Ramuri, 1990 (Anul 27, nr. 1-10)

1990-01-01 / nr. 1

COŞMARUL S-A TERMINAT Coşmarul s-a terminat. Ne întoarcem la uneltele noastre (unelte pe care mulţi dintre noi nu le-am părăsit, de fapt, niciodată). Am asistat îngrozit la asaltul terorii din ultimii ani. în revista noastră, acest asalt înce­pea de pe prima pagină şi se lăţea tot mai mult, tinzînd să se unească uneori cu asaltul care ve­nea de pe ultima pagină. Celebrul portret înainta vertiginos către „recunoaşterile internaţionale“, în mijlocul cărora se lăfăia acelaşi portret mul­tiplicat coşmaresc. Mai rămăseseră cîteva pa­gini pe la mijloc. O mică insulă care mai re­zista încă. De ce nu ne-am dat cu toţii demisia ? Am considerat că e mai important să păstrăm chiar şi această sfîntă insulă, în care, de bine de rău, se mai respira. Un comandant se scufundă odată cu vasul. A dat Dumnezeu să se scufunde smîrcul care ţi­nea loc de golf şi să rămînă corabia cu deschi­dere la adevărata mare. In ce-l priveşte pe semnatarul acestor rînduri, el se simte dator să facă public acest fapt: n-a scris niciodată un editorial semnat sau nesem­nat şi n-a participat cu nici o frază la delirul proslăvirii. Nici n-am citit „materialele“, ajunse în revistă pe căi oculte, în urma unor indicaţii de sus, de jos şi de pe laterală. Un tir concen­trat şi pus să lovească tot ce mişcă. Numai cine n-a lucrat într-o redacţie nu ştie cît de îngrozitoare a fost teroarea cenzurii. „In­dicaţiile“ îţi recomandau ce să pui în revistă şi cenzura venea şi secera ce nu corespundea, ce mai încerca să se strecoare ca semn al profesio­nalismului şi al bunului simţ, măcar. Am spus „cenzura“. Dar parcă era doar una singură ? Cele patru, cinci cenzuri suprapuse, fiecare cu drept de viaţă şi de moarte ţintind să ne anihi­leze total. Nu am putut să acordăm în 1989 nici măcar prediile revistei, pentru că erau de fapt interzise de mult toate întîlnirile scriitorilor şi circulaţia lor dintr-un oraş în altul se făcea cu greutatea cu care nu se m­ai realizau nici întîl­­nirile internaţionale. Devenisem într-un fel o ţară foarte mare : nu mai reuşeam să ne vedem unii cu alţii, ca să nu consiprăm. Starea aceasta de război şi de asediu ne-a măcinat fiinţa ani de zile. Cu toate acestea, redacţia noastră a rămas demnă, a făcut ceea ce era omeneşte posibil, în condiţiile ştiute, pentru zona spirituală a Olte­niei şi pentru Craiova. Primul asalt împotriva imposturii literare, a imoralităţii şi a plagiatului a pornit de la re­vista „Ramuri“. A urmat răzbunarea de lungă durată a unui grup — mereu în frunte — grup bîntuit de streche, sprijinit din umbră şi cu mari posibilităţi publicitare. A fost inventată „diversiunea“ meditaţiei transcendentale. Furia cu care s-a acţionat atunci asupra intelectuali­lor incluşi pe listele transcendentalilor a fost geamănă cu represiunea împotriva dizidenţilor din ultimii doi ani. Meditaţia transcendentală a fost considerată un complot antistatal, anti- Ceauşescu, alimentat din afară, şi a fost înăbu­şită d­upă metoda care abia acum s-a dat pe faţă. Din păcate, opinia publică internaţională nu era atunci destul de pregătită pentru a-i apăra pe cei persecutaţi, cum s-a întîmplat, spre lauda ei, cu atîta eficienţă, în ultimii ani. Din cauza consecinţelor prea grave pe care le-aş fi putut suferi (ca persoană fizică), a trebuit să-mi răresc periodicitatea cronicii literare. Cine mai îndrăznea să-l critice pe Vadim Tu­dor, cînd ştia ce forţe îl sprijină şi-l propulsează să tabere ca un leu paralel asupra culturii ro­mâne ? Cenaclul literar „Ramuri“ a fost şi el încet, încet redus la tăcere. Iată doar cîteva din greutăţile şi mîhnirile mele. Redacţia, în totalitatea ei, poate veni cu multe alte exemple. Fiecare a avut de dus, în felul lui, o luptă grea cu sine, cu „indicaţiile“, cu cenzura, cu lipsa de hîrtie, cu lipsa de fon­duri. Precizăm că revista „Ramuri“ se autofi­­nanţează de mulţi ani şi că oraşul şi judeţul nu ne ofereau decit patronajul politic, atît de ne­cruţător şi atît de devastator. Ce vom face de acum înainte ? Reintrăm în normal. Platforma publicată de Frontul Salvării Naţionale garantează această normalitate. Sper ca ea să fie de lungă durată, viaţa normală să se instaureze veşnic pe pămîn­­tul românesc. In aceste condiţii, revista „Ramuri“ va rămîne un lunar de cultură care să reprezinte Oltenia. Cum ne-am fript cu salturile noastre înainte atît de catastrofale, hai să facem întîi un mic salt înapoi. Să înnodăm firul cu cel al revistei „Ramuri“ din momentul 1929, cînd apărea fru­mosul și curatul almanah (care va trebui re- Marin Sorescu (Continuare în pag. 8) ­ ./12. LIBERTATE, DEMOCRAȚIE, VALOARE, ADEVĂR! PRIMEŞ­TE-I, DOAMNE Primeşte-i, Doamne-n casa ta Pe cei ce vin din Timişoara, Ei sînt ofranda cea mai grea Pe care ţi-o trimite ţara. De-atitea ori am înălţat Spre tine caldă rugăciune Şi atîta timp am aşteptat Dumnezeiasca ta minune, Că ochii ne-au rămas înfipţi în slava cerului părinte Şi îngeraşii tăi cuminţi l-au spart sub tălpile lor sfinte. Şi ne-ai lăsat săltăm aşa, Cu două găuri de-ntuneric in locul ochilor ce-ar vrea aici de lumină, fulger sferic Să fie, ca să taie-n drum Glonţul pornit din ţeava puştii, Ascunsâ-n noaptea­ grea şi-n fum Şi cine-a tras nicicînd să nu ştii. Primeşte-i, Doamne-n casa ta Pe cei ce vin din Timişoara, Ei sînt ofranda cea mai grea Pe care ţi-o trimite ţara. Tudor Gheorghe Memento Petru Comarnescu SPECIFICUL ROMÂNESC ÎN CULTURĂ ŞI ARTĂ Ori de cite ori în jurul vreunei idei dragi se înnoadă vrăjmăşie şi gînd pieziş, oamenii îşi apără ceea ce îndrăznesc, nu numai cu puterile trupului lor, ci şi cu convingerea minţii, cum că aceea ce mult a durat trebuie să mai dureze, căci binele nu se schimbă dintr-o dată, precum nici min­ţile. Şi apărîndu-le, ideile se luminează şi mai bine, nu numai pentru iubitori, ci şi pentru vrăj­maşii lor. Este ceea ce s-a întîmplat tradiţiei, care în epoca de predominare economică a fost nesocotită, cum nesocotite toate ale sufletului au fost, îndată, însă, ce se pune chestiunea şi într-altfel, adică îndată ce realitatea socială îşi accentuează toate categoriile ei constitutive, tradiţia este apărată şi mai mult încă, uneori se întîmplă ca trecutul să nu mai fie privit cu indulgenţă, ca imperfect şi doar continuarea lui, viitorul, în bine şi scutit de lipsuri. Neîncrederea în puterea tradiţiei provine, cum e şi firesc, dintr-o neînţelegere a ei. O completă desolidarizare cu tradiţia, însă, nu se petrece nicicînd. Se observă în epocile de prevestiri rele. (Continuare în. pag. 8) EROISMUL ÎN PUŢINE CUVINTE Unitatea militară 01047 este fără îndoială uni­­tatea-erou a acestor prime zile ale Revoluţiei la Craiova. Ostaşii ei s-au aflat la datorie în toate punctele-cheie ale oraşului, fiind gata în orice clipă să le apere cu preţul vieţii. Da, cu preţul vieţii. Cît de dramatic sună acum aceste cuvinte. Abia acum, după aceste neasemuite zile şi nopţi incendiare, am înţeles cît preţuieşte viaţa unui om, viaţa a sute şi a mii de oameni, a zeci de mii. Cît preţuieşte spiritul de sacrificiu şi ne­­înfricarea în faţa gloanţelor. Ce adîncime isto­rică are frăţia dintre armată şi popor. Maiorul Nicolae Preda, locţiitorul comandan­tului, ne mărturiseşte că este o mare diferenţă între ceea ce armata învăţase şi ştia despre război şi ceea ce s-a întîmplat. Acţiunile teroriş­tilor intenţionau să producă panică şi dezordine, să împiedice regimentul să se apere și să inter­vină operativ în alte locuri nevralgice . Combi­(Continuare , pag. 3) Ioan Lascu \m 3) Cârti cenzurate — Gindirea în libertate . ..Fiecăruia după ființa sa“ de Mihai Sora Ioaa. 41 DIN SUMAR: M­ârtur]§i4t­ ipreEE ^ ___v...^....... .......... .. f . IpJl |jjj .... .. nale, valori universale ; E. M. Cioran, Eugen lonescu (pag. 5) # Centenar Creangă (pag. 6, 7) Apărători ai legii strămoşeşti“ de dr. Nestor Vornicescu (pag. 8) # „Mintea socotitoare“ — un eseu de Mircea Maliţa ; Marin Sorescu prezintă un poet : Cezar Avramescu (pag. 9) # Valori trecute sub tăcere : „Atlas de sunete fundamentale“ de Ştefan Aug. Doinaş ; „Eu nu ştiu nici o limbă străină şi, iată, am ajuns ministru“ de Victor Olaru (pag. 11) # Arta în timpul dictaturii (pag. 14) » Curier literar ; Sport (pag. 15). _________' . V . ' ' ■ ' ' ____________________ '4%. •••■ Valori nătio- 1

Next