Ramuri, 1989 (Anul 26, nr. 1-11)

1989-01-01 / nr. 1

(Urmare din pag. 1) Volumul înmănunchează creaţii ale unor poeţi de pe toate meleagurile ţării, simbol al­­ recunoş­tinţei prin care oamenii de azi ai României socia­liste omagiază o existenţă pilduitoare, dedicată înaltelor idealuri de prosperitate şi pace. Alături de poeţi consacraţi, ca : Nicolae Dragoş, Alexandru Andrițoiu, Létay Lajos, Viorel Cozma, Emilia Erco­­şan, Mihai Negulescu, Hans Liebhardt, Corneliu Sturzu, Ir­imie Negoiţă şi alții, culegerea cuprinde: creaţii ale poeţilor laureați ai Festivalului Național „Cîntarea României". Printre creatorii amatori aflăm: şi pe rapsodul popular Ilie Dobre din Săpata - Argeş, metodista Corina Cezareea Budescu din Piteşti, tehnicianul Radu Marin din Slatina, mun­citorul Emilian Corici de la Motru, profesorul Ion Zbîrcot din Caracal sau activistul cultural Nicolae Fulga din Slatina. „Urare" este una dintre multele şi semnificativele creaţii găzduite în paginile acestei culegeri şi pe care o redăm în întregime: „Elenei Ceauşescu i se cuvine, prieteni, Urarea cea mai pură ce o purtăm în gînd, Acest ianuarie este o sărbătoare-a frunţii Şi-a inimii ce-n Ţară pulsează luminînd. Să-i dorim, prieteni, cea mai aleasă floare Pe care gingăşia ne-a înălțat-o-n cînt ! Prezența sa în lume, lingă Eroul Păcii înseamnă srălucire de faptă și de gînd. Ea dă noi cutezanţe culorilor din steagul Pe care-l ridicară Eroi contemporani. Elenei Ceauşescu să-i înălţăm, prieteni, Urarea de lumină , DIN ARGEŞ, LA MULŢI ANI !" Versurile aparţin poetului Dan Rotaru. „FLOARE DE SUFLET" - Poem Omagiu, este cel de­ al treilea volum apărut la Editura „Cartea Ro­mânească", semnat de poeta Violeta Zamfirescu. Poemul foloseşte drept motto o profesiune de credinţă a eroinei căreia îi dedică versurile şi pentru a cărei rezonanță cu valoare morală deo­sebită merită s-o redăm : „Am considerat întot­deauna că nu există satisfacţie mai mare decît aceea de a sluji clasa muncitoare din rîndurile căreia m-am ridicat­­ cauza celor mulţi, cauza partidului, a poporului meu". - ELENA CEAUŞESCU. Poemul Violetei Zamfirescu reliefează armoniza­rea personalităţii eroinei sale cu înaltele sentimente şi trăiri ale vieţii, avînd subtitluri generice semni­ficative cum ar fi : „Dragostea de glie", „în dimi­nețile ţării", „Cît vis se întretaie", „Diafan şi fra­gil" ,„Din depărtare", „Durata frumuseţii", „Cînd soarele răsare", „Aducefi liliacul timpuriu", „Ani ca spicele-n lan", „De o viață", „încredere", „Stea­gul izbînzii", „Veşnic îmi cer", „Nădejdea omenirii", „în comunista eră", „Frunte a ştiinței româneşti", „Profund ne e respectul". încheiem prin a prezenta partea de început a acestui poem dramatic, pentru a proba înaltele virtuţi etico-estetice investite de autoare în reali­zarea chipului uman al cele omagiate : „Născută sub cerul dragostei de glie Pe plaiuri strămoşeşti atît de roditoare, Ea a crescut cu gîndul ce peste vremi mlădie Simţirea de femeie mereu cutezătoare. Alături de bărbatul mereu clarvăzător Care scrutează limanul depărtării De peste cinci decenii, Luptînd pentru înaltul ideal, biru­itor, Din dragoste de adevăr, şi de popor în dimineţile ţării..." Sentimente de înaltă stimă Mîndria de a ctitori Pe harta acestei ţări cu contur de inimă, Oltenia reprezintă buchetul judeţelor cuprinse intre Dunăre şi Carpaţi, Cerna şi Olt şi care au adăugat la sim­bolurile stemelor şi pe acelea ale unor ramuri in­dustriale cu profunde valori în economia naţională, cindva necunoscute pe aceste meleaguri. Doljul a fost etichetat in trecut rezervorul de grine pentru porturile dunărene de unde erau tri­mise in piritecele şlepurilor spre ţări dinspre izvoa­rele fluviului şi spre Marea Neagră. Legată de ase­menea condiţii industria lui era reprezentată de­ câteva mori de cereale (una la Craiova şi a­lta la Cetate fiind considerate chiar moderne pentru pe­rioada postbelică), de un atelier unde se confecţio­nau pluguri simple, de o coferie rudimentară şi de o fabrică de postavuri. Mehedinţiul avea un şantier naval, un atelier al căilor ferate, o fabrică de bere, alta de bomboane şi a treia de spirt. Dar i se recunoştea mîndria­ unei porţi a latinităţii fiindcă păstra mărturie lingă zidurile năruite ale Drobetei, ruinele piciorului de pod construit de Apollodor din Damasc — punte peste Danubiu — pe unde au ajuns romanii in ţara lui Decebal. Gorjul avea o fabrică de confecţii a armatei şi alta de ţigarete in vecinătatea unui lagăr de deţi­nuţi politici, gorjenii erau minări că se trag din seminţia pandurilor lui Tudor Vladimirescu, iar Tîrgu-Jiu era cunoscut in lume fiindcă din inima lui se înălţa Coloana fără sfîrşit. Vilcea avea ocne de sare, o mină de mică şi sta­ţiuni balneo-climaterice pe Valea Oltului, dar, aflindu-te printre ei, vîlcenii iţi aminteau că la ei s-a tipărit Pravila de la Govora şi te conduceau să vezi casa unde a locuit Anton Pann. Istoria celui de-al cincilea judeţ, al Oltului, începe abia în zilele noastre. Iată, deci, de unde s-a pornit cu aproape patru decenii şi jumătate în urmă. Dar ce putem spune acum cind Republica a îm­plinit patruzeci şi unu de ani ? Putem spune, îna­inte de toate, că în aceşti ani am înfăptuit un vis nevisat cindva. Am demonstrat că suntem­ unul din­tre cele mai harnice popoare din lume şi ceea ce a fost considerat „miracolul românesc“ reprezintă rodul muncii unui popor talentat şi suveran pe des­tinele lui. Distanţa in timp de la Craiova cu o palidă in­dustrie, la Electroputere — cetatea industriei elec­tronice româneşti — ale cărei produse au devenit preferate pe toate paralele globului, la întreprinde­rea unde se realizează tractoarele multifuncţionale premiate cu medalii de aur la tîrguri internaţio­nale, la moderna unitate industrială producătoare de maşini grele şi la cele producătoare de autotu­risme, avioane sau îngrăşăminte chimice, măsoară mai puţin de patru decenii. Durata aceasta, in con­textul istoriei noastre milenare, ni se pare foarte scurtă şi tocmai de aceea, de multe ori, cind pri­vim în jurul nostru avem sentimentul că astfel de împliniri sunt de domeniul miracolului, aşa cum li s-a părut celor veniţi de departe să vadă ce facem acasă la noi. Amintim, uneori, că producţia Dolju­lui din anul 1938 se realizează, valoric, în doar o zi şi jumătate. Această comparaţie sau, mai fru­mos spus, această punere faţă în faţă, uimeşte in primul rind analistul expert în asemenea sondări ale fenomenelor economice. Eu cred că se poate contura mai clar pentru nespecialiştii in acest do­meniu dacă le amintim că industrializarea a in­fluenţat puternic procesul de urbanizare modernă, că in anii socialismului in judeţ au fost construite peste 80 000 de apartamente şi că numai în cartierul Craioviţa Nouă locuiesc acum atîţi oameni ciţi avea întregul oraş Craiova la sfirşitul celui de al doilea război mondial. Mehedinţiul, despre care se poate spune că avea la Drobeta Turnu-Severin o tradiţie muncitorească, a devenit judeţul de la hotarul ţării împodobit cu cele două mari cetăţi ale luminii de la Porţile de Fier I şi II. La confluenţa Dunării cu Cernu şi pe genunchii muntelui Aleon se desfăşoară ca uin amplu amfiteatru de bijuterii arhitectonice noul oraş Orşova cu unităţi ale industriei extractive şi uşoare, cu un modern şantier naval. Severinenii trimit nave construite de ei să flu­ture la catarge drapelul ţării pe fluviile şi oceanele lumii, vagoane de călători pentru­ îndepărtate dru­muri de fier. Ei produc amvelope gigant, derivate din celuloză, mobilă şi confecţii, iar descoperirea cărbunelui şi în acest colţ de ţară grăbeşte ritmul de dezvoltare a altor importante ramuri industri­ale. Oraşul parcurilor străjuite de statuile lui Tra­ian şi Decebal, de Turnul lui Sever şi de relicvele Drobetei, al grădinilor împodobite cu smochini şi al fintînilor arteziene a devenit o bijuterie în noua salbă a oraşelor ţării. Nici un document din Gorjul încărcat de istorie, nici o plăsmuire orală din această vatră bogată de folclor nu poate atesta că viaţa de astăzi a acestui judeţ de foşti sărmani a fost anticipată, fie şi numai intr-un basm, de o minte luminată. Muzeul arhi­tecturii populare gorjeneşti de la Curtişoara ne stă la îndemină ca să ne dăm seama cum trăiau oa­menii satelor de sub Paring şi Vilcan. Copiii şi nepoţii lor sunt acum sondori, chimişti, mineri in cele mai mari exploatări de lignit ale ţării, şle­fuitori de cristal, făuritori de ciment dar şi de măiestrite obiecte de artizanat, constructori de noi oraşe dar şi buni crescători de animale, energeti­­cieni, cărturari şi artişti neîntrecuţi. Dacă in strategia pentru dezvoltarea armonioasă a tuturor zonelor ţării Gorjului i s-au alocat fon­duri imense pentru investiţii, dacă ritmul lui de dezvoltare economică a înregistrat performanţele primelor judeţe ale ţării antrenate în această com­petiţie, aceasta se datoreşte faptului că pe aceste meleaguri au fost descoperite mari zăcăminte de hidrocarburi şi de cărbuni. De la Ţicleni şi de la Stoina se pulsează ţiţei prin artere de oţel spre rafinăriile ţării. Ţicleni a devenit un oraş, un oraş înfloritor, iar Stoina este pe cale să devină. La în­ceputurile mineritului, minerii nu au avut nici o aşezare a lor. Şi atunci s-a construit Motru cu toate înzestrările ce i se cuvin unui oraş modern locuit de oameni care asigură ţării cărbunele de care are nevoie. Replici ale arhitecturii de la Motru desco­perim la Rovinari, la Mubăsari şi in alte localităţi unde s-au statornicit familii de mineri şi de son­dori. La Rovinari şi la Turceni, un alt viitor oraş al judeţului, s-au construit puternice termocentrale ce convertesc în energie electrică lignitul extras din vecinătatea lor. Dar Gorjul trimite cărbune şi altor termocentrale de pe cuprinsul României. Şi nu de multă vreme au început să se înalţe şi primele hi­drocentrale la pragurile de apă ale Jiului. Dincolo de păduri, in fantastica despicătură ce şi-a croit-o prin Carpaţi de la Turnu şi pină la Izlaz, străbătînd două judeţe, Oltul, fratele Mure­şului din legendă, s-a transformat intr-o coloană vertebrală a hidroenergeticii româneşti. Cind spu­nem astăzi judeţul Vilcea, ne gindim la salba de hidrocentrale de pe firul Oltului, la staţiunile balneo-climaterice Cozia, Călimăneşti—Căciulata, Olăneşti, Govora, Ocnele Mari, Ocniţa puternic vigorizate de superbele şi complexele palate ale sănătăţii adăugate la­ peisajul lor în ultimii ani. Vilcea înseamnă astăzi puternicul combinat chimic de la poalele dealului Capela. Combinatul de pro­duse sodice de la Govora. Întreprinderea de prelu­crarea maselor plastice. întreprinderea mineră Horezu. Sondele de la Băbeni. Întreprinderile de textile, de încălţăminte, de echipamente hidraulice. Vilcea înseamnă podgoria Drăgăşanilor, livezile de pomi fructiferi ce împodobesc clinurile dealurilor mesign­ate de soare. Călătorind spre târgurile cîmpiei, Oltul străbate judeţul ce-i poartă numele, se odihneşte în lacuri artificiale de acumulare, se prăbuşeşte în turbinele hidrocentralelor, alunecă prin păienjenişul de ca­nale ale sistemelor de irigaţii, devine grădinar şi orezar. Pe drumul vechilor sărari, mărturii despre vama Slatinei găsim numai prin documente de arhivă şi în muzee. Oraşul ce ne întîmpină astăzi pe cea mai înaltă terasă a Oltului a fost reconstruit din teme­lii. El este străbătut de bulevarde şi străzi flan­cate de blocuri suple, de edificii culturale. Slatina este o demonstrare concretă, la amănunt, a ceea ce înseamnă un oraş nou­ al timpurilor noastre la ri­dicarea căruia s-a avut in vedere continua lui per­spectivă de dezvoltare. Dar i se mai spune şi ora­şul aluminiştilor. Fiindcă la marginea lui funcţio­nează cea mai puternică unitate a ţării producătoare de aluminiu. Bauxita adusă de la Oradea străbate aici un complex proces de electroliză şi se transfor­mă în aluminiu de o puritate maximă ceea ce ex­plică faptul că este cerut cu insistenţă in ţări dintre cele mai industrializate de pe toate continentele. Aşa cum era firesc, pe aceeaşi platformă industri­ală s-au construit unităţi care prelucrează metalul alb, de produse cărbunoase şi ale industriei uşoare. Balşul de pe malurile Olteţului a devenit un repre­zentativ centru industrial unde se topeşte oţelul, unde se elaborează boghiuri pentru căile noastre ferate şi pentru export. La Caracal se construiesc vagoane cu boghiuri de la Batiş. Industria şi-a pus şi îşi pune tot mai mult amprenta în viaţa econo­mică din Corabia,­Scorniceşti, Drăgăneşti Olt şi din alte localităţi. Dar, de data aceasta cind spunem judeţul Olt ne mai gindim la producţii record de porumb şi de grîu, de sfeclă de zahăr şi de floarea soarelui, la hărnicia şi priceperea de buni gospodari ale locuitorilor din satele Oltului pentru care el a fost primul dintre judeţele ţării distins cu titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare. Dar cite nu se mai pot adăuga la noua istorie a acestor judeţe ? Fiecare oraş, fiecare comună are dreptul la cîtev­a pagini. Iar perspectivele lor ne dau certitudinea că intr-un viitor apropiat strălu­cirea lor va fi mai deplină. Ca şi viaţa oamenilor care trăiesc şi muncesc în ele. Ne dă această certi­tudine faptul că viitorul judeţelor, al ţării în gene­ral, a marcat temeinic lucrările recentei plenare . La 13 septembrie 1973, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a semnat actul de naştere al unui nou obiectiv industrial de mare anvergură, ce avea să continue grandioasa dezvoltare a geografiei contemporane româneşti. Astfel, în perimetrul Doljului a început să prindă contur întreprinderea de utilaj greu, cu un ampla­sament pe o suprafaţă de 30 ha. O citadelă mo­dernă — gen monobloc, cu cinci secţii de produc­ţie distincte, structurate pe maşini unelte, utilaj tehnologic, mecano-sudură, mecano-energetic, scu­­lărie. A fost, se poate afirma ,cu certitudine, o competiţie generoasă a omului nou cu timpul la înalta temperatură a muncii. S-au dislocat mii de metri cubi de pămint, iar „artizanii“ au împletit cu meşteşug structurile de rezistenţă din oţel şi beton. Pe o temelie durabilă s-au înălţat şi asamblat alte verticale din beton armat şi sticlă, planşee cu sclipirea oglinzii. Cind patina nuanţelor cromatice dobîndise pe de-a în­tregul statornicie, au fost instalate „harpele" ultramoderne cu programatoare pe partiturile cărora aveau să se nască, cu preţul iubirii, noi embleme în constelaţia gîndirii olteneşti. Prima etapă a fost semnalată prin anii 75—77, fluxul continuu atingînd apogeul in 1983. Atunci, secţiile de producţie funcţionau in întregime. „Nu a fost greu să construim I.U.G.-ul. O pro­blemă dificilă cu care ne confruntam, era consti­tuirea unui colectiv omogen — îşi aminteşte Mir­­cea Birchi, preşedintele comitetului de sindicat. De fapt, cind s-a clădit I.U.G.-ul s-a clădit şi co­lectivul. In 1983 eram 3 200 de oameni ai muncii. Acum, familia noastră numără 3 600 de suflete. Exportul este raţiunea pentru care am ridicat această întreprindere“. Prin intermediul acestei sublinieri ne permitem să întreprindem un tur de orizont. Căci, în cursul lui ’89, I.U.G.-ul va aniversa 14 ani de viaţă. Derulăm pelicula. Secvenţele de pe platoul muncii anilor 77—80, proiectează şi un început de drum. Este plăsmuită prima familie de prese (5 tipuri) cu destinaţia in industrializarea lemnului. Rezultatul era încurajator, dar nu și suficient. Au început căutările febrile, cercetările, elaboră­rile... Din 1985 este vizibilă o ascensiune progresivă. Sunt realizate o familie de freze cu Portal de 3 110x10000 — cu două posturi mobile; F.P.M. 4 000x10 000; familia de strunguri normale grele (S.N.G.), 2 500x10 000; S.N.G. 3150x10 000; strun­­­guri pentru prelucrarea arborilor cotiţi. O altă familie în domeniul frezelor de danturat — F.D. 3600 şi FD 6000. Ca premieră naţională, a fost produs şi pus în funcţiune strungul automat multiax, cu 6 posturi de prelucrare, în ciclu au­tomat, destinat producţiei pentru piese Oltcit. Ur­mează familia Pilgherilor 70—90, laminorul pentru tras ţevi la rece tip LAPIR, cit şi o altă gamă di­versificată de utilaje tehnologice complexe. Dar, pe lingă toate aceste „vedete“, care sunt veritabile capete de afiş în itinerariul tehnic, utilajele din linia automată pentru confecţionarea ţevilor de dimensiuni mari se afirmă cu pretenţii generice. De ce ? Pentru că I.U.G. este furnizorul unic din ţară pentru linii de turnare continue. Acest impor­tant obiectiv este de interes naţional, întrucît, prin noua soluţie tehnologică se obţin mari economii, realizîndu-se şi o producţie impresionantă în ca­drul combinatelor siderurgice. Şi, iată cum, se poate reda procentual această dinamică ascendentă. In 1988 producţia a crescut cu 118 la sută faţă de 1987. Iar în 1989 se preco­nizează o realizare de 123 la sută, adică de cinci ori producţia anului 1983. Exportul a crescut cu 7,8 la sută faţă de 1987, în condiţiile în care în anul amintit a fost cu 156 la sută mai mare decît 1986... C.C. al P.C.R. Acest viitor este cristalizat în Expu­nerea rostită la înaltul forum de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. Pătrunşi de însemnătatea cardinală a marelui eveniment politic de la sfirşitul 11 noiembrie, ne dăm seama că hotărîrile Plenarei exprimă aspira­ţiile întregului nostru popor, întregul nostru popor, păstrind o nobilă şi defi­nitorie însuşire ancestrală, se gindeşte mai profund şi cu demnitate, la trecutul, la prezentul şi la viito­rul patriei în momentele aniversare din viaţa ei. Lucian Zacu­ Cifrele sunt obţinute printr-o participare activă şi o angajare totală în procesul muncii. Şi deci, în spatele lor se află OMUL. El, cel care a înţeles nivelul tehnic superior din dotarea întreprinderii. Ceea ce i-a şi stimulat creativitatea. Aşa incit, s-au interceptat preocupări deosebite in domeniu. Pornind de la directorul întreprinderii, întreaga formaţie de ingineri, tehnicieni şi muncitori cu înaltă calificare, au preluat teme de cercetare. S-au analizat astfel, cu meticulozitate şi pasiune peste 200 de teme care depăşesc milioane de lei. In acest ritm, s-a descoperit Sistemul de confecţionare a capetelor de găurire adîncă, cu diametrul 24, 28, 32, precum şi capetele de carotat pentru găurirea adîncă cu diametrele între 100 şi 300. Au fost rea­lizate piese complexe ca: melcul duplex, capul de frezat tip GLEASON, cremalierele pentru maşini unelte, tamburul pentru strunguri multiax. S-a in­­digenizat dispozitivul de diamantizare la maşinile GLEASON, indigenizarea şuruburilor cu bile la maşina lOMYS etc. In momentul de faţă se vor definitiva lucrările la caruselul cu dimensiuni de 12,5. Am venit în fabrică cind aveam sector la maşini-unelte. Fabrica dispune de un înalt grad de prelucrare. Se între­prind prelucrări complexe, care depăşesc cu mult specificul de maşini-unelte. Exemplificăm cu uti­lajele şi dispozitivele pentru metalurgie (rolurie­­laminare), tehnologii de găuriri adinei, alte noutăţi pentru siderurgie. In I.U.G. sunt muncitori capabili. Totuşi, ne pre­ocupă în permanenţă ridicarea nivelului profesio­nal al tuturor. Au fost stabilite temele unor cursuri ce vizează rezolvarea unor probleme de actualitate. Ne interesează de asemenea, sistemele de genera­lizare a inovaţiilor în întreprindere, cît şi în ca­drul centralei. Circulaţia informaţiilor cu aplicare în sectorul din cadrul centralei. S-au constituit cercurile calităţii, care se apropie de aşa zisele „insule“ splendide, şi care au ca rol extinderea înţelegerii lucrului în microgrup, realizîndu-se pătrunderea în conştiinţa noastră a indicaţiilor primite din partea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Au fost luate măsuri în legătură cu traducerea în viaţă a hotărîrilor Comitetului Politic Executiv. Împreună cu conducerea, am făcut o analiză de control privind extinderea documentaţiei tehnice, activitatea de menţinere a utilajelor in parametrii funcţionali, asigurarea asistenţei tehnice într-un mod riguros în schimburile 2 şi 3. Am participat şi am desprins măsuri în legătură cu pregătirea fabricaţiei: scule, dispozitive maşini-reglare, pen­tru tinerii noi sosiţi. Conducerea, comitetul de sin­dicat, în acest context, au preluat problemele practicanţilor. I.U.G. este o întreprindere de viitor... Era o zi ca oricare alta. La interfoane se între­ţineau dialoguri tehnice operative. Angrenajul tehnologic se desfășura cu precizie logaritmică. intr-o lumină blîndă, pulsul celor de la avanposturi se conjuga acut într-o armonie definitorie. N. M­. Negulescu O citadelă a performantei tehnice româneşti Subansamblu din linia de turnare continuă 4 RAMURI nr. 1 (295) ianuarie 1989

Next