Ramuri, 1988 (Anul 25, nr. 1-12)
1988-01-15 / nr. 1
PERSONALITATE DE EXCEPŢIE Congresul al IX-lea al P.C.R. a marcat un moment de cotitură în istoria modernă a României, un eveniment excepţional în activitatea teoretică şi practică a partidului, determinînd o nouă etapă de creaţie autentică în toate domeniile vieţii sociale, de o însemnătate uriaşă pentru destinele poporului nostru. Cea de a 5-a Conferinţă Naţională a Partidului Comunist Român, ale cărei lucrări s-au desfăuşrat sub lumina ideilor cuprinse în raportul magistral prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — strălucit document al gîndirii revoluţionare creatoare, purtind amprenta cutezanţei teoretice clarvăzătoare a spiritului ştiinţific, realist şi consecvent revoluţionar propriu secretarului general al partidului, confirmă o dată mai mult coincidenţa de esenţă între teorie şi practică, dintre obiectivele politicii partidului şi interesele întregului popor. Noile orizonturi deschise de cel de-al IX-lea Congres al partidului creaţiei teoretico-ideologice în toate domeniile vieţii sociale se datorează, în mod hotărîtor, gîndirii şi acţiunii secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Personalitate politică proeminentă a epocii contemporane, cu o gîndire profund dialectică, receptivă la tot ce este nou, înaintat, întruchipînd în cel mai înalt grad virtuţile statornice ale poporului român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a creat, pe baza unei îndelungate şi prodigioase experienţe revoluţionare, o concepţie teoretică, social-politică originală ce se constituie într-o contribuţie inegalabilă la dezvoltarea gîndirii marxiste contemporane. Întemeiată pe generalizarea practicii social-istorice, a cuceririlor înaintate ale filosofiei, ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, în corelaţia lor logică cu aspiraţiile majore ale omului şi omenirii, opera teoretică a secretarului general al partidului nostru se defineşte într-o unitate structurală şi coerenţă logică, a căror esenţă o constituie dezvoltarea materialismului dialectic şi istoric şi a socialismului ştiinţific, ca teorie revoluţionară, metodă dialectic revoluţionară, instrument de transformare revoluţionară a lumii. Unitară şi în acelaşi timp cuprinzînd o vastă problematică, opera secretarului general al partidului nostru, aşa cum demonstrează numeroasele sale lucrări — cuvîntări, rapoarte, expuneri, interviuri — consideră teoria revoluţionară şi dezvoltarea ei ca pe o necesitate a acţiunii sociale, ca pe o forţă fără de care nu este posibilă schimbarea lumii vechi şi edificarea noii orînduiri, progresul omului în cunoaşterea şi dominarea naturii şi istoriei, împlinirea fiinţei umane ca personalitate multilateral dezvoltată. Adevărul afirmat de clasicii marxismlehinismului că nu există mişcare revoluţionară fără teorie revoluţionară dobîndeşte, în concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, dimensiuni noi, izvorîte din cunoaşterea aprofundată a practicii social-istorice contemporane, a transformărilor care au loc în domeniul vieţii economice, sociale, politice, al ştiinţei şi culturii. Evidenţiind în mod just teza despre primatul practicii în dezvoltarea teoriei, a cunoaşterii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu dă o interpretare dialectică complexă raportului dintre practica socială şi teoria revoluţionară, avertizînd asupra insuficienţei empirismului, a pericolului practicismului îngust. Creaţia „nu se identifică în nici un fel cu repetarea practicii... dacă ne vom mulţumi să repetăm doar ceea ce a realizat practica, nu vom reuşi să dăm nici în domeniul ştiinţei economice şi sociale şi nici în alt domeniu — noi dimensiuni gîndirii şi practicii ştiinţifice“. Atunci cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu utilizează noţiunea de spirit revoluţionar Prof. univ. dr. Tiberiu Nicola (Continuare în pag. 4) ARHITECT DE MĂREŢIE Călăuziţi de Marele Bărbat, Sub faldul luminos al omeniei, Uniţi în jurul Lui am înălţat, Prin fapte, chipul nou al României. Corolă vie, larg desfăşurată, Pe zările cîmpiei roditoare E Doljul, la un loc cu ţara toată. In „Epoca de aur“, mîndră floare. Acum, în pragul noului mileniu, Poporul, ţara-ntreagă, România, Conduse de un gînditor de geniu, S-au înfrăţit, în crez, cu veşnicia. Cu El în frunte, glorii după glorii Vor fi zidirii noastre temelie. El e strategul marilor victorii Şi vieţii arhitect de măreţie. Stegar al păcii, sol al libertăţii. Vestită călăuză spre dreptate, El poartă strălucirea demnităţii Ca la Carpaţi la ţărmurile toate. Ilarie Hinoveanu __________________________________) 'f (283) 188 Revistă lunară editată de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Dolj ,15 ianuarie 1988 ^16 pagini , 5 lei O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ ŞTIINŢEI ŞI PĂCII Ştiinţa românească are adinei tradiţii, de mare prestigiu, onorate în mod profund de nume ilustre de savanţi care au lăsat opere perene în tezaurul vieţii spirituale a poporului român dar şi în panteonul ştiinţei şi culturii universale. Am putea cita o listă lungă de nume care arată în mod limpede că poporul român a avut şi are o contribuţie însemnată la dezvoltarea ştiinţei universale, că geniul său creator îl îndreptăţeşte să aspire la un loc de frunte între naţiunile globului, în marea operă de construcţie a unei lumi prospere, mai bune şi mai drepte. Ştiinţa românească a cunoscut, în anii socialismului, o dezvoltare fără precedent, Partidul Comunist Român, prin politica sa înţeleaptă şi clarvăzătoare atribuindu-i un rol de prim rang în făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltată în patria noastră. Politica ştiinţei în ţara noastră este făurită îndrumată şi perfecţionată în mod permanent, direct, de Partidul Comunist Român, Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie revenindu-i sarcini complexe de mare răspundere în acest sens. Aşa cum preciza secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Raportul prezentat la cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R., „cercetarea ştiinţifică românească are marea răspundere de a soluţiona mai rapid o serie de probleme de importanţă hotărîtoare pentru dezvoltarea economicosocială a patriei noastre“. In fruntea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, în calitate de preşedinte, se află eminentul om de ştiinţă şi savant de renume mondial academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim viceprim-ministru al Guvernului. Militantă de frunte a Partidului Comunist Român, din ilegalitate, academician doctor inginer Elena Ceauşescu şi-a consacrat întreaga viaţă şi activitate pentru progresul multilateral al patriei noastre şi, în acest context, în mod deosebit, pentru progresul ştiinţei, culturii şi învăţămîntului românesc modern. Trebuie remarcat faptul că academician doctor inginer Elena Ceauşescu s-a implicat direct, profund, în dezvoltarea ştiinţei româneşti şi universale prin lucrări de înaltă valoare ştiinţifică, apreciate şi publicate în numeroase ţări de către edituri prestigioase, de profil. Ca om de ştiinţă, a desfăşurat şi desfăşoară o activitate intensă efectuînd cercetări fundamentale cu contribuţii de seamă în domeniul sintezei compuşilor macromoleculari, în special în cel al elastomerilor. Sub directa sa conducere şi îndrumare, Institutul Central de Cercetări Chimice a înregistrat succese remarcabile, realizînd numeroase tehnologii originale, brevetate în ţară şi peste hotare cum ar fi : procedeul de hidrotratare a uleiurilor în scopul obţinerii de uleiuri de motoare cu caracteristici superioare, sinteze de monomeri intermediari şi auxiliari pentru industria materialelor plastice şi a cauciucului, tehnologii de obţinere a unor polimeri cu proprietăţi speciale, procedee de prelucrare a materialelor plastice pentru obţinerea articolelor tehnice şi bunurilor de larg consum, tehnologii legate de chimizarea petrolului etc. Sub directa sa conducere au fost dezvoltate cercetări în domeniul compuşilor macromoleculari, în studiul unor polimeri şi copolimeri din clasa elastomerilor sintetici ş.a. Cercetările sale fundamentale în domeniul studiului compuşilor macromoleculari s-au concretizat în lucrarea de cert prestigiu ştiinţific mondial „Cercetări în domeniul sintezei şi caracterizării compuşilor macromoleculari“ apărută atît în România cît şi în R.F.G., Grecia şi Italia. O altă lucrare de referinţă, a academicianului doctor inginer Elena Ceauşescu, care s-a bucurat de Prof. univ. dr. ing. Silviu Puşcaşu (Continuare în pag. 5)