de 20 zile în care timp să fie obligaţi să-şi înveţe perfect rolurile, fiindcă în teatru, compoziţia începe numai de acolo de unde rolul sa ştie perfect. După aceea să se reia repetiţiile pentru punerea în scenă şi realizarea spectacolului. Acest sistem ar ajuta la realizarea spectacolelor perfecte. In aceiaşi ordine de idei şi pentru a stimula ridicarea nivelului de mâine al teatrului românesc — aglomerat de trupe şi de actori — Ministerului Ar­telor cred că îi revine datoria de a creea o garderobă care să cuprindă costumele mai multor epoci şi pe care să o ţină la dispoziţia teatrelor par­ticulare. — Aparent, creearea acestei garderobe ar fi dificilă. In fond, cu foarte, puţină bunăvoinţă, s’ar putea face apel la marile industrii textile şi de pielărie, care ar putea uşor pune la dispoziţia Ministerului Artelor, toate ma­terialele necesare. Odată cn posesia lor, Ministerul ar urma să facă apel­ la cunoştinţele celor mai pricepuţi regizori şi pictori români, încredinţând fiecăruia realizarea unei epoci. In acest fel, garderoba ar fi repede realizată şi ar cuprinde Şapte —* opt rânduri de costume a diferite straturi sociale din fiecare epoci, cu care s’ar putea realiza — de către teatrele particulare — mult aşteptatele spectacole cu preocupări de artă ale repertoriului clasic şi universal. Cu aceste sugestii pe marginea întâi legi a teatrelor, alcătuită după certe cri­terii sociale, mult aşteptatul teatru pentru cultura poporului ar intra pe făgaşul unor realizări de natură să consfiinţească năzuinţele către frumos ale unor legiuitori care pentru prima oară au fost preocupaţi de adevărat­­ele rosturi ale teatrului, ca factor de ridicare şi culturalizare a maselor populare. Interview-Sxjpr©* -Cu d. Liviu Bratoloveanu DESPRE ROMANUL SAU «OAMENI LA PAN­DA», DESPRE CITITORI... SUPRAPRODUC­TIE SI ADEVAR 1Q Liviu Bratoloveanu este în cu­rsul fiecărei dimineţe subdirectorul serviciului de presă al Căilor Ferate. Slujba d-sale nu-i îngădue să se con­sacre literaturii decât în timpul liber şi cum acest timp liber şi-l închină total scrisului, am folosit câteva mi­nute dintr-o recreaţie a funcţionaru­lui ca să ne vorbească despre autor şi romanele sale: — Ce intenţii te-au ghidat în re­alizarea romanului „Oameni la pândă“? ambiţia me­­a f«Şi să dau un roman realist, fără însă să pre­zint clişee dar nici să nu denaturez viața. Dacă voci ale criticei au de­clarat că romanul meu este valabil pe plan de universalitate, aceasta nu s’ar datora în niciun caz talentu­lui autorului ci sincerităţii cu care a încercat să scrie cartea. —„ Dar despre oamenii romani­, lui ce-mi poţi spune ?“ _ Cred, şi am mândria să afirm, că sunt primul care în literatura noastră am pus problema chiaburis­­mului. Am căutat să constutesc per­sonagii în intrigă pentru a surprin­de spiritul rapace, sodom­ie, al celor ce nu au altă ţintă în viaţă decât acumularea cu orice preţ, cu orice eforturi, fără scrupule, a bunurilor. Forma aceasta de egoism clinic m‘a obsedat şi am dorit-o transpusa în carte. — „Cum ai primit comunicările de... desfacere ale editorului ? “ Mi s‘a comunicat că primele 3000 de exemplare s‘au epuizat în patru zile iar întreaga ediţie de­ 7000 de exemplare in două luni. Cred că n are un interes­­deosebit editorul să anunţe astfel de succese autorului, când este ştiut că-l costă. Dar, de la început, mărturisesc, mi-a fost teamă să nu mă depăşească acest succes de librărie, să nu-mi pierd capul. Am aflat că și Radio-Londra a comentat volumul meu, dar n‘am ascultat cum anume. Mi s‘a spus totuşi că a avut cuvinte de apreciere. Editorul m‘a informat, pe de altă parte, că a pri­mit propuneri dela cinci case de edi­tură din­ străinătate. Eu intre timp, m­ am mulţumit să fac corecturile la ediţia 2-a. . .. l«-* — Ce ecouri ţi-au parvenit dela cititor ?“ — N’am aşteptat să sosească la întâmplare. Am vrut să văd dacă romanul interesează toate vârstele şi toate clasele sociale şi mi-am a­­les de aceea cititori pentru expe­rienţă. Muncitori, technicieni, ţă­rani şi chiar băiatul meu de 11 ani mi-au fost lectori gratuiţi. De la tipograful Emil Rotaru şi de la ţă­ranul Ştefan Neagu din judeţul Buzău am primit scrisorile cele mai frumoase". — „Ce te-a făcut să înţelegi din acest contact cu publicul?“ — Că toţi scriitorii ar trebui să scrie simplu şi să caute rezolvarea unor probleme sociale. Că viaţa este un vast câmp de observaţie şi dacă respecţi adevărul, adevărul te slu­jeşte...“. — „Te-am reţinut poate prea mult Totuşi o ultimă întrebare: cum îţi vei petrece vara? — Scriind şi citind. Am în sertar aproape gata volumul doi "Pela­gra". Nu-l predau tipografiei până când nu am perspectiva lucrului. Am scris zece capitole din „Repti­la“ și continui cu râvnă. Odihna mi-o petrec citind. Cum însă, mi-am stricat dragostea de frumos citind până acum câtva timp tot ce apă­rea, acum nu mai frecventez decât pe titanii literaturii mondiale. Vara 1947 01 consacru recitirii integrale a’ lui Tolstoi“. M’am despărţit de Liviu Brai­­loveanu, amintindu-mi­­de ceea ce îmi spusese cândva într’un târg provincial, unde o întâmplare ne reunise la un schimb de impresii: — „Puteam să scriu până acum :­■ zece romane şi să trăesc din ediţii. Dar dacă n‘am ceva nou de spus, de ce să cer cuvântul ?“ al. p. LIVIU BRATOLOVEANU Dumín cn 6 f . ii© i îf 5. / ! :-C . «if < ■»,: - ;• '»••••: if î I <J T, i Ses nu credeţi in poeţi ! Prietena mea făcea întotd­eauna a­­ceiaşi greşală şi-i lined de cuvânt pe poeţi. Nu chiar în linii mari, adică pretinzându-le să moară când vor­beau de atracţiosul­­ miracol c­l morţii, nici să sboare când susţineau că fac acest lucru, dar in micile lor mărturisiri. Aşa de pildăi admiratoare a lui Baudelaire,­a încercat să mă■ facă să cerd că pisica e un artifical ex­­tre de decorativ, nobil, cu­­mişcări lenevoase şi hieratice. Aseară, fiindcă dormeam eu , fe­reastra deschisa două animale, din această nobilă şi descendenta d­in faraoni spiţă,­­ au­ executat pe un aco­periş din apropiere un spectacol vor­bit de dragoste sau de ură. (n’am re­uşit să disting), dar care m’a ţinut treaz până la ora 3 noaptea. . Am visat urât toată noaptea. De vină erau poelîi, care se complac in ficţiuni, de vini era amica mea care-i credea pe cuvânt. . Se făcea că până la sfârşit oame­nii de bun simţ au întemeiat o so­cietate cu scopul de a corecta inaa­­vertenţele de la realitate ale domni­lor poeţi. S-a ales un comitet de ac­ţiune şi au început să apară ediţiile remaniate sau puse în concordanţă cu faptele. îmi amintesc că „Cydalise­le“ lui Nerval sunau cam așa: „Ou sont nos amour.eusez ■ Elles sont a Combé \.... . ... La elles sont plus heureuses - . Epouses de prefers . ,. .... ... iar celebrul vers al lui Mallar­mé a fost corectat după cercetări biografice făcute de experți. „La chair est triste hélas, et j‘ai tu 30.000 livrea. .. Mai greu a fost cu­­ poeţii fante­­zişti Şi cu­ cei călători, care s’au do­vedit năpraznici mincinoşi. ■ Să nu vă închipuiţi că salutara comisiune impieta asupra conţinu­tului poetic al operelor. Marile ela­nuri lirice erau bineînţeles cruţate. Oamenii mei urmăreau pe prezum­­ţioşi şi micile poltronerii ale litera­turii. ... Care, să fiu sincer ■ erau cam multe. A fost cruţat• Jean Pellerin, al ca­rul vers plin de modestie a şi fost dat de exemplu. ... Helas! on dit qUe le papier - Ou ma strophe se grise Sert au coiffeur pour essay er cet engin qui te frise,.,. o. s. c. Artiştii în vacanţă (Urmare din pag. l~a) Cum decurg operaţiile de... încartiruîre Doamna Maria Voluntara se află în această clipă pe teren. Adică, la Mangalia. Domnia sa, este în posesia unei liste cuprinzând un număr de 45 de actori vilegiaturişti, cari­­urmează să fie încartiruiţi în cele 27 camere pe care teatrul „Naţional“ le-a ob­ţinut în staţiune, Direcţia primei noastre­ scene, a afectat şi în acest an, un fond spe­cial, din care, un număr de munci­tori lipsiţi complect de posibilităţi vor putea să-şi aibă asigurată în­treţinerea, pe tot timpul vilegiatu­rii. Plecarea va avea loc în jurul da­tei de 15 Iulie, dat fiind faptul că vilegiatura actorilor teatrului „Na­tional“ la Mangalia se desfăşoară între 15 Iulie—15 August. Iar plecarea se va face, bineînţe­les, cu un vagon special... Asigurarea... reguli­­tei alimentare Dar problema cea mai dificilă, a constituit-o asigurarea... reghn­zitei alimentare. In acest scop, d-na Maria Volun­tara, înarmată cu toate adresele de rigoare, a bătut zile dearândul, pra­gul diverselor instituţii şi autori­tăţi de resort... Alergătura nu a fost însă zadar­nică, fiindcă, cererile actorilor au găsit pretutindeni ecou. Ba, unele instituţii, au făcut şi însemnate do­­naţiuni. Astfel că,, actorii scenii noastre,­.oficiale...au toată, credinţa că pot conta pe o vilegiatură agrea­bilă şi lipsită de... surprize... Un ultim amănunt pentru un cât mai desăvârşit confort: toţi acto­rii sunt obligaţi să-şi aducă în afară de schimburi şi toată anexa de bucătărie necesară. Asta, pentru a se preîntâmpina, darea unei soluţii echitabile la gra­va problemă: o lingură la­ trei oa­meni... A cânta, cântare! (Urmare din pag. l-a)­fectă ştiinţă a cântatului: 1 Cine nu cunoaşte povestea lui Cara­giale cu: am un leu şi vreau să-l beu! Se povesteşte că, marele Caragiale a auzit odată pe un tânăr oarecare cântând la un chef, cântecul: „Am un ieu şi vreau să-l beu Şi nici ăla nu-i al meu! Lui Caragiale i-a plăcut într’atâta glasul tânărului şi felul lui, de a-l zice , de a-l cânta, încât l’a ajutat să-şi poa­tă desăvârşi studiile muzicale. După câţi­va ani, tânărul perfecţi­­onându-şi vocea şi ştiinţa cântului, a fost rugat într’o seară de Caragiale să cânte ceva : „Ia să auzim băiatule ce-ai învăţat“ pe unde ai umblat ? S’a opintit flăcăul nostru cât a pu­tut mai bine şi i-a zis câteva arii de operă, crezând că cu astea l’a dat gata pe marele scriitor. Caragiale l’a ascultat cu oarecare a­­tenţie şi bună voinţă, dar nu s’a lă­sat convins de loc, astfel că, l-a rugat să-i cânt vechiul cântec, au un leu­ şi vreau să-l bea“! acela care-i plă­cuse atât şi care-l făcuse, să, cheltu­iască bani grei pentru studiile băiatu­­ lui. . . . Cum ve mai fi cântat tânărul nostru după atâta învăţătură,­­ nu se ştie. Fapt e, că lui Caragiale nu i-a mai plăcut. Probabil că, la şcoală învăţase el multe, dar, pierduse farmecul natural şi sentimentul ce-l punea atunci­­şi care-i plăcuse atât de mult lui Ca­ragiale. Se non éverel... Dar revenind la ce spuneam mai sus, — se mai cântă şi din interes. S­au mai bine zis, din nevoia ce o are un cântăreţ de a stârni interesul ce­lor ce-l ascultă, făcându-și din aceas­ta o meserie remuneratorie. Dar despre aceasta, într-un număr viitor. Scenă turnantă la teatrul C. «a. i*. La Teatrul Confederaţiei Ge­nerale a Muncii (fost Roxy- Gioconda, din str. Lipscani) lu­crările de amenajare ale sălii continuă cu febrilitate. Zilele trecute a fost instalată turnan­ta pe scenă, care va îngădui schimbări de decor în mini­mum de timp posibil. Dintre toate teatrele bucureştene, nu­mai „Alhambra”­ mai are tur­nantă în scenă, însă este de proporţii reduse şi nu permite decât mişcări înlăuntru deco­rurilor. Teatrul C. G. M. prin această instalaţie cât şi prin dimensiu­nile scenei se sircuiazâ în frun­tea teatrelor bucureştene în ceea ce priveşte posibilităţile tehnice de montare.

Next