Ramuri, 1969 (Anul 6, nr. 1-12)

1969-01-15 / nr. 1

A n u 1 VI • Nr. 11 (55) C r a i o va 1 1 15 ianuarie 1969 2 4 pagini • 3 1 e i SEMNE BUNE ANUL ARE Anul 1969 — cel de al 25-lea de la Eliberare — şi-a deschis în faţa noastră treptele de lumină, chemîndu-ne spre noi înălţimi. Un an bogat în semnificaţii, deschizînd noi perspective înaintării noastre pe drumul glorios al socialismului, pro­­pulsînd energii tot mai însufleţite şi mai intense în opera de ridicare continuă a României, sub conducerea Partidului Comunist, pe noi culmi ale civilizaţiei şi progresului. In contextul amplelor desfăşurări de forţe creatoare ale acestui an, for­ţe ce se însumează în direcţia îndeplinirii exem­plare a sarcinilor prevăzute pentru cel de-al 4-lea an al cincinalului, aniversarea unui sfert de secol de la Eliberare se circumscrie acestui prezent e­­fervescent ca un corolar de nobile victorii obţi­nute de întregul popor sub conducerea înţeleaptă a Partidului Comunist Român. Tot în acest an, la 2 martie, întregul nostru popor se va aduna în faţa urnelor, desemnîndu-şi reprezentanţii în conducerea treburilor de stat. Eveniment de amplă rezonanţă în viaţa politică a patriei noastre, moment de nouă şi majoră afir­mare a democratismului profund al orînduirii so­cialiste, al participării largi și active a maselor populare la conducerea statului, alegerile de la 2 martie sînt întîmpinate de întregul nostru popor într-o atmosferă de puternic avînt creator, de vie efervescentă în toate domeniile de activitate. Campania electorală care a început în aceste zile, propunerile de candidaţi ai Frontului Unităţii So­cialiste se înscriu pe fundalul unei unităţi gene­roase ale cărei trăsături dominante sunt munca, creaţia, victoriile de prestigiu în toate sectoarele construcţiei socialiste, perspectivele luminoase de viitor. Aceste victorii — cele pe care le-am cuce­rit şi cele ce-şi prefigurează dimensiunile — pun într-o vie lumină uriaşele posibilităţi şi resurse pe care le eliberează socialismul, fructificîndu-le prin munca pasionată a oamenilor. In acest sens, anul 1968 şi, în general, ultimii patru ani care marchează actuala legislatură au înscris, prin dina­mismul şi bogăţia lor de succese, prin progresele calitative care le-au generat, prin amprenta spiri­tului novator imprimat în toate domeniile vieţii, cele mai vii străluciri în vastul tablou de valori care consacră România contemporană. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la posturile de radio şi televiziune cu pri­lejul anului nou, referindu-se la cel de al treilea an al cincinalului, „...în cursul anului 1968 s-a am­plificat şi s-a perfecţionat activitatea în sfera pro­ducţiei de bunuri materiale, au continuat, dina­mic, industrializarea socialistă a ţării, moderniza­rea agriculturii, dezvoltarea ştiinţei, artei şi cul­turii, a sporit bogăţia naţională a poporului ro­mân. Ca rezultat al creşterii venitului naţional, s-a îmbunătăţit nivelul de trai material şi spiri­tual al populaţiei de la oraşe şi sate; statul so­cialist a investit noi şi importante fonduri pentru ridicarea economico-socială a judeţelor, oraşelor şi comunelor, pentru construcţia de locuinţe, pen­tru nevoile social-culturale ale oamenilor muncii“. Anul 1969 — an jubiliar al Eliberării — con­stituie, astfel, un prilej de profundă şi fertilă meditaţie pentru fiecare cetăţean al patriei noas­tre. Inălţîndu-şi privirea spre viitor, el aşează noile orizonturi de certitudine şi lumină în con­tinuarea firească, logică, ascendentă, a realizărilor dobîndite pînă acum. Concluzia acestor gînduri, meditaţii şi confruntări impune, pentru fiecare din noi, un adevăr unic, de necontestat: nu există un alt drum pentru a face din România o ţară înfloritoare — pentru ca bogăţiile pămîntului şi puterea minţii locuitorilor acestor ţinuturi să ro­dească din plin, servind bunăstării şi fericirii lor —­ decit socialismul. Descătuşate, energiile oamenilor ţării s-au an­gajat, în această etapă istorică, să se afirme in­tr-o competiţie pe parcursul căreia învinsă nu pu­tea fi decit condiţia de înapoiere economică a patriei şi învingătoare doar o nouă condiţie, in­finit superioară, menită să ne aşeze — după cum ni se cuvine — în rîndurile naţiunilor de stră­veche civilizaţie. Prin ritmurile pe care le-am impus dezvoltării zestrei noastre materiale, prin felul raţional în cans ne-am utilizat resursele na­turale şi umane, prin luciditatea şi precizia cu care ne-am atins obiectivele propuse prin planuri„ prin entuziasmul de care ne-am pătruns în aceşti ani, am izbutit să recuperăm un decalaj carer în alte condiții istorice și în alt context social, 9 0 0 continuare In pagina 22 0000090909 ► Mihnea Gheorghiu : „Despre intelectualul colectiv“ Ecuaţii critice: Ovidiu Ghidirmic: „Principii de estetică“; „Sentimentul «balcanismului»“ Ancheta noastră: Legitimitatea logicii dialectice (de Mihail Pişcoci şi Valeriu Streinu) Versuri: Şt. Aug. Doinaş, Mihai Duţescu, Coman Şova, Ion Prunoiu, Ion Trandafir, Mircea Micu, Petre Anghel, V. Pătru „Lume inversă“ (fragment de roman de Eugen Florescu) ; „Anotimpurile copilăriei" (schiţe de Vasile Băran) M. Grigoriu: „Redescoperirea poliţismului“ (o carte despre moarte, spaimă şi violenţă, sau dezvoltarea unui fapt divers?) Gr. T. Pop: „Filozofie, ştiinţe sociale, panoramic editorial ’68“ ; I. Şerbănescu : „Tehnica şi politica“ N. Mărgineanu: „Permanenţele şi contradicţiile gîndirii lui Sartre“ R. J. Bogdan: „Jean Piaget şi epistemologia genetică“ Vasile Vetişanu: „Gabriel Marcel şi neosocratismul contemporan“ Puncte de reper: Ion B. Victor: „Memorialistica lui E. Lovinescu“ Ion Zamfirescu : „Ion Simionescu“ (medalion); Eugen Constant: „Ion Dongorozi“ (evocări) „Picasso într-o expoziţie craioveană“ de Teofil Moreta Cronica cinematografică de Tudor Stănescu ; cronica teatrală de Jana Morărăscu ; cronica plastică de C. R. Constantinescu Sport: „Cu Silvan“ de Petre Dragu Escale contemporane : Dintr-o „Panoramă a poeziei elveţiene contemporane“ (traduceri de Ion Caraion) ­ ...........

Next