Ramuri, 1964 (Anul 1, nr. 2-5)

1964-09-01 / nr. 2

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, U N I T I­­ V A I Anul I 0 Numărul 2 «Crai­ova» Septembrie 1964 2­0 pagini leu REVISTA DE CULTURA APARE LU­NAR I. ri IN PAGINILE 4-5 P­ORŢILE DE FIER UN REPORTAJ DE LUCIAN ZATTI VERSURI DE ILARII HINOVEANU G. Călinescu: „Patriotismul nostru“ Acad. Ştefan Bălan: „Ceasul tinerilor“ Eugen Florescu: „Tabulă universitară“ Barbu Theodorescu: „Spre Anul Dante“ Ing. Nicolae Ghiţă: „Exponat şi confruntare“ Ing. B. Mathe: „Cultura ca factor al progre­sului tehnic“ Acad. D. Dumitrescu : „Creaţie şi universali­tate“ (II) Colocvii: „Oltenia-—profil ceramic“ (de Tancred Bănăţeanu, Marcela Focşa, Silvia Zderciuc, Ilie Purcaru, Ileana Diaconescu) Petre Dragu : „Portret de olar“ Silviu Puşcaşu­: „Estetica luminii“ Mihai Pelin: „Dimineaţa cuvintelor“ C. D. Papastate: „Enescu şi Craiova“ Ion Schintec: „Jurnal de modă anticăresc“ Şerban Cioculescu: „Crepusculul aristocraţiei în roman“ Tudor Vianu: „Izvorul etern“ Acad. Ştefan Milcu : „Endocrinologie—geneze, bilanţ, perspective“ Dr. Sava Lăzărescu: „Un domeniu nou al chirurgiei: stereotaxia“. Panait Micu:­ „Arta amatoare şi exigenţele criticii“ Al. Firescu : „Primul gong“ Dialog liric : Pasolini-Prévert Versuri de Eugen Constant, Paul Anghel, Ion Potopin, H. Grămescu, Adrian Păunescu, Da­mian Ureche, Gh. D. Vasile, Nadirul Cordun, Sorin Stoian, C. Poenaru, Mihai Duţescu Note şi însemnări de Ştefan Bossan, Aristide Leonte, George Niţă, Cleante Roicu Desene de Benedict Gănescu, Peter Iacobi, Gabriel Bratu Fotografii de I. Cucu, C. Pintilie, O. Plecan, G. Adam, N. Enache, G. Stoica 7 reproduceri de la Expoziţia regională de artă plastică G. Călinescu ANUL X­X­I PATRIOTISMUL NOSTRU Cînd vad elevi de şcoli medii şi studenţi, cu­­treierind în cete vesele ţara, de la munte pînâ la mare, trecînd pe străzile Capitalei, vizitîndu-i muzeele, intrînd în librării, îmi dau seama că s-au petrecut schimbări fundamentale. Sînt, pe solul ţării, păduri negre şi drepte de brazi, îmbătînd cu mireasma răşinei, cele de stejari şi fagi au înfăţişarea mai arhaică, cu trunchiurile lor groase şi retorica încîlcită a ra­murilor, cele de mesteacăn sînt aeriene şi rare­fiate. Sînt păduri întunecate ca fierul, unele roşii ca arama, altele bătînd în alb ca platina ori ar­gintul. Unele înăbuşă strigătul şi par mute, altele foşnesc şi vibrează la ecouri. Un­ele mişună vî­­natul, urşii, mistreţii, rîşii şi celelalte jivine cu carnea dulce ori cu blănuri moi. Pădurea e prolifică şi se-ntinde, civilizaţia noastră de azi ne sileşte s-o gonim din locurile de arătură. Domo­lită şi împinsă la munte ea rămîne mereu o bo­găţie inepuizabilă a patriei noastre. Cu stînca muntelui ridicăm podurile şi tala­zurile, punem temelia ţării noi. Piatra e impreg­nată cu metalul pe care omul îl stoarce în cup­toare, căpătînd fierul. Şinele pe care calcă ră­­sunînd locomotiva, locomotiva însăși, podul care bate din aripi, ciocanele, uneltele, pînâ la acul cel fin, totul este extras din stîncă. Cu pălă­ria în mînă ca într-un dom am stat într-o mină de sare, palat feeric ai cărui pereţi minerii se părea a-i şlefui cu nişte maşini spre a-i face şi mai adamantini. Acea marmură zaharoasă era de fapt sarea, din care fabricile scot compuşi chimici numeroşi. Pe Valea Prahovei şi aiurea sunt altfel de pă­duri, de copaci fără crengi, la temelia cărora o cumpănă pompează printr-o putere nevăzută o miere neagră, care e ţiţeiul, bogăţia inestimabilă, din care ies substanţele cele mai paradoxale şi mai îndepărtate de negrul originar, cea mai ba­nală fiind benzina. La marginea trotuarului, aproape de casa mea, văd nişte tuburi groase de fier învelite cu hîrtie care vor alcătui un sistem intestinal sub întreg cartierul. Prin el va sosi de departe răsufletul inflamabil al păturii minerale. îmi place în ţara mea iarba grasă, care creşte pe povîrnişurile dulci ale munţilor, în pîlniile din regiunea muntoasă, pe unde turmele de oi şi cirezile de vaci par nemişcate ca nişte flori albe pe un chilim verde. Admir bălţile pe care berzele le explorează pe picioroangele lor. Peştii graşi sar cu gurile în aer sau trec în cîrduri ca pe sub sticlă. Am văzut la o gospodărie de stat lîngă mare un lucru neaşteptat. In apropiere creșteau cu m­iile flori mirifice, de o candoare superbă.­­ Continuare in pagina 7 ► învăţământul universitar craiovean intra in cel de al şaptesprezecelea an al existenţei sale. Iată un adevăr care, pe omul adeseori handicapat de multitudinea informaţiei, de evenimentele noi fi foarte diverse oferite de viaţa noastră socialistă, poate să-l surprindă. Pună fi mulţi profesori, încerctnd că rememoreze data înfiinţării primului institut craiovean şi căuttnd cu ochii amintirii înapoi, trăiesc un moment de surpriză constattnd că se poate vorbi fără nici o îndoială despre existenţa unei adevărate „tradiţii" la unul dintre centrele universitare enu­merate îndeobşte printre cele mai „tinere" din ţară. Sunt, într-adevăr, faptesprezece ani de clnd Craiova pregâtefte pentru economia şi cultura românească specialişti de înaltă calificare? Mirarea stăruie admirativ; totuşi, datele nu pot fi contrazise. Evenimentul s-a produs In 1947. La numai trei ani de la Eliberare, ziarele anunțau că prin grija partidului se înființează primul institut de Invătămlnt superior din Craiova. Simbo­lic vorbind, se poate spune că —după decenii de dezinteres fi opacitate, perioadă In care, e drept, sclipiseră mai puternic ctteva stele, afir­mate individual pe planul culturii — socialismul a descins fi pe aceste meleaguri cu cartea drept călăuză fi planuri academice din vreme conturate. O singură cifră este, credem, concludentă: nu mai puțin de 17 ani, Craiova a eliberat peste 3000 de diplome de specialişti, la tot atifia tineri recrutafi in majoritate din ţinuturile fiului fi Oltului. Cadre cu calificare superioară, pregătite aici, lucrează azi in toate coifurile țării, de la gospodăriile colective ptnă la foruri știinfifice de prestigiu ale Academiei R. P. Romine. Asemenea rezultate bucură fi insufletesc pe toți aceia care, sub conducerea organelor regionale fi prăfenești de partid, au pornit să înfăptuiască o asemenea opera, propuntndu-și, ca fel de prim ordin, ridicarea regiunii pe înaltele trepte ale culturii, transformarea prafului Intr-un puternic centru f­­i­i­nf­if­ic şi cultural-artistic, care să preia fi să imbogățeascâ experiența ştiinţifică a oamenilor de cultură din fără fi de peste hotare, atrâgind spre valorile culturale mase tot mai largi de tineri. UNIVERSITARA TABULA O discuţie purtată cu forurile de conducere ale celor două institute craiovene, discuţie prilejuită de a­­propiata deschidere a noului an uni­versitar, a debutat, firesc, cu ideile expuse mai sus (succesele deosebite înregistrate în ultimul timp, ca şi planurile pentru viitor, înscriindu-se în aceeaşi sferă de preocupări pen­tru un învăţămînt de înaltă ţinută ştiinţifică, preocupare cu antecedente remarcabile). Vorbindu-ne despre specialiştii pre­gătiţi la Institutul agronomic craio­vean, prorectorul institutului, tov. Ti­­beriu Nicola, ne-a invitat în faţa bi­bliotecii, prezentîndu-ne un mare număr de cărţi şi publicaţii, elabo­rate — integral sau în colaborare — de cadrele didactice ale institutului. Anchetă realizată de Eugen Florescu Ni s-a pus în faţă, de asemenea, o colecţie de programe ale numeroa­selor sesiuni ştiinţifice la care au fost prezentate şi dezbătute zeci de lucrări originale, dintre ai căror autori, mulţi la număr, reţinem nume ca acelea ale prof. dr. Al. Buia, I. Mi­­hăilescu, V. Stratula, I. Maxim, I. Ha­­ţeganu, M. Oprean, N. Camaresa. Citarea unor titluri de lucrări ar fi, de asemenea, concludentă, dar lista e prea lungă pentru a putea fi epui­zată în cîteva rînduri. Un volum de cîteva sute de pagini, „Flora Olte­niei Lexicală“, elaborat de un co­lectiv, ne determină, însă, să stăruim mai îndelung asupra lui : primele date ale lucrării au fost culese cu aproape 7 ani în urmă, şi de atunci, fără întrerupere, lună de lună, an de an, s-au făcut cercetări, s-a ino­vat, s-au căutat formule, s-a cheltuit timp, s-a învăţat. Nu vom intra în amănunte. Esenţial ni se pare să ară­tăm că şi aici, la Institutul agronomic craiovean (ca, de alt­fel, şi la celă­lalt instituit de învăţămînt superior al oraşului, Institutul pedagogic), se aplică un principiu preţios, deosebit de important pentru crearea unei şcoli ştiinţifice : indispensabilitatea muncii perseverente, pasionate, stă­ruitoare, de ani şi ani. Urmărirea sîrguincioasă, prin muncă şi studiu, a îndeplinirii unei idei, face parte din condiţiile fără de care — ca şi inteligenţa, ca şi talentul — nu e po­sibilă realizarea niciunei opere. Remarcabil este şi faptul că, mai ales în rîndul cadrelor didactice de la cele două institute, se remarcă o atracţie permanentă spre cucerirea unui grad de specializare tot mai înalt. Se poate spune că, pentru prima dată, Craiova numără, printre locuitorii ei, un număr atît de mare de doctori în ştiinţe, candidaţi în ştiinţe sau aspiranţi, faptul datorîn­­du-se în exclusivitate dezvoltării învăţămîntului. Pe lîngă dezvoltarea unei cercetări ştiinţifice — pentru prima dată înfăptuită într-o aseme­nea măsură şi cu asemenea rezul­tate — remarcabilă este şi activi­tatea culturală, desfăşurată la un nivel superior de cadrele didactice (menţionăm, de pildă, simpozioanele organizate la Institutul pedagogic despre opera lui Dante, Eminescu, Iorga, Haşdeu, Titu Maiorescu etc.). Punerea bazelor unui învăţămînt universitar la Craiova a avut ca obiectiv esenţial crearea unui învă­ţămînt de înaltă ţinută ştiinţifică, teoretică şi practică, a unui învăță­­mînt care să polarizeze în jurul său cele mai bune elemente, să pre­gătească cadre capabile a desfă­şura, la rîndul lor, o activitate ştiin­ţifică creatoare. Sub­ acest aspect, fiecare nou an de studiu trebuie să constituie o etapă, un salt calitativ.­­ Continuare in pagina 1O ► CEASUL TINERILOR Acad. Ştefan Bălan — Ministrul Invăţămîntului începem un nou an şcolar, însufleţiți de măreţele realizări obţinute de poporul nostru — sub conducerea Partidului Muncitoresc Român — in cei 20 de ani de la Eli­berarea de sub jugul fascist. Păşind in cel de-al lll-lea deceniu de viaţă liberă şi prospera, ne sunt asigurate, prin grija permanenta a partidului şi guvernului, condiţii pentru succese şi mai mari. Fondurile tot mai importante alocate în fiecare an de statul nostru, pentru instru­irea şi educarea tinerei generaţii, au permis lărgirea continuă a bazei materiale a în­­văţâmtntului. Bugetul învăţămîntului pe acest an a crescut la 6.209 milioane, cu aproape 700 milioane lei mai mult decit in anul trecut. Numeroasele construcţii noi de şcoli, de cămine, cantine şi laboratoare, bursele acordate elevilor, desfiinţarea taxelor şco­lare, manualele gratuite pentru elevii claselor I-VIII, întreţinerea gratuită a elevilor din şcolile profesionale, arată ct, sunt de importante mijloacele materiale puse la dis­poziţia invăţămîntului pentru garantarea dreptului la învăţătura a tinerei generaţii, în noul an şcolar sunt cuprinşi, în învăţămtntul de toate gradele, peste 4 milioane de copii şi tineri — aproape un sfert din populaţia ţarii. Deschiderea noului an şcolar 1964/1965 marchează şi încheierea procesului de generalizare a Invăţămîntului de 8 ani, o expresie vie a grijii statului nostru democrat-popular pentru ridicarea nivelului cultural al poporului, realizare care situează fara noastră in aceasta privinţă printre ţările cele mai inaintate ale lumii. Pentru a lărgi orizontul de cCultura al elevilor la nivelul cerinţelor ştiinţei şi teh­nicii contemporane, Ministerul Învăţămîntului a adus în acest an îmbunătăţiri simţitoare planurilor şi programelor de învăţămînt, precum şi manualelor şcolare, căutind in ace­laşi timp să asigure elevilor timpul necesar pentru studiul individual, pentru lectură, joc, sport şi odihnă. Noile planuri şi programe de invâţământ, manualele şcolare, noul regulament al şcolilor de cultură generală, materialul didactic bogat şi modern trimis şcolilor, ampla literatură de specialitate şi pedagogică recent tipărită, vor contribui la îmbunătăţirea pe mai departe a Invăţămîntului nostru. Munca desfăşurată de toţi slujitorii şcolii, — cărora poporul întreg le încredinţează spre instruire şi educare copiii săi, — trebuie să aibă ca rezultat formarea unor oameni cu un larg orizont de cunoştinţe, cu o concepţie ştiinţifică marxist-leniniste asupra lumii, educaţi In spiritul dragostei faţă de partid şi faţă de patria socialistă, In spiritul pre­ţuirii muncii, al stimei şi prieteniei cu naţionalităţile conlocuitoare, In spiritul idealu­rilor păcii şi Înţelegerii dintre popoare. Faptul că şcoala şi familia desfăşoară împreună activitatea de educare a elevilor, impune o colaborare tot mai strânsă între oamenii şcolii şi părinţi, astfel Incit să se realizeze o unitate deplină de vederi şi de acţiune între şcoală şi familie. Nu trebuie să se uite că influenţa educativă a părinţilor este deosebit de puternică şi ea se exer­cită in exemplul pe care II oferă părinţii, in fiecare moment, copiilor lor. 0 Continuare in pagina 7 ► Citiţi în paginile 11-14, în cadrul rubricii noastre C­OLO­CVII Olte­n­i­a profil ceramic

Next