Ramuri, 1980 (Anul 17, nr. 1-12)

1980-01-15 / nr. 1

Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste, cadru larg democratic de participare a întregului popor la făurirea viitorului ţării In­osul al II-lea al F.D.U.S., în pa­­ct cu eforturile ce se depun pen­­­ aplicarea în viaţă a remarca­­elor hotărîri ale Congresului al I-lea al Partidului Comunist Ro­­m­, în întreaga ţară, — la oraşe, nune şi sate, la întreprinderi şi stituţii — se face resimţită in­sa preocupare pentru punerea în licăre a propunerilor tovarăşului colae Ceauşescu, secretarul gene­­al partidului, cu privire la creş­­ea rolului Frontului Democraţiei Unităţii Socialiste în viaţa social­­lstică a României şi îmbunătăţi­­i organizării sale. Este o perioadă­­acterizată de o puternică emula­­politică, de un vibrant entuziasm mifestat de masele de oameni ai meu­ faţă de strălucita şi origi­­la concepţie a secretarului ge­nii al partidului, în ce priveşte un hotărâtor pe care trebuie să-l ţină masele în gîndirea şi fău­­ea actului de conducere şi ac­te, într-o societate care şina spus şi reuşeşte să înfăptuiască active de o incontestabilă im­­stanţă economică şi socială pen­­prezentul şi viitorul luminos ţării, pentru continua creştere aunăstării materiale şi spirituale ntregului popor. M­odul în care s-a acţionat în în­­aga ţară la pregătirea noului tru larg democratic de organi­­re şi desfăşurare a activităţii nsiliilor şi organizaţiilor proprii F.D.U.S., în lumina propunerilor mutate de tovarăşul Nicolae Ruşescu şi luate în dezbatere în finţa Comitetului Politic Execu­­at C.C. al P.C.R. din 30 octoori­­e 1979, reprezintă expresia con­­iţiei politice, confirmată întru­ni de practica socială, cu pun­­e la cimentarea unităţii de vo­­i şi acţiune a întregului nostru for, evidenţiind larga adeziune aturor oamenilor muncii români, ghiari, germani, sîrbi şi de alte tonalităţi la politica profund­­istă, democratică a Partidului punist Român.­emnificativ în acest sens este si­gul că, de la începutul lunii de a deveni membri ai organiza­ţiilor proprii ale F.D.U.S. Numai în judeţul Dolj, de pildă, în cele 786 organizaţii constituite pe sate, oraşe, cartiere, în întreprinderi şi insti­tuţii s-au înscris peste 64 450 mem­bri din care aproape jumătate sunt femei. De asemenea, Conferinţele locale şi adunările generale ale organizaţiilor proprii ale F.D.U.S., premergătoare Congresului al II-lea, au spos în evidenţă spiritul de ini­ţiativă, înalta preocupare a mase­lor de oameni ai muncii faţă de probleme de stringentă actualitate în viaţa colectivelor de muncă şi a localităţilor. Numeroase propu­neri, o puternică angajare la­­reali­zarea obiectivelor economice şi edi­­litar-gospodăreşti, cărora li se adaugă mulţimea de­­acţiuni con­crete, organizate în această peri­oadă, conturează cu pregnanţă o atmosferă de înaltă responsabilitate civică, de tot mai pronunţată uni­tate între partid şi popor, de o largă participare democratică a maselor de oameni ai muncii la viaţa economică şi social-politică a ţării. Menite să contribuie la ridicarea pe o treaptă superioară a activi­tăţii Frontului Democraţiei şi Uni­tăţii Socialiste, a organizaţiilor de masă şi obşteşti componente, acţiu­nile premergătoare Congresului al II-lea al F.D.U.S. au creat un cli­mat stimulator pentru îmbunătăţi­rea conlucrării dintre organizaţiile componente, a organizării în comun şi coordonat a acţiunilor politice şi organizatorice, în vederea sporirii iniţiativei şi capacităţii lor politice şi organizatorice în desfăşurarea largă şi permanentă a acţiunilor de edu­caţie patriotică şi de mobilizare a tuturor cetăţenilor patriei la înfăp­tuirea Directivelor şi hotărârilor Congresului al XII-lea al P.C.R. şi a măreţelor obiective cuprinse în Programul Partidului Comunist Român. Ştefan Tunsoiu Foto : N. N. Negulescu Sculptură de Ilie Berindei Un sezon cultural de vîrf O tradiţie deja concludentă acre­ditează perioada de iarnă ca un sezon de vî­rf la­ activităţilor cultu­ral-educative de la sate. Este firesc să fie a­şa, deoarece în absenţa muncilor agricole, săteanul benefi­ciază de un timp liber mai întins, propice faptei de cuget şi inimă, iar deplasarea la căminul cultural poate deveni una din direcţiile esenţiale ale preocupărilor sale zil­nice. Dar, pentru ca această depla­sare să devină o obligaţie zilnică, trebuie să găsească aici, în perma­nenţă, acele manifestări şi acţiuni ce impun prin noutatea conţinutu­lui şi forma atractivă a desfăşură­rii. Nu vom enumera acţiunile ce pot alcătui un program interesant, un program ce trebuie să constituie emblema fiecărui cămin cultural. Ele sunt cunoscute, dar pot fi re­descoperite şi actualizate şi altele apte să contribuie la configurarea unei palete bogate pentru acest sezon. Sfîrşitul anului 1979 ne-a oferit, intr-un interval scurt, o suită de manifestări ce au relevat imen­sele resurse ale mişcării noastre artistice de amatori. Ne gîndim, în primul rind, la cea de-a treia edi­ţie a Festivalului judeţean al obi­ceiurilor laice de iarnă, cu care pri­lej artişti amatori din comunele Maglavit, Bucovăţ şi Cernele au prezentat „Căluşul de iarnă“, ,,Va­­silca“ şi „Colindul griului“, iar cei din comuna Predeşti o pitorească şezătoare floriitom­ica. Iar teatrul folcloric a fost sugestiv repre­zentat prin cele cîteva sec­venţe inspirat selectate din „Jienii“, de elevii şcolii generale nr. 31 din Craiova. Totodată, „Sorcova“, „Jo­cul caprei şi al clopoţelului“ — obi­ceiuri cu rădăcini arhaice in spi­ritualitatea noastră populară şi-au aflat o tulburătoare interpretare prin formaţiile Caisei pionierilor, Liceului „Fraţii Buzeşti“, Şcolii populare de artă, Casei de cultură a municipiului Craiova, ale aşeză­mintelor culturale din Predeşti şi Podari, după cum o impresie deo­sebită au produs colindele laice ■cântate de corurile Filarmonicii de stat „Oltenia“ şi căminului cultural din Breasla. Din această enume­rare succintă se poate constata, fără dificultate, că, priintr-o or­chestraţie judicioasă şi entuziastă, conlucrarea dintre artiştii amatori şi cei profesionişti se soldează cel mai adesea cu rezultate de un ele­vat nivel artistic. Aserţiune confir­mată, de altfel, şi de specta­colul de pe scena Teatrului Naţio­nal, dedicat aniversării Republicii, spectacol marcând, în acelaşi timp, inaugurarea ediţiei a III-a a Festi­valului Naţional „Cântarea Româ­niei“. Un spectacol de un vibrant mesaj patriotic, rel­evind, prin vers, dans şi muzică, permanenţa şi continuitatea locuirii populaţiei autohtone în spaţiul carpato-du­­nărean, marile momente din isto­ria tumultoasă a poporului nostru, spectaculoasele prefaceri şi împli­niri din anii socialismului , specta­col (în regia şi scenariul inimosu­lui Emil Boroghină) la reuşita că­ruia au contribuit actori de la Tea­trul Naţional, solişti de la Teatrul liric, corul Filarmonicii, grupul vo­cal al sindicatului învăţămint, for­maţii de muzică ale studenţilor cra­­ioveni. Fireşte, şi pe cuprinsul ju­deţului obiceiurile de iarnă au pri­lejuit ample şi bogate manifestări. Toate acestea trebuie să fie de bun augur pentru un sezon cultural-edu­­cativ de vîrf, pe măsura tradiţiei şi condiţiei spirituale de astăzi a oamenilor muncii. (Rep.) Expoziţie de pictură. Prezentă în numeroasele expoziţii ale plasticie­­nilor amatori, Vicenţa Dragu dove­deşte o evidentă preocupare pentru perfecţionarea procedeelor artistice. Expoziţia, deschisă de curînd la clubul întreprinderii poligrafice Ol­tenia, cuprinde câteva lucrări inte­resante, ce ilustrează o predilecţie constantă pentru jocul subtil de lumini şi umbre. Tablourile „Bucu­ria vieţii“, „La podul Jiului“, „Na­tură statică“ şi „Maci“ sunt, credem, cele mai edificatoare în privinţa posibilităţilor de exprimare ale plasticienei. Semnalăm, de aseme­nea, cm foarte frumos „Peisaj cu căpiţe şi plopi“. Este vizibilă in această expoziţie opţiunea artistei pentru o tematică diversă, ca rezultat al permanentu­lui său efort de îmbogăţire a pale­tei artistice. Alături de peisaje şi naturi statice, descoperim şi o ade­ziune entuziastă la relieful bogat al actualităţii. Acest lucru este de­monstrat prin lucrările „In între­cerea socialistă“, „Muncitoare tipo­grafă“, „Blocuri în Calea Severinu­­lui“. In general, lucrările Vicenţei Dragu ne relevă o armonie a cu­lorilor, tonurile luminoase consti­tuind fondul predominant. Piesa de rezistenţă a expoziţiei rămîne, cre­dem, lucrarea intitulată „Cîrciu­­m­ărese“, ce dezvoltă un patetism afectiv, o sensibilitate aleasă. Şi ar mai fi de remarcat ceva, foarte im­portant : suflul optimist, poezia tonică a stărilor, ca expresii ale unui univers sufletesc robust. /George Niţă/ Nicolae Petre- Vrînceanu Lumina Prin aerul amiezii liniilor pure patesticul echilibru mişcind conturul în lucruri, suind în noi suprafeţe mai dense către starea de orizont a văzduhului... Trupul, asemeni luminii, lumina asemeni unui stindard. O, libertate, frumos ne-nveştmîntă stindardul tău cind, sub oglinda prea mare pentru o singură lume, trepte alunecă la nesfirșit în ninsoarea de cintec. Gheorghe Manafu Dacă Dacă n-am fi crezut Că-n amurgul vieţii Culcindu-ne liniştiţi Vom renaşte in proprii copii Am fi rămas adormiţi In părinţi Şi-am fi fost păcatul Păcatul lumii Păcatul dinţii... Gheorghe Izbăşescu Credinţa contemplaţiei întinsă-n faţa păsării spre nori cind soarele loveşte cu putere, incit se-ncli­nă aerul şi zbori şi străzile alunecă-n tăcere. Dezacordate crengi se-ntind, se-ntind, lumina se desface-n cercuri plane, e-un timp spiralic, timp lucind, chiar mersul tău pe braţe diafane. Melancolia faptei taie iute a florilor retragere în glastră cind pânza frunții ce-a trăit volute devine iar zenitului fereastră. Dan Bucur Mînătoru Vatră Coloane infinite de gind vizionar Nuntire de baladă de fructe şi de Pe toate le purtăm sub scuturi de Desferecînd lumină in zodia cea nouă. E Ţara o fîntină şi-o aripă spre In zborul milenar, de fapte Acvilă şi vioară sub falduri de Ecou eternizat în strămoşească renume vatră-rouă hotar lume încărcată Florea Miu Vînătoare Intirzie venirea acelui ceas aprins — au fost porunci ca toamna să treacă mai departe — de neuitare, pomii bolnavi coboară-n vis, le este rană floarea care porunci împarte. La vînătoare blinda, ca simpli legîndu-ne cu fluturi durerile noi ducem herghelia frumoaselor ninsori pe creasta unde bate un vînt cu ochi de lapte, vinători, abstracte. RAMURI nr. 1 (187) • ianuarie 1980 • pagina 2

Next