Rampa, iulie 1948 (Anul 37, nr. 137-139)
1948-07-04 / nr. 137
Pag. 4 INFORMAT!! UN NOU TEATRU DE VEST CU SEDIUL LA ARAD In locul celor trei teatre româneşti din regiunea graniţei de Vest, teatrele din Satu-Mare, Oradea şi Arad, a căror activitate nu a corespuns aşteptărilor, va lua fiinţă la 1 August un nou teatru al cărui sediu permanent va fi la Arad, urmând să deservească întreaga regiune de vest a ţării. O comisie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor va verifica la faţa locului cele trei trupe dizolvate şi va constitui noul ansamblu. PATRUOUI DIRECTORI DE SCENA Examenul clasei de regie a Conservatorului de Stat a permis anul acesta absolvirea unui număr de patru studenți. Cei patru noi directori de scenă calificaţi prin acest examen sunt: Radu Miron, Mugur Mardan, T. Vasluianu şi Gh. Sârbu (media 7). NOUA COMPUNERE A CONSILIULUI DE EXDIUMARE A TEATRULUI POPORULUI Printr'o decizie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, Consiliul de indrumare al Teatrului Poporului din Bucureşti se modifică după cum urmează: B. Petre Iosif, director al direcţiei literare din Ministerul Artelor şi Informaţiilor se numeşte în locul d - lui Ion Biberi, delegaţia d-lui Liviu Floda încetează, iar d. D. Trifa, directorul contabilităţii din Ministerul Artelor şi Informaţiilor este numit în locul d-lui Ion Tudor, fost director al contabilităţii din Ministerul Artelor. UN TEATRU PERMANENT LA CONSTANŢA Din iniţiativa căminului cultural ,Julimon Sârbu“ din Constanţa, a luat fiinţă un nou realiu a cărui inaugurare va avea loc Sâmbăta viitoare când se va prezenta piesa „Chestiunea Rusă“ de Simonov. După teatrul în aer liber, construit de muncitori în Parcul Maxim Gorki, acesta este al doilea teatru constănţean cu caracter permanent. Ansamblul este alcătuit din profesionişti localnici, iar repertoriul este format deocamdată din piesele „Chestiunea Rusă“, „M-am născut ieri“ şi ,,Pensiunea d-nei Stamate“. Reprezentaţiile vor avea loc de trei ori pe săptămână. CONCURSUL DE CORURI SINDICALE DE LA TIMIŞOARA In cadrul centenarului revoluţiei de la 1948 a avut loc la Timişoara un mare concurs de coruri sindicale la care au participat 31 de coruri, întrunind peste 1500 de oameni. Au luat parte la acest concurs, coruri de femei, coruri bărbăteşti, corurile sindicatelor agricole, precum şi coruri mixte de categoria I şi II. Printre corurile premiate se află corul ţărănesc din comuna Izvin, corul fabricei !!lar corul C.A.M. şi corul Cooperativei Victoria. fflNOTORMRH Pentru îndrumătorul artistic ce se va ocupa de partea tehnică a spectacolelor ce va juca echipa sindicală din care face parte şi în care se cuprind şi decorurile necesare acestor spectacole, se pun o seamă de probleme ce se cer lămurite cât mai practic, mai artistic şi cât mai economic. Adică o primă sarcină ar fi aceea de a face ceva bun, frumos şi eftin. Să luăm de pildă, o echipă sindicală teatrală, care este deabia formată și care n'are nimic din ceea ce i-ar trebui pentru reprezentarea spectacolelor ce are de gând să organizeze. In îndrumările noastre nu putem îmbrăţişa chiar toate greutăţile ce vor întâmpina în munca lor îndrumătorii artistici. Ne oprim la câte un exemplu, rămânându-ne sarcina ca, rănd pe rând, să lămurim — pe cât ne este cu putinţă — o parte din aceste greutăţi. Astăzi să ne ocupăm de cazul pomenit mai sus acela al trei echipe care are de lembai imoguna decorurilor. Ne închipuim că în sala în care au loc spectacolele s-a construit o scenă ca această scenă are cortină, instalaţii de lumină, etc., etc. într'un articol viitor vom încerca să dăm îndrumări şi în această direcţie, pentru construirea unei scene, pentru instalarea unei cortine, pentru lumina necesară spectacolelor teatrale, pentru alegerea mobilierului şi obiectelor trebuitoare într-o piesă anume: ţ’.1. Deci în cazul de faţă vom vorbi de un prim decor ce va putea face faţă mai multor manifestări artistice, un decor ce va folosi la mai multe piese, un decor care să capete o înfăţişare anume, sau care să fie neutru, adică să nu reprezinte nimic ci numai să încadreze spaţiul scenic, pentru coruri, dansuri, orhestre, etc. şi pe care să-l putem folosi şi ca decor de teatru propriu zis. Trebue să spunem de la început că măsurile pe care le indicăm aici nu sunt bune decât în cazul când spaţiul scenic îngădue acest lucru. Dacă scena este mai mică sau mai mare, dacă înălţimea nu permite măsurile date sau dacă acestea sunt prea mici pentru scena noastră, este deja sine înţeles că Îl vom schimba. Repetăm: vom face penau început un decor care să poată avea mai multe întrebuinţări, fără ca acest lucru să fie supărător. In cele mai multe piese, decorul reprezintă o încăpere, un interior, cum se spune, dintr’o casă, — care poate fi o odaie de locuit, un birou de întreprindere, o sală de aşteptare sau orice altă încăpere, cu uşi şi cu ferestre. Pentru aceasta vom face un număr de şapte panouri, adică tăblii de decor, în felul următor: trei panouri cu uşi, două cu ferestre şi doua drepte, curate fără uşi, fără ferestre, cu măsurile ce sunt arătate in fig. 1, 2 şi 3. Cu aceste panouri putem avea o încăpere cu trei uşi şi două ferestre, punându-le în ordinea arătată in fig 4. — Dar tot cu acelaşi număr de panouri putem să obţinem altă formă de încăpere, înlocuindu-le în altfel, de pildă ca în fig. 5 — Este apoi un joc de copil schimbarea acestor panouri după nevoile noastre. Putem să nu le folosim pe toate şapte, scoţând unul din cele trei care au uşi, sau unul care are fereastră, etc. etc. — Bineînţeles că atunci cadrul scenic, spaţiul închis de aceste decoruri se va micşora şi dacă acest lucru nu ne convine, de la început, de la construirea acestor panouri vom proceda în felul următor. Să luăm de pildă panoul nr. 1, unul din cele ce au uşe. Ușile acestea trebuesc construite mobile, adică așa ca să poată fi scoase. Nu vor fi prinse în balamale de panoul propriu zis, ci vor avea o grosime, un pervaz care va intra în gaura lăsata în panou, atât cât este uşa de mare (vezi fig. 6) Vom construi separat un alt panou mic, cât este uşa, care să intre întocmai în gaura lăsată prin scoaterea uşei. Bineînţeles acest panou se va lucra curat pe faţă, aşa ca să facă una cu peretele în care a intrat şi va fi vopsit în aceeaşi culoare cu panourile celelalte. ’ Vom proceda la fel pentru toate trei panourile cu uşi şi pentru cele două cu ferestre. Scoţând deci din panouri uşile şi ferestrele şi acoperind golurile lăsate cu panourile mici croite întocmai cât acesta deschidem, vom avea un decor curat, fără nici o uşe, fără nici o fereastră pe care-l putem folosi cum voim. Putem întrebuinţa acest decor pentru coruri, pentru orhestre, pentru dansuri şi putem să punem pe el orice element decorativ, de înfrumuseţare pe care-l socotim nimerit: lozinci, fotografii, covoare naţionale, drapele, perdele, ghirlande de flori, etc., etc. de MIRCEA ŞIPTUICI In forma aceasta vom folosi decorul penru partea întâia a programului nostru în care vom pune corurile, dansurile, declamaţiile. Apoi — în căzut când s’a pregătit şi o piesă — vom face o pauză în care vom face schimbările de care avem nevoie, aranjamentul panourlor fiind dictat de piesa ce jucăm şi în care — dacă avem nevoie numai de o uşe şi de o fereastră, Ie vom pune pe acestea sau atâtea câte cere piesa ce reprezentăm. Pentru a face treaba într’adevăr Cu folos trebue să mai ţinem seama de un lucru foarte important. Nu vom picta acest decor în culori ţipătoare şi cu modele de zugrăveală pe el, fie ele oricât de frumoase. Ca să-l putem folosi mereu, decorul trebue să aibă un colorit nesupărător şi care să nu însemne nimic şi totuşi să însemne cât mai mult. Mai lămurit, vom zugrăvi acest decor într'o culoare deschisă, curată, gălbui de humă de plidă sau cenuşiu deschis de tot sau albastru foarte, foarte deschis. Numai aşa, acest decor, punându-i la el mereu alte amănunte caracteristice va putea fi, rând pe rând încăperea de care avem nevoie. Pe pereţii aceştia curaţi, fără o zugrăveală anume, putem pune odată nişte afişe, un ceas mare, o hartă, un calendar v IK DRUMURI PENTRU echipIIIartiifíce. SINDICALE mobilierul necesar şi vom avea o sală de aşteptare. Schimbând toate aceste amănunte şi pittănd perdele la ferestre, ghivece cu flori pe grosimea geamurilor, două, trei tablouri pe pereţi un covor, o sobă într’un colţ şi mobilierul trebuincios, vom avea încăperea pe care ne-o cere altă piesă şi aşa mai departe, schimbând ordinea panourilor, scoţând complect unul sau două din ele sau desfiinţând în felul arătat mai sus o uşe sau o fereastră vom avea un prim decor cu care să putem face faţă la spectacolele mai puţin costisitoare. Pentru aceasta trebue să ţinem seama neapărat de zugrăveala care trebue să fie aşa cum am arătat mai sus. De asemenea forma urilor şi a ferestrelor să fie cât mai simplă, ca să se potrivească în cât mai multe locuri. Mai târziu, dacei va fi nevoie şi dacă echipa sindicală va dispune de fondurile necesare se pot aduce diferite îmbunătăţiri acestui decor, făcând — de pildă — încă un rând de uşi şi ferestre de cu totul altă formă şi culoare sau făcând încă două panouri cu arcade rotunde în loc de uşi, etc., etc. In ceea ce priveşte lucrarea propriu zisă a decorului acestor panouri vom folosi material cât mai uşor, ilar şi solid în acelaş timp Adică vom incheea ramei panourilor din şipet de 3 cm. grosime şi vom umple golurile cu plac ij sac ca perul curerică groasă), grosimea — pervazul — uşilor şi aî ferest,«'.or o vm face din scândiură tot de 3 cm, având o lăţime de Ifi—15 cm. — Ferestrele le vom face la balamale, aţa ca să se poată deschide, iar geamurile le vom lăsa goale Ie vom pune perdele, mici sau vom bate la ele pânză subţire, ca să poată trece lumna prin patifon sau americă foarte rară). In spatele ferestrelor şi în spatele uşilor vom avea grije să avem nişte panouri speciale pe care vom picta aşa după cum va cere piesa respectvă, ceea ce se vede afară, dincolo de uşi şi ferestre. Peste tot acest decor, dacă spaţiul see nie îngăduie acest lucru vom pune un plafon pe care-l vom face tot din şipcă de 3 cm., construit în aşa fel încât să se poată îndoi la mijloc, în balamale puse pe dos şi care se va face numa din pânză — americă groasă — nu din placaj, ca să cadă bine pe decor şi să fie uşor de manevrat. La toate acestea, dacă mai punem şi tragere de inimă şi dorinţă de a face un lucru bun folositor, vom construi un decor care pentru un început va face fa(;” cer-'-i' lor noastre.. FACE“ UN DECOR Fig. 1 Fig. 4 Fig. 5 Cronica dramatică Producţiile de arta dramatica ale Conservatorului de Stat (Urmare din pag. 3 a) o covârşitoare Intensitate dramatică, ne referim la rolul lui Franz Moor di* „Hoţii'' de Sihir (traducerea exactă titlului este credem: „Haiducii“), d. Gh Ghiţulescu (anul I, clasa d-nei Voiculescu) nu a putut realiza acest personaj, pe care acum câţiva ani, d. Mihai Popescu l-a jucat intr'un neuitat ca baroc, dar în schimb a dovedit că este un tânăr cu bune posibilităţi teatrale, cu temperament, suflu şi voinţă de a creea. Ii trebuesc serioase studii şi experienţe de ucenicie. Glasul rău nu are încă registrele nete are tragediei. In „D-ra Nastasia“, d-ra Ana Teodorescu (anul II, clasa V Maximian) a dovedit forţă interioară, concentrară dramatică, sinceritate, dar, în totul, ne amintea prea mult de d-ra Eliza Polrăchescu, având, pe deasupra, şi greşite accente în intonaţie. Am regretat că d. A. Dimitriu (Anul II, clasa d-nei Voiculescu) are un »apărător defect vocal (sâsâo), căci Silifel a dovedit inteligenţă şi ştiinţă, a adâncit textul, deşi cu stângăcii în mişcare şi fără avântarea romantică, necesară în rolul lui Posa din „Don Garlos“, având ca replicant pe d. M. leasescu Berechet (anul I, clasa d-nei Voiculescu) un bun actor pentru rolurile de compoziţie. Deşi d. Dinu Dumitrescu (anul de încercare, clasa d-nei Voiculescu) a apărut în mai multe roluri, dna nu a impresionat ca joc şi expresivitate, fiind cam rigid şi dur, dar în rostirea versurilor de d. Mircea Florentin „Vino fratele meu“ a dovedit calităţi îentru teatru în versuri, având un tras bine timbrat, impetuos şi puternic. Distins, dar jucând cam exterior nea părut d. Alexandru Miclescu (anul II, clasa V. Maximilian) la rolul lui Harry Smith din „Chestiunea Husă“. Deşi pare a avea nerv şi glas distinct, d-ra Magdalena Grigorescu a jucat dezordonat şi fără stil rolul Fedici. Kacsne poate fi jucat cu mai multă viaţă decât în stilul tradiţional, dar nu cu gesticulaţie şi ţinută necontrolată. Promiţătoare pentru rolurile de ingenuă de comedie d-ra Beatrice Petrescu (absolventă, clasa d lui Blaximi,iar,, care, în farsa lui Irnovschi, „O fata de dna a avut ca partener pe d. Constantin Deşiiu, mult mai bine in lucrătorul din „Duşmanii“ lui Gorki decât în ţolul de aici, tratat în dramă, când este de farsă. In Amos din „Bujoreştii", d. Ion Focşa labsolvent, clasa d-lui Maximilian) a avut o adecvată mască şi ţinută, obţinând mune efecte de comedie psihemarică, dar fără a-şi varia prea mult expresiile. D.ra Ana Păsărică (anul I, d .,-—a d-nei Voiculescu) a jucat pe Nina din „Pescăruşul“ lui Cehov, în stilul lui Bataille iar nu al lui Cehov, deşi cu oarecare calităţi, lipsite de justă orientare. In perimata satiră a lui Xiciu. „Drăgan şi Cioflan“, Valeriu Săndulescu a dovedit însuşiri de n'tm comic. Scena din „Scrisoarea Pierd Iută“ a fost jucată cu preocupări de r,i: i adecvat de către d Gh. Teodorescu (anul încercare, clasa d-nei Voicuiescu), care a tng ijt ..i de regia scenei si de d-ra Virginia Stângariu, care ne-a dat mai mult o soacră sau o gaiţă decât pe Trahanache. Dar d-ra Stângariu are siguranţă, trece rampa şi probabil că ar putea fi cu timpul, o bună cumă, pe linia d-nei VVauvrina Sensibilă, dar încă nedefinită, d-ra Zoe Petrescu (anul I, clasa d-nei Voiculescu) interpreta din „Acolo Departe“ D, Dimitrie Block (anul II clasa dlui Maximilian joacă exterior, deşi s a prezentat îngrijit în rolul din Chiriaşul de la etajul III . Viitor actor, cu un comic sincer şi o maturitate vioae s-a arătat d. Ion Ciprian (anul de încercare clasa d-lui Maximilian), d-sa dovedind calităţi în monologul lui Păcală de „Insirte Mărgărite", toate d-sa şi d-ra Tatiana Tereblecea să constituie actori de tip nou pentru piesele populare româneşti. D-ra Irma. Saeerdoţeanu (anul l, clasa Ghiţescu) a jucat fără suficiente nuanţe şi accente dificilul rol din ,,Unchiul Vania“, în care creaţia d-nei BUzescu rămâne neuitată. Nu este lipsită insă de o anumită probitate profesională. A avut concursul d-lui Arsenie Tudta, bun actor de compoziţie şi al d-lui Virgil Popovici, absolvent mai de mult al conservatorului. Regia scenei, de Jeny Acterian, cu multe calităţi. Veta d-rei Elena Rădulescu a L.v’.ii vervă. D. Mii Olaniu ne pare mai potrivn în roluri ca acela al lui Cri '.‘t, savi tînar ai Hii Etienne decât în llipc-titul racinian. Dintre mîruii scenele« cu euritmie am eilat pe d. Vaieriu S.inculescu și mai cităm pe d. Justin Glad. Două-mn.i realizări, de nivel diferit, câteva bune apariţii, câteva afirmări tăgăduitoare, o seamă de schiţe pentru viitoare desvoltări şi multe, fosnic multe deficienţe — acesta ar fi bilanţul anului şcolar 1917,18 al conservato-cui, care, abea de acum încolo, va avea putinţa de a se transforma radical şi îşi va desvolta noua concepţie ideologică artistică şi pedagogică. PETRU COMARNESCU ION OMESCU Duminica 27 Iunie a. c. a avut loc la sediul Uniunii Sindicatelor de Artişti Scriitori, Ziarişti, o şedinţă comună a Corsisiei Teatrale cu Cenaclul directorilor de scenă, pentru o discuţie critică asupra stagiunii teatrale 1947—48. La această şedinţă au mai fost invitaţi reprezentanţi de frunte ai teatrelor din Capitală, pictori-decoratori, critici dramatici şi elevi de Conservator (Remarcăm lipsa dramaturgilor), in felul acesta şedinţa a luat caracterul unui simposion, în care s‘au desbâtut nenumăratele probleme ale stagiunii trecute şi s‘au stabilit câteva coordonate de activitate pentru stagiunea viitoare. Reuniunea a fost deschisă de d. Mihail Novicov Secretara secţiei de Producţie Artistică şi membru în Comitetul Executiv al Uniunii, care şi-a încăput expunerea printr-o amplă analiză a evenimentelor politice, a schimbărilor sociale şi economice ce au caracterizat anii 1947 şi 1948 drept ani de răscruce în istoria ţării noastre. D-sa a examinat apoi modul cum aceste prefaceri s'au reflectat în teatru, arătând insuficienta aderenţă a lumii scenei la adâncite transformări pe care le trăim. In materie de repertoriu, stagiuunea trecută a cunoscut o serie de piese nocive, altele de compromis sau diversioniste sub o aparenţă progresistă: în regie s'a dus o luptă puternică între curentul realist şi formalism, în interpretare s'au păstrat metode vechi, deşi multe cazuri au demonstrat încetăţenirea principiului după care actorul e creator, purtător de idei. Deasemeni s-au făcut progrese în materie de cronică dramatică, critica reuşind să câştige în principialitate. D. Novicov a stăruit apoi asupra necesităţii de a strânge în jurul Comisiei Teatrale cât mai multe forţe noi, pentru o cât mai intensă şi mai rodnică activitate. Raportul Comisiei Teatrale a fost făcut de d-na Irina Nădejde, secretară, care a arătat cum s-a format şi ce componenţă are această Comisie, trecând în revistă totodată şi realizările ei principale. Printre acestea se numără spectacolele cu discuţii pentru actori, iniţiate de Uniune împreună cu „Rampa“, spectacole care au avut drept rezultat o însemnată creştere a nivelului actorilor în special al celor tineri. Şedinţele de producţie au ajutat unor colective teatrale la montarea pieselor prin discuţiile duse la începutul pregătirii spectacolelor, iar Cenaclul regişorilor a desbătut interesante probleme de regie analizând critic chiar spectacolele care ilustrau aceste probleme. In sfârşit s-au programat două conferinţe cu discuţii şi au avut loc numeroase consfătuiri restrânse între Comisie şi teatre. Din păcate, majoritatea aşa ziselor ,,vârfuri" actoriceşti n’au fost prezente în cadrul acestor preocupări, actorii Teatrului Naţional lipsind în cea mai mare măsură deja manifestările organizate de Comisia Teatrală. D-na Nădejde a examinat şi unele lipsuri cum ar fi deficienţa mobilizării actorilor la conferinţe, lipsa de metodă în organizare şi lipsa unui activ mai larg în Comisia Teatrală. După citirea raportului s-a trecut la discuţii. , D-na Marietta Sadova a susţinut că prezentarea unor piese care n'au servit n’a fost numai vina teatrelor respective ci şi a organelor de îndrumare. Observaţiei i-a răspuns imediat d. Marcel Breslaşu care a subliniat importantele schimbări petrecute la Direcţia Generală a Teatrelor, schimbări de natură a înlătura pe viitor eroriie de îndrumare. D. Mihail Raicu evidenţiind lipsa capitolului „scenografie" din referatele făcute, a adus câteva exemple de decoruri pozitive, adică folosirea unei regii realiste („Cei din urmă“) ca şi linele decoruri de manieră veche, care au deservit direcţia de scenă („John Gabriel Borkman"). Problema publicului nou căruia se adresează teatrul actual a fost enunţată de d-na Beate Fredanov, care a insistat asupra necesităţii de contact între muncitori şi artişti. In cadrul acestei probleme a unui nou public, d. Ionel Ţaranu a adus exemplele edificatoare ale teatrelor sindicale de pe Valea Prahovei, unde muncitorii primesc cu bucurie repertoriul de calitate ce le este prezentat iar d. Sandu Eliad propune concret ca să se facă spectacole cu discuţii pentru muncitori, iar echipele amatoare muncitoreşti să fie sprijinite, ajutate, îndrumate de actori şi regizori profesionişti. Discuţia promitea să devină astfel interesantă întrucât aborda problema de bază a teatrului actual. O deviere imediată deplasă însă desbaterea pe chestiuni mărunte şi personale, prin cuvântul d-nei Ataria Filotti. D-sa vorbi întâi despre „misterul teatrului sovietic“ (!?) al cărui nivel este foarte ridicat apoi atacă direct necazurile, teatrului pe care îl conduce şi care a trăit în stagiunea treută „o cumplită tragedie“. D-na Filotti a recunoscut că nu a fost suficient de iniţială în alegerea repertoriului, dar că a avut decepţii cu o piesă progresistă ca „Vulpile" sau cu „Mizantropul“ care n'au avut succes. Deşi a pomenit cuvântul „autocritică", vorbitoarea nu şi-a făcut o autocritică prin care să consemneze deficienţele teatrului respectiv ci a adus la cunoştiinţă mai ales numărul spectacolelor şi media încasărilor deşi a susţinut la început că „nu partea materială e aceia care interesează“. Răspunsul potrivit a venit prin d. Victor Bârladeanu care a arătat că repertoriul teatrului Maria Filotti nu a avut numai piese aproximative ci chiar duşmănoase progresului cum a fost piesa „Jupiter". Marea deficienţă a teatrului în cauză, a fost lipsa de contact cu critica, lipsa de legătură cu organizaţiile profesionale, absenţa actorilor săi de la spectacolele cu discuţii. D. Bârlădeanu s-a ocupat apoi în mod general de felul cum clasa muncitoare a sprijinit şi sprijină teatrul în mod efectiv, concret prin reprezentanţii ei din guvern, sprijin care trebue să suscite actorilor problema felului cum înţeleg ei să răspundă prin arta lor. Ori acest răspuns n'a fost până acum concludent devreme ce în interpretare mai sunt vizibile vechile tare burgheze »Nu în regie se deformează sensul unor piese clasice ruse sau chiar al unor sănătoase piese sovietice, cum s-a întâmplat cu spectacolele „Insula Păcii“, „Mascarada“ sau „O lună la ţară“. Ridicând în mod mai general problema criticii şi a raporturilor între factorii spectacolului şi critica dramatică, d. Valentin Silvestru a început prin a considera critica veche până îi timpurile foarte apropiate de noi, susţinând că a încadra această critică într'un curent socotind-o de pildă „impresionistă" e o greșală, pentru că această critică veche a fost caracterizată mai ales prin impostură, interese comerciale corespunzătoare intereselor comerciale ale întreprinderilor teatrale și su mai departe. Astăzi critica nu mai e pornită din interese sau indignări personale ci din dragoste pentru artă şi oamenii ei, din dorinţa sinceră de a folosi. Critica aciuală, ştiinţifică, deşi încă cu multe deficienţe e cinstită şi încearcă să fie pozitivă prin toate manifestările ei şi ca atare trebue considerată cu seriozitate, discutată, iar atunci când e admisă trebuie însuşită în mod concret şi nu numai în mod formal. E necesar un raport cât mai efectiv între actori şi regizori pe de oparte şi critici pe de altă parte, pentru folosul teatrului. D. Mircea Marosin a cerut ca şi decoratorii să fie admişi la cenaclul directorilor de scenă, rugămintea fiind formulată pentru şi în numele tinerilor asistenţi de regie şi de către d-ra Sorana Coroamă. Părăsind tărâmul principialităţii în discuţie, d. Lascar Sebastian revine asupra „cazului „Mascarada“ pe criterii personale. Evitat să-şi generalizeze părerile, d. Sebastian cere ca în critica dramatică să se argumenteze afirmaţiile critice. D. Atanasiu- Atlas după ce critică just lipsa de concretizare din raportul făcut la început, exprimă opinia că discuţiile nu sunt prea „clare" ceea ce provoacă imediat o sumă de intervenţii de natura a devia discuţia, până atunci destul de sistematică. Cea dintâi pe linia acestei devieri involuntare, d-na Beate Fredanov cer« ca cei de faţă să-şi spună liber tot ce au pe suflet, să discute în amănunţime toate lucrurile care-i frământă şi să-şi mărturisească nedumeririle. D-na Dina Cocea se arată nedumerită, întrebându-se de ce a dat oare „fiasco" în stagiunea trecută si cum trebue să faca in stagiunea viitoare, ca lucrurile sa nu se mai repete. La fel, d. George Vraca, aruncă întrebarea „cum să interpretăm?" solicitând deci inerent o normă, o reţetă infailibilă; în felul acesta discuţia se întorcea înapoi şi se estompa aspectul precis critic al desbaterilor. Răspunsurile la întrebarea destul de evazivă „ce să facem" sau „cum să facem ?“ nu întârziară dealtfel să vină într'un chip destul de hotărât şi sub diverse forme, d-na Leny Caler arată că e nevoe de un contact strâns, pe teren, cu muncitorii din fabrici şi cu brigadierii de pe şantiere, pentru o mai bună calfae artistică. D. N. Sireteanu într'o intervenţie viguroasă, susţine pe drept cuvânt că trebue răspuns la chemările Uniunii şi ale Sindicatului, că e nevoe de prezenţă la toate manifestările Uniunii, că e nevoe de participare, de prezenţă în viaţă, nu soluţii teoretice, ci fracile, prin legătură cu Sindicatul, cu massa muncitoare, prin contact cu elanul de muncă al tinerilor de pe şantiere, se pot găsi elementele de nouă interpretare, elementele pentru un maifolositor teatru. D-na Lucia Sturdon Bulandra încearcă deasemeni să aducă un răspuns la întrebarea „ce să facem“ preconizând un control cât mai sever din partea autorităţii. Dar această soluţie este greşită şi d. Simion Alberescu, demonstrează că nu e vorba de o unitate supremă de competenţă din afară, ci de un efort pe care-l face Uniunea de a generaliza competenţa în massa oamenilor teatrului, în aşa fel încât controlul să fie — nu venit din afară — ci propriu, după o metodă justă de gândire şi judecare a pieselor, a spectacolelor. Dottérésen configurează apoi pozitive principale înregistrate în cursul stagiule trecute, notând o poziţie a oamen'ir care au ştiut ce vor dar n'au reuşir; nici o poziţie a cetor ce au vrut să Facă o artă pozitivă dar i '.in ştiut cum şi o poziţie a oamenilor iar.» fie că au ştiut, fie că nu, n'au vrut să facă nimic folositor pe scena lor Cu aceasta, domnul Alterescu, atacă o problemă nediscutată şi înlăturată dela început prin propoziţiunea: „nu facem nimănui proces de intenţie". Problema era importantă, pentru că trebuia făcută o delimitare limpede între teatrul de interes particular care a fost preocupat de câştigarea publicului prin orice mijloace şi aceia de Stat, sau al organizaţiilor de massă. In concluzie d. Novicov accentua din nou că întrebarea „cum trebue să facem?" nu poate fi dată o rețetă strictă ci e nevoe de situarea artistului în realitate. Artistul trebue să se desfacă de felul de a gândi burghez, să participe la munca de frământare a tuturor problemelor care privesc arta sa. E neapărat necesar deasemeni studiul individual ca şi contactul permanent cu clasa muncitoare care îi va arăta actorului drumul de viaţă pe care trebue să meargă. Dacă artiştii vor reuşi să privească viitorul cu ochii deschişi ca şi muncitorii, atunci vor izbuti să valorifice în acest sens şi formele lor concrete de artă. Nu e suficient de a fi de acord cu ideologia marxist-leninistă, e nevoe de a ţi-o însuşi, de a o aplica şi în practică, de a subordona interesul personal aceluia al colectivităţii. Sympozionul a fost închis de d. Marcel Breslaşu vicepreşedintele Uniunii Sindicatelor de Artişti, Scriitori, Ziarişti, care a considerat reuniunea ca pozitivă pentru Uniune şi pentru Corida Teatrală care şi-a văzut puse în faţă noi sarcini. Şi noi considerăm şedinţa în acest fel, dar socotim totuşi că discuţia trebue continuată pentru o ducidere mai temeinică a celor mai muite din problemele profesionale ridicate.J La U. S. A. S. RUDIUL STSfiilliÎEffiLi: MM3 IN DISCUTIA ACTORILOR, REGISORILOR SI CRITICILOR Dominka 4 tuti* 1?48 Rompo Mp/fattfHefe ACTIVITATEA ARTISTICA LA TIMIŞOARA Pe baza corespondenţelor primite de la colaboratorii noştri I. Ardeleanu şi Viorica W. Kallai din Timişoara, prezentăm culorilor în acest reportaj câteva date cu privire la activitatea artistică din Capitala Banatului, a cărei înflorire în ultima vreme, arată în ce măsură foloseşte artei însuşirea şi înţelegerea ei de către masse, Opera de Stat din Timişoara a reprezentat ca penultima premieră a sezonului „Bărbierul din Sevilla“ de Rossini. Spumoasa comedie muzicală a lui Rossini a fost condusă de tânărul dirijor d. Traian Mihăilescu, rolurile principale fiind întrupate de d-na Flavia Munteanu (soprană), d. Constantin Carter, (tenor), d. Gogu Vasilescu (bariton), d-nii Mihai Dumitrescu și Mircea Mavrodin (başi). Din punct de vedere muzical premiera a fost bine pregătită, calităţile vocale ale soliştilor s-au evidenţiat chiar în cazul lui Figaro, pentru care glasul voluminos şi puternic al d-lui Vasilescu nu se potriveşte atât de bine, lipsindu-i uşurinţa. Caracterul progresist al operei după subiectul scriitorului Beaumarchais nu a reeşit din spectacol şi aceasta datorită concepţiei greşite a direcţiei de scenă (r. Ionică Mihai). Această comedie muzicală a fost preschimbată într'o burlescă mai degrabă cinematografică, la care în urma criticilor după premieră s-au făcut unele retusări, care nu au transformat însă concepţia regiei. Ultima premieră a stagiunii a fost opereta lui Johann Strauss, Voevodul Ţiganilor. Lucrarea a fost prezentată cu o serioasă pregătire într'un spectacol, din care a emanat un suflu nou şi sănătos. Direcţia de scenă a d-nei Aca de Barbu şi a d-lui regizor Gropşianu a reuşit să însceneze Voevodul Ţiganilor într'un mod prin care cadrul istoric, conţinutul uman şi progresist, scenele de massă au impresionat puternic auditoriul. Tânărul şi talentatul dirijor d. Constantin Daminescu s'a achitat cu cinste de greaua sarcină de a conduce această operetă. Soliştii s-au evidenţiat vizibil. Dintre ei cităm numele co-nelor Gaby Ganea, Philomela Piteiu-Georgescu, d-ra Laura Smărăndescu, d-nii Traian Nicolau, Remo della Pergola, Gogu Vasilescu, dar şi ceilalţi interpret în roluri mai mici s'au prezentat mulţumitor. In general spectacolul a fost caracterizat printr-o egală atenţie pentru performanţa vocală şi cea scenica, orchestra s-a comportat frumos iar corul, tăria Operei din Timişoara, a fost la înălţime. CONCERTELE FILARMONICEI „BANATUL" Filarmonica „Banatul" a înţeles să ia contact direct cu massele noi de auditori; în acest sens întregul ansamblu al orchestrei s-a deplasat la ateliorele C.F.I. , unde a dat un concert simfonic pentru muncitorii ceferişti, concertul a fost ascultat de 1500 de oameni. Artiştii Filarmonicii au fost salutaţi de corul F. 11. şi printr'un cuvânt de bun venit din partea completului de fabrică, a răspuns în numele orchestrei d. prof. Liviu Rusu, care a prezentat programul compus din Simfonia „Lumea Nouă“ de Dvorak şi „Divertismentul Bănăţean de George Pavel. O trăsătură deosebită a expunerii d-lui prof. Rusu a fost explicarea compartimentelor orchestrei. In acest cadru, fiecare instrument în parte a fost arătat auditoriului, lucru care a trezit mare interes. Muncitorii au ascultat întreg programul cu atenţie încordată, manifestându-şi sentimentele prin aplauze îndelungate şi călduroase. Corul C. F. R. a încheiat programul cu Internaţionala. Tot comerul s-a desfăşurat într-o atmosferă de sinceră prietenie între oamenii muncii din Atelierele C. F. R. şi artiştii Filararnicii de Stat „Banatul“. DESPRE ACTIVITATEA CULTURAL-MUZICALA In afară de manifestările artistice propriu zise există în Timişoara şi unele manifestări cu scop de culturalizare, de popularizare a muzicii sub toate aspectele. In cadrul acestor manifestări, Universitatea Populară „Bila Bartok" a U.P.M. ului din Timişoara a organizat un recital c espentanţi tineri care s'a deosebit fundamentat de obişnuitele concerte de elevi Scopul acestui concert a fost introducerea în public a muzicii inspirate de folclorul reoesc, stab, unguresc etc., dar nu numai prin interpretarea unor compoziţii de acest soiuri şi prinţi !) conferinţă introauctivă şi explicări înaintea executării fiecărei lucrări. Conferinţa şi explicările au fost ţinute de d na Magda Cardoş. Intenţiile sănătoase ale recitalului nu au fost reduse prin nici o încercare de a scode în evidenţă anumiţi profesori sau elevi. (Numele profesorului respectiv nu a fost indicat în program pe lângă numele elevului executardl) Copţi şi adolescenţi pianişti şi violonişti au cântat cu adevărată dragoste pentru muzica românească şi cea a copoarelor vecine compoziţii de Negre*. Siîveski, P. Constantinescu, Drăgoi, Cornea, Eisikovits, Kodály, Bartók, Mussorgsky, Slavenski şi alţii. S'au remarcat în deosebi două pianiste, Marieta Deiudan şi Iudit Philipp şi violonistul Alexander Deidl ca tinere latente promiţătoare. In sensul pomenit mai sus, treime menţionată de gemeni, constituirea unei secţii muzicale la un cenaclu literar. Astfel sub egida Sindicatul»! Mixt de Artişti, Scriitori şi Ziarişti, s-a limit de curând prima şedinţă » secţie muzicale în cadrul cenaclul»! „Flacăra“, în care a fost ales un comitet de conducere în frunte cu coaupozitorul bănăţean Sabin V. Drăgoi. Conferenţiarul acestei prime şedinţe, d. prof. Liviu Rusu a făcut o expunere documentată cu titlul „Considerariuni critice asupra muzicii contemporane", trecând în revistă evoluţia creaţiei muzicale începând din mijlocul veacului trecut până în zilele noastre. Conferinţa a cuprins un temeinic dar scurt istoric al muzicii ruse şi sovietice, toate problemele tratate în expunere fiind legate rezoluţia cunoscută. de