Ramuri, 1993 (Anul 30, nr. 1-9)

1993-01-01 / nr. 1

Fundaţia „Ramuri“ Studioul de literartură, artă şi reflecţie jbecesitune — Perormonie clUnice Studioul de literatură, artă şi reflecţie al Fundaţiei culturale „Ramuri“ a organizat cea de-a doua reuniune lunară în ziua de 28 decembrie 1992, în sala T94 a Teatrului Naţional. De data aceasta întîlnirea cu publicul s-a desfăşurat sub genericul „Perfomanţe artistice“, avînd ca subiect succesele excepţionale obţinute de Naţionalul craiovean în ultimii ani, în ţară şi în străinătate. Moderatorii serii au fost Gabriel Chifu şi Romulus Diaconescu, în preambulul dezbaterilor a fost prezentat un film (realizat de Ministerul Culturii , operator Lary Ștefănescu), surprinzînd imagini semnificative din turneele efectuate de actorii craioveni (cu spectacolele „Ubu Rex cu scene din Macbeth“ şi „Titus Andronicus“) la Edinburgh, Braunschweig, Ierusalim şi Tokyo. Filmul a fost completat de comentariul substanţial susţinut de Emil Boroghină, directorul teatrului, care a oferit detalii revelatoare despre modalităţile prin care colectivul craiovean a pătruns cu succes pe scenele lumii. în continuare, au participat la discuţii : Marius Ghica (revista „Ramuri”), Patrel Berceanu, Ilie Gheorghe, Nataşa Raab, Ion Colan, Valeriu Dogaru (Teatrul Naţional), Victor Olaru (lector la Facultatea de Filologie), Ioana Dinulescu (de la Studioul teritorial de radio Craiova). P. S. în cadrul Galei organizate în Sala Teatrului Odeon din Bucureşti, la începutul acestui an, au fost acordate Premiile UNITER pentru stagiunea 1991- 1992. Confirmînd că este cu adevărat ataşat ideii de performanţă artistică, Teatrul Naţional din Craiova a obţinut următoarele importante distincţii: - Premiul pentru cel mai bun spectacol: „Titus Andronicus“ de William Shakespeare - Premiul pentru cel mai bun regizor: Silviu Purcărete (pentru spectacolul „Titus Andronicus“) - Premiul pentru cea mai bună scenografie: Ştefania Cenean (pentru spectacolul „Titus Andronicus“) - Premiul pentru debut: Ozana Oancea Prin bunăvoinţa domnului Didier Dutour, am primit de la Serviciile culturale al Ambasadei Franţei în România şi publicăm, pentru cei interesaţi: CONCOURS EUROPEEN D’ESSAIS — Extráit du réglement — * Le “Concours Rousseau" est ouvert, sans limitation d’âge, aux ressortissants des pays membres (ou associés) du Conseil de 1’Europe. II est par consequent ouvert aux personnes de nationalité roumaine. * L’épreuve consiste â composer en i ran ca is un essai d’un maximum de 30 pages dactylographiées, ou de 75000 signes, réporidant, dans Ies conditions de notre époque, â la question posée en 1750 par 1’ Académie de Dijon : “Si le rétablissement des Sciences et des Arts a contribué â épurer les moeurs”. * Pour concourir, le candidat devra faire parvenir au service culturel de l’ambassade de France, Concours Rousseau, 10 Strada Dumbrava Rosie, 70256 Bucureşti, avant le 31 mars 1993, un dossier comprenant les piéces suivantes : — le texte corectement dactylographié en trois exemplaires ; — une photocopie de sa carte d’identité; — une feuille indépendante comportam la mention de son adresse actuelle et son numéro de téléphone. * un jury franco-roumain, présidé par l’ambassadeur de France, sélectionnera le meilleur manuserit. Le texte représentant la Roumanie sera alors transmis â un jury européen qui déterminera cinq gagnants parmi les textes retenus par les representations diplomatiques franşaises en Europe. * La remise des prix interviendra â l’automne 1993. Les cinq gagnants seront invités en France â cette occasion. * Les organisateurs ne sauraient, en aucun cas, étre tenus pour responsables de tous cas de force majeure entraînant l’annulation du concours ainsi que tout retard ou perte des services postaux. C înd vorbim despre starea poeziei acum, prima tentaţie ar fi să ne lamentăm. Că mai rău de aşa nu se poate, că nu sunt bani şi lumea este dezinteresată de poezie. Noi credem că trebuie repede abandonată această scundă văicăreală zadarnică. A fost vreodată şi a fost undeva mai bine ? Poate, însă rareori. Contemporanii lui Shakespeare îşi manifestau „crezul” estetic, pare-mi-se, azvîrlind spre scenă cu ce aveau la îndemînă, ţipînd şi fluierînd. Totuşi, grobianismul receptării nu l-a împiedicat pe Marele Will să-şi exercite genialitatea... Poeţii sînt datori să propună mesajul lor, indiferent dacă vremurile sînt îngăduitoare cu ei. Cei chemaţi (de obicei puţini şi apărînd mai tîrziu decit sînt aşteptaţi) vor citi şi vor alege. Ao scăpat de obsesia numerelor mari (ne amintim cu toţii — noi aveam cifre record şi la cultura porumbului şi la cultura de masă!). N-ar fi rău să ne eliberăm şi de deprinderea (căpătată în lunga perioadă de stalinism întunecat) de a considera că, în schimbul devotamentului lor, poeţilor, artiştilor în general, trebuie să le poarte cineva de grijă — statul, partidul, un tătuc. Ei bine, nu le poartă nimeni de grijă. Ei pot scrie ce vor, dar nu sunt bani să li se publice cărţile. Operele lor pot fi strălucite, dar prea puţini vor fi mişcaţi de poezie. Aceasta este situaţia de fapt: pentru poeţii timpului nostru nu curg rîuri de miere. Artiştii trebuie să înregistreze, să înţeleagă realitatea aşa cum e, nu cum ar vrea să fie. Şi să-şi poarte crucea. Intr-un fel mîntuiţi fiindcă-şi cunosc adevărata condiţie, fiindcă au obrazul spălat de iluzii, abia atunci ei pot să scrie versuri. Şi sigur vor găsi expresia potrivită pentru acest post-totalitarism năucitor, pentru această bizară, tragică şi comică tranziţie. Vor găsi, cu alte cuvinte, cîtimea lor de aur. (G. Chifu) Primim la redacţie: CĂTRE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA în acest timp al nostru, atît de contorsionat şi absurd, dominat de dorinţe de înavuţire sau de patimi politice mediocre şi venale, cînd false valori îşi etalează cu impertinenţă măreţia lor găunoasă, mai există oameni care încearcă să conserve şi să dezvolte valori autentice şi perene, cum ar fi, de pildă, cele ale culturii şi artei. Pentru că a demonstrat că frumosul este etern şi universal, că România continuă să rămînă o ţară a unor autentice valori, pentru că ne-a arătat, nouă, dar mai ales altora, că în România mai există şi altceva în afară de ură intoleranţă impostură, mizerie, pentru că a făcut ca numele oraşului nostru să fie rostit cu preţuire, în ţară şi dincolo de frontierele ei, propun forurilor competente acordarea titlului de cetăţean de onoare al Craiovei regizorului Silviu Purcărete. •RAMURI / nr. 1 / ianuarie 1993 / pag. 2