Ramuri, 1966 (Anul 3, nr. 1-12)
1966-01-15 / nr. 1
I VITA 9.«ramuri LA ORDINEA ZILEI ANCHETA NOASTRĂ OAMENI DE ŞTIINŢĂ DESPRE ştiinţa în cincinal — sarcini şi perspective perfecţionarea cadrelor de cercetători un imperativ major: intensificarea cercetărilor proprii In lumina hotărîrilor adoptate la Congresul al IX-lea al partidului, Plenara C.C. al P.C.R. din 8-10 decembrie 1965 ţi ultima sesiune a Marii Adunări Naţionale au adus la ordinea zilei o problemă de covîrţitoare însemnătate, cu largi răsfrîngeri pe planul economiei ţi al culturii româneşti: îmbunătăţirea organizării ţi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifică în ţara noastră. Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauţescu a sesiunea Marii Adunări Naţionale — profundă analiză a sarcinilor, a perspectivelor, a direcţiilor de dezvoltare ţi a obiectivelor care stau, în actuala etapă, în faţa ştiinţei ţi a slujitorilor ei — însoţită de o serie de măsuri, în rîndul cărora se înscrie ţi înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, jalonează un moment de o deosebită importanţă pentru destinele ţtiinţei în România. • Marile progrese ale ştiinţei în epoca noastră, apariţia ţi dezvoltarea accelerată a unor tehnici noi, mereu mai complexe, impun — ca unul dintre bunurile cele mai preţioase ale unei naţiuni — existenţa unui potenţial de gîndire ţi de creaţie ştiinţifică de o calitate deosebită, la nivelul de cuceriri ţi de exigenţă al secolului. A devenit de o incontestabilă evidenţă faptul că acea naţiune capabilă să-ţi dezvolte potenţialul ştiinţific propriu, să-ţi asigure crearea de valori ştiinţifice şi de bunuri materiale prin susţinerea unei cercetări ştiinţifice largi şi eficiente, poate asigura independenţa economică, suveranitatea şi bunăstarea poporului său. Dînd cuvîntul, în aceste pagini, unor oameni de ştiinţă, consemnăm doar cîteva ecouri dintr-un larg şi însufleţit curent de opinie, expresie a zilelor istorice pe care le trăieşte ştiinţa românească contemporană. Acad. Ştefan Milcu Am fi putut intitula aceste rînduri : ,,de la tradiţie la actualitate în „ştiinţă“. Dar s-ar putea susţine tot atît de valabil şi formula inversă : de la actualitate spre tradiţie, în definirea direcţiilor în care se organizează investigarea ştiinţifică. Avem astfel o platformă de sprijin în incertitudinea ce acoperă trecerea de la cunoscut la necunoscut. Desigur că în accepţia creatoare a tradiţiei se evită confundarea ei cu trecutul; în acest caz, tradiţia s-ar contopi cu istoria ştiinţei, ceea ce nu corespunde realităţii. Ca şi în alte domenii ale ştiinţelor, tradiţia presupune continuitate prin transmisie orală sau scrisă a evenimentelor sau a corpului de cunoştinţe referitoare la un anumit domeniu faptic sau ideativ. Tradiţia reprezintă ceea ce este transmis şi asimilat de fiecare generaţie, partea viabilă şi potenţial dezvoltabilă în ştiinţă. Problematica tradiţiei ştiinţei în ţara noastră capătă un interes şi o actualitate stringentă în perspectiva organizării şi îndrumării ştiinţei realizată prin intervenţia Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Considerăm că printre criteriile care pot interveni în selectarea direcţiilor de cercetare în diferite domenii ale ştiinţei, cel tradiţional poate fi luat în discuţie în măsura în care poate fi recunoscut ca valabil prin potenţialul creator actual şi de perspectivă. Ştiinţa românească are în numeroase domenii o tradiţie care oferă un coeficient de siguranţă în dezvoltarea ei viitoare. Ne referim la parametrii generali caracteristici şcolilor ştiinţifice, care permit abordarea cu succes a noului, asigură cu probabilitate eficienţa, are o bază tematică, tehnică şi umană antrenantă în procesul de investigare — asemenea unei armate capabile să dea o bătălie în condiţii imprevizibile. Ni se par deosebit de semnificative, din acest punct de vedere, dezvoltarea rapidă şi succesele deosebite obţinute în disciplinele în care a existat o tradiţie viabilă care a fost continuată şi rentabilizată prin reorganizarea ştiinţei în statul socialist : matematica şi unele domenii ale fizicei, chimiei, ştiinţelor agricole şi medicale , în istorie, filologie, filozofie şi altele. Folosind tradiţia în tot ce e pozitiv, vom stăpîni încă unul din factorii care decid realizarea cu succes a sarcinilor trasate ştiinţei în ţara noastră. Acad. Miron Nicolescu Trăim zile istorice pentru destinele ştiinţei româneşti. Ultima sesiune a Marii Adunări Naţionale a votat o lege de mare importanţă pentru propăşirea cercetării ştiinţifice româneşti : legea cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. In zilele noastre, zile în care în toate marile laboratoare ale lumii au loc descoperiri de o excepţională valoare pentru istoria cunoaşterii umane, rolul hotărîtor al ştiinţei pentru dezvoltarea societăţii devine evident şi unanim recunoscut. Amploarea forţelor ştiinţifice şi a mijloacelor materiale angajate în cercetarea modernă ridică în faţa tuturor statelor problema justei îndrumări şi valorificări a cercetării şi creaţiei ştiinţifice. Noua lege votată de Marea Adunare Naţională vine să sublinieze din nou atenţia deosebită cu care partidul şi statul nostru înconjoară ştiinţa şi pe slujitorii ei, chemaţi să-şi aducă din plin contribuţia la progresul economiei naţionale, la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţific universal. Creşterea rolului ştiinţei în rezolvarea marilor sarcini trasate de Congresul al IX-lea al partidului a cerut — aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în expunerea ţinută la sesiunea Marii Adunări Naţionale — luarea unor măsuri neîntîrziate de îmbunătăţire a organizării şi îndrumării cercetării ştiinţifice, astfel încît să se asigure mobilizarea tuturor cadrelor şi forţelor materiale spre obiectivele principale ale progresului ştiinţific, spre îmbinarea armonioasă a cercetării fundamentale cu cercetarea aplicativă. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice are, înainte de toate, menirea de a concentra activitatea de cercetare ştiinţifică, orientînd-o intr-un front bine închegat înspre marile probleme ale dezvoltării ştiinţei şi economiei naţionale. Eforturile şi iniţiativele singulare, pornite cu scopul unei măriri a eficienţei muncii, îşi vor aduce roade cu atît mai bogate cu cit se vor încadra într-o schemă generală. Nu putem, de aceea, decît să salutăm cu bucurie crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice şi să ne exprimăm, în acelaşi timp, speranţa că acest consiliu va fi un organ profund operativ şi nu birocratic, că va încuraja cercetarea în aceeaşi măsură în care o va organiza şi dirija. Acad. N. Theodorescu In anii puterii populare, economia noastră naţională a cunoscut o dezvoltare impresionantă, într-un ritm care a trezit surprinderea şi chiar admiraţia specialiştilor din ţările cele mai dezvoltate. In acelaşi timp, ştiinţa românească a cunoscut o înflorire fără precedent, dezvoltînd şi fructificînd tradiţiile progresiste ale înaintaşilor, obţinînd rezultate importante pentru dezvoltarea ţării. Epoca noastră istorică este marcată de o profundă şi impetuoasă revoluţie tehnico-ştiinţifică pe plan mondial, în care ştiinţa se afirmă din ce în ce mai puternic ca un factor determinant al producţiei. Nu mai este posibilă o dezvoltare a economiei fără folosirea permanentă, în diferitele sale sectoare, a celor mai înalte şi mai actuale cuceriri ale ştiinţei. Totodată, economia însăşi ridică în faţa ştiinţei — fie imediat, prin tehnică, fie direct, prin înseşi cerinţele ei , numeroase probleme care solicită ştiinţa, o stimulează, o inspiră şi o orientează pe căi noi, care se dovedesc pline de perspective şi de roade bogate. Iată de ce, obiectivele majore ale dezvoltării economice a României în faza de desăvîrşire a construcţiei socialiste scot în lumină oportunitatea măsurilor legiferate în vederea îmbunătăţirii organizării şi orientării activităţii de cercetare ştiinţifică în ţara noastră. Această legiferare, care conferă muncii ştiinţifice consacrarea unui factor activ de prim plan în dezvoltarea economiei naţionale, arată totodată înalta preţuire şi rolul de seamă pe care conducerea de partid şi de stat le acordă oamenilor de ştiinţă în viaţa noastră socială, la care ei sunt chemaţi să participe prin activitatea lor creatoare. Această grijă demonstrează cu prisosinţă clara viziune a locului ştiinţei în progresul social şi în folosirea revoluţiei tehnico-ştiinţifice mondiale pentru dezvoltarea, pe baze ştiinţifice, a economiei şi culturii patriei noastre. Ea deschide oamenilor noştri de ştiinţă căi largi şi sigure spre ţelurile ce le sunt scumpe : realizarea unor cercetări de amploare, cucerirea unor rezultate de seamă, puse în slujba ţării şi a poporului. Sprijinind şi stimulînd puternic cercetarea fundamentală şi multilaterală, măsurile privind intensificarea cercetărilor mai ales în domeniul energeticii, construcţiilor de maşini, electronicii şi automaticii trasează direcţiile necesare de orientare care se multiplică prin însăşi natura complexă a problemelor ce se pun în aceste vaste domenii ale ştiinţei şi tehnicii moderne. Crearea , în conformitate cu hotărîrile Congresului al IX-lea al P. C. R. , a unui for suprem, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, avînd responsabilitatea orientării şi organizării cercetării ştiinţifice, precum şi a concentrării tuturor forţelor de cercetare, constituie una din cele mai importante măsuri de reorganizare a activităţii ştiinţifice, care va duce la o eficientă şi profundă coordonare a eforturilor oamenilor de ştiinţă pentru rezolvarea marilor probleme ale dezvoltării economiei româneşti. Consiliul, format din specialişti din diferite ramuri de cercetări, va funcţiona ca organ de stat, asigurînd apropierea oamenilor de ştiinţă de marile centre de producţie şi creşterea rolului ştiinţei în progresul multilateral al societăţii noastre socialiste. El va fi organul destinat să conducă revoluţia tehnico-ştiinţifică în ţara noastră, punînd-o în serviciul marilor destine ale construcţiei socialiste. Prin el se va urmări dezvoltarea ritmică a diferitelor ramuri ale ştiinţei, coordonarea unitară a reţelei de cercetare, utilizarea cu maximum de eficacitate a bazei materiale a cercetării şi a potenţialului de cercetări, colaborarea specialiştilor din acelaşi domeniu şi din alte domenii ce se dovedesc necesare în rezolvarea unor probleme ample şi complexe. Pentru fiecare dintre noi, expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la îmbunătăţirea şi îndrumarea activităţii de cercetare ştiinţifică reprezintă un vast şi însufleţitor program de lucru, pe care trebuie să-l traducem cu hotărîre în viaţă, pentru continuul avînt al ştiinţei şi al economiei României socialiste. Zilele de la sflrşitul lunii decembrie au marcat un important eveniment pentru ştiinţa noastră. Marea Adunare Naţională a legiferat un act de covîrşitoare însemnătate pentru destinele ştiinţei româneşti : crearea Consiliului Naţional al Cercetării ştiinţifice. Rod al unor profunde studii asupra dezvoltării ştiinţei româneşti, măsurile luate pentru îmbunătăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifică vor avea efecte stimulatoare pentru ridicarea ştiinţei româneşti la nivelul celei din ţările cele mai avansate, vor exercita o influenţă binefăcătoare în dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale. Cercetarea ştiinţifică corespunde funcţiunilor ireductibile de cunoaştere a omului şi impulsului lui original de acţiune asupra lumii ce-l înconjoară, folosind ştiinţa mecanismelor interne şi subtile ale proceselor naturii şi instrumentele pe care geniul uman le creează pentru a-şi putea spori, în aceeaşi vreme, cunoaşterea şi puterea. De acum, prin legea cu privire la crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, aceasta este recunoscută solemn ca o funcţie esenţială a statului nostru, căruia îi este încorporată constituţional. Ea condiţionează, de acum înainte, normele de realizare a acestei misiuni a statului nostru, cercetarea ştiinţifică fiind o condiţie necesară a desfăşurării activităţii sale creatoare în industrie, o condiţie indispensabilă a bunei desfăşurări a proceselor agricole, un element obiectiv necesar al perfecţionării neîncetate şi al organizării economice şi administrative. Marea cucerire a cunoaşterii contemporane este demonstraţia tot mai fecundă a unităţii ştiinţei şi a indisolubilei legături între glndirea ştiinţifică şi realităţile în sînul cărora îşi duce omul viaţa. De la cel mai modest act de înregistrare, pînă la alcătuirea unei legislaţii şi la organizarea unor instituţii, de la manipularea celui mai simplu aparat de laborator pînă la cea mai înaltă exegeză ştiinţifică — ştiinţa este unitară. Statul nostru socialist, care coordonează şi îndrumă cercetarea ştiinţifică, îşi îndeplineşte astfel o funcţie a sa, prin exercitarea căreia ştiinţa va cunoaşte nebănuite progrese. Legea cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice va duce, fără îndoială, la o substanţială îmbunătăţire a cercetării ştiinţifice româneşti, prin unirea forţelor, prin orientarea muncii şi creaţiei ştiinţifice, spre rezolvarea primordială a problemelor ridicate de continuul avînt al economiei noastre. Acad. Eugen Macovski Expunerea amplă, ştiinţific documentată, prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la sesiunea Marii Adunări Naţionale, cuprinde în ea dovada grăitoare a grijii pe care partidul şi guvernul o acordă dezvoltării ştiinţei în ţara noastră, ridicării ei la nivelul celor mai înaintate realizări ale ştiinţei mondiale. Cercetarea ştiinţifică are, la noi, o bogată şi valoroasă tradiţie, dezvoltată major prin realizările anilor noştri, ale cărei rezultate, preţuite de cercurile ştiinţifice de pretutindeni, au confirmat potenţialul investigaţiei ştiinţifice al specialiştilor şi cercetătorilor noştri din toate domeniile de activitate. Documentele Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român prevăd creşterea şi perfecţionarea forţelor de producţie ale ţării în legătură strînsă cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, într-un ritm susţinut, specific societăţii socialiste. In expunerea prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu sînt analizate rezultatele obţinute pînă acum în munca de cercetare ştiinţifică, fundamentîndu-se viitoarea activitate, în coordonatele şi dimensiunile sale impresionante. Raţiunea cercetării ştiinţifice este indisolubil legată de dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, de finalizarea rezultatelor teoretice în toate domeniile de activitate practică. Cerinţele construcţiei socialiste reclamă o perfectă concordanţă între cercetarea ştiinţifică şi necesităţile practice de dezvoltare a tuturor sectoarelor de activitate. înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice corespunde tocmai acestui deziderat privind sporirea rolului cercetării ştiinţifice în dezvoltarea multilaterală a culturii materiale şi spirituale a poporului nostru. Condiţiile din ce în ce mai favorabile care se creează cercetării ştiinţifice vor avea consecinţe fertile în toate domeniile. In domeniul biochimiei, de exemplu, printre problemele cărora li se va acorda o sporită atenţie va fi şi cercetarea structurii materiei vii, problemă care prezintă un interes deosebit atît pentru biologie în general, cît şi pentru diferitele ramuri ale biologiei aplicate. Unele aspecte ale acestei cercetări se referă la bazele biochimice ale mecanismului de hibridare la plante, urmărindu-se totodată aducerea de contribuţii la lămurirea mecanismului de apariţie a fenomenului de heterozis. Este evident că orice contribuţie în acest domeniu fundamental prezintă perspective de aplicaţii practice în agricultură. Alte aspecte se referă la precizarea bazelor biochimice ale excitabilităţii materiei vii. Cercetările în acest domeniu pot avea aplicaţii imediate în medicină, deschizînd posibilităţi noi de înţelegere a mecanismului de acţiune a medicamentelor în organism. Pe această cale se pot aduce contribuţii însemnate la dezlegarea diferitelor probleme actuale ale fiziologiei normale şi patologice, umane şi animale, ale farmacologiei şi farmacodinamiei etc. In atenţia Institutului de Biochimie al Academiei vor sta, de asemenea, anumite aspecte ale problemelor de imunochimie. Se vor urmări, în special, relaţiile dintre structură şi funcţiile imunochimice ale zonelor active de combinare din moleculele de anticorpi. Cercetătorii Institutului de Biochimie lucrează cu multă pasiune la rezolvarea problemelor menţionate, însufleţiţi de noile măsuri preconizate de partid în scopul ridicării cercetării ştiinţifice din ţara noastră, la un nivel tot mai înalt. Acad. Octav Onicescu