Ramuri, 1988 (Anul 25, nr. 1-12)

1988-01-15 / nr. 1

PERSONALITATE DE EXCEPŢIE Congresul al IX-lea al P.C.R. a marcat un m­oment de cotitură în istoria modernă a României, un eveniment excepţional în ac­tivitatea teoretică şi practică a partidului, determinînd o nouă etapă de creaţie auten­tică în toate domeniile vieţii sociale, de o însemnătate uriaşă pentru destinele poporu­lui nostru. Cea de a 5-a Conferinţă Naţională a Partidului Comunist Român, ale cărei lu­crări s-au desfăuşrat sub lumina ideilor cu­prinse în raportul magistral prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — strălucit do­cument al gîndirii revoluţionare creatoare, purtind amprenta cutezanţei teoretice clar­văzătoare a spiritului ştiinţific, realist şi consecvent revoluţionar propriu secretarului general al partidului­­, confirmă o dată mai mult coincidenţa de esenţă între teorie şi practică, dintre obiectivele politicii partidu­lui şi interesele întregului popor. Noile orizonturi deschise de cel de-al IX-lea Congres al partidului creaţiei teore­­tico-ideologice în toate domeniile vieţii so­ciale se datorează, în mod hotărîtor, gîndirii şi acţiunii secretarului general al partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Personali­tate politică proeminentă a epocii contem­porane, cu o gîndire profund dialectică, re­ceptivă la tot ce este nou, înaintat, întruchi­­pînd în cel mai înalt grad virtuţile stator­nice ale poporului român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a creat, pe baza unei îndelungate şi prodigioase experienţe revoluţionare, o concepţie teoretică, social-politică originală ce se constituie într-o contribuţie inegalabilă la dezvoltarea gîndirii marxiste contempo­rane. Întemeiată pe generalizarea practicii so­­cial-istorice, a cuceririlor înaintate ale filo­sofiei, ştiinţei şi culturii naţionale şi univer­sale, în corelaţia lor logică cu aspiraţiile majore ale omului şi omenirii, opera teore­tică a secretarului general al partidului nos­tru se defineşte într-o unitate structurală şi coerenţă logică, a căror esenţă o constituie dezvoltarea materialismului dialectic şi isto­ric şi a socialismului ştiinţific, ca teorie re­voluţionară, metodă dialectic revoluţionară, instrument de transformare revoluţionară a lumii. Unitară şi în acelaşi timp cuprinzînd o vastă problematică, opera secretarului gene­ral al partidului nostru, aşa cum demon­strează numeroasele sale lucrări — cuvîn­­tări, rapoarte, expuneri, interviuri — consi­deră teoria revoluţionară şi dezvoltarea ei ca pe o necesitate a acţiunii sociale, ca pe o forţă fără de care nu este posibilă schim­barea lumii vechi şi edificarea noii orîndu­­iri, progresul omului în cunoaşterea şi do­minarea naturii şi istoriei, împlinirea fiinţei umane ca personalitate multilateral dezvol­tată. Adevărul afirmat de clasicii marxism­­lehinismului că nu există mişcare revoluţio­nară fără teorie revoluţionară dobîndeşte, în concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, di­mensiuni noi, izvorîte din cunoaşterea apro­fundată a practicii social-istorice contem­porane, a transformărilor care au loc în do­meniul vieţii economice, sociale, politice, al ştiinţei şi culturii. Evidenţiind în mod just teza despre pri­matul practicii în dezvoltarea teoriei, a cu­noaşterii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu dă o interpretare dialectică complexă raportului dintre practica socială şi teoria revoluţio­nară, avertizînd asupra insuficienţei empiris­mului, a pericolului practicismului îngust. Creaţia „nu se identifică în nici un fel cu repetarea practicii... dacă ne vom mulţumi să repetăm doar ceea ce a realizat practica, nu vom reuşi să dăm­­ nici în domeniul ştiinţei economice şi sociale şi nici în alt do­meniu — noi dimensiuni gîndirii şi practicii ştiinţifice“. Atunci cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu utilizează noţiunea de spirit revoluţionar Prof. univ. dr. Tiberiu Nicola (Continuare în pag. 4) ARHITECT DE MĂREŢIE Călăuziţi de Marele Bărbat, Sub faldul luminos al omeniei, Uniţi în jurul Lui am înălţat, Prin fapte, chipul nou al României. Corolă vie, larg desfăşurată, Pe zările cîmpiei roditoare E Doljul, la un loc cu ţara toată. In „Epoca de aur“, mîndră floare. Acum, în pragul noului mileniu, Poporul, ţara-ntreagă, România, Conduse de un gînditor de geniu, S-au înfrăţit, în crez, cu veşnicia. Cu El în frunte, glorii după glorii Vor fi zidirii noastre temelie. El e strategul marilor victorii Şi vieţii arhitect de măreţie. Stegar al păcii, sol al libertăţii. Vestită călăuză spre dreptate, El poartă strălucirea demnităţii Ca la Carpaţi la ţărmurile toate. Ilarie Hinoveanu __________________________________) 'f (283) 188 Revistă lunară editată de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Dolj ,15 ianuarie 1988 ^16 pagini , 5 lei O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ ŞTIINŢEI ŞI PĂCII Ştiinţa românească are adinei tradiţii, de mare prestigiu, onorate în mod profund de nume ilustre de savanţi care au lăsat opere perene în tezaurul vieţii spirituale a poporu­lui român dar şi în panteonul ştiinţei şi culturii universale. Am putea cita o listă lungă de nume care arată în mod limpede că poporul român a avut şi are o contribu­ţie însemnată la dezvoltarea ştiinţei univer­sale, că geniul său creator îl îndreptăţeşte să aspire la un loc de frunte între naţiu­nile globului, în marea operă de construcţie a unei lumi prospere, mai bune şi mai drepte. Ştiinţa românească a cunoscut, în anii so­cialismului, o dezvoltare fără precedent, Partidul Comunist Român, prin politica sa înţeleaptă şi clarvăzătoare atribuindu-i un rol de prim rang în făurirea societăţii so­cialiste multilateral dezvoltată în patria noastră. Politica ştiinţei în ţara noastră este făurită îndrumată şi perfecţionată în mod permanent, direct, de Partidul Comunist Român, Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie revenindu-i sarcini complexe de mare răspundere în acest sens. Aşa cum preciza secretarul general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, în Raportul pre­zentat la cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R., „cercetarea ştiinţifică românească are marea răspundere de a soluţiona mai rapid o serie de probleme de importanţă hotărîtoare pentru dezvoltarea economico­­socială a patriei noastre“. In fruntea Consi­liului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, în calitate de preşedinte, se află eminentul om de ştiinţă şi savant de renume mondial academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim viceprim-ministru al Guvernului. Militantă de frunte a Partidului Comunist Român, din ilegalitate, academi­cian doctor inginer Elena Ceauşescu şi-a consacrat întreaga viaţă şi activitate pentru progresul multilateral al patriei noastre şi, în acest context, în mod deosebit, pentru progresul ştiinţei, culturii şi învăţămîntu­­lui românesc modern. Trebuie remarcat faptul că academician doctor inginer Elena Ceauşescu s-a implicat direct, profund, în dezvoltarea ştiinţei româneşti şi universale prin lucrări de înaltă valoare ştiinţifică, apreciate şi publicate în numeroase ţări de către edituri prestigioase, de profil. Ca om de ştiinţă, a desfăşurat şi desfăşoară o acti­vitate intensă efectuînd cercetări fundamen­tale cu contribuţii de seamă în domeniul sintezei compuşilor macromoleculari, în special în cel al elastomerilor. Sub directa sa conducere şi îndrumare, Institutul Cen­tral de Cercetări Chimice a înregistrat suc­cese remarcabile, realizînd numeroase teh­nologii originale, brevetate în ţară şi peste hotare cum ar fi : procedeul de hidrotratare a uleiurilor în scopul obţinerii de uleiuri de motoare cu caracteristici superioare, sinteze de monomeri intermediari şi auxiliari pen­tru industria materialelor plastice şi a cau­ciucului, tehnologii de obţinere a unor po­limeri cu proprietăţi speciale, procedee de prelucrare a materialelor plastice pentru obţinerea articolelor tehnice şi bunurilor de larg consum, tehnologii legate de chimiza­rea petrolului etc. Sub directa sa conducere au fost dezvol­tate cercetări în domeniul compuşilor ma­cromoleculari, în studiul unor polimeri şi copolimeri din clasa elastomerilor sintetici ş.a. Cercetările sale fundamentale în dome­niul studiului compuşilor macromoleculari s-au concretizat în lucrarea de cert presti­giu ştiinţific mondial „Cercetări în domeniul sintezei şi caracterizării compuşilor macro­moleculari“ apărută atît în România cît şi în R.F.G., Grecia şi Italia. O altă lucrare de referinţă, a academicianului doctor ingi­ner Elena Ceauşescu, care s-a bucurat de Prof. univ. dr. ing. Silviu Puşcaşu (Continuare în pag. 5)

Next