Realitatea Ilustrată, 1928 (Anul 2, nr. 1-49)
1928-01-08 / nr. 1
Moartea cu Viaţa după dânsa UN PROFESOR englez, Haslitt, a scris o carte întitulată „FRICA DE MOARTE.“ Această carte din păcate, n’a fost tradusă în limba noastră. Ideile din articolul de faţă sunt luate din cartea profesorului englez. MOARTEA este DATORIA noastră cea mai SIGURĂ, este POLIŢA care nu se poate PRELUNGI, la SCADENŢĂ. Toţi puternicii de ieri şi de azi, cei cari au condus naţiuni, cei cari au prefăcut popoare şi au schimbat înfăţişarea lumii, cei care au dărâmat aşezăminte financiare sau morale, rămân MICI şi NEPUTINCIOŞI, în faţa morţii. Nu există posibilitate de amânare, nu există mijloc de a te ascunde dinaintea ei, nu există iertare, chip de a o îndupleca. Dincolo de groapă este numai întuneric. Mulţi se mângâie cu nădejdea că de cealaltă parte a mormântului este lumină, speranţă, iertare pentru, greşalele făcute, odihnă pentru cei obosiţi, răsplată pentru durerile îndurate, sau putinţa a încerca iar. 1 % * Haslitt îşi începe cartea sa cu o citafie din Shaekespeare: „VIAŢA NOASTRĂ ESTE ÎNCONJURATĂ DE SOMN.“ Shaekespeare spunea: „Nu suntem decât o materie din care se formează visurile.“ Dar pentru ca cineva să ţină seama de visuri, ele trebuie să fie serioase. Filozoful Halsitt îşi pune această întrebare: „De ce se ne pese atât de faptul că într’o bună zi nu vom mai fi, când oricând înainte, noi n'am existat?“ Şi mai departe: „Socot că cea mai bună cură împotriva fricii de moarte, este aceea de a ne gândi că viaţa are un început, după cum are un sfârşit. A fost un timp când noi n'am existat, de aceasta nu ne pasă — atunci pentru ce să ne intereseze că nu vom mai fi, după încetarea existenţei? Nu am nici o dorinţă — spune dânsul — de a fi trăit acum o sută de ani, sau în timpul domniei Reginei Maria Antoinetta. De ce să fiu mai îndurerat că nu voiu exista peste o sută de ani, în domnia nu ştiu cui?" CARLYLE spune: „In definitiv, ce înseamnă altceva, moartea aproapelui nostru, decât plecarea lui cu o oră mai degrabă, în călătoria, pe care cu toţii, odată şi odată va TREBUI S’O FACEM?“ Nu-şi are rostul teama de un lucru pe care oricum nu-l putem înconjura. „Fiecare clipă din viaţă, înseamnă un pas către moarte“ a spus CORNEILLE, un poet francez. Şi bazaţi pe acest adevăr, în această pagină am îndemnat semenii să-şi folosiască viaţa, în direcţiuni cât mai utile, să-şi exploateze capacităţile, energiile şi talentul de care dispun. Fiecare pas pe care-l facem în viaţă, ne apropie de moarte. Trebuie să ne gândim bine la aceasta şi să utilizăm timpul pe care-l petrecem aci. Sunt foarte mulţi, acei care în moment când se găsesc faţă în faţă cu moartea, care le întinde poliţa fără amânare, se gândesc asupra trecutului şi sunt nevoiţi să-şi facă reproşuri că în viaţa lor n’au fost în stare să isprăviască ce au voit, că n’au fost destul de energici, că n’au dat destulă importanţă virtuţilor de care au dispus. E zadarnic însă această părere de rău târzie, nimic nu se mai poate repara. * ? * DIOGENE spunea: „Despre morţi să vorbeşti numai bine.“ Din punct de vedere practic, nu are nici o însemnătate faptul, pentru Tine, cum se va vorbi după moarte. Dacă ai fost virtuos, dacă ai fost energic, dacă ţi-ai câştigat nume, dacă ţi-ai adunat averi, ALŢII vor trage foloasele lor, iar nu tu. După moarte pentru tine toate vor fi la fel. Căci nu degeaba Eminescu a spus: „Nu de moarte mă cutremur, ci de VEŞNICIA ei.“ Prin aceste fraze Eminescu exprimă un adevăr pe care îl simţim cu toţii. Omul este în stare să îndure orice câtă vreme ştie că lucrul va avea un sfârşit. El e cuprins de spaimă însă în faţa necunoscutului etern. Rostul articolului de faţă nu este să facă metafizică, adecă ipoteze asupra celor ce sunt dincolo de mormânt. Pe noi ne priveşte numai viaţa de dincoace şi chipul în care ne vom putea înfăţişa în faţa MORTEI celei hâde, când va veni cu COASA ei. Cu drept cuvânt spune V. NEMOROVICI-DANCENCO: „Cel ce moare fără groază de moarte, câştigă cea mai mare victorie asupra lui însăşi. Şi cine moare fără groază de moarte?" Răspunsul e limpede: acela care în viaţă a ştiut să se folosească de însuşirile sale, pentru binele său şi al mulţimii; acela care a făcut tot ce putea face cât a trăit, acela poate muri cu conştiinţa împăcată. Leneşul, veşnicul chefliu, cel care nu şi-a făcut datoria, cel care şi-a râs de sine şi de alţii, moare asemenea osânduitului, cuprins de remuşcări care-l chinuie mai ales în faţa datoriei care trebuie plătită. Vorbind despre aceştia, Shakespeare spunea: „Mişelul moare de mai multe ori înainte de moarte, pe când cei curajoşi simt moartea numai odată.“ Iar o altă maximă spune: „Plânge pe acel ce sufere, şi nu pe cel care moare. Invidia, patima şi mizantropia grăbesc moartea. Noul născut se aseamănă cu o corabie care PLEACĂ, iar cel care moare cu aceea corabie care SOSEŞTE la ţărm.“ Cată să ajungi la ţărm cu catarturile întregi, cu pânzele în bună stare şi după o călătorie fructuoasă. * * Haslitt întreabă: „De ce să te îngrijoreze viaţa sau moartea? Cei mai mulţi oameni după moarte sunt uitaţi de lume. Bogaţi, nobili de rang, politiciani cu o influenţă mare sunt acoperiţi curând de pulberea uitării. Memoria, chiar a celor mai mari oameni de abea dacă mai trăieşte câteva luni." Guvernanţi cari erau groaza unei ţări, sau cari formau subiecte de discuţie nenumărate, câteva luni după moarte sunt uitaţi. într’o vreme Wilson a fost proclamat Messia Europei, pentru ca mai apoi de a bea istoria să-şi amintească de el. Mulţi se tem de moarte numai pentru că ar voi să termine mai întâi ce au de făcut pe acest pământ. Teama nu îi ajută însă la nimic, numai munca până în ultima clipă poate satisface conştiinţa. Alţii îşi motivează teama cu grija pe care o au pentru omenirea rămasă fără de ei. Compătimirea aceasta e ridicolă. Fiecare om trebuie să fie in stare să se îngrijească de sine şi cel care nu poate face acest lucru, înseamnă că nu vrea să munciască. A fost o vreme când nu eram pe Moartea, căreia îi urmează viaţa, este desigur un subiect optimist. De„când există "lumea au murit milioane şi milioane de oameni şi totuşi pământul nu s’a despopulat, ci dinpotrivă. In timp ce moartea coseşte, naşterile umplu golul format. Aminteşte-ţi întotdeauna, în tot cursul vieţii tale, că omenirea se interesează de tine doar atâta vreme cât ești viu. *