Ramuri, 1972 (Anul 9, nr. 1-12)

1972-01-15 / nr. 1

CIVILIZAŢIA SATULUI Viaţa socială contemporană ne obligă să ne schimbăm nu numai obiceiurile care credeam că ţin de esenţa unor fenomene fundamentale, dar — reflex al dialecticii şi vitezei cu care o realitate trece în alta —, într-o măsură pe care n-o sesizăm cu prea mare uşurinţă, ne obligă să recurgem şi la inovaţiile de limbaj sau, în ca­zul cel mai simplu şi mai frecvent, să dăm cuvintelor sensuri conforme noii încărcături de realitate pe care o poartă. Culturalizarea sate­lor, urbanizarea, ridicarea gradului de civili­zaţie al mediului rural, cultura de masă sunt noţiuni care exprimă conţinuturi extrem de dinamice. E tot mai dificil să găseşti accep­ţia potrivită a vechilor cuvinte, pentru a nu fi contrazis de noua lor realitate. Cultura de masă, de pildă, trebuie înţeleasă, ca fenomen, altfel decit era acum un deceniu, ceea ce pre­supune că şi conţinutul, accepţia noţiunii, s-a schimbat. Cultura de masă preia acum, tot mai evident, funcţii ale culturii zise majore, încetînd să fie o cultură confecţionată ad-hoc, cultură minoră, cu alte cuvinte, în mediul ru­ral nu se ia doar cunoştinţă de fenomenul cul­tural major, ci se crează cultură, în sensul cel mai profund al cuvîntului. Cultura şi civilizaţia satului nostru contem­poran trebuie privite conform marilor schim­bări din conştiinţa săteanului, conform sensu­lui pe care îl are viaţa spirituală in mediul rural. Satele noastre vor deveni în curînd ve­ritabile oraşe nepoluate, mediul ideal al medi­taţiei, al creaţiei culturale şi artistice. De pe acum, coordonatele unei vaste şi complexe mişcări culturale ne fac să întrezărim viitorul marilor Academii rurale, al acelor aşezăminte în care, de pe o poziţie culturală de generoasă deschidere, se vor aborda tradiţii folclorice, obiceiurile, noua civilizaţie a satului. Dispare, de fapt, o civilizaţie, cedînd locul alteia. Sau, mai la obiect, o civilizaţie trece în alta. Ex­primarea e voit schematică pentru a surprinde esenţa fenomenului care, în manifestarea lui concretă, e de o enormă complexitate şi con­­trarietate. Marele sfat al gospodarilor satului cu condu­cerea superioară de partid, cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu a relevat, în contextul dez­voltării actuale a satului nostru, marele apetit cultural al ţărănimii, modul lucid, realist, gos­podăresc în care ea pune problemele civiliza­ţiei satului. în acest sens trebuie înţelese cu­vintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, rostite la Conferinţa pe ţară a secretarilor comitete­lor de partid şi a preşedinţilor consiliilor populare comunale . „Trebuie să înţelegem că ridicarea nivelului general de cultură al sate­lor, educarea socialistă a ţărănimii presupune o largă participare a intelectualităţii noastre la această muncă. Este necesar ca fiecare să în­ţeleagă că are obligaţii faţă de popor, faţă de părinţii săi pînă la urmă, de a se întoarce în comună, de a merge acolo pentru a ajuta la dezvoltarea şi înflorirea satului românesc“. Această înflorire şi dezvoltare nu e o sim­plă civilizare, deoarece satul nostru contem­poran este, graţie socialismului, o imensă structură civilizată, care deschide noi perspec­tive de dezvoltare actualelor forme şi struc­turi. Poate ar fi, de aceea, mai potrivit ter­menul de urbanizare rurală, cu toate impli­caţiile sale sociale şi culturale. Intelectualul nu mai e în viaţa satului un element insolit, ci o condiţie vitală a „metabolismului“ său spiritual. Asociaţiile culturale săteşti cuprind, deopotrivă, intelectuali şi ţărani. Nivelul se egalizează de jos în sus, ţăranii, mai ales cei tineri, fiind, din mai multe puncte de vedere, de o incontestabilă intelectualitate. Să vorbim, deci, despre civilizaţia şi cultura satului, con­­siderînd aceste noţiuni inseparabile. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ ! ANUL IX • Nr. 1 (91) 15 IANUARIE 1972 • 24 PAGINI • 3 LEI • APARE LUNAR O VIZIUNE POSIBILĂ A CRAI­OVEI DE MII­NE Adrian PĂUNESCU Planeta Să nu cumva să acceptăm ca această planetă (cu care am început să ne obişnuim) să redevină Moartea care a fost înainte de a se da de trei ori peste cap, conform blestemului. Să ţinem această planetă aşa cum e, aşa cum stă. Această planetă care ne-a găurit umerii pe care stă, această planetă care ne-a extenuat aripile cu care se ajută la învîrtire şi cu care se apără de ţinţari. De trei ori peste cap, cu vioiciune, nu vă uitaţi că vorbim aceeaşi limbă, cu Geo Dumitrescu, cereţi-i paşaportul. Şi cum n-o să vi-l poată arăta, puneţi-i întrebarea cum a ajuns aici, în realitatea noastră, venind din realitatea lui lăuntrică şi cum a trecut graniţa, puneţi-i întrebarea, nu-l cruţaţi. Apoi puteţi să-l puneţi la zid şi să-i trageţi un fum de ţigară de foi , în ochi. O jumătate tulbure de veac peste realitatea lui lăuntrică de care ne desparte patul puștii lui libere. Teo Dumitrescu Realitatea lui lăuntrică, tristeţea lui şi ochii lui slavă Domnului nu au decit cincizeci şi unu de ani. Cînd îl întîlniţi cereţi-i paşaportul. DIN CUPRINS : DOLJ — PREZENT­U 1 VIITOR DE MIHAI PELIN • SOCIETATEA SOCIALISTĂ MULTILATERAL DEZ­VOLTATĂ DE C. BĂRBĂCIORU • PROGRESUL — DESTIN AL OMENIRII DE GRI­­GORE TRAIAN POP • O CONVORBIRE CU ADRIAN PĂUNESCU DE ILARIE HINOVEANU • COMENTARII LA PROZA LUI ZAHARIA STANCU DE OV. GHIDIRMIC • MODERNUL ŞI EVOLU­ŢIA CONŞTIINŢEI LITERARE (III) DE ADRIAN MARINO • ULTIMELE SCRIERI ALE LUI DIMI­­TRIE STELARU DE AL. PIRU • MEDITERANA LUI PANAIT ISTRATI DE GABRIELA-MARIA PINTEA. In numărul viitor: PAGINI INEDITE DE PANAIT ISTRATI PREZENTATE DE ALEXANDRU TALEX

Next